Doctrine adventiste false: doctrina sanctuarului 1844

In cartea "Marea Lupta" de EGW la pag.381 se spune :......Hristos in loc sa vina pe pamant la incheierea celor 2300 de zile in anul 1844, a intrat in Locul Preasfant din Sanctuarul ceresc, pentru a indeplini lucrarea de incheiere a ispasirii, preliminara venirii Sale".

Profetesa mincionoasa Ellen White s-a folosit de "doctriuna sanctuarului " ca sa acopere minciunile celorlalti fondatori ai sectei adventiste, in spetã William Miller si C. Snow care spuneau ca Hristos va veni negresit in 1843, apoi in 1844. Pentru a nu pierde adeptii si a nu se risipi turma adventista, ea a apelat la o minciuna spunandu-le adventistilor ca Hristos a venit intr-adevar, dar in chip nevazut, in ceruri.

Va rog sa analizati cele de mai sus si sa comentati folosind proba biblica.

Edited by zexelica, 20 February 2010 - 16:19.

Esti obsedat de EGW.... si de azs... cu ce au gresit ei fata de tine? Ti-au furat viata? Esti de-a dreptul penibil...

Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc

Ceasul jertfei de searã a sosit. Preotul stã în curtea Templului din Ierusalim, gata de a aduce un miel ca jertfã. În timp ce ridicã cuþitul ca sã înjunghie victima, pãmîntul se cutremurã. Înspãimîntat, el dã drumul cuþitului ºi mielul scapã. Peste vuietul cutremurului, el aude un zgomot puternic, neobiºnuit, în timp ce o mînã nevãzutã rupe catapeteasma templului de sus ºi pînã jos.

Peste oraº, nori negri cuprind o cruce. Cînd Isus, Mielul Pascal al lui Dumnezeu strigã: „S-a sfîrºit!", El moare pentru pãcatele lumii.

Tipul a întîlnit antitipul. Chiar evenimentul spre care serviciile de la templu au arãtat de-a lungul veacurilor a avut loc. Mîntuitorul ªi-a îndeplinit jertfa Sa ispãºitoare ºi, pentru cã simbolul a întîlnit realitatea, ritualurile ce prefigurau acest sacrificiu au fost înlãturate. De aceea a fost sfîºiatã perdeaua, a cãzut cuþitul ºi a scãpat mielul.

Dar mai este încã mult din istoria mîntuirii. Ea merge dincolo de cruce. Învierea Domnului Isus ºi înãlþarea Lui la cer îndreaptã atenþia noastrã spre
Sanctuarul din ceruri, unde El nu mai slujeºte ca Miel, ci ca Preot. Jertfa adusã o datã pentru totdeauna a fost oferitã (Evrei 9, 28); acum, El face posibil ca toþi sã beneficieze de aceastã jertfã ispãºitoare.

Sanctuarul din ceruri

Dumnezeu a dat instrucþiuni lui Moise sã construiascã, ca loc al ºederii Sale pãmînteºti (Ex. 25, 8), primul sanctuar ce a funcþionat sub primul (vechiul)
legãmînt (Evr. 9, 1). Acesta era un loc în care oamenii erau învãþaþi calea mîntuirii. Cam 400 de ani mai tîrziu, templul permanent de la Ierusalim, construit de împãratul Solomon, a înlocuit tabernacolul portabil al lui Moise. Dupã ce Nebucadneþar a distrus acest templu, cei din exil, care s-au întors din captivitatea babilonianã, au înãlþat cel de-al doilea templu, pe care Irod cel Mare l-a înfrumuseþat ºi pe care romanii l-au distrus în anul 70 e. n.

Noul Testament descoperã faptul cã noul legãmînt are ºi el un Sanctuar - unul care este în ceruri. În el, Domnul Hristos slujeºte ca Mare Preot „la dreapta
scaunului de domnie al Mãririi, în ceruri" (Evr. 8, 1). Acest Sanctuar este „adevãratul cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul" (v. 2). 1 La
Muntele Sinai, lui Moise i-a fost arãtat „chipul", copia sau modelul în miniaturã al Sanctuarului ceresc (vezi Ex. 25, 9. 40). 2 Scriptura numeºte sanctuarul pe care el l-a construit „chipurile (copiile) lucrurilor care sînt în ceruri", „chipul adevãratului locaº de închinare" (Evr. 9, 23. 24). Sanctuarul pãmîntesc ºi serviciile lui ne oferã deci o deosebitã înþelegere a rolului Sanctuarului ceresc.

În multe locuri, Scriptura vorbeºte despre existenþa unui Sanctuar sau Templu ceresc (Ps. 11, 4; 102, 19; Mica 1, 2, 3). 3 În viziune, Ioan vizionarul a
vãzut Sanctuarul ceresc. El îl descrie ca „Templul cortului mãrturiei din cer" (Apoc. 15, 5) ºi „Templul lui Dumnezeu, care este în cer" (Apoc. 11, 19). Acolo, el a vãzut obiectele dupã care au fost fãcute piesele ce mobileazã locul sfînt al sanctuarului pãmîntesc, cum sînt cele ºapte sfeºnice (Apoc. 1, 12) ºi un altar al tãmîierii (Apoc. 8, 3). El a vãzut acolo ºi chivotul legãmîntului care era asemenea aceluia din Sfînta Sfintelor din sanctuarul pãmîntesc (Apoc. 11, 19).

Altarul ceresc al tãmîierii este aºezat înaintea tronului lui Dumnezeu (Apoc. 8, 3; 9, 13), care este în Tempul ceresc al lui Dumnezeu (Apoc. 4, 2; 7, 15; 16, 17). În felul acesta, scena tronului lui Dumnezeu din ceruri (Dan. 7, 9. 10) se aflã în Templul sau Sanctuarul ceresc. Pentru aceasta, judecata finalã iese din Templul lui Dumnezeu (Apoc. 15, 5-8).

Este deci clar faptul cã Sfînta Scripturã prezintã Sanctuarul ceresc ca un loc real (Evr. 8, 2) ºi nu ca o metaforã sau ceva abstract. 4 Sanctuarul ceresc este, în primul rînd, locul ºederii lui Dumnezeu.

Slujirea în Sanctuarul ceresc

Solia Sanctuarului a fost o solie a mîntuirii. Dumnezeu a folosit serviciile lui pentru a vesti Evanghelia (Evr. 4, 2). Serviciile din sanctuarul pãmîntesc au fost un „simbol" (parabole - în greceºte) „o asemãnare pentru vremurile de acum, pînã la prima venire a Domnului Hristos (Evr. 9, 9. 10). „Prin simbol ºi ritual Dumnezeu ªi-a propus sã îndrepte credinþa lui Israel asupra jertfei ºi slujbei preoþeºti a Rãscumpãrãtorului lumii, Mielul lui Dumnezeu care avea sã ridice pãcatul lumii" (Gal. 3, 23; Ioan 1, 29). 5

Sanctuarul a ilustrat trei faze ale lucrãrii de slujire a Domnului Hristos: (1) - Jertfa înlocuitoare; (2) - Mijlocirea preoþeascã; (3) - Judecata finalã.

Jertfa înlocuitoare. Fiecare jertfã adusã la sanctuar simboliza moartea Domnului Isus pentru iertarea pãcatelor, descoperind adevãrul cã, „fãrã vãrsare
de sînge, nu este iertare" (Evr. 9, 22). Aceste jertfe ilustreazã urmãtoarele adevãruri:

1. Judecata lui Dumnezeu asupra pãcatului. Pentru cã pãcatul este o rãzvrãtire profund înrãdãcinatã împotriva a tot ceea ce este bun, curat ºi sfînt, el nu poate fi ignorat. „Plata pãcatului este moartea" (Rom. 6, 23).

2. Moartea înlocuitoare a Domnului Hristos. „Noi rãtãceam cu toþii ca niºte oi.dar Domnul a fãcut sã cadã asupra Lui nelegiuirea noastrã a tuturor" (Is. 53, 6). „Hristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi" (1 Cor. 15, 3).

3. Dumnezeu a oferit jertfa ispãºitoare. Jertfa aceasta este „Hristos Isus; pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte sã fie, prin credinþa în sîngele Lui, o jertfã de ispãºire" (Rom. 3, 24. 25). „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pãcat, El (Dumnezeu) L-a fãcut pãcat pentru noi, ca noi sã fim neprihãnirea lui Dumnezeu în El" (2 Cor. 5, 21). Hristos, Rãscumpãrãtorul, a luat asupra Lui judecata pãcatului. De aceea, „Hristos a fost tratat cum meritam noi, pentru ca noi sã putem fi trataþi cum merita El. El a fost condamnat pentru pãcatele noastre, la care El nu contribuise cu nimic, pentru ca noi sã putem fi îndreptãþiþi prin neprihãnirea Lui, la care noi nu contribuisem cu nimic. El a suferit moartea, care era a noastrã, ca noi sã putem primi viaþa care era a Lui". ’Prin rãnile Lui sîntem tãmãduiþi’ (Is. 53, 5). " 6

Jertfele de la sanctuarul pãmîntesc erau repetative. Asemenea unei povestiri, acest ritual-parabolã al rãscumpãrãrii era povestit ºi repovestit, an dupã an. Prin contrast, Antitipul - moartea ispãºitoare realã a Domnului nostru - a avut loc la Calvar, o datã pentru totdeauna (Evrei 9, 26-28; 10, 10-14).

Pe cruce, pedeapsa pentru pãcatul neamului omenesc a fost pe deplin plãtitã. Dreptatea divinã a fost satisfãcutã. Din perspectivã legalã, lumea a fost
readusã în graþia lui Dumnezeu (Rom. 5, 18). Ispãºirea sau împãcarea a fost desãvîrºitã la cruce, aºa cum fusese prefiguratã de jertfe, ºi astfel credinciosul pocãit se poate încrede în lucrarea încheiatã a Domnului nostru. 7

Mijlocirea preoþeascã. Dacã jertfele fãceau ispãºire pentru pãcat, de ce mai era nevoie de un preot?

