Parazitarea emoțională - vampirismul emotional

O sa postez un subiect care mi se pare tabu. E de negasit pe internet. Tot eu l-am postat si pe alt forum. Vampirismul emotional.

Unii oameni supraviețuiesc furând energia psihică a altora. Acest fenomen este larg răspândit în mediul rural, în fabrici și uzine la nivelul personalului de joasă calificare, în Orient, Africa, lumea slavă și mai puțin în occident și mediul urban. Își are originea în stima de sine scăzută, trauma de abandon, agresiuni suferite în copilărie sau poate fi pur și simplu învățat la vârstă adultă prin contaminare (parazitare).
Fanita English a creat cuvîntul „parazitare” pentru a descrie tipul de tranzacții pe care le utilizează oamenii ca mijloc de a smulge stroke-uri pentru sentimentele lor parazite4.
            Cel care este parazitat îi invită pe alții să intre în schimburi în care își exprimă un sentiment parazit, în scopul de a obține stroke-uri. Tranzacțiile se desfășoară atâta vreme cât ceilalți acceptă.
            După Fanita English, parazitarea se efectuează în două moduri, ambele antrenând tranzacții paralele între Părinte și Copil. În Tipul I, cel care este parazitat, ocupă inițial poziția  de Copil. Poziția sa de viață este: „Eu nu sunt OK, tu ești OK (ha, ha).” În Tipul II, vine din Părinte, cu poziția de viață: „Eu sunt OK (ha, ha), tu nu ești OK.”
            În Tipul I, cel care este parazitat are un aer trist și patetic. Fanita English denumește acest tip de parazitare: „Neajutoratul” și îl clasifică Tipul I a. Iată un exemplu:
Cel care este parazitat (C-P): „Sunt din nou deprimat azi.”
Partenerul (P-C): „Îmi pare rău, dragă.”
Cel care este parazitat: „Iar am avut probleme cu șeful.”
Partenerul: „Țțț, țțț, asta e rău!”
            Există o alternativă, în care Copilul celui care este parazitat, poate veni dintr-o poziție plângăcioasă, nemulțumită. Este Tipul I b, „Neastâmpăratul”. Partenerul reacționează prin stroke-uri care emană din Părintele Normativ negativ în loc de Părintele Grijuliu:
Cel care este parazitat: „Și nici tu nu îmi ești de prea mare ajutor.”
Partenerul: „Hm! Nu poți să te descurci de unul singur?”
Cel care este parazitat: „Ce vrei să fac? El e șeful, nu?”
Partenerul: „Bine, de ce nu te plângi la sindicat?”
            Și Tipul II are două modalități de operare. În Tipul II a, „Serviabilul”, cel care este parazitat adoptă poziția de Părinte Grijuliu negativ, cu scopul de a obține stroke-uri de recunoștință de la Copilul celuilalt:
Cel care este parazitat (P-C): „Sigur ai mâncat destul?”
Partenerul (C-P): „Oh, da, mulțumesc!”
Cel care este parazitat: „Ce-ar fi să termini și bucata asta de plăcintă?”
Partenerul: „Sincer, a fost grozav, dar nu mai pot.”
            În Tipul II b, „Autoritarul” inițiază tranzacțiile din Părintele Normativ negativ, căutând stroke-uri sub formă de scuze de la Copilul celuilalt:
Cel care este parazitat: „Ai întârziat din nou!”
Partenerul: „Îmi pare rău!”
Cel care este parazitat: „Ce vrea să însemne „îmi pare rău”? Este a patra oară săptămâna aceasta...”
            Chiar dacă Fanita English nu o spune, noi sugerăm că oamenii pot parazita și din Părinte către Părinte, pe teme ca: „Nu e așa că e groaznic” și din Copil către Copil, printr-o escaladare în schimbul de sentimente.
            Parazitarea este un fel de structurare a timpului, în care schimburile implică sentimente parazite. Tranzacțiile paralele nu se opresc până când partenerul nu se retrage sau nu încrucișează tranzacția. Cel parazitat este de obicei cel care încrucișează tranzacția, deoarece dacă sunt experimentați, devin foarte buni în a repera momentul în care celălalt este pe punctul de a se retrage. Și decât să-și vadă sursa de stroke-uri retrăgându-se, preferă să ia inițiativa. Acest lucru duce deseori la transformarea parazitării în joc. (Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare, pg.141).
