De ce băncile trebuiau lăsate să se prăbușească

"O revenire în prețurile caselor și ratele de dobândă aproape de minimele-record îi incită pe proprietarii de case să se împrumute în contul proprietăților lor, marcând reîntoarcerea la o practică ce a fost promovată cu intensitate înaintea crizei financiare", scrie Wall Street Journal. Americanii încep să prindă curaj pentru a-și folosi din nou casele ca "pușculițe" contractând credite pe baza valorii (fictive) a caselor lor. Liber, din nou, la desfrâul creației monetare în baza gogoașei imobiliare!
Așa-numitele "equity loans", în care poți accesa sume de bani reprezentând diferențialul dintre valoarea de piață a imobilului și valoarea ipotecii, au marcat în primul trimestru din 2013 o creștere anualizată de 8%. Pentru acest interval am consemnat un volum de 13 miliarde dolari al acestui tip de produse, după ce în anii 2010-2012 indicatorul se situa în jurul valorii de 10 miliarde dolari. Chiar dacă suntem departe de nivelurile de 20 miliarde dolari în primul trimestru din 2009, al celui de 48 miliarde dolari din primele trei luni ale anului 2008 și la ani-lumină față de recordul de 113 miliarde dolari din vara lui 2006, remarcăm că industria financiară caută orice prilej pentru a reîncepe dezmățul creditului.
Cel mai important avans pe segment, de 77%, îl consemnează Bank of America, ce a reușit să împingă către consumatori 1,98 miliarde dolari grație programelor federale de subvenționare a dobânzilor. Alți creditori învie produse bancare abandonate de ani buni, după spargerea bulei imobiliare. Creditele având casa drept pușculiță se numără printre ele, după ce dispăruseră în criza creditelor ipotecare.
Revigorarea acestui tip de credit survine în contextul în care banii ieftini pompați de banca centrală a SUA au revigorat parțial cotațiile din piața rezidențială americană. În aprilie a.c., prețul median al caselor unifamiliale urcase la 201.000 dolari, cea mai ridicată valoare din 2008 încoace, după ce în 2010-2011 coborâse spre 160.000 dolari.
Se reface o rețetă de la jumătatea deceniului trecut? Bani ieftini și credit abundent au ridicat artificial prețurile imobilelor până la un nivel median de 250.000-260.000 dolari al locuințelor unifamiliale din SUA. Apoi, cotațiile de balon speculativ au fost avute ca reper pentru acordarea altor credite ieftine având colateral respectivele prețuri. După epuizarea inclusiv a bazinului debitorilor marginali, piața a intrat, firesc, în contracție. Reculul cererii a determinat scăderea prețurilor. Familiile de americani au rămas "sub apă" având să plătească ipoteci mai mari decât valoarea caselor lor și dobânzile aferente. Creditele contractate având casa drept pușculiță nu au mai fost decât bomboana pe colivă. Mulți dintre debitori au sucombat plății ratelor de îndată ce întreaga economie susținută pe bula din construcții și credit a intrat în vrie. Au sfârșit prin a fi executați silit. Cu sutele de mii!
Acum par fericiți să o ia de la capăt. Reportajul Wall Street Journal amintește de un specialist în industria aparaturii medicale care cumpărase o casă pentru un milion de dolari, iar valoarea coborâse până la 800.000 de dolari. Acum acesta era bucuros că prețul urcase din nou la un milion de dolari și că se putea împrumuta iarăși spre a-și susține fiul la colegiu. Altfel, zice el, ar fi trebui să intre în banii din fondul său de pensii...