Rolul preotului atrãgea atenþia la nevoia de mijlocire între pãcãtoºi ºi Dumnezeul cel Sfînt. Mijlocirea preoþeascã descoperã seriozitatea pãcatului ºi
înstrãinarea pe care el o aduce între un Dumnezeu fãrã pãcat ºi creatura pãcãtoasã. „Aºa dupã cum fiecare jertfã prefigura moartea Domnului Hristos, tot
astfel fiecare preot prefigura lucrarea de mijlocire a Domnului Hristos ca Mare Preot în Sanctuarul ceresc. ’Cãci este un singur Dumnezeu ºi este un singur
Mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni: Omul Isus Hristos’ (1 Tim. 2, 5). " 8

1. Mijlocire ºi ispãºire. Aplicarea sîngelui ispãºitor în timpul lucrãrii de mijlocire a preotului era consideratã ºi ca o formã de ispãºire (Lev. 4, 35).
Termenul „ispãºire" implicã ºi reconcilierea între douã pãrþi înstrãinate. Cum moartea ispãºitoare a Domnului Hristos a împãcat lumea cu Dumnezeu, tot astfel mijlocirea Sa sau aplicarea meritelor vieþii Sale fãrã de pãcat ºi ale morþii înlocuitoare fac din ispãºire sau împãcarea cu Dumnezeu o realitate personalã
pentru credincios.

Preoþia leviticã ilustreazã lucrarea mîntuitoare pe care Domnul Hristos a continuat-o de la moartea Sa. Marele nostru Preot slujeºte „la dreapta scaunului
de domnie al Mãririi, în ceruri", acþionînd ca „slujitor al Locului prea sfînt ºi al adevãratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul" (Evr. 8, 1. 2).

Sanctuarul ceresc este marele centru de comandã, unde Domnul Hristos κi desfãºoarã slujirea Sa preoþeascã pentru mîntuirea noastrã. El este în stare „sã mîntuiascã în chip desãvîrºit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru cã trãieºte pururea ca sã mijloceascã pentru ei" (Evr. 7, 25). De aceea, noi sîntem încurajaþi sã ne apropiem cu „deplinã încredere de scaunul harului, ca sã cãpãtãm îndurare ºi sã gãsim har, pentru ca sã fim ajutaþi la vreme de nevoie" (Evr. 4, 16).

În sanctuarul pãmîntesc, preoþii aduceau la îndeplinire douã slujbe distincte - o slujbã zilnicã în locul sfînt (Sfînta sau prima despãrþiturã) ºi slujirea anualã în locul prea sfînt (Sfînta Sfintelor sau a doua despãrþiturã). Aceste servicii ilustreazã lucrarea preoþeascã a Domnului Hristos. 9

2. Slujirea în locul sfînt. Lucrarea preoþeascã în locul sfînt al sanctuarului putea fi caracterizatã ca o lucrare de mijlocire, iertare, împãcare ºi restaurare. Fiind o lucrare continuã, aceasta asigura accesul continuu la Dumnezeu, prin preot.10 Ea simboliza adevãrul cã pãcãtosul pocãit are acces imediat ºi continuu înaintea lui Dumnezeu, prin slujba preoþeascã a Domnului Hristos, ca Mijlocitor ºi Mediator (Ef. 2, 18; Evr. 4, 14-16; 7, 25; 9, 24; 10, 19-22).

Cînd pãcãtosul pocãit 11 venea la sanctuar cu jertfa, el punea mîinile pe capul animalului nevinovat ºi mãrturisea pãcatul sãu. Acest act transmitea, în mod
simbolic, pãcatul sãu ºi pedeapsa pentru el asupra victimei. Ca rezultat, el obþinea iertarea pãcatelor. 12 Dupã cum afirmã „Enciclopedia iudaicã", „punerea
mîinilor pe capul victimei este un ritual obiºnuit prin care se realizeazã substituirea ºi transferul pãcatelor". „În fiecare jertfã adusã existã ideea
substituirii, victima ia locul omului pãcãtos. "13

Sîngele jertfei pentru pãcat era folosit în una din cele douã cãi: a) Dacã era dus în Sfînta, el era stropit înaintea perdelei dinãuntru ºi aºezat pe coarnele altarului tãmîierii (Levitic 4, 6. 7. 17. 18); Dacã nu era dus în sanctuar, atunci el era aºezat pe coarnele altarului arderii de tot ce se afla în curte (Lev. 4, 25. 30). În cazul acesta, preotul mînca o parte a cãrnii jertfei aduse (Lev. 6, 25. 26. 30). ªi întrun caz ºi în altul, participanþii înþelegeau cã pãcatele lor ºi rãspunderea pentru ele erau transferate asupra sanctuarului ºi asupra preoþiei lui.14

14 „În acest ritual ilustrativ, sanctuarul îºi asuma vina ºi rãspunderea pãcãtosului - cel puþin pentru momentul acela - atunci cînd cel pocãit aducea o
jertfã pentru pãcat, mãrturisindu-ºi greºelile. El pleca de acolo iertat, asigurat de faptul cã Dumnezeu l-a primit. Astfel cã în experienþa antitipicã, cînd un pãcãtos este atras la pocãinþã de Duhul Sfînt, pentru a primi pe Hristos ca Domn ºi Mîntuitor personal, Domnul Hristos ia asupra Sa pãcatele ºi rãspunderea pentru ele. El este iertat fãrã platã. Hristos este Garantul credinciosului, aºa cum este ºi Înlocuitorul lui. " 15

În tip ºi antitip, lucrarea sãvîrºitã în Sfînta se concentreazã în principal asupra persoanei. Lucrarea preoþeascã a Domnului Hristos asigurã pãcãtosului
iertare ºi împãcarea cu Dumnezeu (Evr. 7, 25). „De dragul Domnului Hristos, Dumnezeu iartã pe pãcãtosul pocãit, îi acordã caracterul neprihãnit ºi ascultarea Fiului Sãu, îi iartã pãcatele ºi îi înscrie numele în cartea vieþii, considerîndu-l ca pe unul dintre fiii Sãi (Ef. 4, 32; 1 Ioan 1, 9; 2 Cor. 5, 21; Rom. 3, 24; Luca 10, 20). ªi, atîta vreme cît credinciosul rãmîne în Hristos, harul spiritual este mijlocit pentru el de cãtre Domnul nostru, prin Duhul Sfînt, astfel încît el se maturizeazã spiritual ºi dezvoltã virtuþi ºi însuºiri ce reflectã caracterul divin" (2 Petru 3, 18; Gal. 5, 22. 23). 16

Slujirea în Sfînta aduce credinciosului îndreptãþirea ºi sfinþirea.

Judecata finalã. Evenimentele din Ziua Ispãºirii ilustreazã cele trei faze ale judecãþii finale a lui Dumnezeu. Acestea sînt:
(1) judecata premilenialã (menþionatã de obicei ca judecata de cercetare), care mai este numitã ºi judecata preadventã;
(2) judecata milenialã;
(3) judecata executivã, care are loc la sfîrºitul mileniului.

1. Slujirea din Sfînta Sfintelor. A doua parte a slujbei preoþeºti este, în principal, concentratã asupra sanctuarului, gravitînd în jurul curãþirii
sanctuarului ºi a poporului lui Dumnezeu. Aceastã formã de slujire, care se concentra în Sfînta Sfintelor ºi pe care numai marele preot o putea aduce la
îndeplinire, era limitatã la o singurã zi a anului religios.

Curãþirea sanctuarului cerea doi þapi - unul pentru Dumnezeu ºi altul de trimis (Azazel, în ebraicã). Sacrificînd þapul pentru Dumnezeu, marele preot fãcea
„ispãºirea pentru sfîntul locaº (în realitate Sfînta sfintelor, în acest capitol), pentru cortul întîlnirii ºi pentru altar (cel din curte)" (Lev. 16, 20; cf. 16, 16-18).

Luînd sîngele þapului pentru Dumnezeu, care reprezenta sîngele lui Hristos, ºi ducîndu-l în Sfînta Sfintelor, marele preot îl aplica în mod direct, chiar în
prezenþa lui Dumnezeu, milostivitorului - acoperãmîntul chivotului conþinînd cele Zece Porunci - pentru a satisface cerinþele legii sfinte a lui Dumnezeu.
Acþiunea sa simboliza preþul nespus de mare pe care Domnul Hristos avea sã-L plãteascã pentru pãcatele noastre, descoperind astfel cît de doritor este
Dumnezeu sã împace pe poporul Sãu cu Sine (2 Cor. 5, 19). Apoi, el ducea acest sînge pe altarul tãmîierii ºi pe altarul arderilor de tot, care, în fiecare zi a anului, fuseserã stropite cu sîngele care reprezenta pãcatele mãrturisite. Prin aceasta, marele preot fãcea ispãºire pentru sanctuar, ca ºi pentru popor ºi realiza astfel curãþirea ºi a unuia ºi a altuia (Lev. 16, 16-20. 30-33).

În continuare, reprezentînd pe Domnul Hristos ca Mijlocitor, marele preot lua asupra sa pãcatele ce mînjiserã sanctuarul ºi le transfera asupra þapului ce era viu pentru Azazel, care apoi era dus departe de tabãra poporului lui Dumnezeu. Aceastã acþiune îndepãrta pãcatele poporului, care, în mod simbolic, fuseserã transferate de la credincioºii pocãiþi asupra sanctuarului, prin sîngele sau carnea jertfelor, în cadrul slujbei zilnice de iertare. În acest fel, sanctuarul era curãþit ºi pregãtit astfel pentru lucrarea de slujire a unui nou an (Lev. 16; 16-20; 30-33). 17 ªi, în felul acesta, toate lucrurile erau puse în rînduialã între Dumnezeu ºi poporul Sãu. 18

Ziua ispãºirii, deci, ilustreazã procesul judecãþii ce se ocupã cu eradicarea pãcatului. Ispãºirea adusã la îndeplinire în aceastã zi „prefigureazã aplicarea
finalã a meritelor Domnului Hristos spre a îndepãrta pentru veºnicie prezenþa pãcatului ºi a realiza deplina împãcare a universului într-o unicã ºi armonioasã conducere - aceea a lui Dumnezeu. " 19

2. Azazel, þapul de trimis. Cuvîntul Azazel este o transliterare din ebraicul azazel, cu origine ºi semnificaþie incerte. Expresia folositã adesea „þapul de
trimis" este modelatã dupã Vulgata, caper emissarius. În Levitic 16, 27 el mai este numit „þapul ispãºitor". 20 O cercetare atentã a capitolului 16 al cãrþii Leviticului descoperã faptul cã Azazel reprezintã pe Satana ºi nu pe Hristos, aºa cum au gîndit unii. Argumentele care susþin aceastã interpretare sînt urmãtoarele:

1. Þapul de trimis nu era sacrificat ca jertfã ºi astfel nu putea fi folosit ca mijloc de obþinere a iertãrii. Cãci „fãrã vãrsare de sînge, nu este iertare" (Evr. 9, 22).

2. Sanctuarul era curãþit în întregime prin sîngele þapului pentru Domnul, mai înainte ca þapul de trimis sã fie introdus în ritual (Lev. 16, 20).