Definiția timpurie a lui Berne pentru jocurile psihologice  fără comutare, „Un joc este o serie de tranzacții ulterioare, care cuprinde o stratagemă și care conduce la un beneficiu, în general ascuns, dar bine definit” a fost descrisă deja în AT modernă printr-un alt concept: parazitarea.
Daca apare comutarea de roluri in triunghiul dramatic, parazitarea devine joc psihologic. Exemplu:
In parazitarea de tipul II a, „Serviabilul”, cel care este parazitat adoptă poziția de Părinte Grijuliu negativ, cu scopul de a obține stroke-uri de recunoștință de la Copilul celuilalt însă în final poate cumuta în persecutor (Părinte normator/critic negativ):
Cel care este parazitat (P-C): „Sigur ai mâncat destul?”
Partenerul (C-P): „Oh, da, mulțumesc!”
Cel care este parazitat: „Ce-ar fi să termini și bucata asta de plăcintă?”
Partenerul: „Sincer, a fost grozav, dar nu mai pot.”
Cel care este parazitat (P-C): "Totdeauna ai fost rău de mâncare"
Partenerul (C-P): „Eu mananc cat sa ma satur pe mine, sau cat sa te multumesc pe tine?
Ultima tranzactie este o incrucisare a comunicarii, inchiderea jocului.
Penultima tranzacție este comutarea, și posibilul scop inconștient pentru care agresorul a inițiat parazitarea. În acest caz, pentru că agresorul nu a obținut recunoștiința celuilalt, încearcă să-l coboare pentru a se înălța pe sine. Se observă că înainte de comutare, victima mănâncă nu pentru a se sătura pe sine, ci pentru a-l mulțumi pe agresor. Cum nu reușește să mănânce suficient încât agresorul să se simtă satisfăcut, onorat, el comută în scopul de a obține stroke-uri și mai puternice persecutând. Acest exemplu de parazitare se poate observa la majoritatea țăranilor români. Nu e de mirare ca a fost descris pentru prima data de Fanita English, nascută la Galati. Copiii parazitati de parinti, dezvoltă un sine fals, compliant pe dorintele parazite (secrete) ale parintilor. Sinele original se poate manisfesta in rabufniri de violenta, asupra jucariilor, animalelor, oamenilor. Ori adolescentul se poate refugia in lumi ireale, imaginare, facilitate de tehnică (tv, jocuri pc), sau de droguri, psihoza. Cantitatea de sentimente parazite pe care poate ajunge sa le traiasca un copil parazitat de bunici, parinti, poate fi atat de mare, incat viata devine imposibila. Asa apar cazurile de fuga de la domiciliu, de suicid. 
O modalitate de a distruge spiritul de initiativa al cuiva se cheama furtul intentiei sau rapirea deciziei. E vorba de un sablon relativ des intalnit. De exemplu...ai un scaun in fata. Si vrei sa te asezi. Sau o canapea, nu conteaza. Si atunci eu/ mama ta/ persoana "rea" /agresoare etc te invita sa te asezi. Si tu te asezi. Dar pentru public, tu te asezi ca ti-a zis ea, nu ca asa ai decis tu. In clipa cand vrei sa faci ceva, cealalta persoana iti spune ce sa faci, si anume exact ce tu te pregatai sa faci. In mintea ta are loc un  blocaj / confuzie.
Pentru ca te lipseste de responsabilitatea deciziei. Nu mai decizi tu ci celalalt. Ti-a furat decizia. Atunci poti sa te opresti si sa spui: „fac x pt ca asa am decis eu, nu pt ca imi zici tu” sau "tocmai asta faceam, nu e nevoie sa imi spui asta".
Dar daca faci asta cu cineva in stilul "picatura chineazeasca", cedeaza psihic si se lasa in voia sortii (neantizare). E o forma extrema de parazitare si una din modalitatile prin care parintele grijuliu negativ face ca copilul victima sa nu mai plece de acasa (“It`s beautiful, I`m gonna stay...!”). Aceasta forma de parazitare extrema a fost descrisa de Jacques Salome. S-ar putea crede ca cel care paraziteaza astfel, o face pentru ca e in supraadaptare. Ei bine, la inceput s-ar putea sa fie din supraadatare. Dar pana la urma el descopera ca e o sursa buna de stroke-uri, asa ca o transforma in o parazitare, sau untr-un joc de tipul „Salvatorului necerut”. Refuzati sa va lasati parazitat asftel, pentru a vedea daca apare comutarea in persecutor, cand „serviabilul” va reprosa satisfactut, „Si eu care voiam să-ți fie bine...!” Aceasta e de fapt mult trâmbițata ospitalitate romaneasca, de care fac bascalie peste ocean cei care au plecat fara a se mai uita inapoi.
Un alt fel de Triunghi Dramatic

