Orașe și cetăți medievale

Sunt pasionat de epoca medievală.  
Am vizitat multe astfel de oraşe şi am prins gustul excursiilor de acest gen.
Iniţiez acest topic pentru a discuta, a împărtăşi experienţe, a posta imagini, a ne informa unii pe alţii.

De ce "oraşe şi cetăţi medievale"  ?
Sunt un fost militar, de 19 ani retras din armata "de stat".
Am continuat să profesez în domeniul privat, ajungând prin natura serviciului în tot felul de locuri interesante, dar pe care nu am putut să le "savurez". De câţiva ani am decis că viaţa este bună doar dacă îţi faci timp şi pentru satisfacerea dorinţelor personale şi am început să vizitez locuri pe care toată viaţa mi-am dorit să le văd.
Cariera militară am îmbrăţişat-o ca urmare a lecturilor din copilărie şi dorinţei de a face bine, de a lupta pentru cauzele nobile. Nu a fost să fie, dar asta este o altă poveste ce nu îşi are locul pe această arie.  De mic am fost pasionat de cavaleri, lupte grandioase, coduri medievale ale onoarei, războaie pentru o idee, etc.  Majoritatea băieţilor anilor 70 aveam drept modele personajele cărţilor lui Dumas, ne hrăneam spiritual cu faptele de vitejie reale sau închipuite ale cavalerilor.  Mai târziu, am început să citesc despre cruciade şi am descoperit că sunt fascinat de subiect.  
Acum, când am intrat pe panta descendentă a vieţii, am început să vizitez locurile pe care toată viaţa le-am văzut doar în închipuirea mea.  Este un fel de pelerinaj spiritual care îmi hrăneşte sufletul şi mă face să fiu din nou tânăr.

Ok, să lăsăm poveştile şi  "pornim la drum" .
Încep cu un loc special pentru mine.

Aigues-Mortes
http://maps.google.c...e...mp;t=h&z=17

http://www.ot-aigues...Festivities.htm

  Numele de Aigues-Mortes provine de la mlaştinile şi iazurile numite Aigas Mòrtas (apele moarte), care înconjurau localitatea. Locuitorii trăiau din pescuit, vânătoare şi fabricarea sării.   În secolul VIII Carol cel Mare (Charlemagne) construieşte Tour Matafère (791), în mijlocul mlaştinilor, pentru a-i proteja pe pescari şi pe cei care lucrau în saline. Funcţia militară a turnului va deveni una spirituală.

  În secolul al XII-lea portul Aigues-Mortes se extinde. Agde şi Saint Gilles depindeau de Raymond VII, Marseille de Charles d’Anjou, Montpellier de regele de Aragon. Regelui Franţei nu-i aparţinea nici un port. Ludovic IX (Saint Louis) devine interesat de poziţia geografică a oraşului, dorind să obţină accesul la Marea Mediterană. Acesta realizează un drum între mlaştini şi construieşte Tour Carbonnière, care trebuia să protejeze accesul în oraş, după care construieşte Tour de la Constance, pentru a-şi adăposti garnizoana. În 1272, fiul şi succesorul său, Philippe III ordonează crearea unei incinte de metereze în jurul oraşului, lucrări care vor fi terminate după 30 de ani.

  Începând cu 1244, arhitectul Eudes de Montreuil face primele planuri ale portului şi oraşului. Cronicarul Jean de Joinville insistă asupra faptului că Ludovic IX se întâlnea în fiecare zi cu arhitectul său. Ludovic se stabileşte la Aigues-Mortes cu trupele cruciate, care soseau în fiecare zi, începând cu iulie 1244, într-o locuinţă pusă la dispoziţia sa de către templieri. Este însoţit de soţia sa Marguerite de Provence şi de cei doi fraţi, Robert d’Artois şi Charles d’Anjou.

  Incinta, imaginată începând cu 1266, nu este începută decât înainte de 1272, iar în 1285 este construită pe jumătate.
Construcţia este scumpă. Portul devine una dintre principalele legături comerciale ale republicii Gènes şi un mare punct de export, bogăţia sa contribuind la furnizarea resurselor necesare terminării lucrărilor. Incinta este terminată către sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului următor. Oraşul se constituie între 1246 şi 1272, adică înaintea terminării incintei. Porţile sunt trasate neregulat, datorită dezvoltării urbane. La moartea lui Ludovic fundaţiile meterezelor nu sunt decât parţial trasate. Fiul său reia lucrările în 1272, după care intră în război cu regatul de Aragon. Întrerupte, lucrările sunt reluate în 1285 de Philippe le Bel (Filip cel Frumos).

