Introspectie - pentru avansati

Topicul isi propune oferirea de informatii si metode pentru ca accesul individului la obiceiuri deviante, la conditionari sa poata fi redus si chiar eliminat; spre deosebire de celalt topic, aici problematica va fi abordata pe un alt nivel, inclusiv in privinta modalitatilor prin care individul are acces la intelesuri.
De asemenea topicul e unul ce se doreste cizelat cu ajutorul celor ce vor a se implica constructiv.
Pentru inceput un video:
prima parte

Edited by altnume, 29 October 2015 - 09:21.

Ce este umanul?
O conventionalitate.
Avand o realitate proprie numai insotit de o vasta gama de fenomene pe care (daca acceptam ca are o vointa proprie liber consimtita) individul potential le-a numtit realitate proprie fizico-psihica (spiritual inclus) si a ajuns a se considera un corp si un psihic, un om.
In afara de fenomenele ce a ajuns a le considera un corp si psihic (spirit, suflet, ..) proprii, individul are acces si la un alt gen de fenomene, pe care le-a numit realitate externa.
Dar cine e de fapt individul?
Asa cum se arata si in in video, intrebarea e gresita din start intrucat trimite la acelasi gen de personalizare prin care ar exista un Dumnezeu (nu ca ar fi imposibil dar e deficit evolutiv deocamdata).
Individul nu exista neaparat in genul clasic asimilat.
El reprezinta (are o existenta, daca vreti neaparat sa utilizati acest termen) ceva, numai si numai impreuna cu o realitate pe care o consuma, indiferent daca e din gama catalogata ca realitate de sine (fizica, psihica, ...) sau realitate externa.
Aceasta realitate poate fi asa de mult redusa incat sa se rezume la o simpla culoare, simtire sau chiar la simtirea/consumarea ca act unic a realitatii de a fi necompusa.
Cine e individul care nu consuma altceva decat fenomenul (culoarea) galben?
Intrebarea e o speculatie intrucat e un exercitiu de imaginatie; individul care consuma numai culoarea galbena si nimic altceva, nu e constient de vreun sine si nu se poate dovedi a avea un sine; sinealitatea intr-un asemenea caz, e doar o chestiune teoretica pe care o discuta el sau altii inainte ori dupa consumul/experienta cu pricina.
Nu stim ce se intampla atunci, singurul act e cel prin care are loc consumatia de galben, ralitizarea galben.
Si teoretizam ca: pentru asta e necesar un consumator, un individ monada/potential care consuma realitatea galben.
Deci, individul nu are nici o realitate fara consum cel putin a unui singur fenomen de realitate, decat teoretic (o teoretica/conceptualizata hibernare/latenta).
Consumand ceva, individul in acel timp isi da sema de fenomen, de galben in cazul de fata; fenomenul amintire ce are acces ca realitate a sa dupa aceea, il face sa concluzioneze ca el a realitizat galben(ul), a consumat galben(ul) sau daca tineti neaparat, a trait culoarea galben.
Asadar tiparele se manifesta de la cele mai obiective repere pe care educatia si experienta i le infatiseaza individului potential ca fiind obiective; treptat ele il acapareaza pe individul potentialul consumator de realitate si ii devin scheme logice functionale si mecanisme functionale.
De fapt nu ii devin nimic intrucat el nu exista in genul clasic asimilat ci, doar au acces ca si realitate consumata de catre el (atentie "el", "individul" e numai o inlesnire lingvistica, nu o realitate obiectiva desi a fost asimilat asa).
Algoritmii incep odata cu intelegerea a ceva, orice.
Daca cel in cauza nu ar intelege nimic, ar muri total (datorita impunerilor/necesitatilor impuse de catre naturii realitatii) sau ar ramane in observare, total contemplativ.
Necesitatile, incepand de la necesitatea unui corp si psihic propriu si pana la cele clasic asimilate si implicate de primele doua, sunt numai consumatii de realitate, realitizare.
Ale cui?
Ale indescriptibilului potential, capacitate de consumat realitate, individul (monada).
Nu poti cuprinde in cuvinte o emotie, e de alta natura, tot asa nu poti cuprinde in cuvinte individul potential intrucat nu stim ce e ( a sti apartine lui a intelege, ceea ce e de alta natura, alt gen de fenomen total incompatibil).
Desigur se poate face o asemuire; reperele de realitate (fenomenele, consumurile) pot fi numite informatie sau intelesuri apartinatoare naturii realitatii dar, a pune semnul egal intre inteles si criptarile acestea ce provin de la natura realitatii a condus la inventarea de dumnezeii (posibili dar eronat concluzionati din anumite fenomene, intamplari atipice).

