Chirurgia endoscopică a hipofizei
"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală. Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale. www.neurohope.ro |
Luarea copiilor in strainatate -decizie buna sau rea?
Last Updated: Feb 25 2015 09:33, Started by
toto_riina
, Feb 24 2015 08:32
·
0
#1
Posted 24 February 2015 - 08:32
Luarea copiilor in strainatate e o decizie buna sau rea? Vedem nenumarate cazuri la tv in care copii dezradacinati din tara lor si dusi in alta tara nu se pot adapta, nu cunosc limba, nu reusesc sa-si faca prieteni etc. sau la fel cand se reintorc in tara, raman in urma cu procesul de invatamant samd.
Oamenii astia nu sunt constienti ca le fac rau copiilor lor tratandu-i astfel, dezradacinandu-i din mediul lor in care au crescut , din cercul de prieteni, rude etc.? Un copil nu e o papusa de carpa sa-l plimbi tu dupa tine, rupandu-l de cei dragi! Stiu ca unii or sa zica: "pai pentru cine crezi ca ne zbatem, nu pentru ei, sa aiba o viata mai buna etc.". OK, dar de ce nu-l lasi in tara sa-si termine studiile, macar liceul, si la 18 ani sa hotarasca el daca vrea sa emigreze sau nu? Aici avem inca o problema, lipsa de coeziune, lipsa unor astfel de grupuri/asociatii de parinti, formate si din dascali si psihologi, care sa-i invite pe toti la masa rotunda si sa le explice implicatiile dezradacinarii unui copil de mediul sau. |
#3
Posted 24 February 2015 - 08:44
Asta e adanca. oricum vei concluziona peste 3 posturi ca basescu e de vina, dar nu imi dau inca seama cum...
|
#4
Posted 24 February 2015 - 08:45
Din punctul meu de vedere este o decizie buna, atat timp cat aceasta relocare este definitiva (adica sa te mai intorci in tara doar sa iti vezi rudele) si se face la o varsta cat mai frageda astfel incat copilul sa poata sa se integreze cat mai nativ in aceasta noua comunitate. Din pacate copii nostrii nu au niciun viitor in Romania, bina exceptand faptul in care esti un mare boier. Crezi ca daca tu ca parinte pleci la munca in strainatate sa iti faci un rost mai bun, sa pui ban peste ban si lasi copilul in tara (nu conteaza in grija cui) ii e mai bine?
Edited by dacibesti, 24 February 2015 - 08:45. |
#6
Posted 24 February 2015 - 09:01
toto_riina, on 24 februarie 2015 - 08:32, said:
Luarea copiilor in strainatate e o decizie buna sau rea? Vedem nenumarate cazuri la tv in care copii dezradacinati din tara lor si dusi in alta tara nu se pot adapta, nu cunosc limba, nu reusesc sa-si faca prieteni etc. sau la fel cand se reintorc in tara, raman in urma cu procesul de invatamant samd. Oamenii astia nu sunt constienti ca le fac rau copiilor lor tratandu-i astfel, dezradacinandu-i din mediul lor in care au crescut , din cercul de prieteni, rude etc.? Un copil nu e o papusa de carpa sa-l plimbi tu dupa tine, rupandu-l de cei dragi! Stiu ca unii or sa zica: "pai pentru cine crezi ca ne zbatem, nu pentru ei, sa aiba o viata mai buna etc.". OK, dar de ce nu-l lasi in tara sa-si termine studiile, macar liceul, si la 18 ani sa hotarasca el daca vrea sa emigreze sau nu? Aici avem inca o problema, lipsa de coeziune, lipsa unor astfel de grupuri/asociatii de parinti, formate si din dascali si psihologi, care sa-i invite pe toti la masa rotunda si sa le explice implicatiile dezradacinarii unui copil de mediul sau. |
#7
Posted 24 February 2015 - 09:03
toto_riina, on 24 februarie 2015 - 08:32, said:
Vedem nenumarate cazuri la tv in care copii dezradacinati din tara lor si dusi in alta tara nu se pot adapta, nu cunosc limba, nu reusesc sa-si faca prieteni etc. sau la fel cand se reintorc in tara, raman in urma cu procesul de invatamant samd. De asemenea vedem la TV nenumarate cazuri de copii ramasi in tara, in grija bunicilor sau a altor rude care nu se pot adapta, care raman in urma cu sau abandoneaza complet scoala, o dau in depresii, o apuca pe cai gresite samd. De vreme ce fiecare om e diferit nu ai cum sa dai o reteta universala si sa zici ca asa e bine sau e rau. Decizia corecta depinde de atat de multi factori care sunt circumstantiali incat ar fi imposibil sa generalizezi. |
#8
Posted 24 February 2015 - 09:18
A mea a plâns primele 6 luni că vrea înapoi în România, pe atunci avea 10 ani, acum după 7 ani ar plânge dacă ne-am întoarce.
|
#9
Posted 24 February 2015 - 09:21
Pentru copii e cel mai usor. Sunt mult mai adaptabili decat adultii si nici nu isi fac atatea probleme si nu despica firul in patru ca cei mari. Isi gasesc mult mai usor zona de confort.
