Autism.

Judith, on 17 septembrie 2015 - 23:28, said:

La mine a fost repetarea primelor cuvinte invatate exagerat de mult. Asta m-a facut sa caut sa vad despre ce-i vorba. dar dupa ce am vazut care-i simptomatologia (exista cuvantul asta?) tipica autismului, am constatat ca avea mai multe chestii pe care nu le observasem, sau le puneam pe seama faptului ca... e inca mica.
De la copil la copil difera mult. Alti parinti au observat alte chestii.

Nasterea normala, scor apgar 9, 4kg la nastere, fara boli vizibile pana pe la 1 an si ceva cand a facut prima data temperatura si o otita. Sanatate generala buna, peste medie. Toate vaccinurile.
Pe la 1an si 6 luni a inceput sa zica primele cuvinte, dar nu au fost mama, tata, caca, papa, etc.. ci "pui", "pisica" si unele mai sofisticate.
Insa "pui" si "pisica" repeta de sute de ori pe zi fara sens. Asta m-a facut suspicios. Am intrat pe youtube si am vazut alti copii cu autism si am recunoscut unele trasaturi la Mara, trasaturi pe care nu le vedeam in mod curent la alti copii.

Am evaluat-o eu dupa capul meu dupa "Diagnostic and statistics manual of mental health V" si unele simptome de acolo le avea, altele nu. Adica:
La 2 ani.
- aseza jucariile in sir indian. cateodata, dar nu intotdeauna. (dar daca un copil face asta, nu inseamna ca-i autist)
- insista sa mergem pe aceiasi traseu cand ieseam afara (multi copii fac asta fara a fi autisti)
- nu era interesata de jucarii, mai mult de ambalaje, pungi, sarme. Cu jucariile nu se juca deloc corect, comparativ cu alti copii. Avea un mod specific, greu de explicat in cuvinte... Nu o pusesem pe seama unei probleme
- nu reuseam sa joc ascunsa "bau bau " cu ea. Nu intelegea jocul. Nu o pusesem pe seama unei probleme.
- avea momente cand intorcea capul spre dreapta si ochii spre stanga (stimming in limbaj de specialitate)
- parea ca nu intelege rostul si rolul obiectelor. fiind primul copil si fiind foarte mica, nici n-o puteam compara.
- avea anumite ritualuri (voia sa atinga cu mana intotdeauna acelasi colt al unei banci din parc, voia sa bata cu piciorul un anume capac de canal de pe trotuar. Noi invatasem ritualurile ei, pareau ciudate)
- radea si se ducea cu usurinta in bratele unui necunoscut, un anume tipar de om (cei tacuti, anosti, inclusiv genul aurolac) Oamenilor mai energici, vorbareti nu le radea in general. Greu de descris exact, dar mie mi s-a parut si asta o ciudatenie.
- daca-i aratai cu degetul ceva, nu se uita in directia aia, ci la degetul tau
- nu reactiona la numele ei decat daca era insotita de ceva gena "Mara hai sa ..nu conta ce urma..."

Fiecare din simptome nu inseamna nimic, insa cumulativ o facea un pic ciudata. Repetitia cuvintelor fara rost era cel mai evidenta chestie insa care mi-a creat suspiciuni.
Specialistii nu se grabesc sa puna diagnostice, mai ales ca cei cu forme usoare.

simptome tipice autistilor de 2 ani pe care ea nu le avea:
- nu mergea pe varfuri, mergea normal
- te privea in ochi si radea daca-i radeai sau daca o faceai sa rada.
- nu avea comportament violent
- era interesata de obiecte, dar nu sa le studieze cu privirea ci mai ales le "pipaia" intr-un mod stereotip, repetitiv.

Pe la 3-4 ani facea cam asa:
- flutura mainile (mai face si acum)
- nu raspundea la intrebari. Daca raspundea, o facea inadecvat.
- se mai uita in stanga cu capul spre dreapta (acum nu mai face)
- avea tot timpul cate un obiect simplu (sarma, betisor, hartie) in mana si se juca aiurea cu el (il flutura in general) (acum a scapat de asta)
- pozitie nefireasca a corpului cand statea degeaba (si acum mai corectam pozitia la oglinda)
- gesturi faciale exagerate (am invatat-o cu guma de mestecat sa-si ocupe gestica cu mestecatul. A cam scapat de gesturile alea, dar cand e f. stresata revin)
- vorbea 30-50 de cuvinte, dar nu in propozitii, si fara sens, de regula.
- nu cerea nimic, nu apa, nu mancare, nu sa se pise, nu ca-i ie somn.. nu ciocolata, nu nimic. (nici acum nu cere din proprie initiativa. cere daca e incurajata)
- daca-i luai ciocolata, jucaria, sau ceva din mana.. nu protesta in niciun fel
- cand se lovea, in loc sa planga vorbea aiurea, spunea poezii, canta
- parea lipsita de vointa, nu-si dorea nimic de prin magazine, la masa, nu dulciuri, nu inghetata.
- cand era foarte bucuroasa, vorbea fara sens
- interactiunile cu ceilalti copii nefiresti
- voia sa vada toate usile, portile inchise. La orice usa / poarta deschisa, iti cerea s-o inchizi.
- recompensele erau fara valoare, pedepsele la fel. Nu simtea ca-i certata. Te intelegea mai mult dupa tonul cu care-i vorbeai, nu dupa continut.
- daca vorbeai despre ea, nu intelegea, nu stia
- stereotipii multe si marunte. De tot felul, la tot pasul, care de care mai sofisticate... Comportament ritualic. Greu de explicat in cuvinte, trebuie sa-l vezi sa-ti dai seama ca-i ciudat, nefiresc.
- interes pentru simboluri (litere, cifre, alte simboluri), dar fara a fi interesata de semnificatie
In etapa asta ar fi fost evident pentru oricine ca are autism.


