Apucaturi violente

pisoiu2, on 21 ianuarie 2015 - 11:38, said:

Te-ai gandit ca poate copilul este suparat pe tine, pe voi, pe mediul (stresant, de ce nu?) in care creste? Eu cred ca el comunica ceva in acele momente, va pedepseste pentru anumite lucruri sau pur si simplu atunci i se descarca lui creierasul suprasolicitat. De ce e suprasolicitat? Asta numai voi o stiti.
In orice caz, un asemena comportament poate arata niste relatii disfunctionale intre parinti, intre parinti si copil. La fel de bine, probabil ca nu se simte securizat si, cum nu poate vorbi, o face cum ii dicteaza lui instinctul. Mai multa atentie, afectiune, siguranta emotionala si nu va mai simti nevoia unor asemenea manifestari.  

„Nu il pedepsesc la modul violent”.

Inseamna ca tu de obicei il pedepsesti. Nu ma conteaza cum, ci ca o faci, iar asta spune multe. Aici poate fi raspunsul tuturor muscaturilor lui.

Da, il mai pedepsesc. Cateodata mai ridic vocea la el cand exagereaza rau de tot sau ii mai fac faza cu ignoratul cand devine violent. Sunt in general foarte rabdator insa am si eu limitele mele.
Razvan3x, te rog sa imi spui tu cum procedezi cu copilul/copii tai fara sa folosesti pedepse? Eu prin pedeapsa inteleg nu doar chestii dure gen agresiune fizica, ci orice actiune (cu care de obicei el nu e de acord) adaptata nivelului lui de intelegere ca o consecinta a faptelor sale. Poti sa ii spui si corectie daca vrei. Pentru tine ce inseamna pedeapsa? Copilul/copii tai pot sa faca orice fara sa existe pedepse sau corectii?

Edited by pisoiu2, 21 January 2015 - 15:00.

Un copil nu este violent. Un copil copiaza comportamentul violent al parintilor lui.

A pedepsi un copil inseamna a taia din start relatia normala care ar trebui sa existe intre el si parinti. Din punctul meu de vedere, pedeapsa, de orice fel ar fi, este o crima.

pisoiu2, on 21 ianuarie 2015 - 14:54, said:

Consecinta a faptelor sale? Mai degraba consecinta a faptelor VOASTRE, parintii.

De-aceea, inainte de a acuza copilul ca musca, intrebati-va cine a "muscat" primul in familia voastra.

Edited by razvan3r, 21 January 2015 - 15:04.

Daca nu imi raspunzi la intrebarea directa referitoare la cum procedezi cu copii tai, discutia noastra s-a incheiat aici.

Probabil ca tot asa se incheie orice "dialog" cu fiul tau. Conditionat.

Intr-adevar, discutia se incheie aici. Pentru ca pt tine e mai important cum isi cresc altii copiii, decat sa accepti ca pedepsele nu trebuie sa existe pentru ca reprezinta un abuz!

Iar abuzul inseamna, printre altele, si dobandirea unor reflexe, sau mai bine spus exprimarea unor refulari, ca acele muscaturi.

pisoiu2, on 21 ianuarie 2015 - 14:31, said:

A mea e destul de mare deja, mai multa forta, si cand ii prinde lu' ta-su cate una sau mie cate un cap in figura... au, au...

Si noi ridicam vocea, o expediem in alta camera, sistam distractia... Stim ca nu o face intentionat, dar cumva trebuie sa invete controlul.

razvane3r, ne lasi? Pedepsit copilul nu este totuna cu oprimat copilul decat pentru parintii dezaxati. Exista fapte si exista consecinte. Si pentru copii, si pentru adulti. Sau tu ai impresia ca un copil se creste lasandu-l sa faca tot ce vrea, ori de cate ori vrea?

E normal ca un copil sa testeze limitele. Anormal este sa nu aiba ce sa testeze.

razvan3r, on 21 ianuarie 2015 - 15:04, said:

Gresesti. S-a mai discutat despre asta.

razvan3r, on 21 ianuarie 2015 - 15:04, said:

E una dintre cele mai tari replici citite de mine in ultimul timp. Daca pedeapsa de orice fel este o crima, infractiunile si crimele din Codul Penal ce sunt?

