Despre studiul apoocrifelor, sau deuterocanonicelor. Dialog/Discuție/Polemică cu protestanții. Cât de inspirate sunt ele

Precum se știe Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă admit în canonul lor bublic unele  cărți pe care protestanții le consideră drept apocrife.
Aceste diferențe se datorează faptului că protestanții folosesc pentru VT Textul Masoretic care nu conține apocrife și au o versiune diferită atât a canonului, cât și a ordonări cărților și au alte versiuni/alte cuvinte în unele locuri din Scriptură.
BC și BO traduc după Septuangita, o traducere a Sfintelor Scriptură făcută de circa 70-72 de evrei elinizați prin secolul III înainte de Hristos și care conțin cdiferite cărți "apocrife".
Pentru multe secole, până la Reformă, creștinii au folosit Septuangita...chiar și Apostolul Pavel cita din Septuangita,creștinii din secolele I-IX foloseau toți Septuangita.. Chiar Ștefan în Faptele Apostolilor citează din Septuangita când spune că Iacov a dus 75 de cămile și nu folosește Textul Masoretic unde ni se spune că sunt 70 de cămile, nu 75..Se vede că, chiar primul martir creștin preferă să citeze din Septuaginta și nu din Textul Masoretic (cunoscut sub alt nume atunci), adică folosea traducerea greacă, nu pe cea originală în ebraică...asta demonstrează inspirația Scripturilor grecești din Septuanginta...
În funcție de Biserică avem mai multe sau mai puține apocrife.
Biserica Ortodoxă Română admite 14 cărți apocrife:Iudita,Tobit,Sirach,Înțelepciunea lui Solomon,Epistola lui Ieremia,Baruh,I Macabei,II Macabei,III Macabei, Rugăciunea Regelui Manase, Psalmul 151, Cântarea celor trei tineri, Careta sfărâmării lui Bel și a Dragonului, adăugiri la Estera, Cartea III Ezdra, Istoria Susanei și un alt Eccleziast.
Biserica Ortodoxă Rusăî mai are în plus 2 Ezdra, iar cea Grecească mai cuprinde și 4 Macabei, pe care Biserica Ortodoxă Română nu le admite în canonul său.
Biserica Ortodoxă Etiopiană care este necalcedoniană și miafizită, pe lângă toate cărțile pe care le-am enumerat mai sus, mai are în canonul său în plus:Careta Jubileelor, Cartea 1 Enoh,Jossippon,II Baruch, Înălțarea lui Isaia,Meqabieni, etc.
Cărțile așa zise apocrife se pare că ar fi inspirate, cine nu crede poate citi în special Cărțile lui Isus Sirach, Careta Înțelepciunii lui Solomon și Cartea lui Enoh.
Eu am citit ceva din Enoh,și o consider inspirată.
Chiar și părintele Cleopa spunea că are ceva adevăr în ea...O să detaliez despre asta altă dată.
Aștept o polemică cu protestanții pe această temă!

Tu știi ce sunt cărți apocrife? Cărți, de obicei eretice, scriși de niște oameni și care apoi au spus că le-au scris anumite personalități cunoscute în mediul creștin/iudaic. Cărțile de care vorbești tu se numesc necanonice. Nu confunda termenii.

Edited by dan-s, 16 June 2014 - 22:16.

dan-s, on 16 iunie 2014 - 22:15, said:

Protestanţii le numesc apocrife..
Noi le numim deuterocanonice, sau bune de citit.

Cica Istoria Susanei este cea mai ...inspirata!!

dulgherul, on 16 iunie 2014 - 23:40, said:

Chiar şi Origen a apărat autenticitatea acestei cărţi împotriva lui Iuliu Africanul!

terrarossa, on 16 iunie 2014 - 23:55, said:

OK. Nu contest.

dan-s, on 16 iunie 2014 - 22:15, said:

Apocrifele, au fost declarate așa, întrucât nu respectau cele patru condiții esențiale, pentru a fi dovedite ca fiind canonice. Nici cele canonice și nici celelalte (deutero-canonice sau apocrife) nu au o origine sigură, să știi.

Edited by mario_bril, 17 June 2014 - 01:19.