Paternul jocului agresional ia nastere sub influenta figurilor parentale (tatal agresor, mama victima sau invers, etc.).  Copilul decide inconstient daca va adopta in viata preponderent pozitia de inferioritate (victima), sau de superioritate (agresor ori salvator necerut) însă unii vor incerca mereu o pozitie de superioritate pe diferite căi. De regula este preluat modelul  parintelui de acelasi sex (dar exista si exceptii. Un copil care invata paternul victima-agresor, cu greu va fi un salvator cinstit, ci mai degraba unul necerut, sau conditionat ("te-am salvat dar...acum astept rasplata"), de aceea ar putea fi numit in triunghiul dramei Manipulator (in loc de Salvator). Atunci cand o victima isi percepe inconstient situatia de inferioritate la un nivel insuportabil, va incerca cu insistență să joace rolul de salvator necerut ori sa ofere ajutor in situatii imaginare ori poate sa presupună mereu ca ai nevoie de ajutor cand real nu ai (am vazut situatii cand oamenii s-au coborat sub orice limita a demnității umane, pentru ca nu-i asa, e vorba de supravietuire, ori fara stimulare emotionala, nimeni nu poate trai la nesfarsit, si cand dragostea nu mai vine de nicaieri, si nu stim cum sa o obtinem, am face orice sa capatam recunoasterea că existăm). Unii îi numesc "sufocanți", alții "posesivi". Sufocanții și posesivii (care sunt aceiași cu cei care manifesta gelozie patologică sau invidia pe persoane) își pierd relațiile. Trauma lor primara este frica de abandon si tocmai acest lucru incearca sa-l obtina, abandonul si retrairea traumei, confirmarea ca "nimeni nu-i iubește". Mecanismul patologic de compensare, ar putea fi (sau chiar e) parazitarea emoțională. O victima in stare de disperare, poate alege să joace intens Salvatorul Necerut cu orice persoana pe care o percepe ca fiind o victima (de aceea atitudinea corecta vis-a-vis de aceste persoane este de a ține garda sus). Acest simptom face parte din fenomenul numit parazitare si se poate observa la majoritatea bătrânilor de la țară după o viață mincinoasă, în slujba propriului ego, fără dragoste în relația de cuplu (și implicit fără dragoste reală față de copiii lor) în care au rulat cele 3 roluri: victimă, agresor și salvator necinstit. În limbaj popular, se spune că îți bagă pe gât ajutorul de care literalmente nu ai nevoie. Poziția de salvator necinstit este una de superioritate in triunghiul dramei al lui Karpman, și de fapt reprezintă un rol de agresor mascat. Dacă refuzi ajutorul necerut, de cele mai multe ori riști să vezi agresorul real (cade masca). Prin jucarea rolului de Salvator Necerut ori necinstit (vezi, te-am salvat, acum e timpul sa ma rasplatesti), un individ caută să câștige în mod forțat recunoașterea celor din jur (și chiar afecțiune, dragoste). Rolul de salvator necerut este un joc patologic în infinite forme. In capcana salvatorilor necinstiti intră oamenii naivi și goi afectiv, care au nevoie de dragoste. După ce Salvatorul necerut si-a convins victima de loialitatea sa, este creat terenul propice pentru agresiune (Salvatorul devine Agresor, și poate agresa cu lovituri sub centură, greu de parat, pentru că victima naivă, deja își iubește agresorul, crezând ca jocurile sale manipulative sunt expresia dragostei autentice). Ca să împiedice aceste jocuri de parazitare, unii au construit ziduri în propria casă, pentru a se separa de ceilalți membri ai familiei (atunci când mijloacele materiale nu au permis o separare reală). Ruperea dependenței față de cel care parazitează, reducerea dialogului la un minim necesar sau chiar ignorarea, sunt mijloacele de a tăia jocurile manipulative (soluția este independeța materială și locativa, deci separarea). Dacă refuzați să participați la jocurile agresorului, acesta va trăi un sentiment de abandon (trauma sa primară), s-ar putea să vă lase în pace, ori să treacă la jocuri mai dure (jocuri de putere, de interzicere a existenței). Dacă veți participa la jocurile de parazitare, veți intra într-o beție a simțurilor și sunt șanse mari să ajungeți chiar dvs. un manipulator, agresor sau victimă. Odată ce manipulatorul câștigă încrederea victimei, îi transmite prin model, propriul patern, propriile interdictii (interdictie la dragoste, la bucurie, neîncrederea în oameni, etc. mai exact repertoriul învățat anterior în familia de origine). Așa apar copiii paranoici, care nu mai au încredere în oameni.

