Confidentialitate doctor-pacient

Buna ziua!
Vinerea trecuta nepotul meu a avut sedinta la scoala, la care a fost prezent si psihologul scolii, o domnisoara. In urma unui desen pe care copiii l-au facut, ea a tras cateva concluzii despre personalitatea lor, daca au probleme si altele de genul acesta.
Acum urmeaza bomba. Mamei nepotului meu i-a spus ca el are depresie si probabil din cauza ca ea a fost bolnava, de fata cu toate mamicile care erau prezente.
Nu s-a gandit ca spunand acel lucru in public, practic, ii pune copilului pe spate o tinta mare si rosie?
Sunt foarte sigur ca idioata a incalcat cateva legi privind confidentialitatea dintre doctor si pacient. Facandu-se o plangere la director sau chiar la inspectorat, o poate afecta cu ceva?
Multumesc anticipat!

vezi legea 46/2003

Dar tot nu inteleg cu ce te ajuta pe tine sa ii faci rau psiholoagei ,practic nu e nici o infractiune

@ Smiley - mersi mult!
@ jeboy - legislatia citeste capitolul 4. faptul ca nu respecti o lege se catalogheaza drept infractiune, corect?

Copilul este minor și prin faptul că psihologul i-a spus mamei minorului că este depresiv, cuma ai ajuns la concluzia că i-a pus în spate acestuia o sarcină, chiar și prea mare???
Dacă tot ai citat articolul 4 din lege, cum ai catalogat drept informație confidențială "dezvăluirea" în public a faptului că un minor este depresiv?
Nu a spus despre el ca este nebun, schizofrenic sau că are avea vreo afecțiune gravă...ci doar că este depresiv....
Dacă ar fi să fie consultată de un psiholog sau mai bine, un psihiatru, sunt sigur că mulți dintre noi am fi incluși în categoria depresivilor, iar destui s-ar încadra în categoria gravă a maniaco-depresivilor, așa că nu ai de ce să te superi...

Nu în ultimul rând, în general, dacă o lege nu este respectată și sunt încălcate unele prevederi ale acesteia, nu automat autorul acestei fapte a comis o infracțiune.
Dacă citești (până la capăt) prevederile legii pe care o citezi, vei vedea că "nerespectarea de către personalul medico-sanitar a condidențialităților datelor... bla, bla, bla... atrage răspunderea disciplinară, contravențională sau (în cele din urmă) penală..." așa că... cam care ar fi după tine răspunderea psihologului clamat?

i-a spus mamei copilului si altor 16 mame. mi se pare corect.
sa spunem ca nepotul meu ii da unui copil o palma, sau se baga intr-o bataie. tanti maricica de la paine nu vine si tipa la invatatoare ca de ce il primeste pe copilul ala nebun la scoala?
eu nu sunt nervos pe faptul ca psihologul l-a catalogat drept depresiv, ci ca a spus "diagnosticul" de fata cu celelalte mame. putea pur si simplu sa vorbeasca cu mama nepotului in privat.

Tanti Maricica de la pâine dacă țipă aiurea este o isterică, care poate fi amendată de poliție dacă face scandal la școală...
Nu cred că psiholoaga a dezvăluit secrete ale muncii sale, când a spus că un minor este depresiv.... până la urmă ce este un depresiv?
Persoanele depresive isi interiorizeaza sentimentele negative in loc sa se descarce de ele.
Personal nu cred că îl voi vedea vreodată pe nepot să dea o palmă cuiva....dimpotrivă, mai repede aș auzi că a încasat vreuna...

daca psihologul a dedus dintr-un simplu desen cu tema "familia" ca este depresiv, asta nu inseamna ca si este.
a dat si el palme..
si cati de la tara stiu sensul cuvantului "depresie"? pentru ei este egal cu "nebun".

Nu!
Pentru unul de la țară, depresie nu înseamnă nimic... în cel mai fericit caz întreabă ce este asta, depresie?

eu cred ca temerile initiatorului topicului nu sunt foarte intemeiate. sansele sa asocieze cineva "depresiv" cu "nebun" sunt destul de mici.

dar asta nu justifica ce a facut doctorita respectiva. legal (si moral) ar fi ca detaliile de genul asta sa fie comunicate doar pacientului (sau parintilor, daca e minor), nu divulgate cu nonsalanta in public sau (mai rau) folosite pt barfa.

O mica precizare: psihologul nu este medic !

Acum, legat de cazul discutat: nu este normal ca un psiholog sa-si permita a face orice tip de afirmatii (grave sau mai putin grave) cu privire la starea unei persoane in prezenta altora, fara acordul celui in cauza (in speta de fata, fiind vorba de un minor, fara consimtamantul parintelui).

Desi nu pare ceva de luat in seama pentru unii dintre noi, iar depresia intr-adevar nu inseamna "nebunie" (si chiar si aceasta nu ar trebui sa fie un temei de a pune o "eticheta" unui om, ca este o boala in definitiv), sunt foarte multi care pun egalitate intre cele doua notiuni si de aici se poate ajunge la atitudini mai putin placute pe care ceilalti le pot avea fata de persoana respectiva.