3. Pasajul trateazã þapul de trimis ca pe o fiinþã personalã care este în opoziþie cu Dumnezeu" (Leviticul 16, 8 citit ad litteram spune: „Unul pentru
Iahweh ºi celãlalt pentru Azazel"). Astfel deci, în cadrul parabolei sanctuarului, este mult mai potrivit sã vedem în þapul pentru Domnul un simbol al Domnului Hristos ºi în þapul de trimis - Azazel - un simbol al lui Satana. 21

3. Diferitele faze ale judecãþii. Ritualul þapului de trimis din Ziua Ispãºirii aratã dincolo de Calvar, la sfîrºitul istoriei pãcatului - îndepãrtarea pãcatului ºi a lui Satana. „Întreaga responsabilitate pentru pãcat va fi pusã asupra lui Satana, generatorul ºi instigatorul lui. Satana ºi urmaºii sãi, ca ºi toate consecinþele pãcatului vor fi îndepãrtate din Univers, prin nimicire. Ispãºirea prin judecatã va aduce deci o deplinã împãcare ºi armonie în Univers (Ef. 1, 10). Acesta este obiectivul pe care a doua ºi ultima fazã a lucrãrii preoþeºti a Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc îl va realiza. " 22 Aceastã judecatã are în vedere reabilitarea finalã a lui Dumnezeu înaintea Universului. 23

Ziua Ispãºirii înfãþiºeazã cele trei faze ale judecãþii finale.

a. Îndepãrtarea pãcatelor de pe sanctuar are legãturã cu prima fazã a judecãþii, judecata de cercetare sau judecata pre-adventã. Ea "se concentreazã asupra numelor scrise în cartea vieþii, aºa cum Ziua Ispãºirii se concentra asupra îndepãrtãrii de deasupra sanctuarului a pãcatelor mãrturisite de pãcãtoºii pocãiþi. Credincioºii cei falºi vor fi scoºi afarã, îndepãrtaþi; credinþa adevãraþilor credincioºi ºi unirea lor cu Hristos va fi reconfirmatã înaintea Universului loial faþã de Dumnezeu, iar rapoartele pãcatelor vor fi ºterse. " 24

b. Expulzarea „þapului de trimis" în pustie simbolizeazã întemniþarea lui Satana pentru o mie de ani pe acest pãmînt pustiit, perioadã ce începe la a doua
venire ºi coincide cu a doua fazã a judecãþii finale, care are loc în ceruri (Apoc. 20, 4; 1 Cor. 6, 1-3). Aceastã judecatã milenialã cuprinde o reexaminare a judecãþii celor nelegiuiþi ºi va fi spre folosul celor rãscumpãraþi, dîndu-le posibilitatea sã pãtrundã modul în care Dumnezeu trateazã pãcatul ºi pe acei pãcãtoºi care n-au fost mîntuiþi. Ea va rãspunde la toate întrebãrile pe care cei mîntuiþi le pot avea despre mila ºi dreptatea lui Dumnezeu (vezi cap. 26).

c. Curãþirea taberei simbolizeazã rezultatele celei de a treia faze a judecãþii - cea executivã-, cînd focul va nimici pe nelegiuiþi ºi va curãþi pãmîntul (Apoc. 20, 11-15; Mat. 25, 31- 46; 2 Petru 3, 7-13).

Sanctuarul ceresc în profeþie

În discuþia de mai sus, ne-am concentrat atenþia asupra sanctuarului din perspectiva tip-antitip. Acum vom privi asupra lui în profeþie.

Ungerea Sanctuarului ceresc. Cele 70 de sãptãmîni din Daniel 9 conduc spre inaugurarea lucrãrii preoþeºti a Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc. Unul
dintre ultimele evenimente care trebuia sã aibã loc în timpul celor 490 de ani era „ungerea Sfîntului Sfinþilor" (Dan. 9, 24 - vezi capitolul 4 al acestei cãrþi). Ebraicul qodesh qodeshim a fost tradus cu „Cel prea sfînt". (Cornilescu a tradus cu „Sfîntul Sfinþilor" - nota trad. ). Dar o traducere literalã înseamnã „Sfînta Sfintelor". Va fi deci mai bine a traduce expresia cu „ungerea Sfintei Sfintelor" sau "ungerea locului cel prea sfînt".

Dupã cum, în timpul inaugurãrii sanctuarului pãmîntesc, el a fost uns cu uleiul sfînt pentru a-l consacra pentru serviciile ce se aduceau în el, tot astfel, la inaugurarea lui, Sanctuarul ceresc trebuia sã fie uns spre a fi consacrat lucrãrii de mijlocire a Domnului Hristos. La înãlþarea Lui la cer, imediat dupã moartea ºi învierea Sa (Dan. 9, 27), 25 Domnul Hristos ªi-a început lucrarea Sa ca Mare Preot ºi Mijlocitor.

Curãþirea Sanctuarului ceresc. Vorbind despre curãþirea Sanctuarului ceresc, Epistola cãtre Evrei spune: „ªi, dupã Lege, aproape totul este curãþit cu
sînge; ºi, fãrã vãrsare de sînge, nu este iertare. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sînt în ceruri /sanctuarul pãmîntesc/ a trebuit curãþate în felul acesta, cu sîngele animalelor, trebuia ca însãºi lucrurile cereºti /Sanctuarul ceresc/ sã fie curãþite cu jertfe mai bune decît acestea . (Evr. 9, 22-23)

Diferiþi comentatori au adoptat aceastã învãþãturã biblicã. Henry Alford remarca faptul cã „însuºi cerul avea nevoie de curãþire ºi a obþinut-o prin sîngele
ispãºitor al Domnului Hristos. " 26 B. F. Westcott comenta: „Se poate spune cã pînã ºi lucrurile cereºti, în mãsura în care ele întruchipeazã condiþiile viitoare ale vieþii omului, au contractat, prin cãderea în pãcat, ceva ce cere a fi curãþit". Sîngele Domnului Hristos a fost acela, spunea el, care a fãcut posibilã „curãþirea modelului ceresc al sanctuarului pãmîntesc. " 27

Dupã cum pãcatele poporului lui Dumnezeu erau puse, prin credinþã, asupra jertfei pentru pãcat ºi apoi transferate în mod simbolic asupra sanctuarului pãmîntesc, tot astfel, sub noul legãmînt, pãcatele mãrturisite ale celui pocãit sînt aºezate, prin credinþã, asupra Domnului Hristos. 28

ªi, dupã cum, în tipica Zi a Ispãºirii, curãþirea sanctuarului pãmîntesc îndepãrta pãcatele acumulate acolo, tot astfel Sanctuarul ceresc este curãþit prin
îndepãrtarea finalã a rapoartelor pãcatelor din cãrþile cerului. Dar, mai înainte ca aceste rapoarte sã fie în cele din urmã clarificate, ele vor fi examinate, pentru a stabili cine, prin pocãinþã ºi credinþã în Hristos, este îndreptãþit sã intre în Împãrãþia Sa cea veºnicã. Curãþirea Sanctuarului ceresc, deci, implicã o lucrare de cercetare sau judecatã, 29 care era reflectatã pe deplin în natura Zilei de Ispãºire ca zi a judecãþii. 30 Aceastã judecatã, care ratificã hotãrîrea cu privire la cine va fi mîntuit ºi cine va fi pierdut, trebuie sã aibã loc mai înainte de a doua venire, pentru cã în acel timp Domnul Hristos Se întoarce aducînd rãsplata Sa, „ca sã dea fiecãruia dupã fapta lui" (Apoc. 22, 12). Atunci, de asemenea, se va rãspunde acuzaþiilor lui Satana (conf. Apoc. 12, 10).

Toþi aceia care s-au pocãit în adevãr, ºi prin credinþã au fãcut apel la sîngele jertfei ispãºitoare a Domnului Hristos, au primit iertare. Cînd numele lor ajung sã fie luate în discuþie la aceastã judecatã ºi ei sînt gãsiþi îmbrãcaþi cu haina neprihãnirii Domnului Hristos, pãcatele lor sînt ºterse ºi ei sînt socotiþi vrednici de viaþa veºnicã (Luca 20, 35). „Cel ce va birui, va fi îmbrãcat astfel în haine albe. Nu-i voi ºterge nicidecum numele din cartea vieþii, ºi voi mãrturisi numele lui înaintea Tatãlui Meu ºi înaintea îngerilor Lui" (Apoc. 3, 5).

Profetul Daniel dezvãluie natura acestei judecãþi de cercetare. În timp ce puterea apostatã, simbolizatã de cornul cel mic, continuã lucrarea lui blasfematoare ºi persecutoare împotriva lui Dumnezeu ºi a poporului Sãu de pe pãmînt (Dan. 7, 8. 20. 21. 25), scaunele de domnie sînt aºezate ºi Dumnezeu prezideazã judecata finalã. Aceastã judecatã are loc în sala tronului din Sanctuarul ceresc ºi la ea participã mulþimi de martori cereºti. Cînd Curtea ia loc, cãrþile se deschid, aceasta însemnînd începutul procedurii de cercetare (Daniel 7, 9. 10). Numai dupã aceastã judecatã puterea apostatã este nimicitã (Dan. 7, 11). 31

Timpul judecãþii. Atît Domnul Hristos, cît ºi Tatãl sînt implicaþi în judecata de cercetare. Mai înainte ca El sã Se întoarcã pe pãmînt, pe „norii cerului",
Domnul Hristos, ca „Fiu al omului", vine „pe norii cerului" la „Cel îmbãtrînit de zile", Dumnezeu Tatãl, ºi stã înaintea Lui (Dan. 7, 13). Chiar de la înãlþarea Sa, Domnul Hristos a acþionat ca Mare Preot, ca Mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu (Evrei 7, 25). Dar, de data aceasta, El vine sã primeascã Împãrãþia (Dan. 7, 14).

1. Umbrirea lucrãrii preoþeºti a Domnului Hristos. Daniel 8 ne vorbeºte despre lupta dintre bine ºi rãu ºi triumful final al lui Dumnezeu. Acest capitol
descoperã faptul cã între inaugurarea lucrãrii Domnului Hristos ca Mare Preot ºi curãþirea Sanctuarului ceresc, o putere pãmînteascã va pune în umbrã lucrarea Domnului Hristos.

Berbecele din aceastã viziune reprezintã Imperiul Medo-persan (Dan. 8, 2); cele douã coarne, cel mai mare fiind cel din urmã, înfãþiºeazã în mod clar cele
douã faze ale ei, partea dominantã, persanã, a imperiului, apãrînd ultima. Aºa cum a profetizat Daniel, aceastã împãrãþie orientalã ºi-a extins puterea ei spre „apus, spre miazãnoapte ºi spre miazãzi, " „ºi a devenit mare" (Dan. 8, 4).