La începutul secolului al XIV-lea incinta este terminată. Este vorba de un dreptunghi, străjuit de turnuri şi străpuns de porţi. Planurile sunt stabilite de Ludovic IX şi arhitectul Eudes de Montreuil, care moare în 1289, lucrările fiind preluate de Cominelli.   Fundaţiile sunt ridicate pe o platormă de lemn. Adusă cu barca, piatra de calcar provine din carierele din Beaucaire şi Baux. Meterezele se întind pe 1634 m.

  Faţada de Vest leagă Tour de la Constance de Tour des Bourguignons, martor al unor evenimente sângeroase (Aigues-Mortes nu a fost cruţat de războiul de 100 ani). Pe Sud sunt porţile: Porte de la Marine, Porte de l’Arsenal, Porte des Galions de l’Organeau. Faţada estică este încadrată de Tour de la Poudrière şi Tour de Villeneuve şi este străbătută de două porţi: Porte de la Reine (poarta reginei, numită astfel după intrarea Anei de Austria, însoţită de Ludovic XIII în 1622) şi Porte des Cordeliers.  Pe nord sunt două turnuri: Tour de la Mèche şi Tour du Sel şi două porţi: Porte Saint Antoine şi Porte de la Gardette, poarta principală a oraşului.

  

  În 1903, meterezele de la Aigues-Mortes sunt clasate drept monument istoric. Trei ani mai târziu, calea ferată care leagă Grau du Roi şi Aigues-Mortes este inaugurată, iar în 1907 sunt plantate 300 hectare de vie în comună.

  Numărul populaţiei a variat destul de mult. În epoca construirii meterezelor, sub Philippe III, populaţia era constituită de 10000 suflete, pentru ca în timpul războaielor civile şi religioase să se diminueze progresiv, iar sub influenţa ciumei (1529, 1540, 1586..) să scadă semnificativ, astfel că în 1774 erau 1600 de suflete. Apoi a început să crească: în 1875 erau 3900 şi în 2000 erau în jur de 6200.

  În 1968 salinele de la Aigues-Mortes erau pe locul doi în Franţa.  

  În 1908 Thomas Lawrence (Lawrence al Arabiei) ajunge în Languedoc şi vizitează Aigues-Mortes, vizită în urma căreia scrie un eseu despre arhitectura secolelor XII-XIII.


  
Aigues-Mortes este chiar acum în mijlocul celui mai mare festival medieval anual ( 22/23 august 2009 - SAINT LOUIS' FESTIVAL ).  
Îmi este greu să descriu atmosfera unui astfel de festival. Sute de oameni costumaţi şi machiaţi în stilul epocii se plimbă pe străduţele  cetăţii.  Poţi vedea ba o vrăjitoare, ba un episcop, ba un cavaler în armură, bau un spiriduş ori drăcuşor. Menestrelii sunt omniprezenţi, aducând la viaţă sunete şi ritmuri demult uitate.  Din oră în oră, pe străzile oraşului aflat în cetate se desfăşoară o procesiune cu stegari, cavaleri, domni şi domniţe, ghidaţi de ritmurile toboşarilor . Nimic amplificat , totul 100% natural.  Afară din cetate sunt organizate turniruri, demonstraţii de îndemânare şi meşteşuguri tradiţionale. Atmosfera este extraordinară. Simţurile îţi sunt bombardate cu un noian de miresme şi arome. Pur şi simplu te simţi vrăjit iar dacă ai fost acolo o singură dată, spiritul acelei cetăţi îţi va rămâne pe veci în suflet.  Turiştii sunt din toată lumea, de la americani până la omniprezenţii japonezi.


Cazarea este o mică problemă în perioadele de vârf, dar dacă se face rezervare din timp ( cu cel puţin câteva luni înainte ), totul va fi bine.  Pentru cei care au rulote sau campere, există o parcare mare, amplasată chiar lângă zidul cetăţii, la aproximativ 300m de intrarea principală. Piaţa ocazională ( dimineaţa ) este de neratat.  Pe lângă faptul că poţi mânca nişte chestii de care nici nu au ştiut că există, ai ocazia să faci cunoştinţă cu adevăraţii fermieri francezi şi să vezi ce înseamnă ( şi ce gust au ) produsele tradiţionale.   Poţi bea un vin rose "de la mama, tata şi bunicii lui", adus chiar de omul care îl îmbuteliază.  


