Dorinta

AHDUB, on 02 aprilie 2015 - 00:41, said:

In semnatura scrisa cu rosu  a unui anume Osho scrie asa:

"You are already that which you are seeking."
Asta se traduce ca omul se identifica cu dorinta lui, sau la ce s-a gandit Osho cand a expus acest mesaj?

Edited by altul2, 02 April 2015 - 00:47.

AHDUB, on 02 aprilie 2015 - 00:20, said:

S-ar putea să râzi, dar am ales termenii pe care i-am folosit nu pentru că am simțit eu nevoia să inventez niște termeni și niște concepte, ci pentru că ele există deja, au semnificația pe care am folosit-o și forma pe care am folosit-o. Putem folosi „măr” în loc de „albastru”, dacă dorești, dar a redefini niște concepte și a le redenumi cu alți termeni în locul celor consacrați îngreunează comunicarea.

AHDUB, on 02 aprilie 2015 - 00:20, said:

Am răspuns deja, prin câteva exemple, în primul meu paragraf. De fapt, specialiștii au determinat nouă nevoi emoționale fundamentale.

Edited by Cazimi, 02 April 2015 - 00:59.

altul2, on 02 aprilie 2015 - 00:46, said:

NU se traduce asa, asta intelegi tu. Se traduce: TU, este deja ceea ce cauti. -- adica tu esti dumnezeu sau iluminat sau cum vrei sa te numesti, insa nu esti constient de asta si nefiind constient tu exact asta cauti...vrei sa ajungi la dumnezeu/rai etc, neputand realiza ca n-ai cum sa ajungi la el, pentru ca tu insuti esti El.....cu alte cuvinte cautarea ta e in zadar, si cu cat cauti mai mult cu atat de indepartezi mai mult de cine esti cu adevarat afundandu-te din ce in ce mai mult in iluzii desarte.

Am sa explic mai pe larg ce a vrut sa spuna Osho cu treaba asta, dar acum pe scurt, iti spun ca Osho se referea la adevaratul TU sau suflet sau cum iti place tie sa-i zici, nu la imaginea pe care o ai despre tine, adica la amalgamul de idei, conceptii, etichete, etc... numit pe scurt ego.
Cine se identifica cu dorinta sa e ca si mort, intrucat vine ziua cand toate dorintele vor disparea si cum era se considera acel amalgam de dorinte, dupa moarte devine automat inexistent.

Ar trebui sa stii din crestinism ca, dorinta nu este acelasi "lucru" cu sufletul si chiar ma mira ca poti sa scoti astfel de perle, aveam oarecum niste pretentii de la tine.

Cazimi, on 02 aprilie 2015 - 00:56, said:

Te rugasem sa-mi arati ce am omis, inceaca sa raspunzi direct asa cum o fac si eu, nu sa iei omul pe ocolite.

Cazimi, on 02 aprilie 2015 - 00:56, said:

Lasa-i tu pe specialisti si categoriile lor, noi discutam aici pe intelesul tuturor. Eu nu sunt specialist nu-mi place etichetarismul de nici un fel -- nici macar cel stiintific, asa ca explic cum pot si eu atat cat inteleg si pot sa ma fac inteles. Daca vrei specialisti, sti ce ai de facut.

Edited by AHDUB, 02 April 2015 - 01:22.

AHDUB, on 02 aprilie 2015 - 01:14, said:

Bine, n-am inteles nimic.

A cauta ceva implica automat o dorinta, adica mai exact cautarea e aplicatia practica a unei dorinte.
Deci a zice ca ai cautari sau dorinte e acelasi lucru.

Apoi n-am inteles cum ai introdus egoul in acest proces de cautare?

In general din budism s-au nascut niste sloganuri cu totul paralele gen: esti ceea ce mananci.

Dar legat de expresia lui Osho nu se poate intelege decat ca omul ca si persoana este ceea ce cauta sau ceea ce isi doreste.

Tu ai incercat sa desfintezi dorinta din explicatie pentru ca trebuia sa rezulte ca dorintele sunt paguboase, conform ideologiilor budiste.
Doar ca daca faci asta rezulta o chestie fara nicio noima, asa respectivul Osho putea foarte direct sa zica ca: esti cum ti-e sufletul

Edited by altul2, 02 April 2015 - 01:23.