Acum, la 6 ani: parti nasoale:
- Limbajul stereotip. Intrebari stereotipice, nefiresti. Raspunsuri la fel.
- Lipsa totala de initiativa. Daca o lasi, sta cu orele fara sa se plictiseasca.
- Interes pentru chestii nesemnificative, (daca-i arati un desen cu alba ca zapada, ea retine din el cele 4 mere de undeva din background, dar nu chestia din prim-plan, majore) O intereseaza chestii aflate la distanta mare in plan secundar (o bariera la 100m, un cablu, o bucata de tabla la distanta, un transformator, te intreaba ce-i aia si-ti arata, dar e prea departe sa intelegi inspre ce indreapta degetul). Nu e interesata de functionalitate si vrea intotdeauna acelasi raspuns, nu vrea sinonime.
- daca se blocheaza intr-o activitate ceruta, nu cere ajutorul (sta langa cuier cu haina in mana pentru ca n-o poate pune sus in cuier. Daca s-a blocat pantofarul cu un siret, trage de maner fara sa ceara ajutor si fara sa incarce si alte metode, sa se plictiseasca, fara sa incerce mai cu forta)
- Asteapta sa-i zici sa se duca sa se pise. Altfel sta pana se pisa pe ea. Daca-i zici, face toate operatiile in lant( aprinde lumina, se pisa, trage apa, se spala, se sterge, pune prosopul, stinge lumina)
- daca o implici intr-o activitate, face strictul cerut, nimic in plus.
- e foarte fricoasa de unele chestii, intra in panica repede, dar nu-i e frica de altele cu mult mai periculoase.
- dupa ce invata o activitate repetitiva (gen inotul cu colac, sa cante la pian, rasfoiasca o carte, .. in general chestii care implica miscari repetitive) o face cu placere, dar opune rezistenta la orice schimbare. Incepe sa se corecteze vad cu opusul la schimbare)
- raspunsuri stricte ( Da sau Nu) de multe ori raspunde cu da cand nu intelege intrebarea.
- Vorbeste cu "tu" in loc de "eu", Vorbeste despre ea la persoana a 3a. Terapia a mai dresat-o, dar inca are tendinta de a incurca persoana, genul. Singular vs. plurar raspunde bine in general.
- Daca mi-a spus mie ceva, are pretentia sa stie si altcineva. Pare-se ca nu distinge clar ca suntem persoane diferite, desi nu are probleme sa ne deosebeasca.
- comportament nefiresc cu ceilalti de varta ei. Nu intelege gesturile.
- nu intelege glumele
- vorbeste foarte putin, posibil dintr-o anxietate
- a inceput sa aiba stari de anxietate. Probabil ca intelege ca-i ceva in neregula cu ea. Bine ar fi sa fie asa!
- pe fratele ei de 3 ani il considera un fel de autoritate hahaha Executa tot ce-i cere(daca intelege, daca nu, nu intreaba), fara sa comenteze, desi Radu e cu 2 capete mai scund. haahhaha
- multe alte chestii destul de sofisticate, dar nefunctionale. Stereotipiile se transforma din chestii simple, repetitive, in chestii sofisticate pe care le face cu religiozitate. Devine greu de descris daca nu esti specialist/psiholog ce anume e in neregula. Greu de descris, dar usor de observat ca e ceva ciudat.

Face si chestii de varsta ei:
- deseneaza peste medie
- citeste cuvinte de lungimi mici. (am descurajat-o o perioada deoarece devenise dependenta de litere si cifre)
- vorbeste si propozitii, dar majoritatea sunt de la terapie, stereotipii, nu spontan.
- stie destule poezii si cantece. Canta binisor si are voce peste medie, nu exceptionala.
- Versurile cantecelor le invata repede chiar daca nu intelege sensul la cuvinte.
- ii place muzica simfonica, jazz, chestii pe care le aude prin casa care nu-s chiar de varsta ei. Pare-se ca invata succesiunea pieselor din album dupa doar 1-2 ascultari.
- la sugestie/comanta se imbraca, se incalta, mananca, se pisa, ... diverse alte activitati de dificultate mica/medie.
- merg cu ea la concerte simfonice, jazz si se comporta adecvat.

Sunt multe lucruri de corectat la ea. Corectezi ceva dar ea vine cu o noua stereotipie tot timpul.
Terapia e grea si necesita sa-mi cunoasca bne fata. Dar coordonatorii au multi copii si .. problema mea e ca nu-mi cunosc fata si nu fac ce e adecvat pentru ea.
Terapistii insista prea mult dupa parerea mea pe acumularea de cunostinte, si putin spre ceea ce tot ei numesc "teoria mintii". Cu greu i-am convins sa mai faca si alte chestii cu ea care s-o ajute sa fie mai atenta la gradinita (spe exemplu sa repete ce fac ceilalti (sa aplauze fara comanda, sa se ridice fara comanda, etc... adica sa faca ce vede la ceilalti. Face, dar cu intarziere mare si dupa insistentele mele sa puncteze pe chestia asta)

In situatia de fata, daca as baga terapie 3x in ea (sa zicem ca as avea banii aia), nu as face nimic cu actuala echipa, din contra, anumite aspecte se inrautatesc cu terapia asta ABA, posibil din cauza ca nu aplica astia corect metodele... dar cu siguranta si terapia insasi, produce si efecte adverse. Ei insisi se repeta destul de mult. Ce-i drept, aceleasi metode au functionat la alti copii.

Si in final, aprecierea mea nu e 100% corecta. Intotdeauna am in minte ipoteza alternativa, sunt constient ca lucrurile nu sunt albe sau negre, nici macar gri sau alb/negru.
Nu ai cum sa mergi la siguranta, sa fii pe deplin increzator in propriile decizii. Cand lucrezi cu oameni, totul se complica, nu-i ca la reparatul unui leptop.

Si rabdarea pe care o ai ca parinte e o resursa. Adica se consuma, sau se lungeste inutil pana devii nepasator.
Nu merge.
Trebie sa te dozezi, nu sa te infigi ca rama in piatra, ca le faci tu (vezi doamne) ca parinte pe toate.
Declarativ, toti au energie, dar faptic se consuma ca flacara de magneziu. Cunosc si alti enoriasi din biserica autistilor, cu mai multa rabdare ca mine, dar tocmai acea rabdare i-a facut mai nepasaori.
Cu toiti ar cumpara tot felul de jocuri inutile, sa scoata banul din buzunar sa se faca utili. Ca cica asa a zis psiholoaga.
Se imbata cu apa rece. E de fapt o eschiva de la ceea ce trebuie sa faca. E o automultumire ca fac ce trebuie.

Edited by maccip, 18 September 2015 - 01:32.

maccip, on 18 septembrie 2015 - 01:12, said:

Da' dumneavoastră nu sunteți oare victima aceleiași erori?
Spuneți drept dacă nu vă pare rău de copilul ăsta că avut episoade recurente de otită medie, dar nu i-a zis nimeni că infecțiile urechii și problemele psihiatrice la copii,
pot avea un numitor comun: alergiile. Iar în adolescență a rămas SURD
Asta în condițiile în care această corelație era cunoscută încă din 93 sau chiar mai mult. nici nu mai știi ce să crezi de pe netu ăsta.

Va recomand sa luati legatura cu Ana Dragu. Este o mama singura, cu 2 copii, dintre care cel mic sufera de acest sindrom. Dansa a scris o carte pe acest subiect, pe baza experientei sale, ''Maini cuminti. Copilul meu autist'' si se implica foarte mult in campanii si cazuri de acest gen.

maccip, on 17 septembrie 2015 - 22:22, said:

La noi a functionat prin joaca.
Astazi mi s-a confirmat ca numele nu a fost ales intamplator, cica as avea un mic Einstein.

Ma rog, cand vrea el.

Autismul e ca o carapace la broasca testoasa.Nu poti sa dai carapacea la o parte si sa ramana o broasca functionala.Mai nou s-a constatat ca marea majoritate a copiilor tratati cu ABA care au reusit sa invete copmoprtamente tipice (considerati recuperati ), au facut apoi anxietate, depresie, tulburare bipolara sau alte probleme psihice, pentru ca individul ramane tot autist si incearca sa se adapteze la o lume pentru care a fost ''dresat'', unii chiar au regresat foarte mult si au refuzat sa mai iasa din casa .Acum depinde cat de mult vreti sa schimbati un rau cu al rau... Este un australian care are Asperger si are 2 copii, unul autist si unul cu Asperger, care scrie un blog'' Life-with-Asperger'', are si o pagina pe facebook cu subiectul asta si povesteste cum vede lucrurile din interior- mie mi s-a parut mult mai util ce am citit acolo decat sfaturile medicilor si psihologilor de la noi (tot ce am aplicat pe baiatul meu dupa ce am citit acolo a functionat. In plus m-a ajutat sa inteleg cum gandeste si motivele pt care se comporta altfel.)Baiatul meu a refuzat totdeauna sa mearga la psiholog, devenea agresiv de cate ori incercam sa il ducem la unul, in plus am constatat ca nu stiau cum sa-l abordeze, fiecare aplica ce stie, nu adapteaza metoda la copil si mi se pare ca totul e o afacere in care copilul nu prea conteaza.Baiatul mi-a spus de curand despre psihologi ca ''ei nu isi dau seama ca copiii astia mai progreseaza si singuri ?''.Acum se uita singur pe youtube la experimente facute de americani legate de izolarea sociala a indivizilor (deoarece ar vrea sa comunice mai mult cu ceilalti dar nu reuseste si se simte izolat ) experimente pe soareci la care s-a creat Asperger artificial si alte probleme legate de diagnosticul lui. Incercati sa-i luati un caine sau o pisica.La noi a facut minuni.

