Autism.

Maccip ce mai face fetita ta?

Maccip, am citit tot topicul, fetița ta e superbă, ce mai face?

Am citit si eu topicul si fiind vorba despre autism ma bag si eu aici cu ceva explicatii si pareri.
Maccip initial a avut un copil de gradul 1 avand un  iq asa scazut dar in urma perseverentei lui si a sotiei precum si a potentialului copilului a ajuns la un grad de handicap usor. Trebuie de stiut ca nu toate persoanele cu autism sever se pot recupera  asa de mult,fiecare are un potential pe care nu putem sa-l prevedem la inceput. Si tot trebuie de stiut ca terapia aba are si lucruri bune dar si rele,unii dintre psihologi mai numesc aceasta terapie dresajul copilului. Un alt lucru pe care nu prea se pune accent e consilierea parintilor care afla vestea ca copilul este suspect de autism(diagnosticul nu se pune asa repede si e bine sa fie confirmat de mai multi psihiatri mai ales la copii cu elemente din spectrul autist care sunt mai greu de diagnosticat). Odata aflarea vestii sigure,din mai multe sursese,ca copilul are autism,parintele are tendinta,normala de altfel,sa se gandeasca la tot felul de lucruri pe care le-ar putea face sa-si faca cpoilul sanatos. Ceea ce nu se spune clar parintilor este ca autismul nu are leac,persoana va muri cu aceasta boala,chiar daca se vor atenua din simptome,ele vor ramane. Autismul este o boala psihica si ca toate aceste boli nu are leac. Din experienta mea si a altor parinti de copii cu autism vaccinul de la un an poate fi un factor declansator al bolii. Lucrul asta il spun pentru ca am vazut eu si nu am citit sau auzit de la altcineva. De asemeni nu toti copii fac asa ceva,este mai mult ca o reactie adversa posibila la vaccin. Medicul de familie te cheama la vaccin dar nu iti da sa citesti si prospectul vaccinului ca sa stii la ce te poti astepta ,pentru ca la unele vacinuri este scris acest lucru la reactii adverse posibile. Nu incit impotriva vaccinarii ci doar ca parintele sa fie informat. Nici un doctor nu va recunoaste acest lucru,dar dupa ce vezi cu ochii tai nu ai nici un dubiu asupra acestui aspect. Cum se manifesta:la celelalte vaccinuri copilul face sau nu febra si este vioi dupa,la vaccinul cu pricina va face o febra persistenta cateva zile,cu toate ca ia antitermice,urmata de apatie. Copilul daca pana atunci reactiona la numele lui si poate incepea sa gangureasca ceva,dupa nu o va mai face. Repet acestea sunt lucruri vazute de mine si nu sunt universal valabile la toata lumea. Simptomele bolii ar trebui sa se vada pana la varsta de doi ani,dar diagnosticarea definitiva se va face in jur de trei ani. Aceasta boala de obicei vine asociata si cu altele gen retarduri ,intarzieri. Multi copii pot fi hiperkinetici pot dezvolta adhd,dar pot fi si hipokinetici. Pentru cei care nu stiu hiperkinetismul este o stare fizica de agitatie continua a copilului,nu poate sa stea intr-un loc. De obicei vine si cu adhd care este o stare psihica copilul nu isi poate ordona ideile,nu se poate concentra asupra lor,sare de la una la alta fara sa o termine pe prima. Multi parinti confunda si cred ca sunt acelasi lucru. Copii hipokinetici sunt opusul celor hiperkinetici adica stau pierduti,letargici si trebuie sa-i stimulezi sa faca o activitate fizica. Doctorul psihiatru infantil are tendinta de a prescrie copilului cu autism tot felul de medicamente,cocteiluri ce trebuiesc luate de mai multe ori pe zi,dar de la majoritatea medicatiei prescrise eu nu am vazut imbunatatiri ale starii copiilor.Un psihiatru infantil care a avut de-a face si cu terapia aba,mi-a zis ca medicatia poate ajuta intr-un procent infim,iar cele mai multe satisfactii se vor obtine in urma terapiei. Si acum sa va explic ce sunt aceste terapii(aba,teach,mifne, pecs,give me 5,etc),nu sunt niste bau bau-ri ci pur si simplu lucrurile obisnuite pentru cineva normal sunt facute repetitiv cu copilul pana invata. Invatatul unui lucru poate dura si cateva luni,chiar si un an sau chiar poate sa nu invete acel lucru. Un aspect important referitor la terapie este ca si parintii trebuie sa se implice,iar terapeutul nu trebuie sa stea cu usa inchisa si sa nu arate nimic parintelui. Ca si terapie comportamentala eu prefer o combinatie intre mai multe terapii de la care se preiau exercitiile potrivite pentru copil. De lucrat se poate face si la masa si in mediul inconjurator. De fapt daca esti parinte implicat terapia este cam tot timpul pentru ca in marea majoritate a timpului ii vei spune si vei indruma copilul sa faca ceva. De asemeni mai trebuie stiut ca odata ca copilul creste mai asimileaza si singur lucruri care poate nu le faci la terapie. Parintii trebuie sa aiba grija asupra situatiei financiare,terapiile nu iti garanteaza o recuperare cat mai mare. Copilul poate sa se recupereze sau nu si tundupa in an doi s-ar putea sa nu te poti intoarce la servici dar ai de platit rate pe la banci si comfortul tau de acasa s-ar putea diminua si deci implicit copilul va avea parte de mai putine lucruri.
Legat de stereotipii,ele se intampla cand autistul nu are o treaba de facut si pentru a se linisti,persoana incepe sa faca tot felul de lucruri stereotipe. Ele pot fi combatute,cautandu-i autistului sa faca ceva si implicit sa uite de acea nesiguranta ,neliniste pe care o are.
Am scris deocamdata niste aspecte legate de aceasta boala si cum sa te descurci ca parinte. Mai sunt de spus si alte lucruri si sper sa am timp sa revin.