Edited by altnume, 30 October 2015 - 04:45.

Care e scopul introspectiei de acest tip?
Trezirea din a fi om.
Intru a-ti da sema (tu, eventualul constient consumator de realitate)?
Ca reprezinti un constient consumator de realitate, adica de existenta de a fi, precum si de existenta lume, si ca pe ambele aceasta interfata (numita) umana ti le mijloceste drept realitate existentiala.
Cum a ajuns individul (constientul) sa se considere om?
Prin intelesurile pe care le-a atribuit actelor/aspectelor de realitate de care are parte, fie prin atribuire directa, fie preluata de la aspectele de realitate numite oameni.
Ce insemna sa te trezesti din a fi om?
Nimic altceva decat sa iti vezi de viata fara a mai fi constrans de tipare functionale, nici atitudinale (comportamental inclus), nici in intelesuri.
Aceasta desigur reprezinta un maxim posibil, nu neaparat un scop de atins.
Scopul e potrivit a fi unul de continua resetare, iar asta nu poate incepe decat daca cel in cauza intelege si aplica sau, daca o face fortat de catre cineva care intelege si il obliga.
Recomandarea principala e moderatia, altfel ceea ce ai impresia ca te ajuta, mai mult te pagubeste, atat pe parcurs cat mai ales la final.
E individul (constientul) adormit ca sa fie necesar a se trezi?
Se pot utiliza acesti doi termeni antonimici.
Intrucat nimeni si nimic nu il face pe individ sa inteleaga inca de la inceputul contactului sau cu o realitate, cum functioneaza aceasta, el ajunge sa functioneze anormal vizavi de cerintele armoniei cu cele ce il impresioneaza cu o existenta proprie si cu cele ce il impresioneaza cu o realitate lume, existenta, univers, totalite a realitatii.
Ca si functionare, atitudine, comportament al interfetei sale umane pe care o consuma (pe care o traieste, daca e sa utilizam acest termen materialist denaturat), practic individul ajunge sa aiba acces la un tip de realitate ce poate fi considerata autohipnoza realizata in necunostinta de cauza, ajunge sa se creada un om material in interactiune cu o lume materiala si sa considere dogmele de intelesuri de care are parte si care sunt extrem deviante, distructive, ca fiind firea lucrurilor, naturaletea realitatii.
Asa cum s-a evidentiat deja, prin algoritmi (aici prin algoritmi specifici acestui nivel de a intelege realitatea) se va evidentia in ce anume consta deviatia, astfel incat oricine e lipsit de prejudecat sa poata intelege si aplica.

Diferenta dintre acest topic si celalalt, e una esentiala si semnifictiva ca nivel de abordare.
Aici nu se evidentiaza cum se poate elibera individul de tipare functionale deviante ci, cum sa isi dea sema ca nu e prizonier al nici unui tipar, libertatea sau lipsa ei fiind numai o problematica de intelegere, el nefiind interfata asimilata drept umana si proprie, ce pare supusa libertatii sau prizonieratului, conditionarilor ci, reprezinta constientul, parte a simbiozei constient-consumatie.

Edited by altnume, 03 November 2015 - 11:55.

Primele posturi pot parea oarecum a crea o confuzie intre incepatori si avansati, treptat insa el vor fi tot mai diferentiate, pentru ca in final sa ajunga tot acolo si sa nu mai existe deosebire.
De fapt se va constata la un moment dat, ca improprie acestui topic insasi denumirea sa.
De ce?
Intrucat nu ai ce introspecta deoarece nu exista ceva propriu, insasi termenul a exista e impropriu si de acea e utilizat termenul a reprezenta, "individul reprezinta ...".
Seria de videoclipuri "Dincolo de libertate", sunt (vor fi) temelia acestui topic.
Videoclipurile EDI 0, precum si algoritmii ce vor fi dezvoltati in cadrul seriei EDI (incepand cu EDI 6) sunt temelia celuilalt topic.
Videoclipurile EDI 1 - EDI 6, sunt intermediare intre "EDI 0" si seria "Dincolo de libertate".