Din pacate, greseala pe care a facut-o psihologul respectiv da o nota negativa asupra modului in care isi exercita profesia.

In privinta confidentialitatii pe care trebuia s-o asigure, se poate citi CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG si COMUNICATUL COLEGIULUI PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA privind confidentialitatea actului psihologic

Edited by Mar1a, 05 October 2010 - 20:40.

S-a spus deja că psihologia nu este ramură a medicinei, prin urmare trebuie să te orientezi după codul deontologic.

Codul deontologic spune așa:

Citat

E discutabil dacă în cazul acesta particular comunitatea (e.g. celelalte mame + copii lor) va privi cu alți ochi copilul depresiv, și în fond nu contează. Ca regulă generală psihologul nu are ce discuta despre un pacient de față cu privitori neinteresați în caz; rezultatele se puteau comunica fie între 4 ochi fie în scris. Puncte bonus pentru practicantă, "pacientul" era involuntar și metoda de evaluare destul de imprecisă .. come on, un desen?

Confidențialitatea este cerută de legea 213/2004, deja precizată:

Citat

Mama își reprezintă copilul, și doar ei au dreptul să audă evaluarea făcută.

Caută pe listă dacă psiholoaga este înscrisă în Asociația Psihologilor din România, și dacă este - găsești pe site și o modalitate de contact pentru a reclama situația. Teoretic tanti va răspunde disciplinar ..

Tanti psiholog va răspunde disciplinar numai dacă șefa ei va fi timorată de un eventual scandal făcut de rudele copilului "diagnosticat" ca depresiv!

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp.se manifesta diferit de la o persoana la alta.
Unii se simt "daramati" pentru o perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic.


Deci... unde scrie că depresia=nebunie???

Așa, conform principiului "drobului de sare", unii pot interpreta în mod catastrofal faptul că mâine s-au anunțat ploi, sau că la Ministerul de Finanțe unii funcționari sunt în grevă, dar asta nu este obligatoriu pentru toată lumea...

Părerea mea: psiholoaga nu a comis nici o ilegalitate.
Poate dacă ar fi afirmat despre minor că prezintă simptome de nebunie, schizofrenie, sau alte astfel de boli mintale, i s-ar fi putut imputa ceva, dar în acest caz, când a spus ca minorul este trist.... NU a greșit cu nimic.

Citat

Depresivii se trateaza la acelasi cabinet (pshiatrie) ca si cei care pot atinge (sau au atins deja) boli mintale severe.

Ii poate deosebi cineva pe acestia stand la usa numitului cabinet?

Problema o consider f serioasa pentru a fi tratata cu superficialitate sau cu oaresce interes.

P.S. De altfel depresia este invocata in cazuri de dubiu privind starea de sanatate a unor oameni. Stiu un caz in care un doctor
nestiind cum sa interpreteze spusele unui pacient l-a trimis la un pshiatru. Acesta l-a declarat ca fiind depresiv. Ulterior pacientul a constatat ca spusele sale se regaseau in prospectul unui medicament ca fiind un efect secundar al acestuia. Numai ca medicul (pare-se) nu cunostea continutul prospectului...

Depresivii se pot trata la medicii psihiatri pentru simplul motiv că nu se pot trata la un medic stomatolog, internist sau orl-ist, spre exemplu, pentru ca psihiatrul area pregatirea necesara și suficientă pentru a face așa ceva...

Nu are nici o relevanță dacă la ușa unui medic psihiatru așteaptă un psihipat, un oligofren, alături de un depresiv și un om normal și nu cred că există vreo persoană sănătoasă la cap care să vrea să facă o astfel de diferență... iar chiar dacă, prin absurd, cineva ar încerca să facă așa ceva, nu văd la ce l-ar ajuta!

În altă ordine de idei, în urmă cu ceva timp, pentru un dosar personal, a trebuit să obțin de la un medic psihiatru, o adeverință potrivit căreia nu sufăr de vreo afecțiune psihică.
Mi-am așteptat rândul la un medic specialist psihiatru, alături de pacienții săi, fără a mă rușina în vreun fel...

Salut.Am si eu o problema cu psiholoaga scolii.Nu am mers pana acum la psiholoaga in cabinet,pentru ca nu am avut nevoie de o discutie cu ea,sau cel putin nu am simtit nevoia.Dansa ma cunoaste de la inceputul anului scolar,adica..de cateva luni:).Si a deschis in fata clasei un subiect care a fost discutat in cabinetul ei,si am fost si eu impliccata.Si a cam dat detalii despre cele discutate acolo:).Nu prea m'a deranjat faptul ca a discutat cu mine despre problema asta,dar nu trebuia sa o faca in fata clase,mai ales ca si'a si spus frumos parerea foarte proasta despre mine:).As vrea sa stiu si eu daca are voie sa faca acest lucru,si daca nu,cum se poate pedepsi:).Multumesc.

Te-a menționat expres cum că ai fi făcut ceva, sau a discutat în general și tu te-ai simțit...cu musca pe căciulă???

copjob2000, pe 24th January 2011, 23:26, a scris:

In afara de a contra mai stii si altceva?