A trecut un an si jumatate deja, vin cu un update despre fata mea Mara. Are 7 ani, in cateva luni face 8 ani.

E de bine!
Oricat de critic as incerca sa fiu, e de bine, zic asta de la bun inceput.

Ce s-a mai intamplat intre timp?

Ca medicatie, a luat vreun an Straterra sau ceva de genul. Schimbare pe care s-o pun pe seama medicatiei, eu nu am vazut, poate sa fi fost ceva bonus, dar eu nu am putut constata in mod evident. Impreuna cu neuroloaga, am intrerupt tratamentul sa vedem care-i treaba, nu am observat nicio schimbare majora insa, deci.. probabil ca nu va mai lua pastile daca va merge tot asa.
A avut o perioada de anxietate, moment in care si-a dezvoltat si constiinta de sine. A facut in cadrul terapiei elemente de teoria mintii si.. s-a vazut progresul.
Am continuat cu terapistii aia, cam 2 ore pe zi facem acum, de luni pana vineri. Evaluare si coordonare terapie lunar. Terapie de socializare 1 sedinta pe saptamana, a facut si doua.
Costurile au mai scazut. Mare parte din orele de terapie le-a facut la gradinita impreuna cu colegii ei.
Intre timp a devenit necesar sa redevenim parinti inainte de a fi terapeuti. Mara a devenit constienta de problema ei, noi i-am confirmat, dar fara a pune emotie pe subiect ci.. ca un fapt.
Eu eram si inca sunt privit ca pe un terapist. Cand face ceva, se uita la mine sa-mi vada reactia. Sau.. se ascunde de mine cand vrea sa faca ceva ce nu e OK. Ca raspuns, eu am incetat sa-i mai atrag atentia.  In afara lucrurilor normale care tin de educatie, cel putin in perioada asta nu mai fac pe terapeutul cu ea.
Relatia cu fratele ei s-a imbunatatit trepatat. Insa.. si Radu a copiat ceva comportamente de la Mara si am facut si cu el cateva ore de socializare deoarece parea ca e un pic defazat la gradinita fata de colegii lui. Colegii lui Mara cunosc ca are o problema, o fata mai isteata chiar incepuse "sa-mi dea raportul" cu privire la cum s-a comportat Mara la gradinita.
Cu parintii celorlalti copii nu am avut probleme, nici cu educatoarea. Fata a inceput sa se comporte din ce in ce mai OK, ea fiind si mai mare ca varsta si mult mai mare ca inaltime fata de colegii ei.. s-a descurcat. Acum am terminat gradinita, am inscris-o la scoala la clasa 0, om vedea ce mai e de facut si pe-acolo, e o provocare.
Acum e in vacanta la bunici, o vedem mai rar, dar.. se pare ca se comporta OK si pe-acolo.

In ce stare suntem acum?
O sa scriu cu liniute si de la capat, e mai usor.

Motricitate:
- Este sub copiii de varsta ei, inca mai utilizeaza pozitii nefiresti ale corpului, mai rar totusi si mai putin stridente.
- Duce taskuri de 5 ani(sa zicem) pana la capat. A invatat sotron, tot feluri de jocuri din alea de la gradinita le executa corespunzator. Stie sa astepte randul, e atenta, a mai castigat la capitolul initiativa si incredere in ea pe chestiuni de motricitate.
- Ultima data cand am fost la piscina s-a lansat la apa. Adica a invatat sa inoate de-a binelea, fara colaci ajutatori, fara instructor(in afara de mine). A facut vreo 3 bazine fara ajutor, parea mandra de ea, mai ales ca e in directa concrenta cu frate-su Radu care are 4ani jumatate. Radu nu stie sa inoate.
- Pe bicicleta merge cu roti ajutatoare insa.. nici eu nu stiu sa merg pe bicicleta, nici maica-sa.. deci. ce pretentii?
- A vrut role, I-am luat. Incearca sa mearga pe ele. I-a luat bunica-sa trotineta dar o foloseste mai mult frate-su. Frate-su are mai multe sanse sa invete pe bicicleta fara roti ajutatoare insa.. din pacate eu nu-i pot ajuta prea mult din cauza ca eu insumi nu stiu cu bicicletele astea, poate-i invata socru-miu
- Cu mingea.. slabut, dar nici aici nu are cu cine semana. Sunt slabuti amandoi, desi frate-su suteaza binisor in minge, ea abia o atinge.
- Ii place sa alerge, am ramas uimit de cata anduranta are la alergat. Nu are viteza, dar are rezistenta, poate alerga 3 km, testat pe stadion.
- se spala singura, se spala pe dinti, se imbraca, incalta(fara sireturi), a inceput sa-si aleaga singura hainele pe care vrea sa le poarte.Era si cazul, are aproape 1.40 metri la nici 8 ani.

Limbaj:
- A evoluat de 1an jumatate de cand am scris ultima data, dar.. e capitolul la care sta cel mai prost.
- Vorbeste simplu, fara prea multe explicatii si constructii de limbaj
- Foloseste adecvat timpurile si persoanele. Nu mai zice eu la tu sau invers. Ocazional mai face si greseli, dar.. snt greseli, nu confuzii.
- Raspunsurile de tip DA sau NU in continuare, dar le mai si nuanteaza. Tot cam stereotip.. sa zicem. Adica nu foloseste limbajul in mod creativ ci doar strict utilitar.
- Pronuntia e greoaie, aici mai insist si eu cu ea, dar din pozitie de tata nu de terapist.