Triunghiul dramei in jocul agresional (in loc de Salvator, exista doar Manipulator)
In Analiza Tranzacțională, Salvatorul Necerut este denumit Părinte Grijuliu Negativ, care prin temerile, ingrijorarile, diminutivele, exagerarile lui, induce in subconstientul copilului interdicția de a crește, de a gândi, de a face ceva ("totul e atat de periculos, incat mai bine nu face nimic, lasa ca fac eu totul"). In spatele acestui tip da parinte, sta de obicei o mama cu patern de victima, care nu-si iubeste sotul si nu e iubita de sot (cei care ruleaza paternuri victima-agresor nu pot, nu simt, nu stiu sa ofere acceptare, intelegere, libertate de alegere, venire in intampinare, pe scurt iubire). Acest tip de parinte, de cele mai multe ori cauta despagubire prin copil (de regula o rezolvare a propriilor traume, de abandon "nu ma parasi, ai grija de mine la batranete", traume sociale - sa ajunga copilul ce nu a putut fi parintele "doresc sa ajungi om mare", insa comenzile care sunt date de PGN sunt disjuncte, si pot duce la schizofrenizarea copilului; programarea disjuncta inseamna a trata copilul ca si cum ar ramane vesnic la varsta de 8 ani, dar a-i pretinde rezultate adulte).
Compulsia de a juca Salvatorul Necerut, vine parte din copilarie (copilul ignorat sau care nu a primit recunoastere si apreciere decide "ma vedeți, exist, sunt și eu bun la ceva si daca nu vreti sa ma vedeti, va oblig, oferindu-va ajutor necerut"), si parte prin invatare, model parental, program, "iata cum se obtine atentie si recunoastere daca vrei neaparat". De aceea consider ca acesti "copii bătrâni" nu trebuie văzuți ca  adulti, pentru că vârsta lor emoțională posibil sa fie undeva între 3-5 ani. Ai vedea ca și când ar fi adulți, nu produce decât frustrare. Unii sunt atât de goi afectiv, încât nu mai pot fi mulțumiți ori consolați (mai ales cei dependenți de jocuri, care comută în "ha, ha, te-am păcălit să mă iubești" ori agreseaza in diverse forme dupa ce le e satisfacuta nevoia de atentie). A nu permite cuiva sa joace Salvatorul Necerut (care e o parazitare), este echivalent cu a-i interzice dreptul la existentă. De aceea intr-o familie unde nimeni nu da permisiune de existenta celuilalt, parazitarea atinge culmi inimaginabile. Membrii unei asemenea familii se pot  separa prin ziduri interioare, ori pot ajunge la sinucidere. De regula, se refugiaza in alcool ori droguri pentru a nu mai simti durerea sufleteasca (uneori cauza e o trauma de abandon, care inseamna moarte, non existenta pentru copil, alteori nu e vorba de vreo trauma, ci de vampirism emotional, rularea unui program orb, la nesfarsit, cu consecinte care pot fi grave pentru cei parazitati). Daca sunteti victima parazitarii, incercati sa constientizati ce vi se face si sa va construiti un scut (nu rezonati emotional cu ceea ce spune cel care paraziteaza), reduceti dialogul la minimum necesar si parasiti camera ori de cate ori puteti. Uneori, in situatia cand vampirul emoțional mai are o urma de onestitate in el, un mesaj de speranta, de incurajare, o mangaiere, e bine venit (in orice caz, nu incercati sa provocati, atitudinea neutra este de preferat). Insa aveti grija pentru ca e un joc (nevoile emotionale pot fi sincere, insa modalitatea de a le satisface plus "bonusurile" oferite sunt necinstite), care include o pacaleala, dupa ce vampirul a obtinut simpatia si compasiunea voastra, va dori mai mult, de exemplu sa deveniti clona sa (transfer de personalitate). Aici trebuie sa va opriti. Jocul poate fi reluat la nesfarsit, pentru ca acesti oameni nu sunt constienti de traumele lor. Asa ca ramane la alegerea fiecaruia ce decide sa faca functie de cat de toxic e jucatorul (ce mesaj incearca sa transmita de fapt). De reținut ca prin parazitare nu dau drept de existenta celuilalt, ci caut sa obtin recunoastere in mod necinstit, incerc sa obtin fortat persmisiunea de a exista (pentru ca real nu am primit-o de la patintii mei). Cel care ruleaza o asemenea trauma, nu stie ca isi poate acorda singur permisiunea de a exista prin urmare o cere mereu si mereu, tot mai insistent, de la ceilalti. A intra in jocurile care fac parte din fenomenul parazitarii, inseamna pe termen lung contaminare, intoxicare si preluarea intregii sau a unei parti din patologia vampirului emotional. De aceea un copil cu structura slaba (cu discernamant scazut bine/rau) preia cam toate mesajele ascunse servite de parinti prin mecanismul parazitarii emotionale. Exemple de contaminare prin parazitare: sa crezi ca viata exista numai in rahat, sa speri ca va muri si capra vecinului. In familiile unde nu exista dragoste, ci