Cei care se duc în Spania, ori se întorc de acolo, pot să se abată de la drumul pe autostradă şi să se oprească măcar o jumătate de zi la Aigues-Mortes. Nu o să regrete !








Imaginile postate sunt facute de mine ( nu mă criticaţi prea tare, sunt doar un biet amator în tainele fotografiei ).

Edited by tomaso, 26 December 2016 - 19:59.

tomaso, on 23rd August 2009, 16:28, said:

Foarte interesant!
Poate mai povestesti si despre alte locuri pe unde ai mai fost. Oricum, am notat aceasta destinatie pe care sper sa o pot vizita in perioada festivalului. Am primit cadou un album cu 100 de castele din Europa si sper sa vizitez macar jumatate.

Edited by me_and_myself, 23 August 2009 - 21:02.

Excelent subiectul !!!
Si pe mine ma pasioneaza foarte tare astfel de locuri si as dori sa fac o lista cu locuri de acest gen pe care sa le vizitez. Pasiunea pentru orase medievale mi s-a aprins brusc dupa ce am vizitat Toledo. M-am intors coplesit de ce am vazut acolo si eu consider Toledo cel mai frumos oras din lume vazut de mine pana acum. Si caut si alte locuri care sa semene macar un pic sau sa fie construite dupa acelasi tipar.

Marturisesc sincer ca nu auzisem de Aigues-Mortes (bine stau foarte prost la capitolul "cultura franceza", nici nu sunt vorbitor al acestei limbi).
Daca o sa ajung vreodata in zona respectiva, o sa il vizitez.

Astept si alte descrieri ale dumneavoastra despre alte locuri de acest gen.
Multumim.
La capitolul asta singurele locuri care imi vin in minte si pe care le-am vizitat sunt Toledo, Veliko Tarnovo in Bulgaria si bineinteles Sighisoara.

Off-topic:
Cred ca datorita carierei dumneavoastra indelungate, ati avut ocazia sa patrundeti si in zone si tari in care noi civilii nu am avea ce cauta acolo. Ma gandesc ca poza de la avatarul dvs. va infatiseaza sau ne inselam?
Daca nu va cerem prea mult si informatiile nu intra in zona privata sau mai mult, clasificata, puteti sa postati intr-un alt topic intamplari si impresii din astfel de zone si tari mai putin calcate de talpa romanului de rand.

Si mie imi place mult subiectul Sunt multe locuri foarte frumoase de genul acesta si prin tara.
Din ce-mi amintesc acum la repezeala ca mi-a placut:
- Alba Iulia: cele mai impresionante ar fi zidurile de tip Vauban, dar bine-nteles ca vezi de toate, incepand cu epoca romana, intr-un spatiu foarte ingust. Si cele doua catedrale merita vazute.
- cetatea (teutona?) din Feldioara/j. Brasov. E tot mai darapanata, nu face nimeni eforturi s-o reconstruiasca, desi e foarte veche. Ai o vedere axcelenta de sus asupra Luncii Oltului.
- vechile cetati taranesti din jurul Brasovului, Mediasului si Sibiului. De obicei este cate un nene cu cheia care ti le deschide si-ti mai povesteste una-alta. Pe langa Brasov imi place Harman, Prejmer, Sampetru. Biertanul, vechea resedinta religioasa saseasca e foarte frumos. Tot pe-acolo e si manastirea Cisterciana de la Carta, care cred ca e cea mai estica a intregului ordin in Europa (nu e chiar cetate, dar e impresionanta). Mai e si vechea cetate a Brasovului, sec. XVII, de pe Dealul Cetatii, pe care am impresia ca putini mai urca s-o vada.
- cetatea Poienari, a lui Tepes, de pe langa Vidraru. Iti iese sufletul pe treptele alea pana sus, dar merita.
- mai sunt vechile palate medievale fortificate, ale nobilimii maghiare, de prin Ardeal, cum ar fi cel de la Lazarea, Harghita. Au fost cele mai multe transformate in sedii CAP iar acum se renoveaza cateva, dar mai mult dupa ureche. La altele a inceput renovarea pe vremea lui Ceausescu si s-a oprit din lipsa de fonduri.
Si multe altele.
In strainatate: Rothenburg ob der Tauber ar fi o varianta germana mai stil Disney a Sighisoarei.

