Cutia cu greșeli

cosminnuss, on 19th August 2009, 17:42, said:

Altfel spus, „merge și așa”.

cosminnuss, on 19th August 2009, 17:42, said:

Deci eu dacă vă invit să faceți un mic pas spre normalitate se cheamă că am un exces de zel. Atunci ce faceți dumneavoastră se cheamă probabil exces de îndărătnicie.

cosminnuss, on 19th August 2009, 17:42, said:

Eu n-am văzut în viața mea o frază care să înceapă cu o virgulă. Îmi arătați vă rog un exemplu? Mai învăț și eu ceva.

cosminnuss, on 19th August 2009, 17:42, said:

Stați un pic, n-o întoarceți ca la Ploiești. M-ați certat că scriu fără accente. Arătați-mi și mie la care cuvînte am uitat să pun accentele. Apoi arătați-mi o carte redactată îngrijit care pune accente la acele cuvinte. (În realitate eu chiar folosesc accente acolo unde trebuie, pentru că le am și pe-astea la tastatură și mi-e foarte ușor. Le pun și în română și în engleză, în rarele situații cînd e nevoie de ele, iar în franceză le pun că așa se scrie corect.)

cosminnuss, on 19th August 2009, 17:42, said:

Despre sîntem am povestit mai sus: așa pronunț eu, fiindcă așa a vorbit neamul meu de cînd îl știu. Despre imitînd vă rog să-mi spuneți dumneavoastră de ce ar trebui să folosesc două litere pentru același sunet. De ani de zile tot aștept explicația asta și nu mai vine.

Quote

From 19th August 2009, 13:53:

Vreau sa ies din aceasta polemica. Imi dati voie?
Nu am ales sa va contrez decat in momentul cand ati facut-o si dvs. vizavi de comentariul meu (lipsa diacriticelor).

Edited by cosminnuss, 19 August 2009 - 15:43.

Dar limba romana corecta nu se scrie cu accente, pe cand cu diacritice - da. Dar si eu zic ca polemica asta n-are nici un rost.

PS: Eu nu scriu cu diacritice, dar macar nu pretind ca asa e corect.

cosminnuss, on 19th August 2009, 22:21, said:

Pe nicio unii îl scriu dezlegat peste tot (după regula veche), alții îl scriu cînd legat, cînd dezlegat (după regula nouă) și în sfîrșit alții îl scriu legat peste tot, ceea ce este greșit oricum am lua-o. Eu prefer regula veche, pentru că este mai simplă, deși înțeleg în ce constau meritele regulii noi. Scriind dezlegat peste tot există unele situații de ambiguitate, dar sînt atît de rare încît nu cred că merită să ne pierdem vremea cu asta. În orice caz, fapt este că majoritatea celor care pretind că respectă noua regulă de fapt nu știu cînd trebuie scris dezlegat și cînd nu. În plus există situații „gri”, cînd nici cei care știu bine regula nu se pot hotărî cum e corect. După mine e prea multă bătaie de cap.

cosminnuss, on 19th August 2009, 22:21, said:

Cum nu vă dor neuronii să mă certați pe mine pentru stîlcirea cuvintelor și în aceeași propoziție să scrieți „stalcite”?! Chiar nu vedeți în ce contradicție vă aflați?

În ce privește normalitatea eu cred că grafia cu â a avut momentul ei de normalitate pe la 1904, cînd a reprezentat o simplificare față de regula anterioară, deci un pas înainte. În 1993 a fost o complicare inutilă, deci un pas înapoi.

Grafia cu sunt n-a fost normală decît acum vreo 150 de ani, pe vremea cînd unii scriau etimologic. Astăzi este normală doar pentru acei puțini vorbitori care chiar pronunță sunt. Apropo de asta: Eminescu scria sunt, dar pronunța sînt (se deduce din rime).

cosminnuss, on 19th August 2009, 22:21, said:

Presupun că ați fi vrut o virgulă aici:

Dacă ați fi citit mai cu atenție, ați fi observat că de fapt Ghenaro glumea [...].