Socializare:
- Evolutia e buna si aici, devenind constienta de propria persoana, se comporta mai adecvat, e mai atenta cu propria imagine
- Prefera copiii cu 2-3 ani mai mici ca ea. Comparativ cu fratele ei, sunt cam la acelasi nivel per ansamblu si ca potential de dezvoltare in lunile urmatoare, tot cam la fel. Adica e cam cu 3 ani mai in urma.. sa zicem.
- A inceput sa aiba si ea propria vointa, se supara cand pierde la joc, jubileaza de fericire cand castiga. Ii place sa concureze.
- Ii place foarte mult grupul de terapie de socializare. Acolo copiii sunt invatati sa fie toleranti unii cu altii. Astia folosesc ca si parghie pe aia mai avansati pentru a-i ridica pe aia mai putin avansati. Mara acum a devenit un fel de parghie pentru ceilalti. Terapeuta e foarte multumita de progres. Eu .. sunt multumit precaut.
- In relatie cu adultii pune intrebari ciudate, dar .. macar le pune. De ex. se mai duce la cate o grasa s-o intrebe cate kile are. Sau mai intreaba pe cate o baba de ce are riduri.  Intreaba varsta.. chestii de-astea. Asta din initiativa. De raspuns, raspunde satisfacator la intrebari.
- in relatie cu copiii si-a diversificat modurile de comunicare. Se ataseaza de cate o fetita.. un fel de prietenie mai .. castrata asa, dar.. e prietenie totusi. Nu prea vorbeste despre colegii ei. De fapt.. limbajul pare-se ca o tine in urma in cadrul socializarii.
- in relatia cu fratele ei- un progres care va genera alt progres. Isi ocupa timp mai mult impreuna. Se joaca, se cearta, de haraie, se impung. Ea mai putin, dar a inceput sa aiba replica si in caz ca o "agreseaza" asta micu. Inainte nu prea reactiona, era fraiera. Dar vorbesc impreuna, de-ale lor. Joaca jocuri de varsta celui mic. Il ajuta sa caute filmulete pe tableta, il ajuta sa "fure" dulciuri de prin dulapuri suspendate, dau atacul impreuna la inghetata din congelator. Genul asta de activitati. E un mare progres aici pentru ca ne degreveaza de efortul de a-i acorda in permanenta atentie.

Aptitudini:
- Stie sa scrie in litere de tipar, intocmeste lista de cumparaturi cu ce vrea ea.
- Citeste din ce in ce mai bine si mai repede.
- Stie de limba engleza, cunoaste ca in alte tari se vorbesc alte limbi.
- cauta pe google ce-si doreste. Muzica de-a ei (Karla Dream, sau.. draci. ca nu ma pricep, genul de muzica de se da la radio) Odata am surprins-o cautand si un album Jazz. hahaha
- am surprins-o incercand sa dea comanda la "coca-cola" de pe net. Ne-a vazut pe noi cum facem si.. a incercat si ea. hahaha
- face lectii de pian acasa, i-am luat si pian (cel mai ieftin tip de pian cu clape din alea grele, mecanic echivalente cu pianul adevarat). Se descurca onorabil, ii si place, isi repeta singurica lectiile de pian, fara sa i se ceara. Insa face strict lectiile, nu incearca sa cante ea din initiativa, lautareste.
- deseneaza, scrie, citeste de prin carti, cauta chestii pe internet. Nu-mi dau seama, dar. cred ca sunt cam la nivelul varstei activitatile de tipul asta.
- adunari, scaderi inclusiv cu doua cifre. A mai invatat-o terapeuta sau pe la gradinita, noi nu am invatat-o. Mai greseste, dar in principiu intelege operatia de adunare si scadere. Mai numara singura pana pe la 200. Isi pune problema sa numere pana la un milion I-am zis ca-i cam mult. Are o atractie nefireasca fata de numere, numere de telefon, de inmatriculare. Incerc s-o fac sa inteleaga ca numerele care nu au semnificatie, nu sunt nici importante.
- a inceput sa vrea anumite haine. Porcarii cu sclipici, dar.. asta e! E fetita, a inceput sa vrea haine, sa emita pretentii la sandale, pantofi, tricouri, rochii, etc...
- isi exprima dorinta de a merge la therme, la piscina, in concediu, etc... Nu facea asta acum jumatate de an.
- e capabila de o discutie la telefon. A inceput sa sune pe cine vrea ea sa vorbeasca.

Deci.. cam asta e!

Urmeaza sa faca un pic de pregatire pentru scoala, cateva lectii cu terapista. La inceput cel putin va fi ajutata de catre ea la scoala, O sa mai aiba nevoie de terapie, nu-mi pun problema sa intrerup inca. Au devenit prietene.
Acordam atentie la relatia cu frate-su in principal. Nu ne dorim sa ajunga amandoi ciudati, sa copie dupa aia ciudatenii unul de la altul. Iar noi trebuie sa ne preluam rolul de parinti mai mult decat rolul de terapeuti. O s-o ajutam, dar din perspectiva asta. Mergem si pe recomandarile psihologilor. Pshiholoagele de la terapia de socializare sunt OK, Discutam cu ele, discutam si cu ceilalti parinti din biserica asta a autistilor. Mergem inainte, dar mai cu prudenta.
Nu pot spune ca psihologii umbla dupa bani. Nu sunt toti la fel, senzatia despre ei e diferita. Am coordonatoare, neuroloaga, terapeuta, terapeutele de socializare. Nu sunt toti la fel. Unii sunt de-un fel, altii d-alt fel. Mergem inainte cu ce avem... asta e! Pana la urma.. daca pot constata progres, nu am niciun motiv sa nu continui, chiar daca, sa zicem, am simtit si atitudinea asta de bissniswoman. E o afacere sa zicem. Macar sa-si faca treaba calumea. Ca si perceptia mea asupra calificarii lor? E cum e! Daca sunt cinstiti, eu sunt partener cu ei, altfel... vedem ce putem schimba.
Nu am pretentia ca-s specialist in psihologie sau autism, insa miros necinstea. Cred ca sunt si ei atenti cu mine, i-am incercat in diverse randuri. Asta e! In Romania nu exista o scoala cu traditie in psihologie, Ceausescu avea neveoi de ingineri, nu de psihologi, sociologi sau .. umanisti.

Cat despre noi parintii.
Deocamdata ne menajam. Nu stau sa citesc bloguri despre autism, sau alte materiale. Am incetat cu astea. Si psihicul nostru conteaza, e important sa nu stam tot timpul conectati in paradigma asta. Ne vedem natural de viata cel putin deocamdata. Dusul la terapie face parte din rutina, nu ma deranjeaza, e ca si cum as duce-o la balet.
Vacanta copiilor ne prinde bine. Urmeaza concediul in care n-o sa faca terapie. Reincepem din septembrie.
Ne menajam pentru cand o sa creasca mai maricica, sunt convins ca or sa apara si alte probleme. Trebuie sa fim acolo si noi, sa ajutam, sa intervenim.

Edited by maccip, 08 July 2017 - 00:48.

Maccip,

Este uimitor câta atentie ai pentru fiecare detaliu legat de dezvoltarea fetitei. :-) . Felicitari !
Totul pare urmarit cu atentie si sub control.
Iar expunerea problemei este foarte bine structurata.

Nu mai stiu sigur, dar mi se pare ca una dintre persoanele care au raspuns a zis ceva si de mâncare - dieta.
Am urmarit si eu  o data un documentar care vorbea despre o metoda revolutionara in Canada in abordarea autismului. A trecut mult timp de atunci si nu-mi aduc aminte cu precizie prezentarea ...

Se pornea de la ideea ca multi dintre autisti au o disfuntionare in sistemul imunitar, si anume la nivelul intestinelor. Pe scurt, nu au in sistemul lor de aparare / imunitar toate elementele care sa-i protejeze automat de unele toxine din alimente, toxine pe care le avem  majoritarea dintre noi prezente in intestine si care nu ne pun  nici o problema.
La unii autisti insa, cum ei nu au o buna protectie naturala împotriva acestestor toxine, ele strapung bariera naturala intestinala de protectie si ajung in sistemul cardio-vascular, cale pe care apoi ajug la creier, provocând ravagii la nivelul functionarii neuronilor, mai ales ai  cotexului.