doar parazitare, e un eveniment cand trece cineva pe drum, cand se schimba vremea, cand se anunta un iminent sfarsit al lumii. Se intampla ceva in viata acestor oameni, bine, rau, nu mai conteaza, dar e un eveniment, pentru ca in familie nu mai exista părtășie/intimitate, ci doar parazitare (toti cauta dragoste pentru ei inisi, nimeni nu cauta sa mai si ofere, si patologia consta in faptul ca cel care incearca sa ofere, este luat in batjocura sau exploatat, de aceea cei mai multi spun ca singura solutie este separarea). Cand parazitarea nu mai ofera suficiente satisfactii, urmeaza agresiunea directa (fie crima, fie sinucidere fie evadare in psihoza). Evolutia spre agresivitate directa poate fi anticipata daca vampirului emotional îi plac jocurile de putere, de interzicere a existentei (a bucuriei, dragostei). Daca vampirul se rezuma doar la parazitare prin ajutor necerut, este posibila calmarea situatiei cu putina dragoste si atentie si "ochii deschisi" pentru a nu prelua si bonusurile (defecte caracteriale, cum ar fi "hai sa ne bucuram de raul altora, ca sa nu mai simtim noi raul nostru"). Eu nu m-aș bucura cu un vampir emoțional în mod sincer, aș simula, și aș limita parazitarea. Medii sociale unde se paraziteaza intens sunt zonele rurale, si mediile muncitoresti (fabrici si uzine). Mai vad parazitarea si ca pe un mod de despagubire pentru un sentiment acut de inferioritate sociala (sa-l cobor pe celalalt mai jos, ca sa ma simt eu mai sus). Cand cineva joaca Salvatorul Necerut, il pune fortat pe celalalt in postura de victima neajutorata (ceea ce e o desconsiderare). De aceea cei care sunt parazitati in diverse moduri, ajung sa traiasca tot felul de sentimente de inadecvare (au sentimentul ca li s-a furat ceva, si pe buna dreptate). Părerea mea, e că vampirii emoționali sunt de fapt morți-vii, reiau la infinit aceleași jocuri, se învârt în cerc, sunt ca un disc zgâriat. Unii plusează spre jocuri tot mai dure (semnal de alarmă), alții pot fi pe moment stopați prin psihologie inversă (Provocative Therapy), iar cei mai inconstienti nu mai pot fi opriti decat cu internare psihiatrică și tratament de specialitate. Desigur, cand efectul tratamentului dispare, se reia procesul patologic. Am constatat ca unele persoane odata scoase din mediul bolnav, isi revin, altele nu. Cei care nu-si revin, vor fi purtatorii, vectorii patologiei. Victimele lor vor fi persoanele vulnerabile emotional (care au nevoie de afectiune) si cu un discernamant scazut  bine/rău. Cand ambii parinti sunt patologici, sansele unui copil depind de structura sa, de modelele sociale pe care le va prelua in adolescenta. Decompensarea la copiii si adolescentii contaminati, vine si datorita respingerii sociale (sunt respinsi datorita patologiei lor). Lipsa tranzactiilor interumane cinstite, atat in familie cat si in afara ei, cauzeaza decompensarea psihiatrica infantila. Mai exact spus, oamenii care urăsc oamenii, vor avea copii care vor urî oamenii (prin impregnarea modelului parental) si care astfel nu vor putea socializa, si inconstienti de ceea ce li se intampla si de minciuna traita in familie, acesti copii pot ceda psihic (pot ajunge delicventi, cosumatori de droguri). Acestia sunt copiii oglinda, pentru ca ei sunt de fapt expresia inconstientului parintilor lor (daca esti parinte, vezi mai intai ce faci/simti/spui tu, ca sa intelegi ce face copilul tau, pentru ca unii copii vor face exact ce simte parintele dar nu face; un parinte cu pulsiuni criminale, e foarte probabil sa aiba un copil violent sau chiar criminal).
Fenomenul parazitarii, a trai viata prin ceilalții, este vast și in forme infinite. Este o forma de agresiune. De la țăranii sâcâitori care întreabă lucruri personale și chiar intime (care te primesc ca pe nepotul lor ca pe urmă să te bârfească pe nelipsita bancă din fața casei), care îți indeasă mâncarea pe gât cu forța (cată vor si cand vor ei, iar daca refuzi, cad in disperare confirmandu-si scenariul "nimeni nu ma iubeste" al victimei), până la hackerii care  intră în computerul altora, activându-le webcamul pentru a-i filma in situații intime, toate acestea fac parte din fenomenul parazitarii, al vampirului emoțional. Cine parazitează? Oamenii care au interdicții severe la bucurie, dragoste, care nu stiu să-și creeze singuri condiții mulțumitoare de viață, care au relatii mincinoase cu partenerul de viata, contracte necinstite cu copiii lor, si prin urmare nu primesc confirmari reale (confirmarea cea mai intensa a faptului ca existam o primim prin dragoste, ori pe fundament mincinos, nu poate exista dragoste; nu e dragoste unde