Edited by Pitzifelnic, 24 August 2009 - 11:04.

ultimul concediu facut de mine in genul asta e in umbria, in august
poze aici: http://travel.websho...574381235TaEVyU
pe pagina mea personala veti mai gasi idei pt genul asta de iesiri cu pozele aferente

In cetatea din Salzburg am prins un fel de festival medieval cand am vizitat-o (sau poate asa e toata vara?). Era plin de oameni imbracati in costume medievale, ilustrand diverse meserii din acele vremuri ... fierari, tamplari, dansatori, cantareti ... altii faceau lumanari, bateau monezi, faceau chiar si alcool cum se facea pe vremurile alea si il vindeau Se pare ca cetatea e una dintre cele mai mari si mai frumoase cetati medievale din Europa si e pastrata intr-o stare foarte buna. Iar Salzburg-ul oricum se pare ca e unul dintre cele mai frumoase orase din Europa (am vazut multe recomandari pe site-uri de turism si clasari in topuri turistice), eu unul abia astept sa merg din nou si sa stau mai mult data viitoare (am stat doar o zi cand am fost).

CARCASSONE  
Languedoc-Roussillon, France

Există locuri pe lumea asta care sunt suspendate undeva, cândva, într-un timp  niciodată uitat, trăit atunci și acum în același, parcă, neschimbat decor, aer, aceeași dimensiune, același  ev și-aceeași eră. Locuri peste care timpul trece subtil, nealterându-le farmecul, forța și structura.  Niciodată nu mi-a fost mai greu să descriu o senzație. Pentru că nu voi vorbi aici doar de un loc, obiectiv turistic, istorie pe viu, arhiectură, ev mediu, amor geografic, destinație turistică….departe de mine gândul!

Aici…aici e vorba de o senzație, o trăire, un sentiment copleșitor de déjà vu, pe care îl ai  atunci când pășești pe-acolo și o amintire amețitoare de déjà veccu, care te copleșește de câte ori îți vine în suflet, în minte, inimă, gând…Carcassonne.
(punctele de suspensie, folosite într-un excces care frizează  inflația (!!!), sunt absolut necesare pentru că, uite, cuvintele nu-mi sunt tocmai aliate azi,  când încerc să povestesc despre amorurile mele geografico-istorico-arhitectonico-artistice și mult mai mult decât atât.) Iar punctele alea de suspensie sunt tocmai anumite cuvinte care lipsesc din orice limbă, pentru a putea povesti această incursiune în sublim.
Și te simți frustrat de neputința de a reda doar prin cuvintele existente prin dicționare sau prin  imagini fotografiate ceea ce poți trăi cu adevărat la Carcassonne.
Și trebuie retrăit, on n’oubliez jamais.

Cetatea e tipică celor bine păstrate din Evul Mediu:
are străduțele înguste și o poartă masivă prin care se pătrunde în fortăreață, mult  mister și încă ceva.
Ceva-ul acela…

Ca turist, dacă ai noroc, prinzi și un “festival de la cité”, un spectacol de operă sau teatru, expoziții inedite de artă.
In centrul fortăreței, e o piațetă plină te terase.
Mâncare franțuzească, băuturi și răcoritoare, agitație și nimic foarte special. Asta dacă te duci odată cu hoarda de turiști agitați, gata să se pozeze peste tot, cu toată lumea și nonstop. Seara sau la lasărea nopții.
Singurul beneficiu pe care îl ai dacă alegi această oră de vizită este cetatea în nocturnă: e superbă, iar noaptea are zidurile luminate pe exterior, emanând o lumină și o forță teribile.

Dacă alegi o plimbare solitară, la amiază, pe  caniculă, căldura  “substituind” aglomerația când celialți stau mai mult pitiți prin alte locuri, mai umbroase, poți vedea  ceea ce cohortele de turiști agitați nu te  lasă seara, pe răcoare și buluceală. Să vezi și să cunoști Carcassonne.