Edited by wasteyard, 24 February 2015 - 09:22. |
#10
Posted 24 February 2015 - 09:23
toto_riina, on 24 februarie 2015 - 08:32, said:
copii dezradacinati din tara lor si dusi in alta tara nu se pot adapta, nu cunosc limba, nu reusesc sa-si faca prieteni etc. Prieteni, o gramada! Cand vin de la serviciu plina-i casa de prieteni de-ai lor de prin vecini... toto_riina, on 24 februarie 2015 - 08:32, said:
dar de ce nu-l lasi in tara |
|
#11
Posted 24 February 2015 - 09:38
#12
Posted 24 February 2015 - 10:16
Este clar ca e bine sa fie cu parintii, mai ales ca dupa cum vedem bunicii nu pot fi mereu cei mai responsabili, foarte multe accidente cu copii lasati in grija bunicilor, dar asta e alta poveste. Oricum treaba asta are si un revers pt ca multi merg in tarile calde sa munceasca si daca parintele sta peste 10 ore la munca nu poti spune ca ai castigat prea multe, dar cel putin familia e impreuna cel putin cateva ore pe zi... o fi bine o fi rau?!
Dar tot as vrea sa am familia langa mine daca le pot oferi si conditiile sa stea langa mine nu inghesuiti intr-o casa cu alti cativa "muncitori"... |
#13
Posted 24 February 2015 - 10:17
Am doi verisori. Unul de 9 ani, unul de 8 ani. Ambii au fost nascuti si crescuti in Italia pana cand o problema i-a adus inapoi in Romania. Le-a luat cam o luna jumate sa se acomodeze cu scoala si noii prieteni. Deci destul de repede tinand cont ca nici romana vorbita nu o cunosteau la perfectie. Copiii care nu se adapteaza as putea spune ca nu sunt prea receptivi, iar aici problema vine din familie, nu de la tara in care traiesc.
|
#14
Posted 24 February 2015 - 10:21
Cred ca cea mai mare probema de adaptare o au adolescentii, nu copii sub 10-11 ani.
Daca ii rupi de mediu, de grup, de prieteni fix in perioada cea mai delicata a formarii si definirii lor ca adulti atunci e de asteptat sa fie probleme, mai ales daca el/ea nu vorbeste limba respectiva. Edited by AlexEn, 24 February 2015 - 10:21. |
#15
Posted 24 February 2015 - 10:34
Astea cu adaptatul nu sint chiar mereu asa.
Eu m-am transeferat la liceu in alt oras, 200km mai incolo, si mi-a luat un an sa ma adaptez. Desi mie mi s-a parut foarte diferit (de la un orasel la un oras mare) nici nu se compara cu mutari peste granita. |
|
#16
Posted 24 February 2015 - 10:59
AlexEn, on 24 februarie 2015 - 10:21, said:
Cred ca cea mai mare probema de adaptare o au adolescentii, nu copii sub 10-11 ani. Daca ii rupi de mediu, de grup, de prieteni fix in perioada cea mai delicata a formarii si definirii lor ca adulti atunci e de asteptat sa fie probleme, mai ales daca el/ea nu vorbeste limba respectiva. |
#17
Posted 24 February 2015 - 11:20
Cred ca depinde foarte mult de context, de varsta copiilor, de tara in care mergi, de starea materiala. Nu exista bine sau rau aici.
Inclin sa cred ca totusi in majoritatea cazurilor e mai bine sa iei copiii cu tine decat sa-i lasi in tara. Cred ca lipsa parintilor e cea mai grea suferinta pentru un copil, indiferent de celelalte conditii. Si asta cu studiile, hai sa fim seriosi. Eu nu prea cunosc exemple de copii lasati in tara in grija te miri cui, si care sa aiba rezultate stralucite la scoala. As zice ca din contra, ajung repetenti, se lasa de scoala si sfarsesc foarte prost. |
#18
Posted 24 February 2015 - 11:37
andreic, on 24 februarie 2015 - 10:59, said:
Da asa e, insa atunci cand grupul/anturajul nu este optim pentru educatie, ruptura este ca o suferinta de preferat altora care vor urma daca ramane in grup. Te contrazic aici. De obicei copiii care ajung sa faca parte din astfel de grupuri resimt si mai mult ruptura. Acestia in mod sigur nu au parte de prea multa intelegere acasa. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users