Cum Îl pricepem pe Dumnezeu in zilele noastre?

mario_bril, on 26 decembrie 2015 - 22:43, said:

Am citit-o si recitit-o, acum intelege tu ce am scris eu si observa unde pica definitia !

ps: vezi ca ti-am si subliniat la urma.

Edited by TheEverlastingShadow, 26 December 2015 - 23:17.

TheEverlastingShadow, on 26 decembrie 2015 - 22:54, said:

De citit probabil că ai citit-o, da' de priceput vreo iotă, se pare că nu.

Edited by mario_bril, 27 December 2015 - 00:13.

mario_bril, on 27 decembrie 2015 - 00:13, said:

Te inseli amarnic. Metafizica (asa cum o intelegi tu) am infant-o de multi ani de zile. Stii ce inseamna sa infrangi metafizica nu ? Inseamna sa ai raspunsul la aceasta dilema: Acest enunt este fals.

Multe dintre problemele metafizicii sunt nascute dintr-o proasta intelegere a mecanismului mintii, este o ratacire in cadrul mecanismului mintii. Este precum atunci cand tu esti intr-un tren si din pricina faptului ca tu ai impresia ca esti stationar, zici ca uite dom'le pamantul cum se misca pe langa mine, iar abilitatii pamantului de a se misca pe langa tine, iei si-i zici ca e metafizica. Cam asa a aparut si metafizica (unele dileme din ea), pentru ca oamenilor le-a lipsit priceperea universului interior, priceperea realitatii subiective adica si au dedus ei ca exista planul acesta al supersensibilului. Daca vrei sa intelegi bine, daca nu, fii sanatos.

Ce este al meu, este mult mai tare decat orice metafizica, nici nu poti sa-ti imaginezi macar.

Edited by TheEverlastingShadow, 27 December 2015 - 00:39.

TheEverlastingShadow, on 27 decembrie 2015 - 00:31, said:

Bravo, ma gândeam eu ca nu mai exista secrete pentru tine...

mario_bril, on 27 decembrie 2015 - 00:37, said:

Vezi ca am editat. Reciteste.
Nu era corect sa ma refer la intreaga notiune de metafizica, ci doar la unele aspecte din ea pe care tu le asociezi cu metafizica.

Edited by TheEverlastingShadow, 27 December 2015 - 00:42.

Elihu_66, on 26 decembrie 2015 - 21:57, said:

Nu ! Daca ceva s-a dovedit a fi adevarat, atunci inseamna ca a fost descoperit, daca ceva s-a dovedit a fi fals, eronat, atunci se numeste ca a fost inventat. Observa aceasta ordine, cum in urma procesului de dovedire se stabileste ce anume este descoperit si ce anume este inventat. Iar aceasta ordine este tocmai deoarece noi nu suntem proprietari pe Univers si nu-i putem scrie legile. Universul ne invata pe noi, nu noi pe el.

Elihu_66, on 26 decembrie 2015 - 21:57, said:

Tot ce ne este dat noua sigur sa stim despre Univers, este ca nu suntem noi proprietarii, iar cand spun noi, ma refer la ce inseamna a fi o fiinta si o minte. Deci, fiinta si mintea, nu pot face Universul, asa sta scris in noi. De asta avem adevar/fals, corect/gresit, s.a.m.d., tu daca poruncesti realitatii, aceasta nu te asulta, nu ti se supune. Daca tu spui, sa se faca un munte de aur in fata mea, nu se face nimic deoarece Universul (realitatea) nu are natura de a asculta mintea. Simtul realitatii iti arata natura adevarata a interactiunii dintre minte si Univers, cum mintea sta in genunchi in fata Universului si cum se supune, invata, descopera, imprumuta de la Univers, dar nu poate ca ea sa-si impuna punctul de vedere impotriva Universului. Spre exemplu, doresti sa construiesti o casa. Casa nu creste natural, deci ai fi tentat sa spui ca tu iti impui voia asupra Universului, dar daca observi ca Universul iti permite sa faci numai ceea ce este posibil, realizezi ca tu de fapt nu-ti impui voia, ci Universul iti accepta voia cu conditia ca tu sa i-o respecti intai pe a sa si practic astfel, Universul este ceea ce construieste casa prin intermediul actiunilor tale (ce sunt conditionate).

Deci tu pui problema gresit, nu cine este proprietarul Universului, ci ce anume este proprietarul fiintei si al mintii ? Iar raspunsul, este Universul ! Ei bine, din moment ce Universul este proprietarul fiintei si al mintii, automat Universul ramane singur, fara proprietar, adica, lucrurile functioneaza numai de la sine, iar Universul ocroteste asta. Exemplu: rotatia Universului in jurul axei sale. Tu ca minte fie descoperi ca Universul se roteste in jurul axei sale, fie descoperi ca nu se roteste, dar tu nu poti face ca Universul sa se roteasca in jurul axei sale decat daca este posibil sa faci asta ! Fie ai descoperit ca se roteste, fie ai gasit posibilitate de a-l face sa se roteasca, in ambele variante este numai ceea ce a vrut Universul. Deci numai daca Universul iti permite ca tu sa-l rotesti in jurul axei sale tu vei putea face asta. Ori, asta inseamna ca Universul, prin intermediul a ceea ce noi definim ca fiind posibilul, ocroteste functiunea lucrurilor numai de la sine (adica se face numai ceea ce vrea "EL"). Deci numai daca Universul ti-a permis poti face, adica numai daca este posibil, ori asta inseamna ca posibilul este modalitatea Universului de a se asigura ca totul functioneaza numai de la "el", numai de la sine, fara ca fiinta sau mintea sa-si poata lasa amprenta asupra Universului. Nu poti aduce foc strain in candela, nu poti sfintii tu Universul, nu-l poti educa. Asta inseamna partial natura relatiei dintre minte si Univers.

