Dezamăgită de facultate

CoBr4, on 09 decembrie 2015 - 12:19, said:

Nu vreau să te contrazic, dar tu ai rămas în sfera universitară, iar despre colegii tăi scrii că ” o duc bine ”. Nu este indicat să te încrezi în auzite, mai ales că tu nici măcar nu ai ieșit din sfera universitară, să vezi de fapt cum este și ce îți găsești de lucru.
Așa știu și eu persoane care au terminat ASE-ul și au ajuns în Germania, la companii multinaționale și din spusele lor, o ” duc bine ” - Însă nici pentru ele nu aș băga mâna în foc de fapt cât de ” bine ” o duc, ce presupune acest ” bine ” , ce compromisuri au trebuit să facă, ce detalii au omis să zică, etc.

Edited by SCENT-OF-SHARP, 10 December 2015 - 14:16.

Total de acord cu tine, eu m-am referit ca o duc bine din punct de vedere financiar. Multi dintre ei si-au gasit job chiar dupa terminarea facultatii / masterului. Ce sacrificii au facut sau ce detalii au omis sa zica, numai ei stiu.

Quote

asta e un adevar pe care cei mai multi "nemultumiti de facultate" nu il vad
am amintiri din epoca cand eu eram ingropat intr-un morman de carti si hartii invatand pentru examene iar unii colegi jucau quake2 si heroes3, chicotind satisfacuti de performantele lor la ucis dragoni
din cate stiu, 10 ani mai tarziu, cel putin doi din ei carau navete cu bere si suc intr-un depozit...

aeon, on 22 decembrie 2015 - 11:40, said:

Da, însă eu nu la asta m-am referit când ziceam de detalii, ci de viaţa pe care mulţi şi-o vizionează după facultate, ceea ce primesc şi ceea ce vorbesc în cele din urmă - pentru că aceste 3 lucruri la foarte mulţi sunt 3 lucruri diferite : ceea ce îşi imaginează nu se adevereşte, iar ceea ce li se întâmplă este din nou cu totul altceva decât ceea ce zic.

Exemplu :
1. X se duce la Facultatea de Management pentru că obiectivul lui ( care pare chiar realistic la ora respectivă ) este să avanseze în 10-15 ( cea mai pesimistă variantă : 20 ) de ani în ierarhie, să lucreze pentru un salar bun şi să lucreze în condiţii stabile de lucru.
2. În realitate, ajunge şi după 20 de ani să tragă cam la acelaşi nivel la care era şi la început ( maxim 1-2 treaptă mai sus ), lucrează pentru un salar mediocru, şi lucrează în nişte condiţii cu stabilitate zero, multinaţionala îl poate da oricând afară ( la fel ca pe restul 90% dintre angajaţi ) , iar nivelul de stres zilnic dă 3 alternative dintre care poate alege : atac cerebral la micul dejun, infarct mai spre după-amiază sau stres cronic, şi nevroză la desert ( din partea casei ).
3. În faţa celorlalţi, va spune că a terminat ASE-ul, lucrează în domeniu, multinaţionala X ( ceva care sună străin şi prestigios, precum Sykes ), lucrează pe un salar de " manager " ( doar umblă în costum şi are maşină proprie, nu ? ) , iar condiţiile de lucru sunt excelente, doar stă într-un birou şi are propriul scaun şi calculator. . . ( la câţi şefi trebuie să se aplece săptămânal ? Ei hai, nu mai întrebaţi şi voi toate detaliile . . . ).

Violet1994, on 06 decembrie 2015 - 11:57, said:

Say what?

Violet1994, on 08 decembrie 2015 - 22:18, said:

Ai auzit de Richard Branson? E miliardar si nu are liceul terminat. Stii ce aveti tu si cu el in comun ? Nimic. Ai sa ramai o tocilara toata viata ta care produce capital pentru un om cu adevarat inteligent, cum ar fi domnul Branson.
Inteligenta n-are legatura cu eruditia, sunt doua lucruri total diferite. Inteligenta unei persoane este reprezentata de totalitatea actiunilor sale si a consecintelor lor. Un om inteligent poate intelege cum functioneaza principiul cauza-efect si isi indeplineste obiectivele in mod sistematic. Un om prost poate sa depuna munca fizica si intelectuala de 1000 de ori mai mare decat a unui om inteligent, dar nu il va putea intrece decat daca va depunde munca RELEVANTA.