Poți să fii  prințesa Carcas, făcând orice pentru aceste ziduri care au supraviețuit istoriei ca nimeni altele.
Să aperi cetatea, frumoasă, dominatoare și legendară.
Un oraș-cetate,  al cărui nume sună în timp și răsună în istorie.
Așa este Carcassonne, așa zice și legenda !

Se spune că în timpul lui Charlemagne, oștile acestuia atacau cetatea, stăpânită la acea vreme de o prințesă numită Carcas. Și după un îndelung asediu, când atacatorii se așteptau ca oștenii din cetate să piară de foame, prințesa aruncă, în derâdere, ultimele provizii peste ziduri, făcându-i să creadă că tot asaltul este în van. Descurajate, trupele ce-nconjurau cetatea pleacară.
De bucurie, prințesa a poruncit  să se bată clopotele cetății. Carcas suna! Carcas sonne!


Rândurile de mai sus au fost luate din blogul doamnei Mirela Pete.
Știam despre Carcassone, citisem despre catarsis, dar ceea ce m-a convins să vizitez acest oraș medieval a fost lectura blogului Doamnei Mirela, căreia îi aduc omagiile mele.

În timp ce pregăteam traseul vacanței de anul acesta, am dat peste această frumoasă descriere.  Mi-am spus: Ei drăcie ! Prea le spune cu foc !!!  Trebuie să văd cu ochii mei !
Și am văzut !
Avea dreptate.
Nu îmi găsesc cuvintele necesare pentru a putea descrie senzațiile trăite acolo.  
Carcassone nu este ceva care "te dă pe spate" ci de alceva pentru care nu am și un cuvânt potrivit. Poate să te dea și pe spate, dacă te uiți la cetatea în sine, dar aceasta este doar forma, nu și conținutul.  Să zicem că se deschide un fel de ochi al lui Shiva, de care nu prea știi,  prin care "vezi"  cavalerii, mândrele domnițe, caii, lăncile, sunetele harnașamentului și al armurilor.
"Vezi" sunete și adulmeci trecutul.


   Situat pe malurile raului Aude, în apropiere de granița cu Spania, Carcassonne este una dintre cele mai bine pastrate cetati medievale din lume si una dintre cele mai mari din Europa, cu ziduri solide, donjoane, santuri de aparare, porti impresionante si turnuri de aparare, pastrand farmecul Evului Mediu Francez.  Fortificatiile au in total peste trei kilometri, cu 52 de turnuri si doua ziduri concentrice, fiind unele dintre cele mai solide.  
   Inaintea cuceririi romane aici se gasea o mica asezare fortificata. Ulterior, Carcassonne se va ridica sub forma unui oras medieval bine aparat, cu ziduri si turnuri masive, greu de cucerit, care inconjurau castelul si catedrala in stil gotic. Datorita ambitiosului plan de reconstructie si conservare, Carcassonne a devenit astazi unul dintre obiectivele turistice cele mai populare in Franta.

  Pe când plecam, meditam la faptul că dacă Dan Brown ar fi fost prin Carcassone, cu siguranță l-ar fi inclus în cărțile lui, mai ales că zona chiar este legată de Sfântul Graal, fiind ( după unii ) locul unde ar fi fost adus acest misterios ceva.  Cei care l-au căutat, de aici și-au început căutarile.

Carcassone este indisolubil legat de Catharism.

Comunitatea Cathara a fost ultima comunitate crestina de sorginte gnostica din Europa. Exterminarea aceastei comunitati, prin Cruciada Albingesiană, este o pata rusinoasa pe fata bisericii Catolice, fiind singura comunitate crestina care a fost anihilata fizic fara nici un fel de incercare chiar fortata de a-i converti. Nici o comunitate religioasa crestina nu a fost distrusa cu forta de alti crestini si exterminata fizic in afara acestor Cathari.

"Caedite eos. Novit enim Dominus qui sunt eius."


Întrebat cum poate fi recunoscut un catolic de un cathars, comandantul cruciaților trimiși să îi decimeze pe catharși, ar fi spus:  "Ucide-i ( pe toți), Dumnezeu va ști care sunt ai lui".  7000 de oameni, femei, copii, bătrâni, au fost uciși atunci.  Alte mii au fost schingiuți, mutilați, despicați, sau folosiți pe post de ținte vii.