Edited by altnume, 03 November 2015 - 12:55.

Dincolo de libertate - partea a doua
Localizare si nonlocalizare

Ratacit in intelesuri despre realitate, individul (constientul) se considera om, fizic, psihic, spirit, corpuri subtile, vid buddhist etc.
De asemenea in ratacirea sa de intelegere se considera aflat intr-o lume (univers, existenta, realitate) fizico-psihica si spirituala.
De fapt, el nu isi poate dovedi in nici un fel existenta (de nici un fel) si nici cel putin reprezentarea intrucat, nu e si nu reprezinta ceva, doar consum de realitate (atentia) prin care are parte de o realitate numita sinealitate si viata (existentiala sau spirituala).
Prin localizare in intelegeri despre actele de realitate (despre constituentii realitatii) are loc un consum de realitate deviant in 99,9% din cazuri.
De ce?
Intrucat nu s-a intele inca diferenta dintre criptarile naturii realitatii si intelesurile despre aceste criptari; privitor la intelesuri, vezi spiritualitate si viata cotidiana; privitor la intelesuri de tip rationamentele, vezi stiinta; privitor la intelesuri de tip revelatii  vezi crestinism; intelesurile considerate transcendenta (hinduism), intelesurile considerate a proveni direct din sursa realitatii (vezi buddhism).
Se consuma intrinsec atat criptari ale naturii realitatii (durere, tactilitate, vizualizare, organicitate etc.) cat si criptarile intelesuri "umane" despre ele, dar nu e deloc acelasi lucru; intelesurile sunt un surogat evolutiv deficitar, referitor la criptarile naturii realitatii.
Intelesurile acestui canal nu sunt adevaruri, certitudini ci, ghidare intru a intelege care e oferta referentialului naturii realitatii si care sunt de fapt interpretarile prin intelesuri, referitor la aceste criptari.

Altfel spus (simplist): constientul consumator sta in realitatea de constient (materialist numita) senzitiv-perceptiva, pe care o numeste (tot materialist) creier si corp propriu si face speculatii referitor la materialitatea, psihismul, spiritulaitatea sa si a universului, lumii.

Localizarea in repere obiective prin intelesuri deficitare evolutiv (valorizari), a condus la actuala ratacire totala in care cel ce se numeste pe sine om, se afla.
Nonlocalizarea, e calea reintoarcerii in inocenta si in revalorizarea intelesurilor pornind de la observare (contemplatie fara nici un fel de inteles).

Realitatea e realitate, nu intervine nici o modificare functionala dar, materia e realitate de constient, e functia constientului, iar intelegerea si intelesurile nu sunt obiectivitate, evidenta, certitudine, adevar, sunt numai uneltele transpunerii realitatii de tip observare in interpretari "umane", mereu evolutiv deficitare (mereu perfectionabile fie si prin inlocuirea lor).

Una e sa te consideri prin intelesuri (fie si subtile) cel ce e necesar sa fie orgolos si cu totul altceva sa te lasi de buna voie inocent dar responsabil!

Edited by altnume, 23 November 2015 - 08:26.

Aham, care-I treaba practica, dpdv social de ex. ?
Daca vine un betiv sau un tata dezaxat care vrea sa-si reface viata ori sa-si salveze relatia de familie, ce obtine prin introspectarea pe imagini marine din clip ?

Introspectia nu se refera la altcineva decat cel in cauza.

Dincolo de libertate - partea a treia
Inainte de a aborda efectiv algoritmii ce pot fi numiti tipare dobandite, adica nivelul 4 de legatura, de acces realitate (si posibil mai tarziu abordarea tiparelor atipice evidentiate in video ca nivelurile 1, 2, 3, 5 de legatura, de acces realitate), ca si in cazul introspectiei din celalalt topic, se impuneau anumite precizari intru a inlesni neinitiatilor in ale introspectiei de acest tip, posibilitatea familiarizarii cu perspectiva prezentata.

Si moartea ce este atunci?