O analogie cu situatia ta(si a multora) ar fi asta: un om care sta in fata unui bloc si cere tuturor locatarilor sa fie platit pentru ca a sapat o gropata in fata blocului, desi nimeni nu i-a cerut asta. Dar care e problema, ca nu i-a cerut nimeni ? NU. Problema e ca groapa e inutila. Nimeni nu i-a cerut lui Zuckerberg sa faca Facebookul, dar n-a stat sa se roage de oameni ca sa se inregistreze pe site, nu-i asa?
Oricum, am ras la faza cu toceala si frustrarile tale. Maturizeaza-te.
Un sfat mai prietenesc ar fi sa te muti in China. Acolo se promoveaza mentalitatea asta de "noi nu gandim, noi muncim" foarte intens, si e inca comunism, deci dupa facultate 100% o sa primesti fructul interzis: JOBUL MULT VISAT, ultima granita intre tine si nirvana.

martoruu, on 23 decembrie 2015 - 01:18, said:

E o contradictie in ce spui tu... din experienta mea (liceu, facultate), tocilarii isi iau examenele (asta fiind normal intr-un sistem de invatamant bazat pe memorizare in proportie de 80%...).
Intr-un mod ciudat, ea are o problema in a-si lua examenele, desi spune ca invata...
(eu mai degraba cred ca, neplacandu-i facultatea, nu-i sta gandul la ce citeste... ca urmare, de fapt, ea nu invata efectiv... si de aia are probleme in a lua examenele... sau nu se concentreaza suficient...)


Intotdeauna specialistii (tocilarii) au lucrat pentru intreprinzatori cum e Branson (care e si dislexic, adica ii e aproape imposibil sa fie tocilar, ca intelege altceva...)

Edited by Quantum, 23 December 2015 - 05:07.

Quantum, on 23 decembrie 2015 - 05:03, said:

Da, aici şi eu văd 2 variante : una este ceea ce ai scris şi tu, faptul că de fapt facultatea nu o face cu un interes adevărat, iar a doua variantă este ( ceva foarte des întâlnit într-un sistem de învăţământ ca şi la noi ) faptul că nu a învăţat niciodată cum să înveţe efectiv. Este adevărat că a doua variantă este greu acceptabilă, deoarece există internetul şi oricine poate învăţa de acolo tehnici de învăţare eficientă, chiar dacă nu este niciodată predat acest lucru la şcoală. Însă ce trebuie pentru acest lucru ? Aha, interes pentru ceea ce vrei să înveţi, ceea ce ne duce înapoi la prima variantă, acea care presupune că de fapt nu există un interes pur pentru domeniul studiat.

Un caz real şi inspiraţional : o prietenă de-a mea s-a dus la o facultate slabă şi a avut la toate materiile note slabe. Interes pentru facultate : zero. Toţi erau de părere însă că dacă la o facultate slabă nu poate să aibă note mari, atunci n-are nici o şansă la o facultate mai serioasă. Ea şi-a dat seama pe parcurs că domeniul pentru care şi-ar putea da interesul cu adevărat este medicina. " Dar cum ? Tu care la o facultate de nimic iei note slabe, crezi că ai măcar şanse la Medicină ? " -> Scurtez povestea, a intrat la Medicină şi este mai dedicată şi mai satisfăcută decât oricând. Înainte să intre acolo a studiat tot ce se poate despre cum să înveţe efectiv, cum să îşi folosească timpul la maxim, ce tehnici să folosească, etc. - Putea să facă aceste lucruri şi pentru fosta facultate, dar acolo nu a găsit motivul pentru care să lupte ( 80% dintre studenţii care sunt la asemenea facultăţi oricum simt că vor ajunge în spatele benzii la un hipermarket sau la call center ).