In documentarul respectiv prezentau un copil caruia i se suprimasera din alimentatie nu mai stiu ce alimente, a caror digestie producea nu stiu ce toxine. Concluzie : o data cu scaderea nivelului de toxine respective in sânge, neuronii creierului nu mai erau asa afectati si copilul respectiv putea sa ajunga dupa câteva luni sa aiba o gândire suficient de clara care sa-i permita sa-si diminueze singur unele comportamente specifice autismului.

Am vazut si un articol referitor la asta
http://www.ziaruldes...le-in-intestin/
dar este incomplet.

In defintiv, tot ce pare bizar in  comportamentul unui autist, sunt de fapt mijloace de aparare, automatisme, pe care persoana respectiva le-a pus in functiune pentru a face fata unei dezorganizari a gândirii, si pentru a putea functiona si face fata obligatiilor vietii cotidiene. Aceste automatisme ajuta peroana autista la diminuarea anxietatii.
A insista prea mult în eliminarea completa a acestor  automatisme, poate determina cresterea anxietatii si a dezechilibrului de functionare al persoanei, caci pentru un autist, aceste automatisme sunt ca niste "cârje" care-l ajuta sa înainteze si care-i dau încredere, îl linistesc ...isi au deci utilitatea lor. A insista prea mult in înlaturarea acestor automatisme, comportamente stereotipe, este, simbolic, ca si când ai vrea sa smulgi unui schiop cârjele cu care se ajuta la mers. Trebuie mai întâi rezolvata problema mersului, a picioarelor (daca este posibil ...), înainte de a lua cârjele unei persoane care schioapata :-)

Sunt multe de spus referitor la comportamentul persoanelor autiste si la metodele de remediere a unor aspecte ....

Ti-am scris si pe PM.

Paradoxal, pot spune ca eu m-am ocupat mai putin de fata decat alti parinti. Cunosc fenomenul, ma intalnesc cu multi parinti, fac tot felul de sacrificii.
Eu am realizat ca ecuatia e mai complexa, pentru ca implica o resursa care pare gratis la prima vedere, dar.. e si asta o resursa, se consuma si nu aduce intotdeauna progrese.
Eu nu fac sacrificii, sau nu le privesc ca fiind sacrificii. E un proces de trial and error, lucrurile se schimba pe masura ce evolueaza. Iar observarea e cel mai important lucru pentru ca presupune un minim de efort, nu e invaziva si nu indatoreaza copilul cu nimic. Da,cand depui efort, astepti rezultate care pot sa vina sau pot sa nu vina, copilul ti-e dator, subconstientul tau asa gandeste.
Cand lucrurile merg bine, totu e OK, dar can pare ca nu, subconstientul acuza copilul, devii frustrat si cu moralul jos, devii consumat, ceea ce te transforma intr-un zombie sau intr-u nepasator.
Si mai e o chestie pe care eu personal o consider relevanta.
Orice interventie asupra copilului, de tipul.. <eu depun efort -> tu progresezi> te plaseaza undeva in paradigma asa a asteptarilor fix pe problema pe care ai depus tu acel efort si  ai 2 variante: copilul raspunde si totul e OK, copilul nu raspunde si atunci tu insisti. Atunci nu mai e OK pentru ca.. ori te lungesti prea mult, copilul percepe acea problema ca pe o miza personala, se incastreaza pe ea, devine si pentru el o problema care-i rasuna in minte prea mult timp, devine frustrat. A doua varianta e ca sa renunti, dar ramane problema efortului depus in zadar.
Asadar, eu cred ca trebuie sa urmezi calea naturala, adica sa inveti copilul fara a depune efort, astfel nu apare frustrare de niciuna dintre parti. Daca copilul percepe ca pe o presiune, eu folosesc "distragerea atentiei" adica... glumesc, folosesc glume pe care sa nu le poata pricepe, in felul asta i se estompeaza chestia.
Sa dau un exemplu, poate e mai clar ce vreau sa zic.
Mara pune destul de multe intrebari de tipul "ce inseamna, ce este, de ce, etc..." Asta pentru ca noi am insistat, am incurajat-o sa intrebe, chiar daca nu toate intrebarile erau potrivite. Adica nu-i mai corectam orice cacat, pentru ca.. ajungea sa nu mai intrebe de frica sa n-o corectam. De multe ori nu stie cum sa intrebe, dar pune intrebarea in speranta ca noi intelegem din context ce vrea ea de fapt si noi raspundem, chiar la intrebarile puse gresit.
De exemplu daca vrea sa intrebe ceva de genul "de ce fetita X a fost certata de maica-sa?" pentru ca vede ea o anumita scena in parc, ea intreaba, "Cine o cearta pe fetita?" desi ea stie ca noi nu avem de nde sa stim cine e persoana respectiva, sau facem presupunerea naturala ca e ma-sa. Din cauza ca am incurajat-o sa puna intrebarile asa cum le pune, fara s-o mai corectam, sa capete curaj, acum am ajuns in situatia in care ea nu mai face efortul sa le puna corect.
Daca am corecta-o.. apar 2 probleme. Cateodata chiar nu stim de fapt ce vrea sa intrebe, daca am incerca s-o corectam, o corectam gresit. iar pe de alta parte o descurajam sa intrebe daca incepem s-o corectam des.
Asadar.. raspunsul meu la intrebarea aia e
"-Sfantul Spiridon tati! Sfantul Spiridon a certat-o pe fetita!"

