Cutia cu greșeli

AdiJapan, on 13th September 2009, 18:39, said:

Inca o intrebare, de ce se foloseste pentru forma asta î si nu â? Din cate imi amintesc î ar trebui folosit doar atunci cand este prima litera din cuvant (exemplu: înainte).

Edited by ThunderSS, 17 September 2009 - 15:46.

ThunderSS, on 17th September 2009, 22:46, said:

Depinde despre care normă vorbiți. După norma pre-1993, cea rațională după părerea mea, se scrie și se pronunță sîntem. După norma post-1993, cea sentimentală care a ajuns să fie oficială, se scrie și se pronunță suntem. Dar în realitate lumea pronunță tot cum știe, adică sîntem (în afară de foarte puțini vorbitori, pe care CBV îi vede ca fiind totuși mulți). Într-una din publicațiile recente ale Academiei (cred că în Gramatica din 2005) scrie că dacă totuși textul trebuie să reflecte pronunția cu sunetul î atunci e corect să scrii sântem, lăsînd totuși să se înțeleagă că asta nu ar fi o pronunție literară, ci una populară.

Acum dumneavoastră puteți alege cum să scrieți. De pronunțat veți pronunța tot așa cum v-ați obișnuit la mama acasă, chiar dacă vă vine plenul Academiei la ușă, cu o falcă în cer și una în pămînt. Da, pămînt, cu î.

ThunderSS, on 17th September 2009, 16:46, said:

Sunetele I și Î sînt înrudite. Pronunță sunetele I, Î, A unul după altul și ai să sesizezi ușor asemănarea dintre I și Î, ca și diferențierea lor clară de A. Sunetul A necesită deschiderea largă a gurii, pe cînd la I și Î gura este întredeschisă. La sunetul A limba nu are un rol important, pe cînd la I și Î, ea este esențială în producerea lor. În fonetică Î se scrie ca un I barat, adică un ɨ, ceea ce iarăși demonstrează înrudirea lui cu I. Scrisul cu  este deci complet lipsit de sens și din punct de vedere al foneticii.

http://en.wikipedia....unrounded_vowel (articol despre sunetul Î)

Una peste alta, fanatismul latinizant reprezintă un eșec major pentru limba română, dar și pentru poporul român, pentru că este o metodă artificială folosită pentru a altera ființa poporului român. Cei din Școala Ardeleană care au lansat curentul latinizant își închipuiau că prin exagerarea latinității limbii și poporului român vor schimba percepția străinilor asupra românilor și în același timp îi vor determina pe români să se considere din punct de vedere cultural parte a Occidentului. Probabil că ei își închipuiau că românii, dopați cu latinitate artificială se vor transforma în niște occidentali și vor crea în România o societate asemănătoare celor occidentale. Atunci s-a trecut peste faptul arhicunoscut că românii sînt cei mai puțin latini dintre toate popoarele romanice și se credea că un popor și o cultură se pot schimba de pe o zi pe alta cu ajutorul unor artificii lingvistice. În 1993 s-a procedat asemănător, cel puțin asta a fost declarația oficială, de revenire la modul "tradițional" (interbelic) de scriere. Rezultatul a fost și mai dezastruos decît în secolul 19. Scrierea cu Ă/sunt a dus la mulți din cei care au adoptat-o la apariția unor greșeli de ortografie inexistente pînă atunci și la scindarea dintre limba vorbită ("sînt") și cea scrisă ("sunt").

Cît despre exagerarea latinității poporului român, asta nu i-a făcut pe români să aducă Occidentul de cultură latină la ei acasă, ci i-a făcut să plece în țările romanice vestice unde se integrează în populațiile respective pierzîndu-și calitatea de români. Deci accentul pus pe latinizare a avut un efect pervers, acela de a crește numărul populațiilor romanice din vestul Europei pe seama României, pentru că e cumva normal ca la nivel subconștient un iubitor al latinității să vrea să fie cît mai aproape de centrul ei, situat în Europa de Vest. Cu cît se exagerează latinitatea poporului român, cu atît se slăbește legătura dintre români și pămîntul unde s-au născut, crescînd în același timp dorința de emigrare și de "reunire cu frații" romanici occidentali. Poporul român are o ființă complexă, la formarea lui genetică participînd în principal daci, romanici și slavi. Pe linie romanică el nu descinde din romanicii occidentali, ci din romanicii orientali, pentru că acei coloniști veniți în Dacia erau în marea lor majoritate proveniți din populații romanizate ce trăiau în Peninsula Balcanică sau Asia Mică, nu erau romanici "originali" din Italia. Dacă românii ar citi mai multe despre istoria lor, atunci nu s-ar mai lăsa manipulați cu astfel de prostii precum schimbarea ortografiei. Româna trebuie să fie o limbă ușor de vorbit și de scris, adică exact cum au nevoie oamenii dintr-o societate modernă.