PS. Eu zic ca esti troll.

in toata ecuatia asta poate n-ar strica un strop de autoritate ca pana la urma voi sunteti parintii si el e copilul. e de datoria voasta si sa-l educati, nu numai sa va jucati cu el. nu e nevoie sa fiti duri cu el, ei simt cand e rostul de joaca si cand s-a intors foaia. mai degraba fermi decat duri cand e cazul de exercitat autoritatea.

Edited by Fane, 21 January 2015 - 15:49.

Autoritatea exista, nu am probleme cu el la alte capitole gen somn, mancare, etc. Doar la partea asta cu exprimarea violenta a trairilor eram putin in lipsa de idei. Adica o aveam pe asta cu prefacutul suparat insa eram curios sa vad cum procedeaza si alti parinti aflati in situatii similare.

Multi copii trec prin perioada asta, poate nu cu aceleasi manifestari, dar ceva asemanari exista in comportamentul lor la varstele mici.
Ce trebuie sa faceti voi, cum zicea si Deria de altfel, este sa va opriti din joaca si din chicoteala cand se manifesta prin muscat, lovit etc.
Nu va mai jucati cu el o perioada, trebuie sa inteleaga ca nu i se tolereaza comportamentul agresiv.
Ii spui scurt sa inceteze :NU! Nu ai voie sa lovesti, sa musti! Du-te si cere-ti acum scuze de la mama, bunica sau de la x, y..

Nu sunt de acord insa cu dinte pt dinte, adica nu te apuci sa il musti si tu sau sa il lovesti si tu, pt ca ce ii demonstrezi asa? Hai sa ne muscam reciproc si invinge cine musca mai tare sau ce? Cred ca ii poti explica pe un ton jos dar ferm, ca ce face este gresit, ca nu ne muscam, lovim intre noi si nici pe altii.

In extremis, il poti pune la colt, cateva minute si sa il ignori, fara jucarii, fara nimic. Va invata ca nu tot ce vrea sa faca este corect si ca pt orice fapta gresita exista si o pedeapsa.

Daca parintele observa ca accesele de furie se indesesc, este bine a se consulta un psiholog de copii. Bine, nu la 2 ani, insa de la 4-5 ani in sus, daca se observa ca intre 2 si 4-5 ani nu s-a schimbat nimic in sens pozitiv, poate este o problema pe care parintii nu o pot gestiona si e bine sa se apeleze la specialisti.

Ca fapt divers, pe la 1.5-2 ani, fi-miu musca. Nu lovea, nu tipa, nu era nervos, insa il apuca din cand in cand sa muste, astfel ca te trezeai muscat din senin de pe unde apuca. I-am explicat la vremea aia ca nu ne muscam, ca nu e bine, ca nu suntem catelusi.
Daca il simteam ca vine sa ma muste, il intrebam Ce faci, iar vrei sa ne musti? Stai cuminte ca nu esti catel, ci om. Si se potolea.

Eh, e doar o perioada din viata de parinte, peste ani o sa va amuzati, Pisoiule!

Mersi de raspuns:)
Sa fiu sincer si acuma ma cam amuz, cu exceptia momentului cand simt vreo durere ascutita prin haine. In cazul meu e relativ usor sa imi dau seama cand devine violent si atunci e usor sa ma feresc. De obicei are o mimica anume a fetei si strange din dinti inainte de a lovi/musca. Daca e sa fac o analiza de cand are comportamentul asta, as zice ca in ultima vreme musca ceva mai rar.

Vestea buna e ca trece Vestea proasta e ca nu la toti copiii tin teoriile frumoase de parenting...aproape ca imi dau seama cine are copil si cine nu, dupa minunatiile scrise pe aici.

Chiar am vorbit la gradi referitor la impins / lovit si mi s-a zis sa nu ma stresez, ca e alta etapa care trece. Oricum, o incaseaza si ea de la altii, asa ca-s chit.

Sfaturile venite de la cei fara copii au valoarea unei lectii despre sex salbatic predata de un profesor virgin. Teoria e una, dar practica ne mananca.....

Idee: da-i pufuleti sa rontaie, asa are ce sa muste

razvan3r, on 21 ianuarie 2015 - 14:42, said:

Bravo!Esti singurul de pe aici care a inteles cauza problemei.

Edited by Ulpiatraiana, 23 January 2015 - 03:28.

Si noi cand incepe sa dea (in joaca sau la nervi) intrerupem orice faceam si ii zicem: "calm, calm, nu mai da,fa "mai,mai", mangaie,iubeste, nu da". (Fi-miu are 2 ani). Si nu mai da, pricepe ca nu e bine ce face.