Dar virgula aceea nu are rost. Ar avea rost dacă s-ar pune problema unei posibile ambiguități, sau dacă fraza ar fi atît de lungă și încîlcită încît e nevoie de o structurare. Aici nu e cazul. E la fel ca în „Dacă plouă stau în casă.” Nu cred că scrie cineva „Dacă plouă, stau în casă.”

cosminnuss, on 19th August 2009, 22:21, said:

Limba română în ortografia actuală se scrie cu diacritice, dar fără accente. Fac excepție unele texte destinate străinilor care studiază limba și se află încă la nivel de începător. Nu cred că e cazul dumneavoastră. Mai fac excepție cuvintele-titlu din dicționare și, în unele texte redactate îngrijit, acele cuvinte care în funcție de accent își schimbă sensul: Am trei cópii și Am trei copíi.

cosminnuss, on 19th August 2009, 22:21, said:

Mie mi se pare că argumentul „așa vorbesc eu” este mai presus de „așa vorbește ing. Drăgănescu”. De ce țineți dumneavoastră să-mi țugui eu buzele dacă pe limba mea nu se pronunță așa? De ce-mi schimbați limba? Apropo, dumneavoastră cum pronunțați acel suntem?

cosminnuss, on 19th August 2009, 22:21, said:

Fals. Eu aleg ce reguli să respect. Tot asta faceți și dumneavoastră.

cosminnuss, on 19th August 2009, 22:21, said:

Evident. Nimeni nu poate.

cosminnuss, on 19th August 2009, 22:21, said:

Nu trebuie să-mi cereți mie voie.

Lumea buna, am si eu o mica dilema gramaticala:
Cum este corect:
Am si eu câteva întrebarii despre telefon, daca ma poti ajuta cu câteva raspunsuri:
Am si eu câteva întrebari despre telefon, daca ma poti ajuta cu câteva raspunsuri (la început vroiam sa scriu raspunsurii, dar vad ca problema asta o rezolvai cu dex):
Cum este corect în propozitia de mai sus, "întrebari" sau "întrebarii" sau merg amândoua?
Am observat ca sunt foarte multe cuvinte care pot folosite cu un "i' sau doi de "îi" si sa aibe acelasi înteles
Poate pare putin absurda întrebarea, dar sunt "putin" mai atent când este vorba de gramatica

user_y48, on 6th September 2009, 08:54, said:

Corect este: "Am și eu câteva întrebări."
Întrebare - întrebări : elimini "e" - ul și adaugi "i" - desinența de plural. Nu are cum să fie "întrebării" în cazul de față.
Da, sunt multe cuvinte se pot termina fie în "i", fie în "ii", dar există o logică, pe care nu am timp să o explic acum.

Edited by JoAnneVanHeff, 06 September 2009 - 11:03.

Aș zice că modelul ajută mai mult ca explicația, mai ales când nu e completă.
”Am două întrebări”
”Întrebării tale nu-i pot da un răspuns exact”

JoAnneVanHeff, on 6th September 2009, 12:02, said:

Ageamiu, on 6th September 2009, 13:06, said:

Mc pentru raspunsuri  
Într-adevar modeleul ajuta foarte mult

Intrebare: Constructia "dar totusi" folosita in aceeasi propizitie si cuvintele venind unul dupa celalalt este pleonastica?

Reflexivitatea verbului "a merita" capata noi proportii:

gamezcdr, on 11th September 2009, 10:57, said:

kryy3n, on 3rd September 2009, 18:16, said:

În legătură cu diacriticele(care de fapt sunt semne diacritice  ): mie nu mi se pare un capăt de lume să scrii fără diacritice. Nu e corect și recunosc că am scris și eu destul de mult timp fără ele(se vede după nickname). Dar mai bine fără decât un post ca cel de mai sus.    
Dacă tot sunt aici vreau să mă lămuresc și eu. Când vreau să deschid o paranteză, las spațiu sau nu înainte de ea?
Să fie de forma:
A ) cuvânt(conținutul parantezei)
B ) cuvânt (conținutul parantezei)
Eu n-am lăsat spațiu niciodată.

Îmi cer scuze pentru orice greșeală făcută.
Mulțumesc.

Edited by ColtAlb, 11 September 2009 - 12:13.

Corect este:

„cuvânt (conținutul parantezei)”

Se lasă spațiu!

Literele cu diacritice sunt litere de sine stătătoare, nu un derivat din literele fără diacritice. Dacă nu puneți semnul corespunzător, înseamnă că nu ați scris acea literă, ci alta.

zoridezi, on 7th September 2009, 07:13, said:

Este pleonastică. Conjuncția adversativă dar are rolul de a arăta o opoziție, un contrast între două informații: „se întîmplă X, dar se întîmplă și Y”. Conjuncția concesivă totuși arată raportul „cu toate că X, are loc Y”. Opoziția și concesia sînt noțiuni diferite, dar se suprapun în mare măsură. De fapt toate concesiile sînt opoziții. Cînd faci o concesie cedezi ceva, renunți la ceva, deși nu ai vrea, deci există o opoziție între ceea ce vrei și ceea ce ți se impune. Eu nu-mi pot imagina nici o situație în care să avem o relație concesivă între două informații, dar ele să nu se opună.