Catharismul, apărut în secolul al X-lea, în Sud-Vestul Franței, în regiunea Languedoc din munții Pirinei, s-a răspândit ulterior în intreaga Europă de Vest. Catharii au fost urmasii Pavlikianilor (Paulikianoi) – armeni, care au urmat invataturile lui Marcion si ale arhiepiscopului Paul (Pavel) din Samosata (200 – 275 d.Hr) si urmasii  Bogomililor bulgari, o sectă dualistă gnostică ce sintetizează paulicianismul armean și mișcarea reformatoare a bisericii slave din Bulgaria între 950 și 1396 d.Hr.

Teologia Cathara (cunoscuti in istorie si pe numele de Albigensiani – Albigeois), se numeau intre ei comunitatea “barbatilor si femeilor bune” (Bons Hommes et Bonnes Femmes). La fel ca majoritatea gnosticilor crestini, refuzau Vechiul Testament ca parte din teologia lor dualista, care considera pe Dumnezeul Vechiului Testament drept demiurgul Rau (Satana); si o parte din Noul Testament a fost respins de ei, Cartea lor sfanta era Evanghelia dupa Ioan. Considerând că întreg universul vizibil reprezintă opera Diavolului, Catharii se pronunțau pentru o morală ascetică, fiind împotriva căsătoriei (depuneau jurământ de castitate) și considerând nașterea și chiar viața, rele în esența lor. Priveau întreaga lume materială ca pe o uriașă temniță, în care sufletele (luminoase, aparținând lui Dumnezeu) sunt inchise. În ciuda doctrinei radicale, singurii care practicau real un ascetism aspru erau Perfecții, ceilalți membrii, Auditorii, fiind supuși unui regim mai blând. În ciuda aparențelor, fundamentul tezei cathare se caracteriza printr-un optimism inexistent în dogma catolică: considerând lumea materială drept regatul Diavolului, “purii” excludeau Infernul din viața de Apoi. De asemenea, catharii erau adepții ideii reîncarnării , prin care toate sufletele, după un anumit număr de reveniri în lumea materială, se vor elibera de întuneric și se vor mântui. Deși exista printre cathari chiar dorința de a se elibera urgent de “închisoarea trupului”, prin “endura” (moartea prin înfometare), majoritatea membrilor se rezuma la practicarea ritualurilor inițiatice, de atingere a iluminării spirituale prin asceză. Se poate vorbi astfel despre două feluri de Catharism, radical și dualist.   Regulile comunitatii lor (intr-un fel) se asemanau cu cele ale esenienilor. Din punct de federe al regimului dietetic, ei nu consumau de loc carne si extrem de rar peste. In majoritatea lor erau vegetarieni, nemancand nici un fel de alimente care erau produsul unei reproduceri sexuale.


Cine este interesat de cathari, poate citi o carte excelentă publicată la editura Nemira:  Catharii - de Anne Brenon


Ok, să nu intrăm prea mult în istorie ( cu toate că aș mai scrie vreo 5 pagini ) și să revenim în zilele noastre, cu "indicații prețioase" (sper eu).

Vă recomand să vă alocați cel puțin două zile întregi.   Poate fi "făcut" ( ah, cât îmi displace acest cuvânt ! ) și într-o zi, dar este păcat.  Spun asta pentru că fiecare moment al zilei este o experiență în sine.  Seara, de exemplu, prin vară, la o terasă din mijlocul cetății, sorbind un vin ( cel mai bun vin din lume, se spune ... iar eu nu pot să îi contrazic defel ) la lumina făcliilor aromate, este o experiență de neratat.   Ar fi mare păcat să pierdeți astfel de momente, doar pentru că trebuie să vă aruncați în mașină și sp plecați mai departe.   Veniți după amiaza, cap compas "La cite", cazați-vă la un hotel ( cel din cetate, situat în fața catedralei, rulez big time), apoi descoperiți cetatea la apus de soare. Băteți la pas străduțele pavate cu piatră, lăsați mintea liberă, apoi savurați un vin.  Mă rog, ordinea operațiunilor este o chestiune de opțiune personală. Eu prefer să beau un vin, apoi să mă plimb, să mai beau un vin ( 0,25 cl ) la carafă, apoi iar să mă mai plimb și iar să mai beau un vin ... ... că doar suntem în Franța ... nu?