Este moartea ceva?
Moartea poate sa constituie exact ceea ce se afirma stiintific, incetarea functionarii organismului (creierului; moartea bilogica) dar, acesta este numai un model uman stiintific argumentat/conventionalizat sau conventionalizat de catre umanitate in general datorita reperelor obiective lor ce le ating nivelul de probabilitate (constatarea corpurilor fara viata si a putrefactiei lor insote de disparitia respectivilor sub orice forma de manifestare).
Real, nimeni nu stie ce se intampla in realitatea celui ce moare sau care a murit, daca nu cumva el mai are pentru el insusi o realitate.
Nu se pune problema dorintelor fiecaruia, sperantelor,...se pune problema reala a constatarii efective.
Nimeni nu constata niciodata altceva decat evenimentele din propria sa realitate, realitate a capacitatii sale de a isi da sema de ceva, de orice (iar pentru materialisti: nimeni nu traieste vreodata rezultatul consumarii a ceea ce ofera neurotransmitatorii altui om, fiecare traiste realitate oferita de catre neurotransmitatorii sai drept corespondent al unei deduse realitatii externe capacitatii sale de a isi da seama!).

Dar materialul de stocare si manifestare a realitatii fiecaruia este in creier. In afara creierului nu exista nici o realitate pentru individ. In consecinta este imposibil ca la moartea creierului individul sa mai poata constata vreo realitate.
Si nu este clar in ce mod topicul limiteaza accesul individului la obiceiuri deviante.

Edited by _-_, 14 June 2016 - 08:13.
3.d.

Imposibil e un termen absolut care presupune a iti da seama de orice la modul nelimitat ca si cand ai fi designerul propriei fiinte, al intregii realitati posibile si a orice tip de interactiune.
E foarte probabil, conform constatarilor actuale, ca odata cu incetarea functionarii creierului, capacitatea de a isi a seama a individului sa se dezintegreze, dar nu se poate dovedi la modul absolut disparitia ei si a orice realitate de care ea are parte.

Acest topic nu a mai ajuns in etapa preconizata, inca nu au fost evidentiate modalitatile prin care individul se deconditioneaza si se mentine in afara deviatiilor.
Celalat topic e mai avansat, acolo s-a oferit deja un exemplu de ghid (al incepatorului).

Pai te rog fa un efort si adu niste precizari in acest sens. Se pare ca ai lucruri importante de spus in ceea ce priveste deconditionarea individului si mentinerea sa in afara deviatiilor.. Pai spune-le . Sa le comentam, sa le vedem. Unde e celalalt topic despre care vorbesti?
Iar in ceea ce priveste moartea este evident din ceea ce spui chiar tu faptul ca individul nici in timpul vietii nu este chiar viu, nu este chiar un individ asa cum se imagineaza. Din cate am inteles individul este o entitate care se hraneste cu realitati, dar care in afara realitatilor cu care se hraneste nici nu prea exista. Deci el e practic realitatea cu care se alimenteaza, adica nu e nimic. Deci daca nimic e in timpul asa zisei vieti constiente ce-ar mai putea sa fie dupa moarte?

Edited by _-_, 14 June 2016 - 12:00.
3.d. Regulament general + 1.d. Regulament arie.

De exemplu, atunci cand se manifesta, ironia (ori suspiciunea sau altele) este si ea parte a unui tipar deviant intrucat distruge armonia unei interrelationari umane armoniose; baza ei este emotia satisfactiei pe care emotia ironiei o ofera celui in cauza (aceasta desigur pe langa satisfactia sentimentulu adevarului referitor la propriile intelesuri datorita carora se structureaza tiparul, pe langa satisfactia atasarii, satisfactia poftirii de satisfactii deviante, satisfactia emotiei/sentimentului dreptatii personale etc).

In ceea ce a fost denumit "Introspectie pentru avasati", se preconiza a fi evidentiat un nivel in care individul isi da seama care e real problema distructivei sale (desigur fara a igora ceea ce insasi natura a impus si care nu neaparat s-a descoperit inca intr-o forma foarte apropiata de aceasta impunere).
Si problema reala e intelegerea, inclusiv intelegerea ca intuitii conventionale sau neconventionale ori intelegerea ca parte din actul perceptiv atribuit senzatiei (Perceptie - proces psihic de cunostere senzoriala ce implica doua etape aproape instantanee: in prima etapa se constata senzatia/senzatiile, iar in a doua ce are loc la o fractiune, la o zecime, sutime sau miime de secunda dupa etapa constatarii senzatiei si consta in asocierea/atribuirea de intelesuri, ganduri, intuitiile conventionale sau neconventionale (aici fiind incluse recunoasterea/identificarea, catalogarea, calificarea/valorizarea, localizarea, numirea etc).
Intelegerea si intelesurile (conform celor aratate in paragraful precedent), sunt o necesitate impusa de natura realitatii pentru ca beneficiarul sa poata functiona in viata acestui limitational piramidal de necesitati fizico-psihice, dar pe de alta parte ele contribuie atat la conditionarea omului in atitudine (comportament psihic) si comportament, cat si la deconditionarea lui.
Omul nu poate trai fara sa inteleaga si totusi iesirea lui psihica din cercul <<intelegere versus conditionare-deconditionare>>, reprezinta un efect al unei introspectiei superioare.