Este un instinct firesc până la urmă - nu suntem roboţi, ci fiinţe umane. Steve Jobs însăşi a zis că este un lucru RAŢIONAL ca omul să nu îşi dea interesul pentru ceva care nu-l pasionează, iar Steve Jobs ştia câte ceva despre aceste lucruri. Pe când majoritatea oameniilor gândesc chiar invers, ei consideră că raţional este să tragi de tine ca de un măgar, să nu îţi pese de legătura între tine şi munca pe care o faci, să îţi faci doar treaba şi la final să dormi, să mănânci şi să te conformezi că asta este viaţa. Şi unde ajung oamenii de rând, şi unde ajunge Steve Jobs ?
Desigur, nici nu vreau să induc pe nimeni în eroarea şi iluzia gândirii americane colective, cum că " Toţi vom deveni vizionari, miliardari, antreprenori, lideri, da !!! "  - această atitudine este mai mult atitudinea unui individ care a tras prea multă cocaină, şi nu atitudinea unui om raţional şi cu capul pe umeri, dar am dat exemplele respective pentru a accentua importanţa vocaţiei în viaţă, gândirea unui expert ( versus mulţimea, care are ca scop doar mediocritatea ) , pentru ca să nu uităm că ajungem să călcăm în urma celora după care mergem, deci ajungem la aceeaşi destinaţie. Să se gândească fiecare unde vrea să ajungă, şi să îi găsească pe ACEI mentori, care au ajuns în acel loc.
Profesor pasionat de meserie sau bancher bogat şi stresat cronic ? Mecanic expert în domeniu sau salariat mediocru ? Sunt deciziile voastre, aveţi grijă în schimb de deciziile voastre, pentru că ele vă definesc viaţa. Nu Facebook-ul, nu bârfele la capăt de bloc, nu filmele la care vă uitaţi şi ideiile fără cap şi coadă care vă vin în minte - viaţa este definită prin decizii, prin acţiuni reale, prin sângele care clocoteşte în vine, în schimb majoritatea oameniilor de azi trăiesc ( citându-l pe Jung ) " în cea mai ciudată stare de conştiinţă, de parcă nu şi-ar simţi propriul corp, de parcă starea la care au ajuns astăzi este de neschimbat şi în ' azi '-ul lor nu există cu adevărat un ' mâine ' " - În afară de asta, eu am observat că oamenii parcă plutesc la locul de muncă, la facultate, mintea lor nu este deloc conectată la ceea ce fac, iar când sunt în timpul liber, atunci tună şi fulgeră, împroaşcă aciditate, au gânduri grele şi seci, îşi canalizează agresivitatea în tot felul de obiceiuri neproductive. Funcţionează pe dos faţă de cum ar trebui să fie, toată energia aceea masivă şi agresivă ( agresivitatea nu este negativă sau pozitivă în esenţa ei, depinde cum este folosită ) ar trebui să fie canalizată în muncă, în efort fizic sau intelectual intens, ce productivitate ar fi !

În fine, iniţiatoarea ar trebui să selecteze informaţiile primite de la toţi şi să semnaleze ce puncte relevante găseşte între viaţa ei şi ceea ce i-a fost scris până acum.
Problema pe care o are ea nu este specifică doar ei, foarte mulţi se confruntă cu aceleaşi întrebări, deci sper că şi mai mulţi vor învăţa din greşeliile altora şi se vor gândi mai adânc la viitorul lor şi la viaţă în general.

Nu conteaza la ce facultate esti, poti sa fi si la Biotera sau Spiru...Important e sa inveti altminteri degeaba o faci, chiar daca se cheama Harvard sau Princeton.

doxan, on 23 decembrie 2015 - 11:51, said:

Da, dar contează să vrei cu adevărat să fii acolo unde eşti.

SCENT-OF-SHARP, on 23 decembrie 2015 - 11:53, said:

Fara sa ai o pasiune reala pentru ce ti-ai propus e in zadar, o sa ajungi medic sau avocat si vei constata ca-ti urasti jobul si nu te intereseaza decat aspectele pecuniare.

doxan, on 23 decembrie 2015 - 11:55, said:

Despre pasiune am scris şi eu. Exemplele date nu trebuie scoase din context şi aplicate forţat în viaţa individuală, desigur că fiecare trebuie să îşi găsească domeniul său, important era doar că o facultate mai întâi trebuie GÂNDITĂ, şi apoi FĂCUTĂ - nu invers.

Edited by SCENT-OF-SHARP, 23 December 2015 - 12:09.

doxan, on 23 decembrie 2015 - 11:51, said:

crezi ca exista macar un "student" de la Spiru care invata? m-as mira tare..

aeon, on 23 decembrie 2015 - 16:08, said:

Sunt care invata si in afara facultatii, in afara scolii sau chiar in afara societatii (penitenciar). Educatia nu are limite, problema este exact cea pe care au expus-o cei de mai sus: fara pasiune in joc nu vei putea realiza nimic durabil.