AHDUB, on 02 aprilie 2015 - 01:14, said:

Cazimi, on 02 aprilie 2015 - 00:56, said:

Mai încercăm o dată:
Primul meu paragraf, cel pe care te-am invitat să-l recitești, pentru că avea deja răspunsurile la două dintre întrebările tale.

Cazimi, on 01 aprilie 2015 - 23:15, said:

Cei care resimt aceste nevoi emoționale (la care se mai adaugă nevoia de siguranță, de intimitate și încă câteva) sunt oameni normali. Cei la care aceste nevoi emoționale lipsesc sunt de fapt psihopați. Adică cei incapabili de emoții, sentimente, empatie.

Edited by Cazimi, 02 April 2015 - 01:41.

altul2, on 02 aprilie 2015 - 01:21, said:

Bun bun bun....dar hai sa ramanem un pic la dorinta....ca pana la urma asta si subiectul topicului.
Zi-mi de unde apare dorinta? Ce declansaza dorinta...Hai ca te ajut un pic....Ce te face pe tine sa cauti de mancare? Senzatia de foame NU?
Ei bine, cum am mai spus si mai sus, inseamna ca avem de-a face cu o lipsa. In cazul de fata, energie...n-ai energie ti se face foame de unde apare implicit si dorinta, dupa care se naste si acea cautare a hranei.

Pe aceeasi logica gandeste-te ce iti lipseste tie ca suflet in goana dupa dumnezeu? Hai sa te vad, cum raspunzi acum....

Cazimi, on 02 aprilie 2015 - 01:30, said:

Pai si exista oameni fara emotii sau sentimente?

AHDUB, on 02 aprilie 2015 - 01:31, said:

Pai lipseste relatia directa cu Dumnezeu, adica manifestarea dragostei lui Dumnezeu fata de om si a omului fata de Dumnezeu.
Dar nu dragostea de tip budist care implica subjugarea omului si reducerea lui la un obiect in mana zeilor

Budistul evident poate subzista cu aceste aiureli doctrinale de tip budist tocmai pentru ca Dumnezeu revarsa dragoste crestina peste toti.
Dar ia sa vezi cand o sa fie in actiune dragostea de tip budist aceea impasibila! Cum o sa se vaite budistii?!

Evident ca sa il ameteasca pe budist si sa-i atrofieze dorintele, diavolul i-a inoculat ideea ca viata asta e una minora si ca urmeaza si altele. Numai ca budistul va da fata cu realitatea cruda: nu mai exista alta viata decat judecata si condamnarea

Edited by altul2, 02 April 2015 - 01:46.

Cazimi, on 02 aprilie 2015 - 01:30, said:

Da-mi un nr de post ca nu ma apuc acum sa citesc tot ce am scris. Daca mai fi urmarit ai fii observat ca eu cand trimit pe cineva la un anume paragraf, ii dau coordonatele directe, pagina, numarul postului, inclusiv acel paragraf, sublinit si ingrosat acolo unde este necesar.

Cazimi, on 02 aprilie 2015 - 01:30, said:

Psihopatii & iluminatii numai ca la astia din urma empatia si compasiunea devin infinite. Ambele categorii au emotii, insa sunt foarte restranse. Un iluminat se ghideaza dupa inteligenta in "lipsa" emotiilor si n-are nici o problema, problema apare in cazul celui care NU gandeste si emotiile ii sunt prea firave ca sa le detecteze, ceea ce-l transforma in cele mai multe cazuri in psihopat.
Iisus n-avea nevoi emotionale, cum de altfel nici Sadhguru n-are si un iluminat adevarat nu are, ei se ghideaza dupa o cu totul alta forma de inteligenta numita generic compasiune pe care mintea umana nu o poate intelege/percepe in totalitate, intucat ea se manifesta distorsionat in aceasta dimensiune.

Se cheamă inteligență emoțională.

altul2, on 02 aprilie 2015 - 01:38, said:

Omule lasa-i putin pe budisti in pace, bine? Acum vorbim de dorinte....

Auzi, dar tie cand iti este foame de fapt iti lipseste relatia directa cu mancarea, sau iti lipseste energia necesara organismului?

Cazimi, on 02 aprilie 2015 - 01:46, said:

Emotiile sunt intrinseci. Sunt functii ale sufletului. Doar cei nebuni sau posedati poate nu au perceptia emotiilor.
Desi cei posedati in general constientizeaza ce li se intampla dar nu se pot opune.