Berbecele venind de la apus simboliza Grecia, cu marele corn, „cel dintîi împãrat" al ei, reprezentînd pe Alexandru cel Mare (Dan. 8, 21). Venind de la
apus, Alexandru înfrînge cu repeziciune Persia. Apoi, în numai cîþiva ani dupã moartea sa, imperiul sãu a fost împãrþit în „patru împãrãþii" (Dan. 8, 8. 22):
împãrãþiile lui Casandru, Seleuc, Lisimah ºi Ptolemeu.

La „sfîrºitul stãpînirii lor" (Dan. 8, 23), cu alte cuvinte, spre sfîrºitul Imperiului Grecesc divizat, se va ridica „un corn mic" (Daniel 8, 9). Unii
considerã pe Antioh Epifanul, un împãrat sirian care a domnit peste Palestina pentru o scurtã perioadã de timp, în secolul al doilea î. e. n. , ca împlinind aceastã parte a profeþiei. Alþii, între care mulþi reformatori, au identificat acest corn mic cu Roma, în cele douã faze ale ei, pãgînã ºi papalã. Aceastã ultimã interpretare împlineºte în mod exact descrierea fãcutã de Daniel, pe cînd cealaltã nu o împlineºte. 32 Sã reþinem urmãtoarele puncte:

a. Puterea cornului cel mic se întinde de la prãbuºirea Imperiului Grecesc pînã la „vremea sfîrºitului" (Dan. 8, 17). Numai Roma pãgînã ºi papalã împlineºte
aceastã descriere a timpului.

b. Profeþiile din Daniel, capitolele 2, 7 ºi 8 sînt paralele (vezi schiþa profeþiilor paralele de la pagina 493 a acestei cãrþi). Cele patru metale ale chipului din Daniel 2 ºi cele patru fiare din Daniel 7 reprezintã aceleaºi imperii mondiale: Babilon, Medo-Persia, Grecia ºi Roma. Atît picioarele de fier ºi lut, cît ºi cele zece coarne ale celei de a patra fiare reprezintã divizarea Imperiului Roman, acele state împãrþite ce vor continua sã existe pînã la cea de a doua venire. Sã reþinem cã ambele profeþii aratã spre Roma ca fiind succesoarea Greciei ºi ca fiind ultimul imperiu înainte de a doua venire ºi judecata finalã. Cornul cel mic din Daniel 8 se aºazã bine în aceastã schemã; Roma urmeazã Greciei ºi este nimicitã în mod supranatural sau „zdrobitã, fãrã ajutorul vreunei mîini omeneºti" (Dan. 8, 25; cf. Dan. 2, 34). 33

c. Medo-Persia este numitã „mare"; Grecia este descrisã ca fiind „foarte mare", iar despre cornul cel mic se spune: „s-a mãrit nespus de mult" (Dan. 8, 4. 8. 9). Roma, unul dintre cele mai mari imperii ale lumii, corespunde acestei descrieri.

d. Numai Roma ºi-a extins imperiul spre miazãzi (Egipt), spre rãsãrit (Macedonia ºi Asia Micã) ºi „spre þara cea minunatã" (Palestina), exact aºa cum a
spus profeþia (Dan. 8, 9).

e. Roma s-a ridicat împotriva „cãpeteniei oºtirii", a „Domnului domnilor" (Dan. 8, 11. 25), care nu este altul decît Domnul Isus Hristos. .Împotriva Lui ºi a
poporului Sãu, ca ºi împotriva Sanctuarului, puterea Romei a dus una dintre cele mai uimitoare lupte. Aceastã descriere acoperã atît faza pãgînã, cît ºi cea papalã a Romei. În timp ce Roma pãgînã s-a împotrivit Domnului Hristos ºi a nimicit în adevãr Templul din Ierusalim, Roma papalã a pus în umbrã, în mod real, lucrarea preoþeascã de mijlocire a Domnului Hristos în favoarea pãcãtoºilor în Sanctuarul ceresc (vezi Evr. 8, 1. 2), prin substituirea unei preoþii ce susþine cã oferã iertare prin mijlocirea oamenilor. " 34. Aceastã putere apostatã avea sã se bucure de oarecare succese, pentru cã ea „a aruncat adevãrul la pãmînt ºi a izbutit în ce a început" (Dan. 8, 12).

2. Timpul restaurãrii, curãþirii ºi judecãrii. Dumnezeu nu avea sã îngãduie ca umbrirea adevãrului slujbei de Mare Preot a Domnului Hristos sã meargã la infinit. Cu credincioºie, prin bãrbaþi ºi femei cu temere de Dumnezeu, El a reînsufleþit cauza Sa. Descoperirea parþialã de cãtre Reformaþiune a rolului
Domnului Hristos, ca marele nostru Mijlocitor, a determinat o mare reînviorare înãuntrul lumii creºtine. ªi totuºi, mai era încã mult adevãr despre lucrarea
Domnului Hristos în ceruri, care sã fie descoperit.

Viziunea lui Daniel arãta cã rolul Domnului Hristos, ca Marele nostru Mare Preot, avea sã dobîndeascã o semnificaþie decisivã cãtre „vremea sfîrºitului" (Dan. 8, 17), cînd El va începe lucrarea Sa specialã de curãþire ºi judecatã, pe lîngã continua Sa lucrare de mijlocire (Evr. 7, 25). 35 Viziunea precizeazã timpul cînd Domnul Hristos trebuia sã înceapã aceastã lucrare a zilei antitipice de ispãºire, lucrarea judecãþii de cercetare (Dan. 7) ºi curãþirea sanctuarului: „Pînã vor trece douã mii trei sute de seri ºi dimineþi; apoi sfîntul Locaº va fi curãþit" (Dan. 8, 14). 36 Pentru cã viziunea se referea la vremea sfîrºitului, sanctuarul despre care ea vorbeºte nu poate fi sanctuarul pãmîntesc - cãci el a fost distrus în anul 70 e. n. Profeþia trebuie sã se refere astfel la Sanctuarul noului legãmînt din ceruri - locul în care Domnul Hristos slujeºte pentru mîntuirea noastrã.

Ce sînt cele 2300 de zile sau „2300 de seri ºi dimineþi" cum spune originalul ebraic? 37 Dupã Genesa 1, o „searã ºi o dimineaþã" este o zi. Aºa cum am vãzut în capitolele 4 ºi 12 ale acestei cãrþi, o perioadã de timp într-o profeþie simbolicã este, de asemenea, simbolicã: o zi profeticã reprezintã un an. Astfel cã mulþi creºtini au crezut în decursul veacurilor cã cele 2300 de zile din Daniel 8 înseamnã 2300 de ani literali. 38

a. Daniel 9, cheia pentru a descifra Daniel 8. Dumnezeu a însãrcinat pe îngerul Gabriel sã-l facã pe Daniel sã înþeleagã viziunea (Dan. 8, 16). Dar efectul
ei a fost atît de ºocant, încît Daniel s-a îmbolnãvit ºi Gabriel a trebuit sã întrerupã explicarea sa. La terminarea capitolului, Daniel remarcã: „Eram uimit de vedenia aceasta, ºi nimeni nu ºtia" (sau ’nu puteam sã o înþeleg’) (Dan. 8, 27).

Datoritã acestei întreruperi, Gabriel a fost nevoit sã amîne explicaþia sa cu privire la timp - singurul aspect al viziunii pe care el nu-l explicase încã. Daniel 9 descrie revenirea lui Gabriel ca sã-ºi îndeplineascã aceastã obligaþie. Daniel 8 ºi 9 sînt deci legate, ultimul fiind cheia pentru descifrarea tainei celor 2300 de zile. 39 Cînd Gabriel a apãrut, el a spus lui Daniel: „Eu vin sã-þi dau pricepere sã înþelegi. ia aminte dar la cuvîntul acesta ºi înþelege vedenia" (Dan. 9, 23). Aici, el se referã din nou la viziunea celor 2300 de zile. Dorinþa lui de a explica elementele de timp ale viziunii lui Daniel 8 face clar motivul pentru care el începe explicaþia sa cu profeþia celor 70 de sãptãmîni.

Cele 70 de sãptãmîni, sau 490 de ani, au fost „hotãrîte" (alte traduceri spun „decretate") pentru iudei ºi Ierusalim (Dan. 9, 24). Verbul ebraic prezent aici este „chathac". Deºi acest verb este folosit numai o datã în Sfînta Scripturã, însemnãtatea lui poate fi înþeleasã din alte izvoare ebraice. 40 Cunoscutul
dicþionar ebraico-englez al lui Gesenius aratã cã, în sensul propriu al cuvîntului, el înseamnã „a tãia" sau „a împãrþi". 41

În acest context, comentariile lui Gabriel sînt revelatoare. El îi spune lui Daniel cã 490 de ani trebuie sã fie „tãiaþi" din lunga perioadã de 2300 de ani. Ca punct de pornire pentru cei 490 de ani, Gabriel aratã spre porunca „pentru zidirea din nou a Ierusalimului" (Dan. 9, 25), care a avut loc la 457 î. e. n. , în cel de al ºaptelea an al lui Artaxerxe (vezi capitolul 4 al acestei cãrþi). 42

Cei 490 de ani s-au încheiat la 34 e. n. Dacã tãiem cei 490 de ani din 2300 de ani mai rãmîn 1810 ani. Deoarece cei 2300 de ani aveau sã se întindã cu 1810 ani dincolo de anul 34 e. n. , ei ajung pînã la anul 1844. 43

b. Spre o mai deplinã înþelegere a lucrãrii Domnului Hristos. În prima parte a secolului al nouãsprezecelea, mulþi creºtini - printre care baptiºti, prezbiterieni, metodiºti, lutherani, anglicani, episcopalieni, congregaþionaliºti ºi discipoli - au studiat intens profeþiile lui Daniel 8. 44 Toþi aceºti cercetãtori ai Sfintelor Scripturi aºteptau sã aibã loc unele evenimente foarte semnificative la sfîrºitul celor 2300 de ani. Conform înþelegerii pe care o aveau cu privire la puterea cornului cel mic ºi sanctuar, ei se aºteptau ca aceastã perioadã profeticã sã se termine cu purificarea bisericii, eliberarea Palestinei ºi a Ierusalimului, întoarcerea iudeilor, cãderea turcilor sau a puterii musulmane, nimicirea papalitãþii, restaurarea adevãratei închinãri, începutul mileniului pãmîntesc, ziua judecãþii, curãþirea pãmîntului prin foc, sau a doua venire. 45

