Literatura română veche

Să discutăm despre începuturile literaturii, scrieri, cărți, orice...
Primele texte în română, texte,cărți în slavonă scrie de români etc.

Scrisoarea lui Neacșu din Cîmpulung
http://www.cimec.ro/...m/scrisoare.htm

-considerat primul text in limba romana

Toată lumea știe de Scrisoarea lu Neacșu . Mă gândeam să discutăm despre opere/texte puțin mai necunoscute.
Uite de exemplu ce am găsit eu, Călătoria lui Nicolae Milescu din Rusia în China imperială la 1675.

https://archive.org/...age/n0/mode/2up

Cineva, ceva?

Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor de Dimitrie Cantemir
http://www.librariae...mani-moldo.html

Miron Costin - Viiața lumii (1671)

Fragment

Deșertarea deșertărilor și toate sânt deșarte.

A lumii cântu cu jale cumplită viiața,
Cu griji și primejdii cum iaste și ața;
Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înșelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.
Fug vremile ca umbra, și nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii și mai mult cumplite.
Și ca apa în cursul său cum nu să oprește.
Așa cursul al lumii nu să contenește.
Fum și umbră sântu toate, visuri și părere.
Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere?
Spuma mării și nor suptu cer trecătoriu,
Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu?[…]”

Câte ceva despre Dosoftei, întîiul poet cult în limba română.

Ștefan Bazilescu: „(...) Semnificativ este faptul că prima sa tipăritură a fost Psaltirea în versuri, ieșită de sub teascurile de la Unievîn 1673, și la a cărei traducere, după cum declară el însuși „cinci ani foarte cu osârdie mare” a trudit spre a o reda „pre limbă rumânească”. Din aceeași tiparniță și în același an ieșea Acatistul Născătoarei de Dumnezeu, cu mențiunea făcută la început: „tălmăcit de pre limba slovenească pe limba rumâniască”. În 1679 la Iași apărea Dumnezăiasca Liturghie „acmu întîiu tipărită rumânește”. Predoslovia începea cu un „Cuvîntu denpreună cătră toată semințiia rumâniască”, pe care o anunță că „dăruim și noi acmu de a dată acest daru limbii rumânești, sfânta liturghie, scosa pre limba rumâniască de pre elinesca de lauda lui Dumnezău să-nțăliagă toți, carii nu-nțălegu sărbiaște sau elliniaște...”. Acest pasaj , dovadă categorică și elocventă a afirmării originii comune a neamului, ca și a unității de limbă, exprimat așa de convingător, constituie totodată o mărturie a sentimentului de unitate existent în însăși conștiința lui Dosoftei și care îl determina pe acesta să fie atât de receptiv la permanentele realități ale epocii în care trăia. (...) Din 1682 și pînă în 1686, Dosoftei va tipări în patru volume Viața svinților, prima operă cultă românească cu caracter haghiografic, volumele trei și patru fiind tipărite numai parțial. În scrisoarea de închinăciune adresată lui Duca Vodă, înserată în vol. I înaintea cuprinsului, învățatul prelat se destăinuie că atât „cît ne-au fostu știința limbii rumănești, am nevoitu de le-am scosu de pre greciaște și de pre sărbiaște pre limba rumăneasca, ca să înțălega toți ...”. Cuvîntul către cititori este mai edificator decât cel închinat domnului, deoarece este evidențiată rațiunea care a prezidat hotărîrea ca Viețile sfinților să apară în limba română, indicîndu-se, chiar sumar, metoda de lucru: „A sinaxarului dumnezăiască și svântă carte scoasă de pre greciaște și elliniaște din 12 Miniae a svintei Besiarici, și din cărțîle vistiarului Besiaricii pre limba rumânesca cu lungă nevoință și cu Lexicoane de-agiunsu tălmăcită, cu pohta blagoscestiviloru și lui Dumnezău iubiți Domnii Țărăi Moldovei Ioan Gheorghi Ghica Voevoda, și Ștefanu Vasilie Voevoda, și Eustratie Dabija Voevoda, și Ioan Duca Voevoda, și Iliași Alexandru Voevoda, și Ioanu Ștefanu Petru Voevoda, și Ioanu Dimitrie Cantacuzino Voevoda, și Măria sa Ioanu Antonie Rusetu Voevoda; și cu pofta Dumilor sale cinstiților Boiarii țărăi; într-atâta lungă vriame scriindu și tălmăcindu câte am putut birui în acești viaci grei ai țărăi, abiia cu mult greu am scrisu și aciastă svântă carte, de o amu tălmăcitu rumăniaște ...”.”