exista un interes sau o conditionare; problema se poate corecta prin "un nou inceput" si un nou contract al relatiei, uneori chiar un contract notarial, pentru ca un parinte care isi iubeste copiii, nu-i santajeaza sa spunem cu casa parinteasca contra servicii de azil fara nici o garantie scrisă; santajul lasa loc la abuzuri, inclusiv psihologice; un contract ferm nu lasa loc la abuz, ceea ce evident nu e deloc pe placul unei persoane patologice). Un copil parazitat de părinți (care l-au făcut pentru a-și trai viața prin el), va ajunge gol afectiv, secat (si trebuie sa reinvete sa se umple singur). Cel care parazitează, caută modalități de a se bucura emoțional/spiritual prin ceilalți sau prin ceea ce fac alții, fără a oferi însă nimic emoțional/spiritual în schimb - nu sunt constienti de nevoile sufletesti ale celorlalti (de exemplu, părinții care își înrobesc copiii - pe principiul "te-am făcut ca să ai grijă de mine" - dar sunt inconștienți de sufletul copiilor lor pentru că "aici există numai un copil, eu"); în genere cei care au fost tratați ca niște obiecte, nu știu să ofere bucurii ale sufletului ci se preocupă exclusiv de nevoile trupului, ajungand uneori la compulsii, cum sunt pervesiunile sexuale, viața în promiscuitate sau drogurile (se spune ca drogul este o nevoie spirituala, el ajuta sa nu simti lipsa dragostei si incapacitatea de a putea oferi dragoste). Parazitarea nu numai ca nu rezolvă carența de afecțiune, ci o agravează. Cei care sunt parazitați, și cred că ceea ce primesc e dragoste, vor dezvolta tulburări psihice mai mult sau mai putin grave. Cel care paraziteaza (agresorul psihic), se va mentine pe linia de plutire, atat timp cat simte ca victima e receptiva emotional. Agresorul se poate menține multă vreme în nevroză (minciună) cât timp are pe cine băga în psihoză (cât timp există victime care să creadă ca jocurile manipulative sunt dragoste). Cand nu mai există victime in jur, agresorul poate decompensa ori se poate "impietri" - acei bătrâni "senili" pe banca din fața porții care privesc tâmp (nu sunt senili, ci goliti afectiv dupa o viata intreaga de rulat jocuri psihopatologice; modul lor de a trai se rezuma la privitul in gol, insa real ei nu mai simt nimic emotional, aceasta e "impietrirea"; științific se numeste senilitate, dar cand nu exista cauze organice pot exista cauze psihologice, si anume modul necinstit de a gestiona emotiile, de a incerca sa obtii recunoastere, sentimente. Acest lucru se petrece nu doar la nivel interuman ci si in relatia individului cu el insusi si cu divinitatea din mintea sa;  deci, pacea si linistea poate veni pana la urma la acesti oameni, dupa ce au ucis sufletul lor si al altora; impietrirea nu vine la victimele agresate necontenit, ci doar la unii agresori care au reusit să-și facă norma în ce privește agresarea altora; așa că într-o familie, agresorul superior ierarhic doarme cel mai bine, iar victima plasată ierarhic pe cea mai joasă treaptă, doarme cel mai prost, sau deloc. Se spune ca unii dorm pe sufletele altora,  ca agresorii dorm pe sufletul victimei, iar victima nu mai poate dormi; se spune ca orice depresiv duce in spate sufletul a cel putin unei persoane, daca nu doua sau patru, părinți și bunici). In concluzie, parazitarea este o modalitate necinstita (de aceea se numeste parazitare) de a obține de la ceilalți recunoașterea că existăm. Ea duce la schilodirea sufletelor copiilor victime care sunt parazitati de parinti, copii care ulterior, incapabili de a creste emotional tocmai datorita parazitarii, ii vor parazita material pe parinti toata viata. Acest lant incearca psihoterapeutii sa-l rupa. Rezultatele parazitarii pot fi vazute in satele românești ca de altfel peste tot in Est (femei isterice, bărbați alcoolici, copii depresivi ori extrem de agresivi). Oamenii care nu se iubesc pe ei insisi si pe ceilalti (pentru ca nu au fost iubiti, nu au deschis ochii sa invete sa iubeasca, nu au avut de la cine invata, pentru ca asta se invata in familie), mai pot fi recunoscuti si prin aceea ca nu traiesc in prezent, ci ori in trecut ori in viitor ("ce ar fi fost daca..."). Asa ca unii dintre ei au un targ in mintea lor cu D-zeu de genul "Doamne, cat as fi putut iubi, daca eram casatorit cu x , dar asa cu y nu am putut iubi" si spera la un raspuns din partea divinitatii de tipul "Da, in cazul asta, nu te mai judec pentru ceea ce ai facut cu y, ci pentru ceea ce ai fi putut sa faci cu x". Ce nu stiu acesti oameni, e ca cu orice partener ar fi fost, pana la urma s-ar fi terminat la fel, pentru ca sunt goi, nu pot iubi, nu stiu cum, nu au de unde da.

