Pescari de weekend

@Iorgu, ai dreptate. Ca sa vorbim in termeni manageriali, solarul este ''un hot de timp''. Inainte de a construi solarul aveam cca. 15 - 20 de partide de pescuit pe an.
Iti respect hotararea si iti urez fir intins, mai ales ca ai barajul in spatele gradinii.
@Vladut, extraordinara acea fotografie cu trei generatii de pescari.
Banuiam eu ca nu sunt singurul pescar de pe aici!
Fire intinse la toti!

Da asa este ...trebuie si relaxare ținând cont ca murim in fiecare zi cu 24 de ore

scaiba, on 27 iulie 2015 - 20:33, said:

Sigur te satura?

Dap, înaintea ciorbei de pește am mâncat și doi pui la rotisor.
Cu ălea două litre de vin de după, am fost chiar OK.
Nu pentru mult timp, asta-i drept...

Vad..la toții nii greu

La ala mic la noi ii zic pescarii regina bălții ..o înjură de mama focului mănâncă tot si joaca banbina de mama focului..

Nea Cipriane regina baltii (sau biban soare) arata asa.

Nu mai zi nenea ca nam 100 de ani .
Cum io zice da iti strica ziua

Daca ne-am apucat de depanat amintiri de la pescuit si vad ca va face placere, tin sa va povestesc si eu cate ceva. Se pare ca eu si Vladut, nu numai ca suntem tulceni, ci am avut membri ai familiei care au lucrat in domeniul pescuitului.
Tatal meu pana la privatizarea de prin '96, a lucrat ca sef de ferma piscicola, ulterior dupa privatizare, a fost administrator al acelei ferme. Se pare ca eu, la fel ca si el, am dus profesia la rang de mare pasiune. Asa cum eu traiesc cu toata fiinta agricultura, tatal meu traia, respira piscicultura si pescuitul. Pe mine nu m-a prins microbul pescuitului, cu toate ca am fost pe langa el de foarte multe ori si am practicat aceasta indeletnicire in timpul meu liber la nivel industrial. In momentul de fata, in cadrul fermei agricole, e un canal de drenaj/irigatii destul de mare, care se intinde pe vreo 10 ha, dar din primavara de cand am inceput activitatea in ferma, n-am stat niciodata la pescuit, sportiv sau cu plasa. Cat despre pescuitul sportiv, sunt prea agitat pentru a sta ore-n sir pe marginea baltii. Daca vreau sa prind peste, ma urc in barca si dau drumul la plase. Sunt atat de pasionat de pescuit, incat nici de plase nu m-am atins anul asta. Mie-mi place sa vad cum creste porumbul, conditiile in care creste, si asta-mi ocupa tot timpul si psihicul.

Cat despre pescuitul cu tatal meu, am trecut prin cateva momente pe care nu le voi uita niciodata. Acum imi vine in minte o intamplare unica pentru mine, dintr-o zi de vara de pescuit, cred ca era prin 2003. Hotarase tata sa pescuim pe un canal de alimentare al crescatoriei. Acel canal era traversat intr-un punct de niste piloni grosi din lemn infipti pe fundul canalului, acei piloni fiind la o distanta de vreo 2 metri fiecare. Acolo unde erau infipti acei piloni, fundul canalului nu era noroios, un diametru de 1 metru de jur imprejurul fiecarui pilon, pamantul de pe fundul canalului era mai tare si mai lasat cu vreo 10 cm. Tata stia foarte bine acel loc si de la inceput am mers acolo avand in plan sa pescuim somn. Spalaturile alea din jurul pilonilor, erau refugii pentru somni. Am ajuns acolo cu o barca, 5 insi. Am imprejmuit acei piloni cu setci si am inceput sa facem "bataie", asa cum se numeste prin zona noastra, adica o persoana care era in barca lovea barca cu un bat si ceilalti loveau in apa in interiorul acelui perimetru imprejmuit cu setci.
Dupa cateva minute au intrat 2 somni in setci. Apoi, tata fiind convins ca trebuie sa mai peste acolo, am intrat in apa vreo 3 insi printre care si eu, si am inceput sa facem scufundari cu picioarele pe fundul canalului, poate intimidam somnii. Canalul avea adancime cam 2,5 m si scufundarile noastre nu erau atat de rapide, acest lucru ingreunand prinderea pestilor care ramasera. Pur si simplu inotam si din cand in cand ne lasam pana atingeam fundul canalului si intamplator mai calcam pe un somn. In felul acesta am reusit mai intimidam vreo 3 exemplare care intr-un final au intrat in setci, dupa mai bine de o ora de scufundari. Si pentru ca somnii incepusera sa cunoasca teritoriul, si faptul ca sunt imprejmuiti (somnul este foarte lent in miscari si avans si are un simt al pipaitului extrem de bine dezvoltat. Pur si simplu in cazul nostru, cand il deranjam, isi muta locul la un metru distanta, sau se plimba precaut pe langa setca), am mai luat o setca si am pus-o in interiorul acelui perimetru imprejmuit cu primele setci, micsorand si mai mult zonele de miscare ale somnilor, dupa care am intrat iar in apa. Am mai reusit in felul acesta sa mai pacalim cred ca 2 somni. Pentru ca eram 4 insi in apa si deja incepuseram sa cunoastem bine teritoriul exploatat, ajunseseram la concluzia ca nu mai e decat un exemplar necapturat. Il tot atingeam cu picioarele in timpul scufundarilor si nu reuseam sa-l prindem. Vazand asta, tata a cerut celui din barca o cange, dupa care s-a scufundat usor, iesind dupa vreo 15-20 de secunde brusc la suprafata cu somnul in cange.
Amintiri frumoase am de la pescuit, amintiri care mi-au colorat copilaria.