Nici una din aceste preziceri nu s-a materializat ºi toþi aceia care au crezut în ele au fost dezamãgiþi. Însã adîncimea dezamãgirii lor a fost determinatã de natura evenimentului aºteptat. În mod clar, dezamãgirea acelora care au aºteptat pe Hristos sã revinã la 1844 a fost mult mai traumatizantã decît acelora care au aºteptat revenirea iudeilor în Palestina. 46

Ca un rezultat al dezamãgirii lor, mulþi au renunþat la studierea profeþiilor sau au abandonat metoda istoricistã de interpretare a profeþiei, care condusese la aceste concluzii. 47 Cu toate acestea, unii au continuat sã studieze aceastã profeþie ºi subiectul sanctuarului, cu multã rugãciune ºi perseverenþã, continuînd sã priveascã la lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc în favoarea lor. Eforturile lor au fost rãsplãtite cu noi ºi bogate perspective asupra acestei lucrãri a Domnului Hristos. Ei au descoperit cã credinþa profeticã istoricã a primei biserici, cum ºi a Reformaþiunii, era încã valabilã. Calculele timpului profetic erau în adevãr corecte. Cei 2300 de ani s-au sfîrºit la 1844. Greºeala lor ºi a tuturor interpreþilor acelui timp a constat în înþelegerea naturii evenimentului ce avea sã aibã loc la sfîrºitul acelei perioade profetice. O luminã nouã cu privire la lucrarea Domnului Hristos în Sanctuar a transformat dezamãgirea lor în nãdejde ºi bucurie. 48

Studiind învãþãturile Sfintelor Scripturi cu privire la sanctuar, ei au descoperit faptul cã în 1844, Domnul Hristos a venit la Cel Îmbãtrînit de zile ºi a
început faza finalã a lucrãrii Sale, de Mare Preot în Sanctuarul ceresc. Aceastã lucrare era antitipul Zilei de Ispãºire, de curãþire a sanc- tuarului, pe care Daniel 7 o prezintã ca fiind judecata pre- adventã, de cercetare.

Aceastã nouã înþelegere a slujbei Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc „nu este o îndepãrtare de credinþa istoricã creºtinã. Ea este, dimpotrivã, completarea logicã ºi realizarea inevitabilã a acestei credinþe. Ea este, pur ºi simplu, manifestarea eschatologicã ºi împlinirea desfãºurãrilor profetice ce caracterizeazã Evanghelia cea veºnicã. în actul final al mãrturiei ei date lumii. " 49

Importanþa în cadrul Marii lupte

Profeþiile din Daniel 7 ºi 8 descoperã perspective mai cuprinzãtoare cu privire la rezultatul final al marii lupte dintre Dumnezeu ºi Satana.

Îndreptãþirea caracterului lui Dumnezeu. Prin activitatea cornului cel mic, Satana a încercat sã conteste autoritatea lui Dumnezeu. Acþiunile acestei puteri au fost o blamare, o desconsiderare a Sanctuarului ceresc, centrul guvernãrii lui Dumnezeu. Viziunile din Daniel aratã spre o judecatã pre-adventã, în care Dumnezeu va aduce un verdict de condamnare a cornului cel mic ºi, în acest fel, chiar asupra Satanei. În lumina Golgotei, toate acuzaþiile Satanei vor fi respinse.

Toþi vor ajunge sã înþeleagã ºi sã fie de acord cã Dumnezeu este drept, cã El nu poartã nici o rãspundere pentru existenþa pãcatului. Caracterul Sãu va ieºi ireproºabil, iar guvernarea iubirii Sale va fi reafirmatã.

Reabilitarea poporului lui Dumnezeu. În timp ce judecata aduce condamnare asupra puterii apostate a cornului cel mic, ea face „dreptate sfinþilor
Celui Prea Înalt" (Dan. 7, 22). În adevãr, aceastã judecatã nu numai cã reabiliteazã, Îl apãrã pe Dumnezeu înaintea Universului, ci ºi pe poporul Sãu.
Deºi sfinþii au fost dispreþuiþi ºi persecutaþi pentru credinþa lor în Hristos, în decursul veacurilor, aceastã judecatã pune lucrurile în ordine. Poporul lui Dumnezeu se va bucura de împlinirea fãgãduinþei lui Dumnezeu: „De aceea, pe oriºicine Mã va mãrturisi înaintea oamenilor, îl voi mãrturisi ºi Eu înaintea
Tatãlui Meu care este în ceruri" (Mat. 10, 32; cf. Luca 12, 8. 9; Apoc. 3, 5).

Judecata ºi mîntuirea. Pune oare judecata de cercetare în pericol mîntuirea acelora care cred în Isus Hristos? Nu, nicidecum! Adevãraþii credincioºi trãiesc în unire cu Hristos, încrezîndu-se în El ca Mijlocitor (Rom. 8, 34). Siguranþa lor este în fãgãduinþa cã „avem la Tatãl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihãnit" (1 Ioan 2, 1).

De ce este necesarã atunci o judecatã pre-adventã? Aceastã judecatã nu este necesarã pentru Dumnezeu. Ea este, în primul rînd, în folosul Universului,
rãspunzînd acuzaþiilor lui Satana ºi asigurînd fiinþele necãzute cã Dumnezeu va îngãdui sã intre în Împãrãþia Sa numai pe aceia care au fost realmente convertiþi. În felul acesta, Dumnezeu deschide cãrþile cerului pentru o nepãrtinitoare cercetare a lor (Dan. 7, 9. 10).

Fiinþele omeneºti aparþin uneia din urmãtoarele trei clase:
1. Cei nelegiuiþi, care au respins autoritatea lui Dumnezeu;
2. Credincioºii adevãraþi, care, prin credinþa în meritele lui Hristos, trãiesc în ascultare de Legea lui Dumnezeu;
3. Aceia care par a fi credincioºi adevãraþi, dar nu sînt.

Fiinþele necãzute în pãcat pot discerne foarte repede prima clasã. Dar cine este un credincios adevãrat ºi cine nu este? Ambele grupe sînt scrise în cartea
vieþii, care conþine numele tuturor acelora care au intrat vreodatã în slujba lui Dumnezeu (Luca 10, 20; Filip. 4, 3; Dan. 12, 1; Apoc. 21, 27). Chiar ºi biserica are credincioºi adevãraþi ºi credincioºi falºi, grîu ºi neghinã (Mat. 13, 28-30).

Fiinþele create de Dumnezeu, necãzute în pãcat, nu sînt atotcunoscãtoare; ele nu pot citi inima. „Astfel cã este necesarã o judecatã - înainte de a doua venire a lui Hristos - pentru a separa adevãrul de minciunã ºi pentru a demonstra Universului interesat dreptatea lui Dumnezeu în salvarea credinciosului sincer. Problema priveºte pe Dumnezeu ºi universul ºi nu þine de relaþia dintre Dumnezeu ºi adevãraþii Lui copii. Aceasta cere o deschidere a cãrþilor din ceruri, pentru a expune judecãþii publice pe aceia care ºi-au mãrturisit credinþa lor ºi al cãror nume a intrat în cartea vieþii". 50

Domnul Hristos prezintã aceastã judecatã în parabola Sa despre ospãþul nunþii ºi cei care au rãspuns generoasei invitaþii a Evangheliei. Pentru cã nu toþi
aceia care au ales sã fie creºtini sînt ºi ucenici adevãraþi, Împãratul vine ca sã cerceteze pe oaspeþi ºi sã vadã cine are haina de nuntã. Aceastã hainã reprezintã „caracterul curat, fãrã patã, pe care adevãraþii urmaºi ai lui Hristos îl posedã.

Bisericii îi este dat ’sã se îmbrace cu in subþire, strãlucitor ºi curat’, . ’fãrã patã, fãrã zbîrciturã sau altceva de felul acesta, ci sfîntã ºi fãrã prihanã’ (Apoc. 19, 8; Ef. 5, 27). Inul curat, spune Scriptura, ’sînt faptele neprihãnite ale sfinþilor’ (Apoc. 19, 8). El reprezintã neprihãnirea Domnului Hristos, caracterul Sãu nepãtat, ce prin credinþã este atribuit tuturor acelora care-L primesc ca Mîntuitor personal". 51 Cînd Împãratul cerceteazã pe oaspeþi, numai aceia care s-au îmbrãcat cu haina neprihãnirii Domnului Hristos, oferitã într-un mod atît de generos în invitaþia Evangheliei, sînt acceptaþi ca adevãraþi credincioºi. Aceia care mãrturisesc a fi urmaºi ai lui Dumnezeu, dar care trãiesc în neascultare ºi nu sînt înveºmîntaþi în neprihãnirea lui Hristos, vor fi ºterºi din cartea vieþii (vezi Ex. 32, 33).

Noþiunea de judecatã de cercetare a tuturor acelora care mãrturisesc credinþa lor în Hristos nu contrazice învãþãtura Bibliei despre mîntuirea prin credinþã, prin har. Pavel ºtia cã într-o zi avea sã stea în faþa judecãþii. De aceea, El ºi-a exprimat dorinþa de a fi „gãsit în El, nu avînd o neprihãnire a mea, pe care mi-o dã Legea, ci aceea care se capãtã prin credinþa în Hristos, neprihãnirea pe care o dã Dumnezeu, prin credinþã" (Filip. 3, 9). Toþi aceia care sînt uniþi cu Hristos sînt siguri de mîntuire. În faza pre-adventã a ultimei judecãþi, adevãraþii credincioºi, aceia care au o legãturã mîntuitoare cu Hristos, sînt recunoscuþi înaintea Universului necãzut în pãcat.

Totuºi, Domnul Hristos nu poate asigura mîntuirea pentru aceia care mãrturisesc a fi creºtini, bazîndu-se numai pe mulþimea faptelor bune pe care ei
le-au fãcut (vezi Mat. 7, 21-23). Rapoartele din ceruri sînt, deci, mai mult decît un simplu instrument pentru alegerea a ceea ce este adevãrat, de ceea ce este fals. Ele sînt, de asemenea, baza pentru confirmarea, înaintea îngerilor, a adevãraþilor credincioºi.

.Departe de a lipsi pe credincios de siguranþa lui în Hristos, învãþãtura despre sanctuar o susþine. Ea ilustreazã ºi clarificã în mintea sa planul de
mîntuire. Inima lui pocãitã se bucurã atunci cînd pricepe realitatea morþii înlocuitoare a Domnului Hristos pentru pãcatele sale, aºa cum a fost prefiguratã
în jertfele ce se aduceau la sanctuar. Mai mult chiar, credinþa sa se înalþã spre a-ºi gãsi sensul într-un Hristos viu, în mijlocirea Sa preoþeascã sãvîrºitã chiar în prezenþa lui Dumnezeu. " 52

Un timp în care sã fim gata. Dumnezeu doreºte ca aceastã veste bunã a terminãrii slujirii, sãvîrºite de Domnul Hristos, sã fie dusã în toatã lumea înainte
de revenirea lui Hristos. Centrul acestei solii este Evanghelia cea veºnicã, care trebuie sã fie vestitã cu un simþãmînt de urgenþã, pentru cã „ceasul judecãþii a sosit" (Apoc. 14, 7). Aceastã chemare avertizeazã lumea cã judecata lui Dumnezeu are loc acum.