Multi dintre cersetorii pe care-i vedem tintuiti (ca trazniti) in mijlocul drumului, devitalizati, fara nici o energie, cu privirea pierduta, sunt asa datorita vampirizarii emotionale la care au fost supusi fara intrerupere de cand s-au nascut. Si apoi, mari fiind, incapabili de a mai munci, au fost scosi la produs de catre vampirii de acasa.

Pacientii de la psihiatrie, care deabia isi mai misca limba in gura datorita tratamentului "greu", a pastilelor, sunt si ei ajunsi asa fiind devitalizati prin parazitari si jocuri psihopatologice in familie. Ei au fost parteneri slabi ai jocului agresional si au clacat. Cei care rezista si agreseaza la fel inapoi (dar poate un copil sa agreseze la 3-4-5 ani?) nu clacheaza si nu ajung pacienti sau cersetori.

Avand in vedere ca subiectul e pentru prima data tratat public undeva, sper sa va fie de folos chiar daca contine erori.

L-am scris din experienta personala, folosint lucrarea Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare si orele de terapie personala.

sursa

http://psihologie.50...arazitarea.html

Intelegerea subiectului necesita cunoasterea analizei tranzactionale.

V-as putea da un link de unde sa descarcati un manual de AT, dar nu doresc sa am probleme pentru  copy right.

Manualul e Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare

Alta carte buna e Claude Steiner - People scripts live, de gasit pe Amazon.com in engleza

Edited by orlovisk, 31 March 2010 - 21:42.

hmm, interesant. Din pacate un incepator se loveste de prea multi termeni noi.

 sexyrmx, on 31st March 2010, 19:32, said:

E vorba de un manual de 190 de pagini. Practic e ca un manual de utilizare a creierului uman.

Edited by orlovisk, 31 March 2010 - 21:44.

Too long.
Did not read.

 ala negru, on 31st March 2010, 20:56, said:

Vampirizarea e un subiect tehnic. Necesita inteligenta si efort pentru a-l intelege. Uneori e prea tarziu, si atunci o pastila psihiatrica care da spume la gura anesteziaza pe cel vampirizat.

Cine se opreste 0.3 secunde din drum ca sa observe drama unui cersetor si de ce e el acolo? Ce background de vampirizare are? Asta numai D-zeu o va face.

 orlovisk, on 31st March 2010, 23:06, said:

Acuma tu chiar crezi ce scrii?

 orlovisk, on 31st March 2010, 22:18, said:

Da, nu citisem sfarsitul. Apropo de copyright, multe carti se gasesc pe scribd.com in PDF. Site detinut de Google, frumos, oficial, si gratis. Deci cine cauta gaseste. In general se gasesc majoritatea celor in engleza (si alte limbi de larga circulatie), dar au inceput sa apara multe si in romana.

Am citit mai multe pe link-ul dat de tine, si pot sa observ un ton cam dur la adresa acestor "vampiri emotionali", si a parintilor. De parca ar face-o cu intentie. Majoritatea o fac in mod automat, fara sa constientizeze, la un nivel oarecum instinctual. Ar trebui deosebiti de cei care o fac chiar cu intentie.

Dar acum, per ansamblu, daca trecem peste tonul dur, informatiile sunt foarte folositoare. Mai citisem de treaba asta pe net, si stiu ca analiza tranzactionala are aplicatii extrem de bune in viata de zi cu zi, si pt cei care n-au probleme cu parintii-vampiri-emotional, atat din aceeasi perspectiva (vampiri destia apar peste tot, mai ales la servici), cat si in domenii precum comunicarea eficienta intre oameni. Voi pune maine (sper) vreo 2-3 linkuri cu niste site-uri din Romania care dau detalii despre ce vreau sa spun.

Exista spray de purici care vindeca si de parazitarea asta?

