Despre nimfe

Salutare, iubitori de zburătoare
Acum 2 luni am primit de la o cunoștință două nimfe (aproape cadou), până atunci neavând nici un fel de experiență cu păsările (afară de găinile bunicii de la țară). Am mare nevoie de ajutor în a dezvăța unele lucruri dacă se poate și a învăța altele
Scopul meu nr. 1: să nu se mai sperie de mine și să ne putem atinge.
Scopul nr. 2: dacă se poate să nu mai scoată unele sunete...
Datele problemei:
- sunt (după toate aparențele) doi masculi
- cred că au mai mult de 2 ani, nu știu sigur.
- am o colivie mărișoară pentru ei.
- sunt învățați doar cu hrană din aceea ieftină, care conține semințe (de mei în general) și cu frunze. Am încercat și altceva (fructe, alte semințe mai mari, cartof dulce, morcov, ardei etc) -- nu mănâncă defel.
- scot niște sunete (în afară de țipete) care încep ca o toacă și se termină într-un apoteotic sunet ascuțit - poate vă încarc să vedeți/auziți - e cel mai enervant dintre toate. Mai cântă și frumos, uneori, dar cel mai mult scot nenorocirea aia. SUnt curios dacă mai fac și alții așa sau o fi vreun sunet de pasăre învățat de ăștia de undeva.
- am reușit, după o perioadă de acomodare, să le dau să mănânce din mână. Cu greu. chiar se suie pe mână ca să mănânce. Însă dacă mâna e goală fug. încerc să le-o țin pe lângă ei zilnic, dar nu văd progrese. Am întrebat și nici la foștii proprietari nu au făcut mai mult. Din câte înțeleg, au stat și cu alte 2 exemplare în colivie. Au mai fost mutați pe la grădină, etc.
- nu știu nici dacă sunt sănătoși, dacă au paraziți sau ceva
- aș vrea să fac conversie la pellete, deoarece am auzit că e cea mai bună hrană, cum spuneam, nu mănâncă altceva decât semințe (doar unele) și verdețuri (și nici alea prea bine, mai mult le molfăie)
- le-am dat drumul să zboare prin cameră, după vreo lună de „carantină”, și uneori se așează pe mâna mea (că nu au unde) dar pentru scurt timp până se orientează la locul lor sigur.
- a, și nu vor să facă baie. Mai ales dacă sunt liberi, nu stau să îi stropesc cu „puf”-ul, când îi atinge apa zboară. De baie în cădiță nici vorbă, a stat câteva zile în colivie una cumpărată special și doar s-a murdărit apa. acum stă și așteapă investiția de 50 de lei hmm până la vremuri mai bune.
Orice ajutor, sfat competent este binevenit. Am de gând să consult și un veterinar care mi-a fost recomandat, dar alți specialiști în creșterea papagalilor nu știu să am pe aici.
Mărturisesc că, dacă aș ști că nu se poate schimba relația asta cu ei sau că e prea dificil pentru putința mea, mă gândesc să-i dau cuiva care are mai multă experiență și să iau unii pui, poate merg lucrurile mai ușor.
numai bine și să vă bucurați de păsările voastre. Ceea ce îmi doresc și mie.
Ben

Ma gandesc sa va impartasesc si voua experienta mea. Am un puisor de nimfa de 9 luni, baietel cred, crescut la mana. Ce am observat pana acum este ca nu suporta absolut deloc singuratatea! Vrea tot timpul sa il las afara, cam toata casa e a lui, stie sa se plimbe prin camere si sa exploreze tot. Cum il las singur cateva minute, striga de ma stiu toti vecinii ca am papagal ). Cand ne revede, zboara si se lipeste de noi. Cand suntem la serviciu, sta in colivie, nu se misca si nu are tranzit, in schimb mananca si bea apa. Pe oriunde se duce roade tot, de la hartii la mobila, dar e tare dragalas. Cred ca partea cu rosul o vad ca pe singurul dezavantaj, in rest cred ca sunt pasari ok si f afectuoase, stau sa se rasfete toata ziua