Care este etimologia cuvantului eretic? Asta cu originea sigura este ca Windowsul. Il iei de pe torrenti, dar iti merge cu cheie de la Microsoft..
Eu consider ca trebuie sa vezi ce invatatura iti transmite, nu sa iti spuna biserica ce-i bine si ce-i rau. Parca aveam liber arbitru? Evanghelia dupa Maria Magdalena vorbeste despre tantrism alb. Biserica Catolica a scos aceste lucruri si nu se mai regasesc in crestinism; ei au introdus termenul de calugari si au separat cuplurile, cand colo o mare parte din munca spirituala era strict legata de munca in cuplu (vezi curentele religioase din Asia, documentare despre tantrism alb si spiritualitate care sunt vechi de cand lumea si se regasesc in toate popoarele vechi).
Multe lucruri au fost mutilate de catre biserica iar evanghelile apocrife sunt teribil de adevarate.

Cuvantul apocrif si cuvantul eretic sunt inventate special ptr. a scoate in evidenta lucrurile pe care nu le agreaza biserica ptr. a-si atinge scopurile. Ele nu existau inainte..

Si daca tot suntem pe rubrica de polemici, Isus a avut o sotie si a lucrat in cuplu; biserica nu doreste ca aceste lucruri sa se stie, dar evanghelile apocrife relateaza foarte clar acest aspect.

terrarossa, on 16 iunie 2014 - 22:33, said:

Si celelalte, admise, nu sunt bune de citit?
Toate-s bune de citit !

dark, on 17 iunie 2014 - 12:11, said:

Exact, toate-s bune de citit.

terrarossa, on 17 iunie 2014 - 22:16, said:

Si tu le citesti?

meanman, on 17 iunie 2014 - 07:10, said:

De ce puneţi botul la tot felul de invenţii şi nu vă folosiţi creierul ăla decât pe post de burete pentru alcool ?

Dacă Isus ar fi avut o soţie , aceasta nu ar fi fost amintită în descrierile apostolilor ?
Nu ar fi fost prezentă şi ea în momentul răstignirii ? sau la deschiderea mormântului , sau în pelerinajul realizat în tot  Israelul ?
De ce ar fi pomenit în vorbele lui despre  virtutaea celor ce vor să fie fameni dacă el ar fi avut soţie ?

pacopaco1967, on 18 iunie 2014 - 10:06, said:

Pentru cei care nu cred că, cărţile pe care protestanţii le consideră "apocrife", am adus dovezi că ele sunt inspirate!
Citez din Înţelepciunea lui Solomon (pe care Biserica Catolică o acceptă, la fel şi Ortodocşii, protestanţii o resping)

Profeţie despre Mesia şi Duhul Sfânt:

5. Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, Se depărtează de minţile fără de pricepere şi Se dă în lături când se apropie fărădelegea;
6. Înţelepciunea este duh iubitor de oameni şi nu lasă nepedepsit pe cel care huleşte prin vorbele sale, căci Dumnezeu este martor gândurilor celor mai ascunse şi pătrunde fără greş inimile şi aude toate cuvintele.
7. Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El cuprinde toate şi ştie orice şoaptă.
8. Pentru aceea, cel care grăieşte lucruri nedrepte nu poate să se ascundă şi dreptatea răzbunătoare nu-l uită.
9. Căci chibzuinţele nelegiuitului vor fi cercetate şi zvonul vorbelor sale va ajunge până la Domnul spre pedeapsa strâmbătăţilor sale.
10. O ureche geloasă aude totul şi sunetul şoaptelor nu-i scapă.
11. Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte.
12. Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre.
13. Căci Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii.
14. El a zidit toate lucrurile spre viaţă şi făpturile lumii sunt izbăvitoare; întru ele nu este sămânţă de pieire şi moartea n-are putere asupra pământului.
15. Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte.
16. Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei.
(Aici este important deoarece putem demonstra ereticilor dumnezeirea Duhului Sfânt)

Şi acum, profeţie despre Mesia:

1. Cei care cugetă nedrept şi-au zis în sine: "Viaţa noastră este scurtă şi tristă şi omul nu poate scăpa de moarte, nici nu cunoaşte cine l-ar izbăvi de şeol.
2. Din întâmplare am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom fi ca şi cum n-am fi fost niciodată; căci fum este suflarea din nările noastre şi cugetarea o scânteie care se aprinde din mişcarea inimii noastre.
3. Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor.
4. Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile noastre şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va risipi ca negura, pe care o alungă razele soarelui şi căldura lui o îngreuiază.
5. Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi.
6. Veniţi deci şi să ne desfătăm cu bunătăţile cele de acum şi de făpturi să ne folosim cu toată căldura tinereţii.
7. Să avem din belşug vinuri scumpe şi miresme şi să nu lăsăm să treacă florile de primăvară.
8. Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se veştejesc.
9. Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, să lăsăm pretutindeni semnele veseliei noastre, căci aceasta este partea şi menirea noastră.
10. Să asuprim pe cel sărac şi drept, să nu ne fie milă de văduvă, şi de cărunteţile bătrânului încărcat de ani să nu ne ruşinăm.
11. Puterea noastră să fie legea dreptăţii noastre, că ce este slab nu este de nici un folos.
12. Să vânăm pe cel drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte isprăvilor noastre şi ne scoate vină că stricăm legea şi ne învinovăţeşte că nu umblăm cum am fost învăţaţi din copilărie.
13. El se face pe sine că are cunoştinţă despre Dumnezeu şi se numeşte: fiul Domnului.
14. El este pentru noi ca o osândă a gândurilor noastre şi ne este greu chiar când ne uităm la el.
15. Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi cărările lui sunt schimbate.
16. Înaintea lui suntem socotiţi ca necuraţi şi de căile noastre se fereşte ca de o spurcăciune; el fericeşte sfârşitul celor drepţi şi se laudă că are pe Dumnezeu drept tată.
17. Deci să vedem dacă cuvintele lui sunt adevărate şi să cercetăm ce i se va întâmpla ieşind din această viaţă.
18. Căci dacă dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi-l va scoate din mâna potrivnicilor săi.
19. Să-l încercăm cu ocări şi cu chinuri, ca să vedem cât este de răbdător şi să încercăm suferinţa lui.
20. Să-l dăm unei morţi de ocară căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el".
21. Acestea sunt gândurile lor, dar ei se amăgesc, viclenia lor i-a orbit.
22. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n-au nădejde în răsplata sfinţeniei şi nu cred că sufletele curate vor avea. cununa lor.
23. Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale.
24. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.

Se observă clar că în acest capitol este profeţie despre Farisei şi moartea lui Mesia.
Fariseii sunt descrişi aici ca şi călcători de lege şi ca şi oameni care se mândresc, tot în acest capitol se descrie cearta dintre Mesia şi farisei şi moartea lui Mesia.
Unii vor spune că e scrisă după Iisus, dar nu e adevărat! Unii cred că Înţelepciunea lui Solomon a fost scrisă cu cel puţin 200-300 de ani înainte de Hristos!
Fie că autorul e sau nu Solomon, se pare că cel care a scris această carte a fost inspirat de Duhul Sfânt şi a profeţit!

Ce-ai facut domne, ai ingrosat, ai subliniat, ai inclinat !

dark, on 18 iunie 2014 - 17:30, said:

Bine mă, mai pun o dată ca să înţelegi profeţia mesianică!

Profeţie despre Mesia şi Duhul Sfânt:

5. Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, Se depărtează de minţile fără de pricepere şi Se dă în lături când se apropie fărădelegea;
6. Înţelepciunea este duh iubitor de oameni şi nu lasă nepedepsit pe cel care huleşte prin vorbele sale, căci Dumnezeu este martor gândurilor celor mai ascunse şi pătrunde fără greş inimile şi aude toate cuvintele.
7. Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El cuprinde toate şi ştie orice şoaptă.
8. Pentru aceea, cel care grăieşte lucruri nedrepte nu poate să se ascundă şi dreptatea răzbunătoare nu-l uită.
9. Căci chibzuinţele nelegiuitului vor fi cercetate şi zvonul vorbelor sale va ajunge până la Domnul spre pedeapsa strâmbătăţilor sale.
10. O ureche geloasă aude totul şi sunetul şoaptelor nu-i scapă.
11. Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte.
12. Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre.
13. Căci Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii.
14. El a zidit toate lucrurile spre viaţă şi făpturile lumii sunt izbăvitoare; întru ele nu este sămânţă de pieire şi moartea n-are putere asupra pământului.
15. Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte.
16. Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei.
(Aici este important deoarece putem demonstra ereticilor dumnezeirea Duhului Sfânt)