N. A. Ursu: „(...) în manuscrisul autograf de la Putna (!! notă, nu a autorului: „datat 1 ianuarie 1690, lipit înaintea primelor pagini ale unui exemplar al Bibliei de la București, după redacția manuscrisă a Poemului cronologic” (Dan Horia Mazilu)) se află următoarea pagină cu comentarii ale lui Dosoftei privitoare la istoria românilor, deosebit de interesante pentru conturarea în linii mai clare a imaginii sale de istoric. Este semnificativ faptul că, vorbind despre românii din sudul Dunării, el nu lasă prin nimic să se înțeleagă că ar fi originar de acolo, cum se afirmă în mod obișnuit, dar fără nici un temei, în istoria noastră literară. În primul alineat al textului de mai jos sînt încă unele aprecieri care arată că Dosoftei cunoștea bine locurile și oamenii din Transilvania. Aceste aprecieri pot fi puse alături de alte dovezi care pledează pentru originea transilvăneană a străbunilor săi.

(Dosoftei:) „Țara Moldovei, și Ardealul, și Țara Muntenească, acest loc de pămînt să cheamă Misia pănă în Dunăre. Aflat-am citind cum fiiul lui Constantin împărat, Consta, au purces asupra vlahilor, adecă rumânilor celor de pe Dunăre, să-i bată, căce să rocoșisă pre împărăție, și i-au potolit. Dintr-aceea să vede că și mai de demult au lăcuit rumâni într-aceste țări. Dară pentru bișugul pămîntului zburdînd oamenii în păcate, s-au pustiit, precum ș-acmu pat aceste părț. Dară câtu-i Ceahlăul muntele și spre săcui să chema Peonia, poate hi și pentru bujorul, că foarte-i mult pănă dincoace de Ceahlău. Dară între Prut și-ntre Nistru lăcuia taifalii pre-atunce, de n-or hi fost ș-aceia rumâni, că pre-acele vremi și rumânii erau războinici cu rusii, cu schitii, că era tot păgâni. Iară între Bolgaria și-ntre Machedonia sînt rumânii din rădăcina cea bătrână, din carea s-au lățît alalț rumâni, de s-au răzlețit unii și pănă în Italia, la Rîm. Și pentru năselnici ce era, era tot prin închisori. Și scoțîndu-i chesariul Rîmului la o treabă, slujiră bine și li-au dat un loc pustii ce să cheamă acmu Maramurăș. Dintr-acei rumâni a Maramurășului s-au descălecat Țara Moldovei, uitată de demult pustie, precum pănă nu demult purta cerc în cap moldovenii, cevluiț ca și maramurișenii.”

După cum se vede, Dosoftei încearcă să corecteze cunoscuta „basnă” privitoare la originea moldovenilor, pusă în circulație de Simion Dascălul. El arată că moldovenii au origine comună cu a celorlalți români și că strămoșii lor au stat în închisorile romane nu pentru tîlhării, ci pentru aspirațiile lor spre libertate.”

(Dosoftei:)
„Neamul Țărîi Moldovei de unde dă rază?
Din țara Italiei, tot omul să crează.
Fliah întăi, apoi Traian au adus pre-acice
Pre strămoșii cestor țări de neam cu ferice.
Răsădit-au țărîlor hotarele toate
Pre semne ce stau în veci a să vedea poate.
El cu vița cestui neam Țara Rumânească
Împlut-au, Ardealul tot și Țara Moldovenească.
Semnele stau de să văd de dînsul făcute,
Turnul Severinului să custe-n vremi multe.
Strămoșii Moldoveei adus-au în țară,
Pre ghețîi cu sabia scoțînd din hotară.
Stau semnele podului cu praguri căzute
Și Turnul Severinului, de Sevir făcute.
Podul preste Dunăre-n Țara Rumânească,
De-au trecutu-ș oștile-n Țara Ungurească.
Pre-acela pod au trecut Moldoavei strămoșii,
Bătînd război cu dachii, a sasiilor moșii.”