Buna ziua, Imi puteti recomanda va rog un medic specializat (nici nu stiu daca tb sa merg la neurologie infantila, psihitarie infantila, pediatrie) care sa faca prima evaluare a copilului suspect de autism? Este vorba despre fetita mea, are 19 luni si semne de autism. Multumesc mult.

Ma bucur ca am gasit aici pe forum si categoria asta, pentru ca fata mea este anul 3 la facultatea de psihologie, asa ca am decis sa ma informez si sa o ajut [ sau de ce nu, sa ajut si pe altii cu ceea ce citesc, aflu, etc. ] in acest domeniu. Am sa incep cu o intrebare: e posibil sa aiba norocul sa se angajeze in acest domeniu [ terapie ABA ] inca din anul 3 - in ideea ca nu are nici licenta data si evident nici cursul care am inteles ca se poate face doar dupa absolvire? Stiu ca totpicul e vechi, am zis sa-l animez, ca sa nu creez unul nou pentru o simpla intrebare.

Nu cred ca e posibil, poate doar ca un asistent pe langa psiholog sau voluntar. Din cate inteleg  sunt necesare niste cursuri specializate care se fac dupa terminarea facultatii, probabil abordarea este diferita. Daca nu doreste sa faca bani, se poate oferi ca voluntara la un cabinet din dorinta de a invata.

maccip, on 04 septembrie 2017 - 00:21, said:

Salut Maccip! Cum e fetita ta acum? Sunt multi in situatia ta, care sunt inca la inceput si cauta sperante in postarile tale. Te asteptam cu nerabdare cu un feedback despre progrese.