A doua zi, freș boboc, redescoperiți cetatea, la lumina zilei.  Este mult mai mare decât se vede noapte !  Pe străduțele acelea găsiți tot ce vreți, în materie de shopping. Doamnele vor fi impresioante. Pe mine ( anti-shoppingar declarat ) m-au sedus niște mici magazine ale unor maeștri ciocolatieri.  Dacă credeți că știați ce gust are ciocolata, apoi aflați că ați trăit într-o iluzie. Ciocolata adevărată este făcută doar de acești maeștri ai ciocolatei. Care maeștri ... !??  Artiști !   Ciocolată cu pistachi verde, cu fructe confiate, cu cremă de migdale amare, potolită din plin cu rom ... cu absint ...oooooffff ! Mi-am luat la pachet, sfidând privirile încruntate ale doamnei mele ... îngrijorate de silueta mea și ... a ei , așa, cam de vreo 50 de euro, câte una sau două bucăți din fiecare ...ca să fie.  Cine stătea apoi noaptea ...mâncând și oftând ... ?  Io !




Cât despre mâncare, mai bine să nu discutăm !  Prea multe ar fi de spus, iar eu încă trag de fiare ca să dau cele 8 kile puse pe mine în vacanță. Ale dracului kile dacă vor ele să plece !  Ideea este că oferta este atât de mare și variată, încât mai bine evitați să treceți prin zonele cu restaurante, la ceas de prânz. Dacă nu aveți probleme cu dieta, go for it.

Ar fi multe de spus, dar mă tem să nu plictisesc. Oricum, cuvintele nu pot descrie ceea ce simți acolo.  Postez mai jos niște poze făcute de subsemnatul.

Edited by tomaso, 13 September 2009 - 15:43.

Montagnana
http://maps.google.c.......033023&z=16

Situată în nordul Italiei, pe drumul care leagă Veneția de Cremona,  găsim localitatea Montagnana.
Are o populație de aproximativ 10000 de locuitori.
În centrul orașului se află cetatea în jurul căreia s-a dezvoltat mai apoi și restul orașului.  Zidurile sunt impresionante și foarte bine conservate.

Localitatea este foarte veche, fiind locuită încă din antichitate.  Avem straturi succesive de vestigii arheologice, din mai multe epoci istorice, cele mai timpurii datând din neolitic.  
Fortificarea așezării a început în secolul VI, pentru a se constitui un punct de rezistență în calea invaziei popoarelor migratoare.
Datorită poziționării și din considerente strategice, în epoca mediavală a devenit o fortăreață militară importantă.
Toți conducătorii au întreținut această cetate și de aceea s-a păstrat atât de bine.  

Pentru turistul care vrea să viziteze acest oraș medieval îi recomand să aloce cel puțin 3 ore.  
Ideal ar fi o zi întreagă, pentru a prinde și dimineața și seara.  Ambele perioade ale zilei sunt frumoase. Dimineața ( până la prânz ) se pot vizita obiectivele turistice, apoi o pauză de oameni care se respectă, iar seara se poate lua cina pe una din terasele ce se găsesc din belșug în zona centrală și piața publică.  Cetatea este iluminată frumos, iar centrul  este un punct de întâlnire, având un farmec aparte.    O plimbare pe timp de noapte, după ce ați luat masa, este  indicată.  Totul se vede altcumva decât ziua ( noaptea nu-i ca ziua     )

Se poate intra chiar și cu mașina, dar în perioadele aglomerate este dificil de găsit un loc de parcare.  În orice caz, parcarea se poate rezolva destul de ușor în imediata apropiere. Siguranța mașinilor turiștilor este foarte bună, poliția locală fiind cu ochii pe acestea ca pe butelie.  

Nu intru în mai multe amănunte, lăsându-vă plăcerea să descoperiți propriile puncte de interes.
Mai multe informații găsiți aici: http://www.comune.mo...p...&Itemid=113  

Atașez și câteva forografii personale.

Edited by tomaso, 08 January 2011 - 16:10.

Mantova
http://maps.google.c...0...020599&z=17

http://en.wikipedia.org/wiki/Mantua

Pe același drum Veneția - Cremona, la mică distanță de Montagnana, înconjurat la Nord de apele râului Pad, se afla orașul Mantova.  Este o combinație între un oraș medieval și unul modern.
Putem spune că este un oraș fortificat, înconjurat de ziduri și de resturi ale unui sistem de apărare complex, compus din ziduri, șanțuri și canale. În partea istorică a orașului (NE) găsim orașul medieval.