ravinescu, on 17th September 2009, 23:26, said:

Pornim de la limbă și iarăși ajungem la poporul român, care de fapt și-a pierdut această calitate. Să înțeleg din cele enunțate de tine că cele două "mărimi" (latinizarea exagerată a limbii și dorința de emigrare) sunt direct proporționale? Adică revenind la vechea ortografie, vor pleca mai puțini români în alte țări? Mă îndoiesc... Am mai scris pe undeva, extrapolezi prea ușor unele lucruri.

mircea21, on 18th September 2009, 02:34, said:

În primul rînd că "vechea ortografie" nu este deloc veche, ea este cea optimă și naturală pentru limba română, fiind pe de o parte logică (un singur semn grafic pentru fiecare sunet) și pe de altă parte națională (se folosește cuvîntul românesc "sînt" în locul latinescului "sunt"). De altfel la trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin a existat și o perioadă de tranziție, în care se foloseau în texte în mod amestecat litere chirilice și latine. Un astfel de text poate fi văzut pe internet sub fomă fotografiată. E vorba de pagini din ediția originală a scrierii Călătorii pe Dunăre și în Bulgaria de Dimitrie Bolintineanu. Se remarcă pe pagina 17 prezența lui "sînt" și a lui Î în interiorul cuvintelor ("Sînt două rîuri numite..."). Deci și în 1858 (data apariției cărții respective) se folosea grafia latină cu "Î din I" și "sînt", ca urmare nu se poate spune că e o invenție a comuniștilor români la ordinul celor sovietici. Noțiunile de vechi și nou nu trebuie să se aplice la nivelul unei limbi moderne, trebuie să se aplice noțiunile de util/inutil și practic/nepractic.

În cazul tuturor țărilor actuale există o legătură între popor și limbă, multe țări fiind de fapt create în jurul unei limbi din populații cu origini etnice (foarte) diferite. Și în România e valabil acest lucru, limba română fiind cea care a cimentat legătura dintre daco-romani și slavi, formînd poporul român. Iar mai departe tot limba română a permis asimilarea altor populații mai mici stabilite pe teritoriul țărilor române. Deci dacă privim limba ca pe un liant folosit pentru a construi poporul român, putem presupune că există și efectul invers. Pe măsură ce acest liant slăbește, populația autohtonă își pierde dorința de a participa la construirea pe mai departe a acestui popor și pleacă să se integreze în alte "construcții" populaționale. Evident că nu numai limba este importantă în decizia românilor de a emigra, însă prestigiul scăzut al românei chiar la ea acasă are și el un rol în deznaționalizarea românilor, lucru care a favorizat emigrarea masivă de după 1990. În momentul în care multor români le e rușine cu propria limbă și o socotesc inferioară englezei, este clar că legătura lor cu poporul din care fac parte slăbește și ca urmare crește dorința de a emigra și de a se integra într-o altă cultură/limbă și într-un alt popor. Iar prestigiul românei este în scădere și din cauză că se pune accentul pe maimuțărirea unor limbi străine și nu pe întărirea limbii prin stimularea creativității lingvistice autohtone.

Grafia cu  și "sunt" este un astfel de exemplu de imitație penibilă, datorat faptului că unora de acum 200 de ani le era rușine cînd unele cuvintele românești erau puse alături de cele romanice vestice și în loc de A apărea un Î. Adică existau chanter/cantare/cînta, manger/mangiare/mînca, pain/pane/pîine, main/mano/mînă, etc. Prin înlocuirea lui Î cu  erau prostiți străinii, care îl percepeau pe  ca un A cu accent circumflex (A lung), care este prezent în franceză de multe sute de ani. Deci Î a fost mascat ca  dintr-un motiv de rușine absolut nemotivată, pentru că fiecare limbă are caracteristicile ei proprii dobîndite în urma evoluției naturale și aceste caracteristici dau de fapt puterea limbii respective. Scrierea cu  a dus la complicarea scrierii doar de dragul unei mult dorite recunoașteri internaționale ca "frați latini". Bineînțeles că a urmat și blasfemia lingvistică absolută de a înlocui un cuvînt românesc ("sînt") cu unul străin ("sunt"). Dar aceste modificări făcute de dragul străinătății (care însă nu le-a cerut în nici un fel) au depărtat limba de popor, care vrea o limbă simplă pentru folosul lui de zi cu zi, nu una operată estetic care să aibă ca efect complicarea ei.