Edited by daniel_t115, 28 July 2015 - 13:26.

Frumos ...Eu nu am unde sa merg in asa locuri ferice de voi

Da, atat de ferice incat sunt ani buni de cand n-am mai aruncat un bat in balta. Anul trecut am mai pus din cand in cand plase pe canal, pentru mancare, nu pentru pasiune.

Mda, nici eu n-as da Nordul Dobrogei pe nimic. Si totusi am renuntat deocamdata, sper sa ma intorc.

Daniel, presupun ca somnii erau semnificativ mai mici decat voi. La Dunare sunt povesti cu oameni disparuti, trasi de somn in apa. Aparent somnul e atras de galbuiul talpilor noastre, totodata atras (dupa altii iritat) de clipoceala din timpul balacelii. Intr-un fel balaceala unui om simuleaza pescuitul la clonc, unde momeala e coropisnita galbuie iar cloncul atrage pestele.

Cu toate astea, preferam sa facem baie la mijlocul Dunarii, tot sarind din barca.


PS Cum ar fi sa mutam postarile astea intr-un topic nou, Povesti la gura lui Cuptor, de exemplu?

Da, somni de maxim 7-8 kg.

irimiaciprian1, on 28 iulie 2015 - 11:04, said:

Ca manca tot ii una,dar mai nasol cind trebuie sa ii operezi cirligul din fundul burtii,de cele mai multe ori ardeam nylonul si il aruncam,da' nervi in mine de numa.
Singura la ce NU intra era botul de malai cu miez de pita,si intra numai caras mare.
Si rosioara mare si platica la "arici"

Edited by alexbjorg, 28 July 2015 - 15:29.

La mine mine găsim pe bălți caras 2..3..4..5 la kg crap 2..3 kg si ten in rest nic si asta a scăpat de la navod ..Si plătim pe zi 50 ron

Frumoase amintiri Daniel...am si eu cateva pe balta aceea dar hai sa va descriu cum era o zi de pescuit vazuta si povestita de tata pe vremea cand era scolar.

Cherhanaua Jurilovca avea printre altele si 3 centre de colectare a pestelui la malul marii (practic erau niste chehanale mai mici). Acestea se numeau Portita,Peris si Perisor care acum sunt pensiuni turistice. In fiecare vacanta de vara bunicu il lua pe tata cu el si stateau acolo pe toata perioada sezonului de vara. Dimineata brigada de pescari condusa de bunicu pleca pe mare cu un convoi de barci mari. La carma statea el mandru ca un lup de mare iar ceilalti vasleau cate 8 insi intr-o barca. In ultima barca din convoi (remorcata) era o singura persoana si un ceaun imens...era bucatarul brigazii de pescari. Plecau pe la 4-5 dimineata si se intorceau pana spre ora 12. Dupa ce se recolta pestele in barca goala bucatarul alegea doar ce considera el ca este mai bun (calcan,pisica de mare,morun etc...) si pornea borsul de peste care era gata pana ajungeau inapoi la mal unde se descarca pestele si se servea borsul pescaresc direct pe nisipul de pe plaja.

Cum se poate pescui pe acolo pt unu care vine din alta parte

Am ajuns si eu pe la Jurilovca, am comercializat peste cumparat de acolo si din satele invecinate (Salcioara si Ceamurlia de jos). Noi in perioada 2006-2009, ne-am ocupat cu distributia en-gros de peste. Pe la inceput am avut furnizori de la Mahmudia, Murighiol, Dunavat. Cel mai frumos loc pe care mi-a fost dat sa-l vad in perioada in care ne-am ocupat de distributie, a fost aproape de Gura Portitei, o zona aproape neumblata de oameni, la Periboina. De acolo cumparam Chefal. Interesanta culoarea Carasului de Razelm, argintiu foarte deschis. M-am fript cu el odata la Craiova, nu vroia cumparatorul sa-mi dea pretul stabilit pe el pentru ca oltenii dupa culoare au impresia ca e caras de crescatorie. Apropo, superba ultima poza, merita wallpaper.

Edited by daniel_t115, 28 July 2015 - 18:30.

Mila băieții ...ma doare inima ce vad acolo tre sa ajung acolo