Pentru ca... ea intelege ca-i o gluma. Si pentru ca trebuie sa se astepte la intrebari ciudate, sa i se raspunda ciudat.
Si daca ea a vazut exact de ce fetita aia a fost certata, dar totusi prefera sa ma intrebe, nu ca si confirmare, dar tot asa, in speranta ca noi intelegem ce vrea sa intrebe:
-De ce a fost certata fetita?
-Nu am vazut de ce.
-A fost certata pentru ca l-a impins pe baietel?
-Nu am vazut.
-De ce l-a impins pe baietel? (ea ignora in continuare faptul ca eu nu am vazut)
-Pentru ca forta de impingere e data de putere impartita la distanta. De aia l-a impins pe baiat.
-Glumesti?
-Nu glumesc tati. Eu nu am vazut, dar pot presupune.
De fapt in realitate ea vrea sa expuna o situatie complexa de genul in care fetita respectiva a fost certata fara motiv, ca nu ea a gresit, etc.. Dar e prea complicata intrebarea. Ea de regula insista si intreaba din nou.
- Dar cine e mama fetitei? (Intrebarea e tot stupida, e evident ca aia e ma-sa)
- E craiasa Zapezilor, de unde sa stiu eu?
Dupa ce se linisteste, incerc sa-i expun situatia mai pe larg, dar doar dupa ce se linisteste cu intrebarile stupide, deoarece ramane fixata in cautarea intrebarii perfecte care sa-i dea raspunsul la ce-o intereseaza pe ea.
Si-zic ceva de genul. "Daca fata aia a gresit cu ceva, parintii o cearta, Insa poate n-au gresit, Maica-sa insa nu stie si poate a gresit ca a certat-o, maica-sa nu a vazut ca baietelul a impins-o primul. La care vine iar o intrebare de genul/
- De ce a impins-o primul?
- Pai a impins-o? Ai vazut tu?
- Da, am vazut ca baietelul a impins-o primul.
- Pai maica-sa a vazut?
- Nu stiu. (zice ea.. sa zicem)
- Pai poate n-a vazut si a crezut ca ea l-a impins pe baietel.
- Si nu e corect s-o certe pe fetita.
- Pai nu e corect, dar maica-sa nu are de unde sa stie.
- Maica-sa a gresit. Sa nu o mai certe pe fetita.
- Pai maica-sa face ce stie sa faca. Asa cum si eu fac ce stiu, nu pot face ceea ce nu stiu.
Ma rog.. ceva de genul asta decurge o conversatie in care eu o iau la misto  pentru a evita s-o plasez in zona de frustrare ca nu stie sa intrebe corect. Frustrarea ar face-o sa nu mai intrebe deloc.
In general situatiile sunt complexe, e greu sa pui intrebari sa afli ce vrei tu sa afli. Ea crea sa afle chestii, dar daca nu intreaba corect, eu n-am de unde sa stiu ce vrea ea de fapt. Chestia e ca intreaba si pe altii, aia saracii nu stiu cum sa procedeze, se uita ciudat la ea.
De exemplu.. m-am trezit ca intreaba un strain cand s-a ratacit prin parc si nu stia unde suntem.
-Stii unde e mama?
-Nu stiu.
-Mama mea e imbracata in rosu?
-Nu stiu!
-Da, mama mea e imbracata in rosu, tu nu stii unde e mama mea?
Deci in final.. se lasa pagubasa.
Adica ea voia sa intrebe..
-N-ati vazut o femeie imbracata in rosu?
Doar ca nu stie cum sa intrebe in felul asta.
Iar ala strain habar n-are ce vrea ea de fapt.
In genul asta de probleme, degeaba faci exercitii. Ea nu va evolua daca o faci. Pentru ca se va fixa pe alte forme ori va deveni frustrata. Nu ai cum sa prevezi toate situatiile, si cel mai bine e sa-i abatiatentia de la fixatia pe care o are(adica sa zicem forma de a pune intrebarea) printr-o aberatie de genul "Sfantul Pavel", sau un raspuns complicat pe care nu-l poate pricepe. Sa zica ca nu intelege, pentru ca mai apoi sa-i zici si tu ca nu intelegi intrebarea, sa fie o egalitate 1:1, o conversatie, nu un repros ca nu intelegi intrebarea.

Ea va face efortul sa schimbe ceva, sa te faca sa intelegi, tu o incurajezi s-o faca. Si tot asa. E un proces mai mult de observare, de trial and error, nu e un efort, nu presupune niciun efort iar tu ca parinte nu cauti sa fii recompensat pentru efortul depus. Adica.. daca-i raspunzi la misto, ce pretentii sa mai ai? E normal sa nu ai nisio pretentie, te amuzi si tu pe seama ei si .. asta e, prinzi momentul in care incerci sa-i explici, dar tot asa, nu o vezi ca pe un efort ci ca pe o reactie la efortul ei de a te intreba.

Eu asa am incurajat-o si pe nevasta sa faca. Adica s-o trimta la mine sa intrebe, s-o puna la efort, Eu tot asa.. daca nu inteleg intrebarea o trimit la nevasta sa intrebe, diverse variatiuni. Adica nu fac numai glume, mai dau explicatii elaborate pe care nu le poate pricepe nicicum sau pur si simplu o trimit la ma-sa sa intrebe.

Cat depsre dieta, nustiu, eu nu cred in asa ceva. In domeniul asta exista mult efect placebo, fiecare om se bucura de ce a putut el contstata, eu merg pe chestiile depln dovedite stiintific si eliminate de efect placebo, prin rigoare stiintifica, nu toate balariile din ziare.
Unele dintre ele pot fi bune, nu neg. Insa altele nu. Eu n-am de unde sa stiu, de aia nu-mi bat capul cu asa ceva. Mananca ce vrea ea, nu-i opresc nimic decat dulciurile, ca oricarui copil, n-o las sa mamance bomboane cu kilogramul, sa bea tot felul de sucuri proaste, inghetata, etc. Pe astea i le limitez ca orice parinte. Si le folosesc ca recompensa daca mananca si altceva. Daca ar fi dupa ea, mecdonalds, KFC, cofetarie si carbogazoasele ar fi alegerea. La fel ca frac-su. Mergem la restaurante calumea cu tot felu de chestii pe-acolo, ei mananca cartofi prajiti si pizza. Dar asta nu-i nimic particular, toti copiii au preferinte din astea, toti se bucura la porcariile alea infecte de la mecdonalds, niste hamburgeri de ti se face greata numai cand ii vezi, astia si-i doresc ca au etichete faine, baloane, jucaroiare supriza, etc.. labareli din astea capitaliste.

Edited by maccip, 26 August 2017 - 14:44.

Maccip,

Din unele descrieri ale tale îmi este greu sa cred ca Mara este autista. De aici trag eu concluzia ca are poate unele comportamente specifice copiilor autisti, dar foarte putine. In orice caz, daca este autista cum spui tu si specialistii la care faci apel, se descurca foarte bine.
Mi se pare doar un copil deosebit.

Iar cu întrebarile ei care pot parea ciudate, cunosc multi adulti care si ei pot vorbi de ceva fara ca sa intelegem de la început la ce se refera.

Scopul meu pe acest topic e sa ma fac inteles. Probabil ca il voi consulta pe viitor sa stiu ce s-a intamplat, sa am si eu un istoric, e mai usor sa sctii pentru altcineva decat pentru tine pe un caiet. Scopul e sa prezint realitatea, nici in minus, nici in plus, daca cineva care cunoaste fenomenul ofera un feedback, e excelent.. Nust-iu cat imi iese, insa.. stiu ca n-ai cum sa diagnostichezi pe cineva din scrisul pe forum, ar fi prea simplu.
E greu sa cuprinzi toate aspectele in scris, nici dialogurile nu le pot reproduce verbatim, le inventez pe loc cand le scriu cu cuvintele mele, dar incerc sa prezint realitatea in ansamblu, nu copie fidela a unui moment anume. Si daca cineva le intelege, le voi intelege si eu mai peste cativa ani cand voi reciti. Cineva care cunoaste fenomenul, repet, Pe ceilalti nu am cum sa-i fac sa inteleaga, nici eu nu as fi inteles nimic daca nu deveneam enorias.

Sunt si intrebari stereotip, ele se repeta in multe situatii.
N-ai cum sa-ti dai seama de un autist asa de repede, iti dai seama ca daca ar fi asa, s-ar pune diagnostice pe forum, skype si feisbuc.
Si este asta mai sunt gesturi, mimica, modul de a intelege lucrurile. La ea totul e diferit si greiu de scris pe forum.