Legenda lui Roman si Vlahata, elaborata la curtea de la Tarnovo, Ovidiu Pecican are o carte pe tema asta : Troia, Roma, Venetia

Zilot Romanul
https://ro.m.wikiped...nul?wprov=sfla1

Istoric sunt, n-am frate,
N-am rudă, n-am vecin:
Stăpân am p-adevărul,
Lui cată să mă-nchin!

mari cuvinte, daca istoricii din Romania l-ar asculta...

cstrife, on 26 februarie 2015 - 19:50, said:

Ce bine s-a păstrat totuți limba, e ușor e de citit !
Dacă citiți ceva în grai Maramureșan chiar de acum 50 de ani, e mai greoi de citit decît asta pentru cineva din altă regiune.

seeker_of_truth, on 08 ianuarie 2017 - 14:48, said:

Mari cuvinte ,daca istoricii maghiari l-ar asculta si nu ar mai minca kkt cu polonicul.

Iochanan, on 08 ianuarie 2017 - 09:07, said:

Este si acum cladirea in care a functionat tipografia respectiva -in centrul Iasi-ului in curtea Bisericii Trei Ierarhi :

http://www.crestinor...arhi-68111.html

Iar asta este Casa Dosoftei asezata si ea tot in centrul Iasi-ului-muzeu acum :

https://ro.wikipedia...i/Casa_Dosoftei

Edited by Daco_Get, 11 January 2017 - 10:44.

Daco_Get, on 11 ianuarie 2017 - 10:52, said:

Istoricii n-au probleme, iar cei care le au nu sînt istorici

P.S. Un dac moderator ?
Până recent eram minoritate persecutată

Un lucru interesant voiam să zic aici.
Dintre cele mai vechi scrieri în românește au fost cele religioase.
Se știe de ex că Ștefan cel Mare a scris o scrisoare în românește, care însă nu s-a păstrat, poate să fi fost și alte corespondențe între boieri, nu știm căt de mult, dar în Biserică textele au fost importante, și trebuiau scrise.
(Codicele de la Ieud de ex. ar putea să fie mai vechi decît scrisoare lui Neacșu.)

Ce e interesant la textele astea, comparativ cu scrisorile sau alte documente în care autorii scriau ce voiau - și exprimau cum voiau - cele religioase trebuiau să exprime concepte avansate și idei subtile, la finețea civilizației bizantine sau de unde erau traduse, lucru dificil pentru nivelul de atunci al limbii române.

E interesant să vedeți abilitatea cu care au învârtit noțiunile primitive alre limbii ca să exprime ce aveau de scris.


Mai târziu, când s-a dezvoltat învățământul și au văzut că-i greu de pus totul în românește, s-a mers pe neologisme.
N-or fi fost aceia tare mult cu religia, să știe ce s-a realizat înainte, dar era și moda cu franțuzismele.

Morosanul, on 11 ianuarie 2017 - 16:12, said:

Morosanul, on 12 ianuarie 2017 - 17:56, said:

Si tu esti din Maramures? Atunci nu esti singurul, caci si eu sunt tot din vechea tara a lui Dragos si Bogdan I! Dar de unde mai exact esti, din Baia Mare, Sighet?
In legatura cu scrierile romanesti, ai dreptate. Textele religioase au fost scrise intr-un mod care le face greu de citit, datorita acelor cuvinte vechi, a caror sens este necunoscut, daca nu ai la indemana un dictionar cu arhaisme.
Cred ca aceasta ar fi si cauza pentru care limba romana a imprumutat numeroase cuvinte straine: pentru a se simplifica structura limbii romane, cuvintele vechi si complexe au fost inlocuite cu neologisme care au mai multe sensuri. Deci, prin acest imprumut de neologisme, s-a simplificat limba romana, dar in acelasi timp a fost si imbogatita.

Eu sînt din Baia Mare, dar ai mei au venit de la țară, și de dincoace și de peste deal.

Cu formulările vechi, ele ne par mai greoaie acum, pentru că-s așa cum zici arhaisme, asta înseamnă că în alte vremuri nu erau greoaie.
Noi avem o educație deja bazată pe neologisme, și de aceea le înțelegem mai ușor, dar la vremea când au început a se adopta nu erau așa de simple.

Motivul a fost, zic eu, că cei care au dezvoltat la noi științele studiaseră prin Vest și veneau cu noțiuni noi, nu aveau cunoștință de textele religioase.

Am văzut că alte limbi au ținut mult să exprime termenii în limba lor.
În treducere aproximativă din Suedeza de ex.
impresie = apăsare înăuntru
dezhidratat = uscat din cale-afară
fular = cârpă de gât
batistă = cârpă de nas
față de masă = cârpă de masă
subtil = subțire ca părul (dar și capilar)
Software = lucruri moi

Aici sînt de acord că ideea cu neologismele a fost mai bună