Astãzi, noi trãim în timpul simbolizat de ispãºire. Dupã cum israeliþii erau chemaþi sã-ºi smereascã sufletele în acea zi (Lev. 23, 27), tot astfel Dumnezeu
cheamã pe tot poporul Sãu sã trãiascã experienþa unei pocãinþe profunde. Toþi aceia care voiesc ca numele lor sã rãmînã în cartea vieþii trebuie sã-ºi punã viaþa în rînduialã cu Dumnezeu ºi cu semenii lor în timpul acestei judecãþi a lui Dumnezeu (Apoc. 14, 7).

Lucrarea Domnului Hristos, ca Mare Preot, se apropie de încheierea ei. Anii punerii la probã a neamului omenesc53 se scurg repede. Nimeni nu ºtie cînd
vocea lui Dumnezeu va proclama: „S-a sfîrºit. " „Luaþi seama, vegheaþi ºi rugaþivã; cãci nu ºtiþi cînd va veni vremea aceea" (Marcu 13, 33).

Deºi trãim în timpul teribil reprezentat prin Ziua Ispãºirii, nu trebuie sã ne temem. Isus Hristos, în dubla Sa capacitate de jertfã ºi Preot, slujeºte în
Sanctuarul ceresc în favoarea noastrã. Pentru cã „avem un Mare Preot însemnat, care a strãbãtut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, sã rãmînem tari în
mãrturisirea noastrã. Cãci n-avem un Mare Preot, care sã n-aibã milã de slãbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca ºi noi, dar fãrã pãcat. Sã ne apropiem

1. Epistola cãtre Evrei descoperã un sanctuar real în ceruri. În Evrei 8, 2, cuvîntul „Locul prea sfînt" este o traducere a cuvîntului grecesc ta hagia, forma pluralã a locului sfînt (lucru). Alte folosiri ale acestui cuvînt la plural pot fi gãsite în Evrei 9, 8. 12. 24. 25;10, 19; 13, 11. Diferite traduceri dau impresia cã slujba Domnului Hristos are loc numai în Locul prea sfînt ºi nu în Sanctuar. Aceasta pentru cã traducãtorii considerã ta hagia ca fiind un plural intensiv, ce se traduce ca un singular. Dar un studiu al traducerii Septuaginta (LXX) ºi al lui Iosif Flaviu aratã cã termenul ta hagia se referã în mod constant la „lucrurile sfinte" sau „locurile sfinte", deci chiar la sanctuar. Acesta este termenul general, folosit cu referire la totalitatea
sanctuarului, cu Sfînta ºi Sfînta Sfintelor.

Faptul cã autorul Epistolei cãtre Evrei foloseºte ta hagia pentru a se referi la totalitatea sanctuarului are un puternic suport exegetic chiar în Epistolã. Prima folosire a cuvîntului ta hagia în Epistola cãtre Evrei, se întîlneºte în 8, 2 ºi este alãturi de expresia „adevãratul cort". Deoarece este clar din 8, 5 cã „cort" (skene) indicã întregul sanctuar, în Evrei 8, 2 ta hagia trebuie sã denumeascã, de asemenea, întregul Sanctuar ceresc. Nu existã nici un motiv pentru a traduce pluralul ta hagia în Evrei, cu „Sfînta Sfintelor" (Locul prea Sfînt). În majoritatea cazurilor, contextul favorizeazã traducerea lui ta hagia cu „sanctuarul" (Hristos ºi slujba Sa de Mare Preot), Ministry, octombrie 1980, pag. 49.

Din studiul lor cu privire la sanctuarul pãmîntesc ºi ta hagia, pionierii adventiºti au tras concluzia cã Sanctuarul ceresc are, de asemenea, douã
compartimente. Aceastã înþelegere a fost baza dezvoltãrii învãþãturii lor cu privire la sanctuar Damsteegt, The Historical Development of the Sanctuary Doctrine in Early Adventist Thought (Dezvoltarea istoricã a doctrinei Sanctuarului în gîndirea primilor adventiºti) Manuscris nepublicat, Biblical Research Instituite of the General Conference of Seventh-day Adventists, 1983; cf. E. G. White, Tragedia Veacurilor, ed. 1981, pag. 378-380; 387-396.

2. Vezi comentariul Biblic A. Z. ª. , vol. 6, ed. rev. , pag. 1082.

3. Scrierile vechi iudaice descoperã faptul cã unii rabini credeau, de asemenea, într-un real Sanctuar ceresc. Comentînd textul din Exod 15, 17, un rabin a spus: „Poziþia sanctuarului pãmîntesc corespunde cu aceea a Sanctuarului ceresc ºi poziþia chivotului cu aceea a Tronului ceresc" (Midrash Rabbah, Numbers; London: Soncino Press, 1961, vol. 1, cap. 4, sec. 13, pag. 110). Un alt rabin, citat în Talmudul babilonian, a vorbit despre „Templul ceresc ºi pãmîntesc" ; Sanhedrin, 99b, I. Epstein, London, Soncino Press, 1969. Un altul, comenta: „Nu existã nici o deosebire de opinie cu privire la faptul cã sanctuarul de jos este o replicã a Sanctuarului de sus" (Leon Nemoy, ed. Midrash cu privire la Psalmi", trad. de W. G. Braude, New Haven, Conn. : Yale University Press, 1959, Ps. 30, sec. 1, p. 386).

4. Epistola cãtre Evrei descrie un Sanctuar real: „Realitatea Sanctuarului ceresc este mai departe subliniatã prin adjectivul ’adevãratul’ din Evrei 8, 2. Sanctuarul ceresc este ’adevãratul’, sau mai bine zis ’cel real’. Termenul grecesc folosit aici, cum ºi în 9, 24, unde este aplicat, de asemenea, la sfera cereascã, este alethinos. Acest adjectiv grecesc înseamnã ’real’, în opoziþie cu ’chipul’. În baza distincþiei sale clasice, adjectivul grecesc alethes, care înseamnã adevãrat, în opoziþie cu fals, adjectivul alethinos, care este folosit de douã ori pentru Sanctuarul ceresc, aratã fãrã echivoc la realitatea existentã a unui Sanctuar ceresc. Cum Dumnezeu este descris ca fiind ’real’, în Ioan 17, 3 ºi, inconsecvent, de cãtre Pavel, ca de exemplu în 1 Tes. 1, 9 folosind termenul alethinos, tot astfel ºi alte entitãþi posedã aceastã realitate, în mãsura în care ele sînt asociate cu realitatea Sa. Cum Sanctuarul ceresc este asociat cu realitatea lui Dumnezeu, tot astfel el este tot atît de real cît este Dumnezeu (Hasel, Lucrarea de ispãºire a Domnului Hristos în ceruri), Ministry, ianuarie 1976, pag. 21.

5. Holbrook, Sanctuary of Salvation (Sanctuarul mîntuirii), pag. 18, ed. 1981 Ministry, ianuarie 1983, pag. 14.

6. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 25.

7. Holbrook, Light in the Shadows (Luminã în umbre), Journal of Adventist Education, octombrie-noiembrie 1983, pag. 27.

8. Ibid. pag. 28.

9. .Dupã cum lucrarea Domnului Hristos avea sã constea din douã mari pãrþi, fiecare din ele întinzîndu-se pe o perioadã de timp ºi avînd un loc deosebit în
Sanctuarul ceresc, tot astfel slujba preînchipuitoare avea loc în douã pãrþi, slujba zilnicã ºi slujba anualã ºi pentru fiecare era rînduitã o despãrþiturã a tabernacolului. " (Figuri din istoria biblicã a Vechiului Testament, vol. 1, pag. 370).

10. La jertfele de dimineaþã ºi seara, preotul reprezenta întreaga naþiune.

11. Tatãl familiei reprezenta pe soþia ºi copiii sãi, care nu aduceau jertfe.

12. Vezi, Angel M. Rodriguez, Sacrificial Substitution and the Old Testament Sacrifices (Înlocuire sacrificatã ºi jertfele Vechiului Testament) în Sanctuary and the Atonement (Sanctuarul ºi ispãºirea), pag. 134-156; A. M. Rodriguez, Transfer of Sin in Leviticus (Transferul pãcatului în Leviticul) în .70 Weeks, Leviticus, and the Nature of Prophecy" ed. F. B. Holbrook (Washington D. C. , Institutul de Cercetãri Biblice, 1986), pag. 169 - 197.

13. "Day of Atonement" (Ziua Ispãºirii), în Enciclopedia Iudaicã, ed. Isidore Singer (New York: Funk and Wagnalls Co, 1903), pag. 286. Vezi, de asemenea, Hasel, Studies in Biblical Atonement I: Continual Sacrifice, Defilement/Cleansing and Sanctuary, în Sanctuary and the Atonement, pag. 97 - 99.

14. Hasel, Studies in Biblical Atonement I. (Studii despre ispãºirea biblicã), pag. 99-107; Alberto R. Treiyer, The Day of Atonement as Related to the Contamination and Purification of the Sanctuary (Ziua Ispãºirii în legãturã cu mînjirea ºi curãþirea Sanctuarului) în .70 Weeks, Leviticus, and the Nature of Prophecy", pag. 253.

15. Holbrook, Light in the Shadows (Luminã în umbre), pag. 27.

16. Ibid, pag. 29.

17. Vezi, Hasel, op. cit. , pag. 115-125.

18. Hasel, The Little Horn, the Saints, and the Sanctuary in Daniel 8 (Cornul cel mic, sfinþii ºi Sanctuarul în Daniel 8) în Sanctuary and the Atonement, pag. 206, 207; Treiyer, Day of Atonement (Ziua Ispãºirii), pag. 252, 253.