Cazimi, on 02 aprilie 2015 - 01:46, said:

Le confunzi cu termeni din psihologie.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/QVhnvnr5Uo8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

AHDUB, on 02 aprilie 2015 - 01:49, said:

Pai domnul Adhub, omul este o fiinta complexa, nu e un animal sau lemn Tanase.

Omul ca si fiinta complexa poate muri de foame cu mancarea langa el, daca dorinta lui e astfel canalizata.

Deci relatia omului cu Dumnezeu e singura dorinta necesara cum a definit-o Cazimi, restul sunt auxiliare
Si e asa pentru ca omul e in primul rand suflet peste care e altoit trupul material cu dorintele lui

Edited by altul2, 02 April 2015 - 01:54.

AHDUB, on 02 aprilie 2015 - 01:51, said:

Te invit să citești despre inteligența emoțională, care devine în zilele noastre un factor de adaptabilitate și succes mai important decât IQ-ul. Am adus-o în discuție pentru că atunci când inteligența emoțională funcționează la parametri înalți, un individ echilibrat (echilibrul la care făceam referire anterior) știe cum să aibă grijă de nevoile lui emoționale. Cu alte cuvinte, știe să-și identifice dorințele și nevoile și, dacă nu și le poate împlini singur, știe în termeni concreți ce anume este necesar pentru satisfacerea unor dorințe, ce se ascunde în spatele lor (în cele mai multe dintre cazuri, o nevoie emoțională nesatisfăcută) și mai știe ce au nevoie alții și cum poate veni în întâmpinarea lor.

Un om echilibrat psihic esta capabil, datorită inteligenței sale emoționale, să își asume răspunderea emoțiilor sale și este capabil de empatie.

altul2, on 02 aprilie 2015 - 01:53, said:

Te rog nu îmi pune cuvinte în gură. Nu am spus nicăieri așa ceva.

altul2, on 02 aprilie 2015 - 01:53, said:

Dap, numai daca e prost, caci numai un prost poate sa-si canalizeze dorinta in asa fel incat sa moara cu mancarea langa el.

altul2, on 02 aprilie 2015 - 01:53, said:

Nu e vorba de nici o relatie desi vad ca asa va place multora sa o definiti.

Tu ai o "relatie" cu degetul aratator de la mana stanga sau este pur si simplu parte din tine? Cine e altul2? Degetul, gura, stomacul sau creierul? Vezi tu, daca zici ca esti creierul observi ca fara stomac nu poti trai...uite citeste asta si poate poate ai sa ma intelegi.

Revolta împotriva stomacului

Un om a fost odată scena de desfășurare a unui neobișnuit război. Mâinile, picioarele, gura și creierul lui s-au hotărât să se revolte împotriva stomacului. "Nu ești bun de nimic, leneșule!", au zis mâinile. "Noi lucrăm toată ziua, săpăm, ridicăm, tragem, mutăm lucruri. Seara ajungem pline de tăieturi și bătături, ne dor încheieturile, și suntem pline de praf. Între timp, tu stai doar, molfăind mâncarea." "De acord!", strigară picioarele. "Gândește-te cât de umflate ajungem noi seara, umblând de colo până colo. Tu doar te umpli cu mâncare, porc lacom, pentru ca noi să cărăm mai mult." "Bine ziceți!", spuse gura. "De unde crezi că îți vine toată mâncarea? Eu sunt cea care o mestec, și pe când o termin de mestecat, tu o tragi spre tine. Ți se pare cinstit?" "Dar de mine ce zici?", întrebă creierul. "Crezi că este simplu să fi aici, sus, să te gândești de unde să asiguri masa următoare? Și nu primesc nimic pentru toate eforturile mele." Una câte una, toate părțile trupului se plânseră împotriva stomacului, care însă nu răspundea.
"Am o idee", spuse la un moment dat creierul. "Haideți să ne revoltăm împotriva leneșului de stomac, și să nu mai lucrăm pentru el." "Excelentă idee!", au spus celelalte organe. "O să te învățăm cât de importanți suntem, porc nerușinat. Atunci poate o să lucrezi și pentru noi." Atunci toate s-au oprit din lucru. Mâinile au refuzat să mai ridice obiecte. Picioarele au refuzat să mai umble. Gura a promis că nu va mai mesteca nimic. Iar creierul a jurat că nu va mai veni cu nici o idee strălucitoare. La început stomacul a chiorăit puțin, pentru că îi era foame. Dar mai apoi a tăcut. Spre surprinderea sa, omul și-a dat seama că nu mai poate umbla. Nu mai poate prinde nimic cu mâna. Nici măcar să deschidă gura! Așa că omul a început să slăbească, să se îmbolnăvească. Zilele treceau și nu se mai întâmpla nimic. Mâinile, picioarele, gura și creierul erau tot mai slăbite. Se gândeau că după ce vor începe revolta îl vor mai lua la zeflemea pe stomac, dar nu mai aveau putere să facă așa ceva.
La un moment dat s-a auzit o voce firavă: "Poate am greșit cu toții!" Era inima. "Am presupus că stomacul ar trebui să lucreze independent, singur." "Și eu mă gândeam la fel", a murmurat creierul. "Este adevărat că el primește toată hrana, dar se pare că el ne-o întoarce aproape toată înapoi." "Ar trebui să ne recunoaștem greșeala", a spus gura. "Stomacul lucrează la fel de mult ca mâinile, picioarele, creierul și dinții din mine." "Atunci să ne întoarcem la muncă", au spus toate deodată. Și omul s-a ridicat. A putut umbla, lucra, mesteca, iar creierul a început să gândească tot mai clar. S-a simțit mult mai bine. În timp ce mânca să se întremeze, organele și-au spus între ele: "Să ne fie învățătură de mine. Sau lucrăm toate împreună, sau nu va merge nimic."