Iar intrebarile alea sunt lucrate, nu au aparut asa spontan. Face si chestii spontane, dar majoritatea sunt invatate cu munca din partea terapistei, sunt totusi stereotipice, chiar daca au o oarecare functionalitate.
Pana mai acum un an nu facea aproape nimic spontan, acum mai face, dar mai e pana scapam de stereotipii din astea. Vor aparea stereotiii in gandire, etc.. dracu stie, psihologia e complicata si pentru un copil tipic.
In fiecare an i-au facut astia test IQ (sau coeficient de dezvoltare, ca asa se cheama pana la o anumita varsta)
Prima data i-a iesit 40 Cam cat o maimuta.
Dupa care 50, apoi vreo 64, ultimul a fost de 80 parca, deci.. acceptabil totusi din pct asta de vedere.
Ma rog, nu pun eu prea mare baza pe testele astea, nu mi se par foarte relevante pentru ca am vazut cam cum ii evalueaza astia, dar se vede ca pricepe greu. Am si cum s-o compar cu frate-su care e totusi cu 3 ani mai mic ca ea. Pe asta micu il duce capul, face conexiuni, le gandeste el singur acolo, cateodata ma uimeste de ce concluzii reuseste el sa traga asa.. bobinand de unu singur in capusor. Deci face conexiuni.
Mara.. mai greu spre deloc. Adica.. daca invata ceva bine, daca nu, de la ea putere, nu prea. Dar e muncitoare, ii place sa citeasca, azi am vorbit pentru prima data pe skype cu ea. Intrebari simple, dar.. le citeste si reuseste sa dea acolo un raspuns. Citeste, scrie, intelege ce citeste, inainte doar silabisea si ce e mai important ca face asta ca vrea ea, nu o impinge nimeni de la spate. Isi ia cate o carte si citeste de-acolo. Nu intelege paragrafele mai mari, contextul mai larg, dar pricepe propozitia. Carti pentru copii, evident.
La pian e constiincioasa, repeta lectiile din proprie initiativa insa..
Nu se abate deloc de la lectii, nu canta nimic in afara portativului, macar sa apese si ea cateva clape sa vada cum suna.. nimic.Strict ce lectii a facut.
Eu n-o imping de la spate nici aici, dar astept ziua in care va incepe sa scoata ceva de la ea, s-o vad cum incearca sa cante ceva ce a auzit, ceva ce-iplace sau .. sa vada cum suna o succesiune de note. Asta a si fost scopul nostru. Probabil va veni si ziua aia cand o s-o vad curioasa. Nu am obligat-o sa faca nimic sa nu-i starnim vreo frica pentru piam, daca o va face, o va face ea. Probail cao va face din ce o cunosc eu.

Eu desi nu o incurajez s-o faca, sa nu devina o obligatie sau ceva, am maiimplicat-o in sensul ca sa cante cu mine la 2 manini. 4-5 note atat(cu repetitie), eu sa cant melodia, ea sa tina bassul. A iesit bine.
Eu mai cant, mai repet la pian.. asa in joaca ca nu stiu sa cant, ma prostesc. Vede la mine ca fac asta, dar nu face si ea. E greu sa fie spontana, poate e cel mai greu lucru pentru ea.

Si mai are deficiente de pronuntie, nu pronunta corect. Vorbeste incet sau foarte tare, pronuntia greoaie, cuvinte putine totusi pentru varsta ei. Ii plac jocurile pentru copii mici mai degraba.
Se baga aiurea intre copii mari si-i intreaba tampenii de regula sau rade inadecvat. Eu o urmaresc mai mult sa vad cum se descurca, nu intervin, dar.. nu se descurca chiar foarte bine. Are progrese, asta e important totusi. Om vedea! In 2 saptamani va incepe atat scoala cat si terapia. A avut o pasuza lunga de la terapie din cauza concediului si a vacantei. Om vedea!

Edited by maccip, 28 August 2017 - 01:03.

Maccip,

Da, aveti dreptate: in nici un caz nu se  poate pune un  diagnostic doar pe baza unor simple descrieri citite pe Internet.

Ce parere aveti despre aceasta parte dintr-un articol destul de recent privind cauzele autismului ?

"La piste neurobiologique et la surabondance de synapses
Les causes du trouble du spectre de l'autisme (TSA) - La piste neurobiologique et la surabondance de synapsesSelon les travaux d'une équipe de neuroscientifiques du Centre médical de l’université Columbia, l'autisme serait dû à une surabondance de synapses dans le cerveau causé par un ralentissement d'un processus normal d'élimination au cours du développement. Parce que les synapses sont les points de connexion où les neurones (cellules nerveuses) communiquent entre eux, cet excédent peut avoir des effets profonds sur les fonctions du cerveau.
Au cours du développement d’un enfant neurotypique, une grande quantité de synapses est formée dans la petite enfance, en particulier dans le cortex, une région impliquée dans l'autisme.
Celles-ci étant devenue inutiles l’enfant ayant fait certains apprentissages, environ la moitié de ces synapses corticales ont été éliminées à la fin de l’adolescence de manière à ce que ses différentes parties puissent se développer sans être submergées par un excès de signaux qui créent une confusion.
L'équipe dirigée par le professeur en neurobiologie David Sulzer a également découvert des biomarqueurs et des protéines dans le cerveau des enfants et adolescents autistes qui indiquent un dysfonctionnement du mécanisme d'élimination des cellules endommagées et vieillissantes, appelé autophagie.
Sans cela, l'élagage (élimination) des synapses ne peut se produire, ce qui signifie qu’il y a beaucoup moins d’élimination des connexions synaptiques devenues inutiles, de plus, certaines de celles qui sont gardées ne sont parfois pas les mêmes et l’organisation des neurones est différente de chez les enfants neurotypiques.
Cette surabondance de synapses accroît également le risque d'épilepsie vu qu'il y a plus de signaux électriques dans le cerveau.
Comme le mentionne Isabelle Soulière, neuropsychologue auprès des enfants autistes depuis 15 ans, c’est un processus qui s’enclenche lorsque l’enfant avait à peine quelques mois de vie, un processus probablement programmé dans ses gènes et qui est irréversible."

Specialistii la care faceti apel, ce cauze enumera ca fiind la baza  autismului la fiica dv ?

In afara de ABA, ce alte metode folosesc "terapistii" la care faceti appel ?

Faceti uz si de medicamente ? Si daca da, zilnic sau numai în anumite situatii ?

Sa inteleg ca psihologii la care faceti apel folosesc în special tehnicile terapiilor cognitivo-comportamentale ?

Nu sut specialist dar m-am intersectat cu domeniul si pare ca fetita ta are niste tulburari de spectru autism. Nu cred ca mai trebuie sa iti spun eu autismul are diferite forme si fiecare individ evolueaza in ritmul sau. Sper ca fetita ta se v-a putea integra in societate, se pare ca toate sansele! Iti urez succes!

Multumesc! O sa mai vin cu detalii, tot asa peste un an sau la schimbari majore.

maccip, on 04 septembrie 2017 - 00:21, said:

Multa admiratie pentru atata implicare! Stiu e copilul dvs, dar n-am putut sa ma abtin.

Sunt familii normale in care tatii nu stiu ce numar poarta fetita la sanda sau care e mancarea preferata.

Scrieti, va fi de folos altor persoane si de ce nu , veti reciti cu drag peste ani atata munca, atata implicare...

Materium, on 30 august 2017 - 01:39, said:

Ai mare dreptate orice copil autist are sanse de recuperare si integrare in societate. Terapia ABA facuta cu profesionisti chiar da rezultate. Repet daca este facuta cu profesionisti. Din pacate in Romania doar citiva sunt acreditati international.