19. Holbrook, op. cit. , pag. 29.

20. Azazel, Dicþionarul Biblic A. Z. ª. , pag. 102.

21. Holbrook, Sanctuary of Salvation(Sanctuarul mîntuirii), pag. 16. De-a lungul veacurilor, comentatorii inspiraþi ai Bibliei au ajuns la concluzii asemãnãtoare. În Septuaginta, .Azazel" este redat cu apopompaios, un cuvînt grecesc pentru o zeitate rea. Scriitorii iudei din antichitate ºi primii pãrinþi ai bisericii se refereau la el ca fiind diavolul (Enciclopedia Biblicã A. Z. ª. , ed. rev. , pag. 1291, 1292). Comentatorii, interpreþii din secolele XIX ºi XX, cu vederi asemãnãtoare, cuprind pe Samuel M. Zwemer, William Milligan, James Hastings ºi William Smith - ai bisericii prezbiteriene; E. W. Hengstenberg, Elmer Flack ºi H. C. Alleman - ai bisericii luterane; William Jenks, Charles Beecher ºi F. N. PeLoubet - ai bisericii congregaþionale; John M’Clintock ºi James Strong - ai bisericii metodiste; James M. Gray - al bisericii episcopale reformate; J. B. Rotherhorn - al discipolilor lui Hristos; cum ºi George A. Barton - al societãþii prietenilor. Mulþi alþii au exprimat puncte de vedere asemãnãtoare (Questions on Doctrine, pag. 394, 395). Dacã Azazel reprezintã pe Satana, cum pot Scripturile (vezi Lev. 16, 10) sã-l implice în ispãºire? Dupã cum marele preot, dupã ce fãcea curãþirea sanctuarului, aºeza pãcatele asupra lui Azazel, care era pentru totdeauna îndepãrtat din mijlocul poporului lui Dumnezeu, tot astfel Hristos, dupã ce va curãþi Sanctuarul ceresc, va aºeza pãcatele mãrturisite ºi iertate ale poporului Sãu asupra lui Satana, care va fi apoi îndepãrtat pentru totdeauna dintre cei mîntuiþi. .Cît de potrivit este faptul ca actul de încheiere al dramei tratãrii pãcatului de cãtre Dumnezeu sã fie o întoarcere asupra capului lui Satana a tuturor pãcatelor ºi a vinovãþiei ce, pornind la origine de la el, a adus o astfel de tragedie asupra vieþii acelora care sînt eliberaþi acum de pãcat prin sîngele ispãºitor al Domnului Hristos. În felul acesta, ciclul este complet, iar drama s-a sfîrºit. Numai cînd Satana, instigatorul oricãrui pãcat, este în cele din urmã îndepãrtat, atunci se poate în adevãr spune cã pãcatul este pentru totdeauna ºters din Universul lui Dumnezeu. În acest sens, putem înþelege cã þapul de trimis are o parte în ’ispãºire’ (Lev. 16, 10). Odatã cu mîntuirea celor neprihãniþi, cei rãi vor fi îndepãrtaþi iar, Satana nemaiexistînd, Universul va fi din nou într-o stare de perfectã armonie, aºa cum a fost la început, mai înainte de pãtrunderea pãcatului" (Comentariul Biblic A. Z. ª. , vol. 1, ed. rev. , pag. 778).

22. Holbrook, Sanctuary of Salvation (Sanctuarul mîntuirii), pag. 16.

23. Treiyer, Day of Atonement (Ziua Ispãºirii), pag. 245.

24. Holbrook, Light in the Shadows (Luminã în umbre), pag. 30.

25. Vezi capitolul 4.

26. Henry Alford, The Greek Testamen. ed. a 3-a, (London: Deighton, Bell and
Co. , 1864, vol. 4), pag. 179.

27. B. F. Westcott, .Epistle to the Hebrews" (Epistola cãtre Evrei), pag. 271, 272.

28. Aºezînd aceste pãcate mãrturisite asupra lui Hristos, ele sînt transferate, de fapt, asupra Sanctuarului ceresc (White, Marea Luptã, pag. 364, 365/ ed. 1981).

29. Aceastã judecatã se ocupã cu aceia care au mãrturisit a fi urmaºi ai Domnului Hristos. .În serviciul tipic, numai aceia care au venit înaintea lui
Dumnezeu, mãrturisind ºi pocãindu-se, ºi ale cãror pãcate, prin sîngele jertfei ispãºitoare, erau transferate asupra sanctuarului, numai aceia aveau o parte în serviciul din Ziua Ispãºirii. Tot astfel, în marea zi a ispãºirii finale ºi a judecãþii de cercetare, sînt luate în consideraþie numai cazurile celor ce au mãrturisit a fi poporul lui Dumnezeu. Judecata celor rãi este o lucrare distinctã ºi aparte ºi are loc la o datã mai tîrzie. ’Cãci sîntem în clipa cînd judecata stã sã înceapã de la casa lui Dumnezeu. ªi dacã începe cu noi, care va fi sfîrºitul celor ce nu ascultã de Evanghelia lui
Dumnezeu?’ (1 Petru 4, 17)" (Idem, pag. 480).

30. Tradiþia iudaicã a înfãþiºat de mult .Yom Kippur", ca o zi a judecãþii, o zi în care Dumnezeu stã pe tronul Sãu ºi judecã lumea. Cãrþile rapoartelor din ceruri sînt deschise, fiecare trece pe dinaintea Lui ºi destinul lor este sigilat. Vezi .Ziua Ispãºirii", Enciclopedia Iudaicã; Morris Silverman, comp. and ed. , High Holyday Prayer Book (Hartford, Conn. : Prayer Book Press, 1951), pag. 147, 164. Yom Kippur aduce, de asemenea, mîngîiere ºi asigurare credinciosului, cãci este ziua în care aºteptarea teribilã a unei judecãþi ce stã sã vinã face, în cele din urmã, loc convingerii pline de încredere cã Dumnezeu nu condamnã, ci va ierta pe deplin pe aceia care se întorc la El în pocãinþã ºi umilinþã (William W. Simpson, Jewish Prayer and Worship
- New York: Seabury Press, 1965), pag. 57, 58.

31. Vezi Arthur J. Ferch, The Judgment Scene in Daniel 7 (Scena judecãþii din Daniel 7), in Sanctuary and Atonement, pag. 163-166, 169.

32. Referitor la dificultãþile pe care le indicã interpretarea cã Antioh este cel reprezentat în Daniel, vezi W. H. Shea, Selected Studies on Prophetic Interpretation (Studii alese de interpretare biblicã), pag. 25 - 55.

33. Shea, Unity of Daniel (Unitatea lui Daniel) în Symposium on Daniel (Simpozion cu privire la Daniel), ed. F. B. Holbrook (Washington, DC: Biblical
Research Institute of the General Conference of Seventh-day Adventists, 1986), pag. 165-219.

34. The Amazing Prophecies of Daniel and Revelation (Uimitoarele profeþii ale lui Daniel ºi Apocalips), These Times, aprilie 1979, pag. 18. Vezi, de asemenea, Maxwell, God Cares, vol. 1, pag. 166-173; ºi capitolul 12.

35. În sanctuarul pãmîntesc, în Ziua Ispãºirii, marele preot, odatã ce termina lucrarea sa din prima despãrþiturã, intra în Sfînta Sfintelor. .Astfel cã, atunci cînd Hristos a intrat în Sf|nta Sfintelor pentru a aduce la îndeplinire lucrarea de încheiere a ispãºirii, El a încetat lucrarea Sa în prima despãrþiturã. Dar cînd s-a încheiat slujirea din prima despãrþiturã, a început lucrarea în a doua despãrþiturã... Tot astfel ºi Hristos a terminat prima parte a lucrãrii Sale, ca Mijlocitor al nostru, pentru a începe a doua parte a lucrãrii, mijlocind mai departe cu sîngele Sãu, înaintea Tatãlui, în
favoarea pãcãtoºilor. " (Tragedia Veacurilor, pag. 392/ed. 1981).

36. Termenul ebraic nitsdaq, este tradus prin .va fi curãþit". Aceastã traducere este fãcutã dupã cea latinã (Vulgata) care spune mundabitur, .curãþit", ºi îºi are rãdãcina în primele versiuni greceºti ale Vechiului Testament, Septuaginta ºi Teodoþian, care redau expresia Katharisthesetai .va fi curãþit".
Majoritatea versiunilor moderne nu mai reflectã aceastã redare tradiþionalã.

Pentru cã nitsdaq derivã din rãdãcina verbului tsadaq, care poate fi redat în multe feluri, inclusiv .a face dreptate", .a pune în rînduialã", .a fi drept", .neprihãnit", .îndreptãþit" ºi .apãrat, reabilitat", aceste traduceri redau tsadaq cu .readus în starea sa de drept", .reconsacrat" ºi .restaurat". Paralelismul poetic al Vechiului Testament demonstreazã cã tsadaq poate fi sinonim cu taher, .a fi curat", .pur" (Iov 4, 17; 17, 9), cu zakah, .a fi curat, pur" (Iov 15, 14; 25, 4) ºi bor, .curãþie" (Ps. 18, 20). Nitsdaq, deci, .include în categoria lui semanticã astfel de sensuri ca: curãþire, apãrare, reabilitare, îndreptãþire, punere în rînduialã, refacere, restabilire. Indiferent de felul în care este redat termenul ebraic într-un limbaj modern, curãþirea sanctuarului cuprinde curãþirea realã, efectivã, ca ºi acþiunile de apãrare-reabilitare, îndreptãþire ºi refacere" (Hasel, Cornul cel mic, Sanctuarul ceresc ºi Timpul sfîrºitului: Un studiu al lui Daniel 8, 9-14; în .Symposium on Daniel", pag. , 453. Vezi, de asemenea, idem, p. 448-458; Hazel .The Little Horn, The Saints and The Sanctuary in Daniel 8 în Sanctuary and Atonement, pag. 203-208. Niels-Erik Andreasen .Translation of Nisdaq în Daniel 8, 14 în Symposion on Daniel, pag. 475-496; Maxwell, God Cares, vol. I, pag. 175, .Hristos ºi lucrarea Lui de Mare Preot", Ministry, octombrie 1980, pag. 34, 35.