Şi acum, profeţie despre Mesia:

1. Cei care cugetă nedrept şi-au zis în sine: "Viaţa noastră este scurtă şi tristă şi omul nu poate scăpa de moarte, nici nu cunoaşte cine l-ar izbăvi de şeol.
2. Din întâmplare am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom fi ca şi cum n-am fi fost niciodată; căci fum este suflarea din nările noastre şi cugetarea o scânteie care se aprinde din mişcarea inimii noastre.
3. Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor.
4. Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile noastre şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va risipi ca negura, pe care o alungă razele soarelui şi căldura lui o îngreuiază.
5. Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi.
6. Veniţi deci şi să ne desfătăm cu bunătăţile cele de acum şi de făpturi să ne folosim cu toată căldura tinereţii.
7. Să avem din belşug vinuri scumpe şi miresme şi să nu lăsăm să treacă florile de primăvară.
8. Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se veştejesc.
9. Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, să lăsăm pretutindeni semnele veseliei noastre, căci aceasta este partea şi menirea noastră.
10. Să asuprim pe cel sărac şi drept, să nu ne fie milă de văduvă, şi de cărunteţile bătrânului încărcat de ani să nu ne ruşinăm.
11. Puterea noastră să fie legea dreptăţii noastre, că ce este slab nu este de nici un folos.
12. Să vânăm pe cel drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte isprăvilor noastre şi ne scoate vină că stricăm legea şi ne învinovăţeşte că nu umblăm cum am fost învăţaţi din copilărie.
13. El se face pe sine că are cunoştinţă despre Dumnezeu şi se numeşte: fiul Domnului.
14. El este pentru noi ca o osândă a gândurilor noastre şi ne este greu chiar când ne uităm la el.
15. Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi cărările lui sunt schimbate.
16. Înaintea lui suntem socotiţi ca necuraţi şi de căile noastre se fereşte ca de o spurcăciune; el fericeşte sfârşitul celor drepţi şi se laudă că are pe Dumnezeu drept tată.
17. Deci să vedem dacă cuvintele lui sunt adevărate şi să cercetăm ce i se va întâmpla ieşind din această viaţă.
18. Căci dacă dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi-l va scoate din mâna potrivnicilor săi.
19. Să-l încercăm cu ocări şi cu chinuri, ca să vedem cât este de răbdător şi să încercăm suferinţa lui.
20. Să-l dăm unei morţi de ocară căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el".
21. Acestea sunt gândurile lor, dar ei se amăgesc, viclenia lor i-a orbit.
22. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n-au nădejde în răsplata sfinţeniei şi nu cred că sufletele curate vor avea. cununa lor.
23. Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale.
24. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.

Se observă clar că în acest capitol este profeţie despre Farisei şi moartea lui Mesia.
Fariseii sunt descrişi aici ca şi călcători de lege şi ca şi oameni care se mândresc, tot în acest capitol se descrie cearta dintre Mesia şi farisei şi moartea lui Mesia.
Unii vor spune că e scrisă după Iisus, dar nu e adevărat! Unii cred că Înţelepciunea lui Solomon a fost scrisă cu cel puţin 200-300 de ani înainte de Hristos!
Fie că autorul e sau nu Solomon, se pare că cel care a scris această carte a fost inspirat de Duhul Sfânt şi a profeţit!

Iara pui acelasi text? Nu puteai sa dai edit?
In fine, nu mai comentez.

dark, on 18 iunie 2014 - 17:32, said:

Dar măcar l-ai citit..
Se vede că textul e inspirat...
Deuterocanonicele pe care protestanţii le scot afară sunt inspirate!

Auzi, ce e aia "disuctie" ?