Duoamne, credeam ca la Socola nu au internet...

 edy_wheazel, on 31st March 2010, 23:10, said:

O sa pun maine 2-3 link-uri din .ro ca sa se mai lamureasca putin problema. E vorba de persoane autorizate si de practici folosite la nivel international. Dar problema lui orlovisk e faptul ca a intrat in niste chestii avansate cu niste incepatori. Asta naste confuzie, suspiciuni, sau respingerea plina de ironie, din start, a subiectului. Daca ai sti mai bine care-i treaba, ai... sti ca asa-i. Problema aici e ca termenii sună intr-un mod cam paranormal si de-asta exista o impresie proasta. Dar asa cum spuneam, voi da linkurile si veti vedea ca e vorba de practici de psihoterapie recunoscute la nivel mondial, nu de vampirism ocult, nu de flăcări violete  

 sexyrmx, on 31st March 2010, 20:11, said:

Faptul ca procesul e rulat inconstient, nu-i scuteste de responsabilitatea consecintelor patologiei lor. Iar consecintele sunt faptul ca isi baga in spitalul de psihiatrie copiii, partenerii de viata. Iar daca e o judecata de apoi, s-ar putea sa nu scape nici de aia. Apropo de ce spunea Freud ca delictele psihologice sunt atat de grave incat nici nu pot fi pedepsite in lumea asta.

Un psihic decompensat se da de gol prin proiectii, parazitari, jocuri psihologice. Tine de structura. La unii le place sa joace mai mult si mai dur, la altii mai putin. Nu tine de instinct, ci de narcisism. Cei mai narcisisti, cauta sa se valorizele mai mult pe sine prin parazitare si jocuri. Sa dai la cap celuilalt ca sa te scoti pe tine mai sus. Sigur ca procesul este inconstient. Dar el este invatat ca si masturbarea, prin reflex conditionat.

Imi face placere sa ma masturbez? O fac din ce in ce mai des pana fac buba la pasarica.

Imi face placere sa ma valorizez pe cai usoare? Desconsider din ce in ce mai subtil si pervers prin parazitari si jocuri.

Din pacate procesul fiind inconstient, vampirii nu pot fi opriti nici invinsi.

De aceea psihoterapeutii recomanda parasirea casei natale, divortul, schimbarea locului de munca. Tehnicile temporare de invingere a parazitarii sunt incrucisarea tranzactiei si psihologia inversa.

 orlovisk, on 31st March 2010, 23:06, said:

Sunt convins.

 sexyrmx, on 31st March 2010, 23:21, said:

Acuma sincer, io consider asta faza zilei:

Quote

Vampirizarea asta emotionala nu ii demonstrata stiintific. Daca vorbesc cu un psihoterapeut cred ca e de acord cu mine. Vad ca la finalul unor procese psihologice normale se pune si cuvantul "vampirizare".

Quote

Ba da, am vazut io in filme ca daca ii bagi o teapa in inima l-ai gușuit instant.

 orlovisk, on 31st March 2010, 23:22, said:

Ceea ce n-am inteles eu e ce se doreste prin posturile tale? Doresti sa avertizezi, sa ridici o problema, sa se discute? Ce anume doresti?

 sexyrmx, on 31st March 2010, 20:21, said:

Scopul meu e ca cine cauta date despre parazitare emotionala, sa le poata gasi. Topicul va fi rapid indexat de google. Pregatirea Fanitei English, e indiscutabila.

Asa ca, parazitare, Fanita English, indexare, e tot ce doresc. Restul, polemici, parazitari, nu ma intereseaza. Bye!

 edy_wheazel, on 31st March 2010, 23:31, said:

Maine gasesc link-urile, si mai spui dup-aia. Asta daca vrei sa afli ceva, fie si macar un paragraf, de treaba asta, si nu esti doar din categoria celor care iau in deradere tot ce nu inteleg.

Acum lasati-l pe orlovisk in pace, si mai ales nu discreditati un domeniu doar pt ca e prost prezentat de cineva cara mai mult ca sigur ca nu e specialist in domeniu. Aici e marea problema.

Fanita English, nascuta in Galati? Vrei sa ne spui mai multe despre pregatirea ei?

Quote

Edited by marius_stp, 31 March 2010 - 22:42.

 orlovisk, on 31st March 2010, 23:36, said:

Inteleg, cine cauta un astfel de subiect va gasi cu siguranta si fara abordarea lui pe sotftpedia. Sa-nteleg insa ca daca acesta a fost singurul tau scop pot inchide subiectul?

 orlovisk, on 31st March 2010, 23:36, said:

Ce spuneam eu de un lucru bun, dar prezentat aiurea? Pai genul asta de atitudine nu e bun, pt ca cine vrea sa gaseasca informatii despre asta gaseste oricum, si fara topicul tau. Dar aici e vorba de a informa si persoane care n-au mai avut de-a face cu subiectul asta, iar genul asta de prezentare nu le face decat sa desconsidere subiectul, fara sanse de revenire, doar din cauza ta.

Pe de alta parte, cand superi majoritatea cu un mesaj arogant, te poti trezi cu topicul sters de un moderator si se duce dracu' indexarea din Google. Nu-i pacat?