Sper ca acum e mai clara treaba, tu esti EL si EL este tu si eu si toti laolalta. NU exista nici o relatie tu esti pur si simplu parte din EL asa cum El este parte din tine. Nu poti sa-l arati pe EL separat pentru ca EL este peste tot, in noi toti, noi suntem EL iar El este in noi toti, un intreg sistem. Daca nici acum nu pricepi eu n-am cum sa te fac sa intelegi altfel.

AHDUB, on 02 aprilie 2015 - 02:07, said:

Domnul Ahdub ce doamne iarta-ma ne tot desconsideri si ne cataloghezi pe toti budisti?
Deci eu pe linie budista iti spun ca toate aceste organe trupesti sunt auxiliare si budistul tam nesam dupa ce moare se plimba prin univers fara ele cu toatele.

Legat de ce vrei tu sa demonstrezi, trebuie sa dai exemple din domeniu nu sa ne vorbesti de analogii. Ca asa si eu o sa-ti zic ca-ti dau doua hartii si tu sa consideri ca ti-am dat doua mii de dolari.
Deci da exemple din "fortele universului" daca vrei sa demonstrezi ca esti una cu universul

Iar daca zici ca esti una cu universul atunci dorintele tale sunt inexistente, stomacul tau e stomacul universului, creierul e creierul universului si evident termenul de Ahdub e un incognito al universului, deci tu personal nu existi in ecuatia asta.

Edited by altul2, 02 April 2015 - 02:19.

AHDUB, on 02 aprilie 2015 - 00:20, said:

Am dat de un paragraf extrem de interesant, pe care parcă autorul l-ar fi scris după ce te-a citit pe tine:

An emotional need is a preference or desire that you've decided must be gratified to maintain equilibrium, that is, you can’t be well or feel whole without it. (Sursa)

L.E. Întregul articol este interesant, deși se referă primordial la rolul dorințelor și nevoilor emoționale în cadrul unei relații.

Edited by Cazimi, 02 April 2015 - 02:58.

AHDUB, on 01 aprilie 2015 - 16:36, said:

Pentru ca nu vrea sa moara. Nimic din ce e viu pe pamantul asta nu vrea sa moara.
Un alt raspuns ar fi lipsa intelegerii a ce inseamna a trai in momentul prezent.

Mai vreau sa adaug un lucru, cand un om spune "mintea mea este pe deplin nemultumita" defapt se refera la starea de identificare cu mintea lui, practic se refera la el. Am spus asta pentru ca trebuie sa preiei responsabilitatea a ceea ce face mintea. Pentru ca atat timp cat este la conducere, tu esti aceasta minte si nu poti iesi inafara ei sa vezi realitatea.