Ar trebui salvați cei f. grav răniți ? (dupa accidente)

ai spus doua chestii care se contrazic...a fi uman asa cum ii spui colegului inseamna printre altele sa ai si capacitate de empatie...
din fericire INCA exista aceasta virtute chiar daca nu la toti

In caz de accident ce se lasă si cu morti si cu răniti care sunt la limita dintre viață si moarte, in cazul acestor oameni care au răni f. grave, răni ce-i va impiedica in a avea mai departe o viata normala, ba chiar vor deveni dependenți de ceilalți, ar trebui ridicată problema ca să fie lasați la urmă in lista priorității interventiilor medicale(adica, mai întâi, sa primeasca ingrijiri cei care au o sansa buna la o viata normala) sau poate chiar sa fie eutanasiati in caz ca sunt in mari dureri si interventia se ridica la costuri uriase si sansele de recuperare sunt minime ?

De exemplu(ales aleatoriu) daca in urma unui incendiu unii mor iar altii inca nu au murit dar sunt desfigurați(si asa vor ramane pt totdeauna), au ochii arsi(nu vor mai vedea niciodata), costurile salvarii si recuperarii ulterioare se ridica la sute de mii(posibil milioane) de euro, nu vor mai avea o viata normală, un job, vor fi total dependenti de altii, in cazurile acestea nu ar trebui ridicate astfel de intrebari ? Care e mai e diferenta in acest caz(al celui f grav ranit), intre cel care a murit si el, care a supravietuit ? Diferenta e f mica, deci am putea sa-l consideram tot mort


Discutia este pur filosofica(se discuta moralitatea interventiei si cheltuirii unor bani publici). Va rog fără argumente de tipul daca era mă-ta sau sor-ta acolo (nu sunt, eu-mi spun strict punctul meu de vedere).