 altnume, on 17 iunie 2016 - 04:52, said:

Eu as distinge doua feluri de intelegeri. Intelegerile de natura sa conditioneze si intelegerile prin care individul se deconditioneaza. Intrebarea ar fi cum se poate distinge intre cele doua categorii de intelegeri si cum s-ar putea debarasa individul de intelegerile care conditioneaza reusind sa selecteze doar acele intelegeri care deconditioneaza. Care ar fi premisele necesare aparitiei in individ a asa numitei "introspectii superioare"?

Edited by Testosteron, 17 June 2016 - 09:30.

Unul dintre oamenii importanti ai umanitatii a spus candva: "Cu cat stiu mai mult, cu atat imi dau seama ca nu stiu nimic".
In aceste cuvinte se afla esenta acestei plasari a individului dincolo de cercul conditionare-deconditionare; pe masura ce constientizaza faptul ca tot ceea ce stie, reprezinta numai modele umane proprii inventate de catre el sau asimilate de la ceilalti, automat se deconditioneaza fara ca scopul sau sa fi fost acesta (aici scopul nu e deconditionarea, scopul e plasarea dincolo de ea si de conditionare)..
Cel mai probabil, nu exista intelesuri ce se pot constitui intr-un panaceu universal al eradicarii de intelesuri conditionatoare, deconditionatoare sau in general de intelesuri ce il robotizeaza pe individ conform modelelor create.
Deci, aici nu se pune atat problema conditionarii si deconditionarii in formele clasic asimilate ci, se pune problema iesirii din aceasta dulaitate a intelesurilor, iesirii din orice certitudine.
Nu se pune problema plasarii individului in stari latente ce nu ii permit sa isi exercite o functionare corespunzatoare, se pune problema iesirii sale din tot ceea ce a inteles pana atunci, din tot ceea ce stie.
Desigur se pastreaza stiinta satisfacerii necesitatilor in toata gama lor de la cele bazale al existentei celor ce ii constituie numita corporalitate si pana la cele ale relationarii sociale, dar abordata de pe alt nivel evolutiv.
Nu exista intelesuri care il scot/plaseaza spontan pe individ din/dincolo rutina vietii sale dual vicioase (conditionare-deconditionare); asa ceva e apanajul unor specialisti in inductia de stari modificate de constiinta.
Pentru o plasare in afara acestei dualitati, e necesar efort de constientizare.
Ce e de exemplu frica?
Este o stare afectiva.
Cum are ea acces in realitatea clasica individului?
Prin intelesuri; un copil mic nu se sperie de nimic, nici de animale fioroase, nici de pericole de orice fel.
Cum ajunge frica la cote ce denatureaza echilibrul functional al individului?
Constientizand tot mai intens anumite intelesuri referitor la pericole (desigur problematica e mai complexa intrucat mai multe tipare conlucreaza la asta).
De ce?
Intrucat prin intelesuri se da acces in realitatea individului, la tot mai multa frica.
E necesar ca individul sa constientizeze ca atat intelesuri ce deschid accesul la frica cat si cele ce il pot deconditiona, sunt de fapt modele umane relative.
Pentru o functionare corespunzatoare el e necesar sa inteleaga necesitatea fricii dar in forme rezonabile, numai ca senzor al declansarii responsabilizarii echilibrate fata de integritata sa si a celorlalti.