Elihu_66, on 26 decembrie 2015 - 21:57, said:

Da, spre exemplu materia intunecata. Noi oamenii am inventat in mintea noastra notiunea de materie intunecata, acum insa ramane de vazut daca ea chiar exista. Deci noi, prin ceea ce inventam in capul nostru, de fapt cautam sa descoperim ce face si ce accepta Universul. Cum sa-ti spun eu, realitatea este scheletica, ceea ce apartine Universului este asemenea unui schelet pe care se construieste subiectivul. Exemplu pentru acest lucru ar fi realizarea faptului ca efectul generat in aparenta de materia intunecata poate fi explicata prin alte principii, deci sa nu fie nevoie de materie intunecata. Deci materia intunecata este ceva subiectiv, o potriveala pe un schelet. Asta ofera Universul, un cadru de lucru, o schela pe care mintea apoi construieste cum crede ea. Poate ca Universul in aparenta confirma existenta materiei intunecate, sau poate acele efecte pot fi explicate complet altfel prin alta teorie prin intermediul careia sa nu existe materie intunecata, insa sa fie tot asa, confirmata. Deci Universul ofera principiul confirmarii si al functionabilitatii, dar aceste lucruri sunt doar un schelet pe care mintea il imbraca cum vrea ea. Eu mintea, schimb teoria dupa cum doresc, iar Universul (scheletul realitatii) o ciomageste sau o pupa intr-o anumita masura.

Universul are o functie in cadrul realitatii precum cea a unui arbitru al unui meci de fotbal, arbitrul + jucatorii alcatuiesc meciul de fotbal, adica intregul format din Univers si fiinta/minte (ceea ce emite conditionarea si ceea ce primeste conditionarea). Insa la nivelul de arbitru, arbitrul singur nu poate face meciul de fotbal, de asta este nevoie de jucatori, iar jucatorii au o natura diferita de cea a arbitrului. Aici deja vorbesc despre nefiinta si fiinta.

Edited by TheEverlastingShadow, 27 December 2015 - 08:55.

TheEverlastingShadow, on 27 decembrie 2015 - 08:27, said:

Deci, principiul actiunii si reactiunii este adevarat sau fals?

Quote

Deci, practic, tu spui ca universul le-a facut pe toate si le sustine (guverneaza) in continuare?

Quote

Ce treaba are materia intunecata cu legea?
De legea gravitatiei ai auzit? Este explicarea unui fenomen fizic, cunoscut si inteles de catre om, numind-o lege, pentru ca fenomenul este intalnit(dovedit) peste tot, cel putin in galaxia noastra...
Deci, logic ca nu noi facem legile universale.

Elihu_66, on 27 decembrie 2015 - 13:45, said:

Depinde cum il interpretezi. Scheletul acestui principiu este ceva real, insa noi luam acest schelet si apoi il imbracam in principiul actiunii si al reactiunii. Stiu ca este greu de inteles ce vreau eu sa zic, dar asa stau lucrurile.

Elihu_66, on 27 decembrie 2015 - 13:45, said:

Eu nu trebuie sa spun nimic, tocmai asta este frumusetea, ca daca as spune eu, tu ai putea spune, eh, e doar in mintea lui, e doar opinia unui om, dar daca asa spune natura, asa tipa ea la noi, nu poti sa o ignori la fel cum ai face cu mine. Nu e doar o opinie a unuia sau uneia. Asa scrie natura in sinea noastra, n-ai ce sa-i faci. Noi ca oameni, ca fiinte vii ce doresc sa supravietuiasca, instinctiv avem in noi un bagaj informational minim, un set minim de instructiuni despre natura, instructiuni si detalii despre natura fara de care nu am putea functiona, supravietuirea nu ar putea fi. Asa stim noi cum e cu Universul si cu mintea, de la acest bagaj informational dat de catre natura ce este scris in instinctele noastre cele mai adanci din subconstient. Spre exemplu: de unde stii tu ca realitatea nu asculta de poruncile tale ? Cum stii tu chestia asta ? Te-a invatat cineva ? Nu ! O stii de la sine, prin experienta vietii de zi de zi. Asa stim cum e cu dumnezeu, daca vreo fiinta/minte a creat Universul, s.a.m.d., iar raspunsul este NU ! Intelegi ? Natura a scris chestiile astea in noi despre SINE, despre ce este ea ! Tocmai ca noi sa putem exista si sa supravietuim. Pricepi ? Tu te folosesti in fiecare clipa a existentei tale de principiul ca Universul nu are creator, ca mintea nu l-a creat, ba chiar ca este "el" dumnezeu. Supravietuirea, existenta ta de fiinta, depind de respectarea ta fata de aceste principii. Intelegi puiutule, tu esti dovada, faptul ca existi si supravietuiesti. De asta am spus, daca vrei sa te temi de ceva, teme-te de Univers, de puterea realului, de puterea lucrurilor ce sunt adevarate. Prin toti porii tai si prin intreaga ta fiinta realizezi chestiile astea.

Elihu_66, on 27 decembrie 2015 - 13:45, said:

Da, legea gravitatiei este partial ceva real, partial ceva subiectiv numai. Real este faptul ca marul pica la pamant, subiectiv este felul in care iti explici acest fenomen. Asa a aparut ideea de lege a gravitatiei. Poate candva vom interpreta diferit fenomenul real si in cadrul altei priceperi nu i se va mai spune gravitatie ci altceva. Deci observa partea subiectiva din ecuatie, ceea ce tine de noi.

Edited by TheEverlastingShadow, 28 December 2015 - 02:16.