37. Unii au interpretat .cele 2300 seri ºi dimineþi" ca fiind numai 1150 de zile. Dar aceastã interpretare este contrarã uzanþei ebraice. Carl F. Keil, redactorul comentariului Keil and Delitzsch, scria: .Cînd evreii doresc sã exprime în mod separat ziua ºi noaptea, pãrþile componente ale unei zile a sãptãmînii, atunci sînt exprimate ambele numere. De exemplu, ei spun patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi (Gen. 7, 4, 12; Ex. 24, 18; 1 Regi 19, 8) ºi trei zile ºi trei nopþi (Iona 2, 1; Mat. 12, 40) ºi nicidecum optzeci sau ºase zile ºi nopþi, atunci cînd vor sã spunã patruzeci sau trei zile complete, pline. Un cititor evreu nu poate sã înþeleagã perioada de timp de 2300 seri ºi dimineþi ca fiind 2300 jumãtãþi de zile sau 1150 zile întregi, pentru cã o
searã ºi o dimineaþã au constituit la Creaþiune nu o jumãtate de zi. ci o zi întreagã. Trebuie, de aceea, sã luãm cuvintele aºa cum sînt ele, înþelegîndu-le ca fiind 2300 zile complete". C. F. Keil, Comentariul Biblic al Cãrþii lui Daniel, tr. M. G. Easton, in C. F. Keil ºi F. Delitzsch, Comentariul Biblic al Vechiului Testament, (Grands Rapids: Wm. B. Eerdmans, 1959); vol. 25, pag. 303, 304. Pentru o mai amplã argumentare, vezi Hasel, Sanctuarul în Daniel 8, în lucrarea Sanctuarul ºi Ispãºirea, pag. 195. Hasel, Cornul cel mic, Sanctuarul ºi timpul sfîrºitului, în lucrarea Simpozion cu privire la Daniel, pag. 430-433. Siegfried J. Schwantes, Ereb Boqer of Daniel 8: 14 Reexamined, în lucrarea Simpozion cu privire la Daniel, pag. 462- 464; Maxwell, God Cares, vol.
1/pag. 174.

38. Froom, Prophetic Faith of Our Fathers (Credinþa profeticã a pãrinþilor noºtri), vol. 2, pag. 985; vol. 3, pag. 252, 743; vol. 4, pag. 397, 404. Pentru principiul cã o zi profeticã reprezintã un an literal, vezi Shea, Selective Studies on Prophetic Interpretation, pag. 56-93.

39. Vezi Hasel, Sanctuary in Daniel 8 din lucrarea Sanctuary and Atonement, pag. 196. 197: Shea, Unity of Daniel (Unitatea lui Daniel), în Symposium on Daniel, pag. 220-230.

40. Analizarea scrierilor iudaice, ca de exemplu Mishnah, descoperã faptul cã deºi chathak poate însemna a stabili, fixa, hotãrî, cel mai obiºnuit sens are de a face cu ideea de a tãia, a despãrþi. Shea, The Relationship Between the Prophecies of Daniel 8 and Daniel 9 (Relaþia dintre profeþia din Daniel 8 ºi Daniel 9) în lucrarea Sanctuary and Atonement, pag. 242.

41. Gesenius, Hebrew and Chaldee Lexicon to the Olt Testament Scripture, tr. S. P. Tregelles (Grand Rapids: W. B. Eerdmans, ed. retip. , 1950), pag. 314.

42. Vezi Ferch, Commencement Date for the Seventy Week Prophecy (Data de început a profeþiei celor 70 de sãptãmîni), în 70 Weeks, Leviticus, and the Nature of Prophecy, pag. 64-74.

43. Din Daniel 8 reiese clar faptul cã cele 2300 zile trebuie sã acopere o lungã perioadã de timp. Întrebarea ce se pune este: .În cîtã vreme se va împlini vedenia?" (Dan. 8, 13). Termenul vedenie este acelaºi ca cel folosit în versetele 1, 2. Astfel cã, atunci cînd i se pune întrebarea de cãtre îngerul ceresc: .În cîtã vreme se va împlini vedenia?", el aºteaptã un rãspuns care sã acopere întreaga viziune, simbolistica primului animal ºi pînã la simbolistica celui de al doilea animal, pînã la simbolul cornului ºi pînã la sfîrºitul timpului, aºa cum este indicat în versetele 17 ºi 19 din Daniel 8. Cã 2300 de seri ºi dimineþi rãspunde la aceastã întrebare aratã în mod clar, cã ele trebuie sã acopere perioada de la Imperiul medo-persan ºi pînã la sfîrºitul
timpului, înþelegînd cã ele reprezintã ani.

44. Damsteegt, Foundation of the Seventh-day Adventist Message and Mission, pag. 14. 15; Froom, Prophetic Faith of Our Fathers, vol. 4.

45. Froom, op. cit. , pag. 404.

46. Vezi e. g. , Francis D. Nichol, The Midnight Cry (Strigarea de la miezul nopþii), Washington D. C. , Review and Herald, 1944.

47. Froom, op. cit. , vol. 1-4; Damsteegt, op. cit. , pag. 16-20.

48. Damsteegt, op. cit. , pag. 193-146; White, Marea Luptã, pag. 387-396;ed. 1981.

49. Froom, Movement of Destiny (Miºcarea destinului), pag. 543.

50. Holbrook, Light in the Shadows, pag. 34.

51. White, Parabolele Domnului, ed. 1980, pag. 245.

52. Holbrook, op. cit. , pag. 35.

53. Încheierea timpului de probã al neamului omenesc este timpul cînd pocãinþa nu mai este nicidecum posibilã. Timpul de probã al unei persoane se poate sfîrºi prin una din aceste trei cãi: (1) cînd moare; (2) cînd a comis pãcatul de neiertat (Mat. 12, 31, 32: Luca 12, 10); (3) cînd timpul de probã se încheie pentru toþi, chiar înainte de a doua venire. Atîta timp cît Domnul Hristos slujeºte ca Mare Preot ºi Mijlocitor între Dumnezeu ºi om, harul este posibil. .Nici o judecatã, nici o sentinþã nu poate fi datã fãrã milã, pînã cînd lucrarea Domnului Hristos ca Preot nu s-a sfîrºit. Dar cele ºapte ultime plãgi sînt revãrsate neamestecate cu milã (Apoc. 14, 10; 15, 1), deoarece ele se revarsã dupã ce Domnul Hristos a încetat sã mai mijloceascã ºi deci, timpul de probã s-a încheiat" (Uriah Smith, în Enciclopedia Biblicã A. Z. ª. , ed. rev. , pag. 1152).

Cine se ocupa mai multi sa critice pe altii ,nu poate iubii pe nimeni .

Da, se pare ca a folosit site-ul asta: http://www.ellenwhit...rom/criticb.htm

 mizerabilu, on 20th February 2010, 18:53, said:

8. Mai presus de toate, sa aveti o dragoste fierbinte unii pentru altii, caci dragostea acopera o sumedenie de pacate.

9. Fiti primitori de oaspeti intre voi, fara cartire.

10. Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit.

11. Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea pe care i-o da Dumnezeu: pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor! Amin.


Concluzie: Dragostea iarta dar slujirea se face dupa puterea crerdintei pe care i-o da Domnul fiecaruia nu mai sus.

Edited by husand, 21 February 2010 - 00:31.

 zexelica, on 20th February 2010, 16:17, said:

   Prietene, se pare ca ai citit si studiat prea putin Biblia si cartea pe care o citezi. Ai citit si inteles vreodata cartea Evrei din Noul Testament? Te-ai aplecat vreodata asupra cartilor profetice Daniel si Apocalipsa? Stii tu ce insemna Darul proorociei atribuit Bisericii lui Iisus la vremea sfarsitului? Ai citit vre-o autobiografie a vietii Ellenei White? Cunosti semnificatia Sanctuarului in Vechiul Testament? Mai intai trebuie sa te familiarizezi cu aceste lucurui apoi vei intelge corect ce spune Ellen White in Marea Lupta.
  De obiecei, citim superficial careva randuri dintr-o carte, auzim ce spun altii si tragem pripit o concluzie gresita.
  Omul de mai sus ti-a raspuns in mare parte la nemultumirile tale. Nu-i de-ajuns. Deschide biblia si verifica-le cu ajutorul lui Dumnezeu. Succes.

Mai, am verificat site-ul acela si, se pare, ca madama respectiva chiar a mintit. Mai multe, voi verifica.

 MacBookAir, on 21st February 2010, 19:35, said:

Site-ul acela este un site tendentios ca, continut....

http://www.whiteestate.org/
http://www.azsromani...g/egw/index.htm


Si uite si resurse oficiale

Edited by ktulu22, 21 February 2010 - 19:49.

Deci, sa inteleg ca site-ul oficial ortodox are doctrina corecta?

 MacBookAir, on 21st February 2010, 19:50, said:

Tu ori nu ai inteles, ori te faci...

 ktulu22, on 21st February 2010, 21:07, said:

Chiar nu inteleg: tu argumetezi ci site-ul oficial adventist. De ce un ortodox nu are dreptate cand te trimite la site-ul oficial BOR?

Atat site-urile care contin scrieri care o condamna cat si cele care contin scrieri care incearca sa dreaga busuiocul Ellenei G. White, contin scrieri tendentioase. Ambele tabere au falsificat scrierile a.i. ceea ce sustin ei sa fie sprijinit.

 Guzunoi, on 21st February 2010, 22:02, said:

Pana acum, am vazut un site cu marturia unei adventiste convinse care reda ce a spus madama. Adica celelalte marturii adventiste despre viziunile ei sunt adevarata, numai ce se poate demonstra minciuna devine tendentios. Hmm..... Paraca scapasem de stilul asta in decembrie '89.

 MacBookAir, on 21st February 2010, 22:05, said:

Ca sa demonstrezi ca o femeie oarecare minte, ar trebui nu numai sa fi contemporan ci ea, dar sa si intri in contact direct cu ea. Nu crezi?

 Guzunoi, on 21st February 2010, 22:19, said:

Mai, nu sunt vreun specialist, insa despre Einstein nimeni nu a zis ca minte. Deci, unde nu e fum, nu e nici foc. Adica femeia aia contemporana cu ea, avand aceeasi religie, minte cu nerusinare? Hai sa fim seriosi.

Mai mult, in topic este o doctrina falsa, deoarece sanctuarul nu mai trebuie curatat, a fost curatat la cruce.

 MacBookAir, on 21st February 2010, 23:07, said:

Vorbele lui Einstein, sunt demonstrabile/masurabile astazi.Vorbele femeii aleia nu sunt.
Ceea ce incerci tu prin semnul ala a intrebarii urmat de "hai sa fim seriosi", este de fapt ceea ce se numeste clevetire. Stii cum era pedepsita clevetirea?

 MacBookAir, on 21st February 2010, 23:07, said:

Ok. Sanctuarul o fi fost curatat la cruce. Si eu cred tot asa.

 zexelica, on 20th February 2010, 17:17, said:

......ai fost dovedit de n ori ca minti cu nerusinare.....te bazezi doar
pe faptul ca majoritatea nu mai citesc in urma.....egw a aratat unde au
gresit pastorul baptist miller, preotul catolic si misionarul evreu care au
fixat datele de prin 1843-1844....

 Guzunoi, on 22nd February 2010, 09:57, said:

Atunci clevetesc.

Quote

OK, deci adventistii sustin o doctrina falsa, iar femeia aceea care a sustinut ca l-a vazut pe Hristos curatand sanctuarul minte.