Despre istoria Mantova se poate vorbi foarte mult.
Sunt urme ale continuității din toate timpurile.   Cele mai vechi urme datează din epoca bronzului și a fierului.
Punct nodal din timpul romanilor până în timpurile noastre, orașul fiind martorul multor bătălii.  Mulți eroi ai istoriei au repurtat succese militare, sau au fost învinși sub zidurile Mantovei.
http://www.iwcmadiso.....p; Facts.html

Mantova reprezintă un izvor de artă și cultură, fiind o piatră importantă de temelie a Renașterii.  
Ca timp de vizitare ar trebui alocate măcar două zile. Desigur, pentru cine vrea doar să arunce o privire, pot  ajunge și trei - patru ore, dar ar fi păcat. Sunt prea multe de văzut și descoperit.

Totodată, este important de știut că aici ne aflăm în inima culturii gastronomice italiene.  Capitală a orezului italian, cu bob lung, este loc de pelerinaj pentru cei care vor să învețe tainele și arta bucătăritului.   Prosciutto, Mortadella, brânza Parmesan veritabilă, în această zonă se fabrică.  Sunt sute de artizani prin jurul Matovei care fabrică aceste minunății, după rețete numai de ei știute.  Descoperim gusturi diferite, în funcție de rețetă, iar chestia asta te înebunește, pentru că oricât ai încerca, mereu găsești ceva și mai bun. După aceea o iei de la capăt. Uitați gusturile produselor de supermarket. Nu au nicio legătură cu produsele veritabile, iar aceasta chiar nu este o poveste de marketing. Nu trebuie ratată ocazia de a savura un astfel de meniu tradițional, la una din zecile de terase aflate în partea istorică. Totul stropit cu un vin bun.  Timp și bani să fie, pentru că tentațiile nu se termină.  Apropo de tentații.
Ca desert, eu vă recomand înghețata.
Mai precis, chiar la ieșirea din piața centrală, pe dreapta, găsim o gelaterie autentică, adevărată.  
O mică afacere de familie, unde rețetele se trasmit doar pe cale orală, pentru a nu putea fi furate.  Mă rog, așa mi-a spus o domnișoară vorbăreață care lucra acolo . Înghețata este groaznic de bună și este făcută așa cum trebuie. Are gust, textură, aromă. Eu prefer combinația pistachi cu cireșe amare. Nu ratați sub nicio formă !

Există în nordul orașului o mare parcare aliniată în lungul exteriorului zidurilor, precum și în interiorul acestora.  
Este ok și aproape de zona istorică.  Tot acolo există și un parc frumos, iar lângă parcare găsim și  o toaletă publică ( din cea cu spălare automată ). De reținut, mai ales pentru doamne.

De la Mantova se pot face plimbări cu vaporașul până la Veneția. Cine are timp ( durează cam o zi ) are ce vedea, pentru că drumul de pe ape trece prin ceea ce înseamnă Italia adevărată.

Postez câteva linkuri mai jos din care se pot extrage informații turistice și locuri de vizitat, precum și niște fotografii personale:
http://www.turismo.m...a.it/index.php/
http://www.tripadvis...a_Lombardy.html
http://www.lifeinita...ombardy/mantova
http://www.ricercaho...dei_gonzaga.php

Îți mulțumesc că m-ai dus la Carcassonne  

Sper să reînvii topicul.

althea, on 20 iulie 2018 - 10:23, said:

Mulțumesc!
O să încerc.

Acum văd de cât timp nu am mai scris nimic ...
Și cu ce avălie începusem!
Ce repede trec anii.

Gozo Citadel,Malta
In 2015 erau in desfasurare ample lucrari de renovare.Nu stiu daca s-au terminat sau nu.Se pot vizita un muzeu etnologic,un muzeu de stiinte naturale,un muzeu de arheologie(foarte mici,evident),o biserica cu interior impresionant,o veche inchisoare.

Edited by zuv, 21 July 2018 - 13:42.

Mdina,Malta

Kaiserburg,Nürnberg

Gravensteen,Gent

Het Steen,Antwerpen/Anvers

Edited by zuv, 27 July 2018 - 10:12.

Castillo de Onda

zuv, on 26 iulie 2018 - 12:59, said:

Frumos castelul, mi-a placut, ca de altfel si orasul.