Asta ar fi teoria. În practică uneori ne place să întărim ideile pe care le exprimăm, iar întărirea se face adesea prin repetare, adică prin pleonasm (mai mult sau mai puțin evident). Mulți vorbitori evită construcția dar totuși, probabil pentru că au fost corectați cîndva, dar găsim destul de frecvent construcția dar cu toate acestea (astea), care de fapt înseamnă exact același lucru și este deci la fel de pleonastică.

Vedeți și ce spune Narcisa Forăscu despre aceeași problemă:

- concesie
- tot

AdiJapan, on 19th August 2009, 13:53, said:

Eu nici acum nu inteleg, suntem sau sintem este versiunea corecta? Eu unul chiar pronunt suntem, asa m-am invatat de mic. Asta inseamna ca pentru mine versiunea corecta este suntem dar pentru o persoana care pronunta sintem versiunea corecta ar fi aceasta? Sunt ambele acceptate?

PS: Da, stiu, fara diacritice. Sper ca veti putea face efortul necesar pentru a intelege mesajul meu cu toate ca am omis aceste diacritice, si asa cum s-a afirmat mai sus am folosit chiar cu totul alte litere. Imi cer scuze pentru asta.

„Eu nici acum nu inteleg, suntem sau sintem este versiunea corecta?” – (ThunderSS)

Conform normelor în vigoare, corect este: suntem.

ThunderSS, on 13th September 2009, 15:32, said:

Versiunea corectă este "sîntem", ea este cea care a existat dintotdeauna în limba română, formîndu-se odată cu limba și fiind prezentă în scrierile vechi. Forma "sunt" a fost introdusă în română în secolul 19 din motive "de imagine", pentru a-i convinge pe străini că românii sînt de origine latină. În 1993 a fost reintrodusă dintr-un motiv mai simplu, anume salvarea academicienilor colaboraționiști cu comuniștii de la excluderea din Academie. S-a făcut modificarea ortografiei pentru a demonstra "anticomunismul" și "întoarcerea armelor" de către academicienii care fuseseră comuniști, dar se transformaseră în democrați.

ThunderSS, on 13th September 2009, 15:32, said:

Marea majoritate a românilor folosesc "sînt" în vorbire, asta se observă ușor la televizor sau la radio. Cei care spun că folosesc "sunt", de fapt folosesc o combinație de "sunt" și "sînt" în funcție de cît de repede vorbesc. Ambele forme sînt acceptate, pentru că "sunt" nu se poate impune în vorbire în nici un fel, forma respectivă neputînd fi pronunțată bine în vorbirea rapidă sau atunci cînd se cîntă.

Dezbateri detaliate despre Î/Â și sînt/sunt găsești la:

http://forum.softped...howtopic=454379

http://www.mandrivau...pic,7973.0.html

http://groups.google...ccb9fd307381f4c

Concluzia e că nu există argumente raționale în favoarea scrierii cu Â/sunt, în timp ce pentru scrierea cu Î/sînt pledează nenumărate argumente de tot felul (istoria limbii, ușurința de a scrie și a vorbi, etc).

ThunderSS, on 13th September 2009, 15:32, said:

Fă tu un mic efort ca să scrii cu diacritice, în definitiv este vorba de imaginea despre tine pe care le-o prezinți celorlalți. Nu cred că dorești să apari la un loc cu cei care scriu fără diacritice, deci incorect.

Edited by ravinescu, 13 September 2009 - 17:09.

ThunderSS, on 13th September 2009, 21:32, said:

„Corect” este o noțiune relativă. Ceva este corect dacă respectă o normă. În prezent limba română cunoaște două norme (și alte cîteva mici variațiuni). Dacă mergeți după norma Academiei, sîntem e incorect. Dar, așa cum spune Ravinescu, norma Academiei a fost stabilită strîmb, mai exact au stabilit-o niște nespecialiști, în timp ce lingviștii cereau în cor să fie păstrată norma așa cum era.

ThunderSS, on 13th September 2009, 21:32, said:

Încercați să fiți atent la propria respirație fără însă a o schimba. Nu veți putea. La fel se întîmplă și cu pronunția: cînd ne gîndim la cum pronunțăm atunci pronunțăm altfel.

Grafia are un anumit efect asupra vorbirii. Este una din manifestările hipercorectitudinii (care nu înseamnă „ceva foarte corect”, ci „ceva greșit tocmai din dorința de a nu greși”). Același efect îi face pe unii să pronunțe eu în loc de firescul ieu, este în loc de ieste etc., dar asta numai atunci cînd sînt atenți la cum pronunță.

Dacă totuși este adevărat că pronunțați suntem, atunci sînteți printre puținii care pronunță așa.

„Dacă totuși este adevărat că pronunțați suntem, atunci sînteți printre puținii care pronunță așa.” – (AdiJapan)

Puțini, dar mulți!