Edited by altnume, 18 June 2016 - 05:27.

 altnume, on 18 iunie 2016 - 05:23, said:

Sa dam niste exemple banale.
Cum ajunge in capul unui individ intelesul ca daca o pisica neagra ii taie calea acesta e semn rau? Si pe urma cum in capul aceluiasi individ poate ajunge intelesul opus si anume faptul ca o pisica neagra nu-I decat un biet animal ca oricare altul si care n-are nimic a face cu succesele sau insuccesele sale in acea zi? La fel cu cifra 13 s.a.m.d.  Deci in primul caz avem de-a face cu un inteles care conditioneaza, in al doilea caz avem de-a face cu un inteles care deconditioneaza. De ce in capul unor indivizi pare ca se ingramadesc sumedenie de intelesuri de natura sa conditioneze, pe cand in capul altora apar multitudine de intelesuri care deconditioneaza?

Conform tematicii expuse in cele doua topice, exista doua modalitati de a aborda problema:
-una (celalalt topic) care efectiv evidentiaza un model de tipar prin care cel/cei in cauza s-au conditionat si un model de (contra)tipar prin care se pot deconditiona, (tipar/tiparele ce conditioneaza s-au structurat automat la nivel constient subtil - NCS, al individului ca urmare a deciziilor si actiunilor sale de la nivel constient obisnuit - NCO); dar oamenii nu au fost educati sa fie atenti la efectul subtil pe care atitudinea lor psihica si comportamentul o au la NCS, ei si-au structurat tipare in mod constient dar in necunostinta de cauza si asta incepand odata cu aparitia lor, a acelor oameni in realitate.
- in acest topic conditionarea si deconditionarea nu au valentele/valorizarile din celalat topic sau cele pe care astfel de abordari le atribuie, aici scopul e unul cu mult diferit, unul total (ar fi posibil a spune), iesirea din orice model functional, mai ales din modele de gandire, de intelegere (fie ele si rationale, conventional sau neconventional intuitive, fie ele intelesurile ca atribute ale senzatiilor cu care impreuna formeaza perceptia etc) intelesuri ceimpreuna cu emotiile formeaza reperele obiective de manifestare ale omului.

Intrebarile in acest topic sunt cumva neavenite intrucat aici nimic din ceea ce se stie, nu e tabu; aceste intrebari merg pe celalalt topic.
Ca sa se poata raspunde e necesar a clarifica termenii utilizati, definirile lor si toata conventionalitatea umana legata de multitudinea de concepte presupuse de intrebari.
Ce e pisica, ce e negrul, ce e capul, ce e individul, ce e actiunea, ce e atentia, prezentul, realitatea, diferenta dintre existenta si realitate, precum si cea dintre real si ireal etc.
Aici tot ceea ce se stie e de fapt conditionare si din tot e potrivit de iesit.
Orice este scris in acest topic, e numai un model la randul sau, un model de iesire din tot ceea ce se stie, din toata atitudinea psihica de pana acum si din tot comportamentul (s-a scris cum e cu necesitatile si necesitatea intelegerii intru satisfacerea necesitatilor, posibil impropriu numite fiziologice,...).
Pana ce omul nu ajunge sa se reseteze (sau sa vrea asta ori cel putin sa aiba bunavointa in acest sens) din tot ceea ce stie, nu are sens dialogul intrucat el, omul e deja functional conform unor tipare de gandire si intelegere ce nu ii permit sa inteleaga esenta topicului (asta ca sa nu se puna in discutie emotionalul implicat in tiparele sale, emotional ce il influenteaza puternic in tot ceea ce gandeste si intelege, in toata atitudinea psihica si comportament).
Deci, in acest topic, dialogul in urma caruia vor rezulta automat raspunsurile la intrebarile "banale" formulate, e unul de amploare, e unul ce e necesar a pune in discutie orice din cele de care omul isi da seama, orice teorie, orice conventie, orice axioma, orice adevar, orice inteles,...orice.
Prima intrebare incepe astfel:

 Testosteron, on 18 iunie 2016 - 09:12, said:

Ce insemna "a ajunge" si ce implica? Ce e miscarea, exista ea? A ajunge, e miscare? Ce e localizarea (care e diferenta dintre existenta si realitate)?
Ce inseamna "cap" si ce insemna aceasta localizare "in cap"?
Sunt ele repere obiective? Din ce tip de "capacitate de a isi da seama", din ce tip de manifestare a realitatii, a cui, a omului (care om?), a animalului, a supranaturalului, a naturii acestei realitati,...?

Edited by altnume, 18 June 2016 - 11:22.