Am citit cu atentie topicul dvs. As vrea va rog frumos sa imi recomandati si mie un specialist ptr autism in sensul sa ma ajute cu un diagnostic.
  Avem un baietel de 3 ani, nascut normal fara probleme. Personal nu am constatat la el probleme specifice autismului pana cand l-am dat in urma cu doua luni la gradinita.
Dna educatoare de acolo, este o persoana deosebita si minunata, e o femeie credincioasa si a avut multa rabdara cu baiatul nostru insa, ne-a chemat cu mult tact si ne-a spus cateva probleme care o ingeijoreaza referitoare la baiat:
- e violent cu ceilalti copii ( se duce si le smulge din mana masinuta, papusa etc)
- isi ascunde jucariile ptr ca nimeni sa nu i le ia
- nu vrea sa imparta de bunavoie ce are
- de 2-3 ori a impins o fetita iar pe alta a muscat-o de mana destul de serios
- nu socializeaza cu ceilalti in sensul ca este prea serios, nu zambeste.

  Ideea surprinzatoare e ca acasa e pe dos, darnic, rade, nu am identificat manifestari specifice autismului asa cum apar pe net.
Azi dna educatoare mahnita ne-a spus ca iar a batut o fetita si parintii celorlalti s-au sesizat sa il scoata din grupa dar dna a afirmat ca va face tot posibilul sa il tina acolo si ne-a precizat ca se va ocupa ea mai mult de el pt ca tine la el...
   Noi ( eu cu sotia )  am pus comportamentul acesta si pe seama ca e singur si nu are inca fratiori
...dar de cand dna educatoare ne-a spus sa facem si un consult psihiatric cu el mi-a fugit pamantul de sub picioare.
  Apreciez orice sfat al celor care se confrunta cu asa ceva.Multumesc!

Pentru un consult, recomand sa te duci la spitalul de psihiatrie Obregia, sectia de copii, pavilionul 5, te duci direct acolo sa n-ai de-aface cu restul spitalului.

Personalul e OK si cu experienta.
Daca te-as trimite la un centru de copii autisti, mi-e ca-s tentati sa te "tina" acolo aiurea. Gandeste-te ca ei castiga bani din asta.
Deci... du-te la stat si or sa-i faca un test (Portege parca se face la varsta asta, de fapt il completati voi parintii)
Si mai important, o sa-l vada minim 1 specialist (specialista ca-s cam toate femei) Aia au experienta cu asa ceva, se prind cam care e faza, au vazut multi copii cu multe tipuri de manifestari. La privati exista posibilitatea sa nu gasesti genul asta de experimentati. Multi de fapt au si cabinete private si de stat ca asa merge treaba la noi in Romania.

O sa stea de vorba cu voi parintii, spune-le adevarul, be baza asta ei te indruma mai bine.
Daca de ex te intreaba daca scoti copilul in parc, tu le zici ca da si de fapt il scoti odata pe luna, deja i-ai indus in eroare. Raspunde-le cinstit, atat cat poti si-ti aduci aminte.
Nu fi nici exagerat, dar nici nu raspunde pozitiv la tot. Incearca sa raspunzi cat mai precis, intrebarile alea sunt tampite, dar ei nu va zic, va testeaza si pe voi cu astea sa vada daca nu cumva voi, parintii nu aveti vreo problema la bibilica, adica vreo obsesie cu copilul, sunteti panicosi, izolati de societate, etc. Sunt tot felul de cazuri, ei vor incerca sa elimine factorii astia, sa aiba un diagnostic cat mai precis.

Deci chestiile care tin de psihologie sunt complicate. Raspundeti cinstit si o sa ai castig pe termen lung, altfel veti trai in suspiciuni si eventual nu veti face ce trebuie. Eu am vazut ca multi parinti nu sunt cinstiti, de asta amintesc chestia asta aici.

Bun, functie de ce va zic aia, ce va recomanda, aveti cateva optiuni, dar singura optiune reala de fapt inseamna terapia la privati.
Orice ar insemna asta.
Daca e ceva mai grav, terapie ABA. Daca nu, terapie comportamentala sau terapie de socializare. Or mai fi si alte variante, nustiu. Asta din urma nu-i ceva de speriat, se face 1-2 ori pe saptamana cate 2 ore, in jur de 100lei/sedinta(sau poate putin mai mult, depinde de centru), intr-un grup de 4-5-7 copii cu aceleasi probleme. Sunt invatati diverse chestii, sa fie mai toleranti cu altii si aia fara autism isi revin repede din ce am observat, nu vin de prea multe ori sa cheltuie banii aiurea.
Poti merge si direct la astia daca vrei, de recomandat, nu m-as baga, in sensul ca eu nu pot recomanda decat ceea ce am eu deja. Habar n-am daca or fi buni sau mai putin buni. Nu i-am testat pe toti. Si reclama n-am de ce sa le fac, da-i in rahat, e un bisnis pana la urma, chiar daca, sa zicem sunt apropiati de copii.

maccip, on 26 august 2017 - 14:37, said:

jos palaria in fata ta, pentru aceasta postare.
Uneori imi zic in gand , ce parinti oribili suntem, alte ori mama imi spune ca fiul meu este un copil dificil.
Au fost persoane care au sugerat ca este autist. Cum spunea cineva aici, ne-a fugit pamantul de sub picioare.  Controale peste controale la stat la privat, in strainatate.
7 doctori = 7 pareri..
Am mers si la psiholog, pentru niste sedinte, se vedea clar ca existau decalaje. Organizatia mondiala a psihologilor nu are un sablon fix pentru acest sindrom sa-i zic asa, poate incorect. Este un "spectru", ca si curcubeul, are mai multe culori.. mai usoare, mai grave.
Chiar daca aparent fiul meu pare normal, inteleg citindu-ti relatarile, ca nici fiul meu nu este 100% cu toate țiglele aranjate corect pe casa.
Cand era mic il plimbam singur pe strazi, pe te mir pe unde, ii aratam totul, era foarte agitat de stimulente vizuale, tramvaie, trenuri, avioane. E si normal, ma gandesc, ca toti ne entuziasmam..
Referitor la relatarea din parc, cu pusul intrebarilor , m-am simtit vizat si dator cu o relatare similara..
Ne uitam pe youtube aiurea, si era ceva cu avioane, accidente aviatice..copilul era trist ca avionul a fost distrus. Ma intreba daca se repara, daca il fac la loc.
Atunci am inteles ca rationamentul nu e ok. La fel si la Titanic. Incercam sa-i pun in vedere drama. Ca mult mai important decat pierderea materiala este pierderea de vieti omenesti. Ca au murit oameni, si in avion si pe titanic. Ca el vrea sa se faca mare si sa scoata titanicul de pe fundul oceanului si sa-l faca nou.

Astazi, la tv- "Lost in Istanbul" ceva romanca interpreta.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/Y_h1C94ZpzA?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

La care ma roaga sa pun pe PC melodia, so cu un ochi de vultur pune pauza la 1':43", ca asta cauta?
Pisica de pe motocicleta? A gasit-o?

Descifrarea fiind, ca in urma cu doi ani , o pisica de la parintii mei a fost prinsa de niste caini maidanezi,  vizavi de casa
Se intampla la scurt timp dupa ce am venit din vacanta. Dupa cate va zile a observat lipsa pisicii, si a inceput sa intrebe de ea. Mama i-a zis ca i s-a facut dor de el, si a plecat dupa el, sa-l caute prin Grecia.
Cand i-am tradus melodia "lost in istanbul" el era convins ca si pisicile din clip venisera sa o caute pe tipa in rosu.

E tarziu deja, asa ca inchei postarea mai sec, mai greu pe telefon.