Salut. E bine. N-am gasit timp sa scriu mai in detaliu ce si cum, pentru ca nici nu am un fir narativ clar in cap, dar ca si sinteza pot zice ca e bine. Facem in continuare terapie, deci povestea nu s-a terminat, insa mai rarut. Se descurca din ce in ce mai bine singura(merge singura prin parc, la scoala, cu bicicleta, etc), la invatatura e peste medie si isi face temele singura, fara sa-i spui sau s-o verifici. Dar are in continuare probleme la exprimare in ceea ce gandeste, pronunta cu dificultate cuvinte, propozitii, probleme care atrag si inabilitatea de a-si face o prietena sau si mai bine, un grup, o gasca, ceva. Si frustrari, dar care sunt normale. Insa intotdeauna gandeste mult mai mult decat poate exprima in cuvinte, chestie care e foarte importanta ca n-a ramas in urma si a achizitionat cunostintele specifice varstei ei. Aici ar fi fost un pericol deoarece de regula limbaj precar inseamna si cunostinte greu asimilate.

Acum cu pandemia, terapia o avut loc online sau ati incheiat-o pe moment? (atunci in carantina)

A facut si online, a mai facut si pauza. Acum e in pauza de 2 saptamani, pana pe 1 septembrie. E in vacanta la bunici impreuna cu fratele si sora ei, mai are lectii de facut pentru scoala, nu le-am mai lasat tabletele, nici leptopurile ca mi-e ca vor sta numai pe ele. Nu atat ea, cat mai ales frate-su si sora-sa aia mica. Asadar nu are pe ce face terapie online. Are un ceas, dar nu-i de asa ceva desi poate face apel video.

Grupul initial de terapie de socializare nu si-a inceput inca activitatea fizica, fac in continuare in online din cauza terapeutei si a unor parinti care nu vor sa riste.
Insa am gasit un alt grup de terapie cu care face fizic o data pe saptamana.
La vechiul grup insa are prietenele si prietenii ei. Ne mai intalnim prin parc, am mai mers impreuna la therme. E greu de gasit un nou grup de socializare deoarece copiii trebuie sa fie cat de cat la acelasi nivel, de aceiasi varste. Deci vom pastra si vechiul grup iar cand vor incepe sa se intalneasca fizic, mergem si noi. Probabil ca vom merge si la noul grup, mai ales ca e aproape ca si locatie, se poate duce si singura, fara sa mergem noi cu ea. Depinde de ea, daca vrea sau nu, dar din fericire vad ca-si doreste.

Anul asta de pandemie insa a fost un mare ghinion pentru cam toti copiii, dar mai ales pentru ea care avea nevoie de socializare sa mai recupereze din decalaj. Eu speram sa-si faca o prietena, dar fara sa mearga fizic la scoala e mult mai greu.

maccip, pe 18 august 2021 - 10:50, a scris:

Problemele astea le  observ si eu la fata mea care a fost diagnosticata recent cu sindromul Asperger, doar ca a mea are 14 ani . Invata foarte bine (lejer peste medie in clasa de top a liceului unde este, imposibilitate de a-si face prieteni, acumuleaza cunostinte foarte repede (invata o lectie mult mai rapid decat mine lol) dar are probleme de exprimare verbala, incapacitate de intelegere a emotiilor altora sau sa-si  exprime propriile emotii, probleme de a intelege exprimarea non-verbala. Acum a trebuit sa intrerupa scoala din cauza ca a facut o depresie majora, anxietate scolara iar acum invata de acasa, cursuri la distanta (ce noroc cu sistemul francez care permite asa ceva).
Parerile psihiatrilor au fost impartite unii au zis ca este Asperger altii au zis ca nu este, psiholoaga cu care lucreaza zice ca nu, zice ca este inca intr-o carapace pe care si-a format-o din cauza mediului social in care traieste. A  avut acum un an o problema de bully-ing la scoala cu niste fete, a venit acasa plangand dupa care nu a mai vrut sa mearga la scoala, ajungea in fata scolii si incepea sa planga. Plus ca din cauza job-ului meu am schimbat cateva tari in ultimii 6 ani , schimbari care nu au ajutat-o.
In Ianuarie o sa inceapa un terapie cognitiv-comportamentala, sa vedem cum evolueaza, daca reuseste sa progreseze ceva pe partea de interactionare sociala ar fi foarte bine.