Nu numai că revenirea la grafia cu Î din I și "sînt" ar crește prestigiul limbii române, dar ar fi și semnalul că româna și-a dobîndit independența față de latină, adică a devenit o limbă matură, care are încredere în forțele ei proprii și știe ce este mai bine pentru ea și pentru poporul care o folosește.

e corecta fraza?
"Jumatate din banii de la FMI va ajunge la BNR, jumatate la Trezorerie."
e va ajunge sau Vor ajunge ?

E corect, pentru ca e subiectul e " jumatate " , la singular.  ( parerea mea )

Am si eu o intrebare . Am gasit o fraza " Hip hop-ul nu a murit , nu moare si nu v-a muri!!  " . E bine cu " v-a " ?

Edited by axeaxe07, 22 September 2009 - 19:51.

axeaxe07, on 22nd September 2009, 19:50, said:

Pentru comparatie: "jumatate din fraierii din tara asta VA ajunge patroni de butic in mall"? Cum iti suna in ureche?

axeaxe07, on 22nd September 2009, 19:50, said:

"Va fi bine", va muri
"v-a fost frig ?"
(parerea mea)

Trebuie făcută distincție între substantivele colective și jumătate. ”Tineretul merge la școală”; deși e format dintr-un număr de tineri se folosește verbul la singular. Substantiv colectiv.
Jumătate e un element cantitativ, care nu poate fi subiect. Jumătate din tineri sunt inculți pentru că nu citesc, iar jumătatea cealaltă sunt înculți pentru că nu citesc ce trebuie.
La fel cu majoritatea; Majoritatea oamenilor vor să trăiască mai bine. Nu vrea să trăiască pentru că nu ea e subiectul, ci conținutul ei, un număr mai mare de oameni.

gigel de hohențolărn, on 27th September 2009, 14:19, said:

Uneori compune si catrene  

calugaru' vaxile, on 3rd November 2009, 08:31, said:

Ăsta cu doctorat? Dacă și doctoranții sunt la așa nivel.. Cred că nu mai are rost să îngroș textul, ar dura o veșnicie.

Edited by domnulMembruAnonimescu, 04 November 2009 - 03:56.

Quote

oare cat de grav e cand ajungi sa editezi bancurile de pe fun?

stifflerr, on 9th November 2009, 20:20, said:

Na, c-am mai găsit un nod

dixy, on 30th August 2005, 17:48, said:

Păi dacă Cătălin recomandă diacriticele, folosește-le. E ipocrit să reamintești utilizatorilor că se recomandă în Regulament folosirea diacriticelor, și tu să nu le folosești.

ihim:

 diacritice_2.JPG   119.56K   52 downloads

charme, on 3rd December 2009, 10:07, said:

Asta o știm de mult, Sarm (pentru că dacă aș scrie Șarm ai zice că am făcut intenționat ca să creadă lumea că ai ceva pătrat). Ești obligată să lucrezi pe un calculator unde nu poți modifica setările. Anunță-ne cînd o să eliberezi calculatorul de sub teroarea administratorului de rețea. Sau cînd o să treci pe Windows 7. Ce tragedie o să fie pentru tine cînd n-o să te mai poți plînge că diacriticele cu virgulă nu se văd bine... Românul fără văicăreală parcă pierde ceva din ființa sa.

pamas2009, on 6th December 2009, 15:50, said:

dixy, on 30th August 2005, 18:13, said:

Sigur?!

Apropo: DEX- SIT, síturi, s.n. ~ 3. (În sint.) Sit arheologic = așezare arheologică; loc în care se efectuează săpături arheologice. (cf. fr. site archéologique;

Adevarat, in DEX-online exista si :  SIT, síturi, s.n. 1. Loc geografic; peisaj. 2. Pagină de internet. – Cf. fr., engl. site, lat. situs.   Cred ca sit= "pagina de internet" este o greseala; o adaptare ad-hoc a unui  autor grabit.