Traducerea softurilor în limba română

Băi, eiffel, băi, Celest (ordinea nu contează), ce vreți voi de fapt?

1.) Abdicarea de la termenii deja existenți în limba română și/sau ajustarea lor la englezisme (romgleză)?
2.) Adoptarea limbii engleze ca limbă oficială (categoric engleză)?
3.) ... you fucking name it... (............plenty of fucking space here..........)

Cu riscul de a-mi atrage o interdicție (ban) vă spun că sînteți exponenții aceluiași tip de spălare pe creier precum am fost și eu cu vreo 20 de ani în urmă, cînd eram pe cale să fiu făcut membru PCR (dar n-am fost). Ce i se întîmplă acum limbii române este cam la fel de plăcut cu un viol în grup, și deși din punct de vedere statistic 9 persoane din 10 nu blamează un astfel de act, asta nu-l legitimizează.

Că tot sînteți moderatori și SUPER moderatori, vă rog frumos să vă uitați la cît de mult a decăzut calitatea scrierii și a priceperii (de la a pricepe), să nu mai zic de cititură, comparativ cu acum cinci ani pe propriul vostru forum
(pe care figurez din 2005).
Și să vă văd dacă mai SUNTEȚI mândri...

Edited by Parpanghel, 28 July 2010 - 14:29.

eiffel, on 27th July 2010, 16:40, said:

Nu s-a renunțat la nici un accent, pentru că acestea sînt esențiale pentru vorbirea în franceză. Din cele 3 accente (ascuțit, grav și circumflex) s-a umblat în principal la cel circumflex (^), care era în unele situații nenecesar și complica inutil scrierea. Dar oricum s-a lăsat la latitudinea persoanelor și instituțiilor acceptarea acestor modificări, deci n-a fost nimeni pedepsit pentru că nu le-a pus în practică. Diferența între modul delicat al francezilor de a-și promova reforma ortografică și modul brutal în care a procedat Academia în 1993 este la fel ca diferența dintre democrație și totalitarism. Dar și situațiile erau diferite. În cazul francezilor era vorba de o problemă lingvistică, iar în cazul Academiei era vorba de o problemă politică deghizată sub forma uneia lingvistice. Francezii aveau tot timpul la dispoziție, pe cînd academicienii erau în criză de timp, pentru că se apropia ziua în care trebuiau să dea socoteală pentru păcatele grave din timpul comunismului. Asta explică modul stalinist în care a procedat Academia. Pur și simplu academicienii erau disperați că vor trebui să dea socoteală pentru servilismul lor în relația cu cuplul dictatorial, băgat în Academie pe ușa din față, ca și cum era vorba de două personalități științifice de prim rang și nu de doi semianalfabeți notorii.

eiffel, on 27th July 2010, 16:40, said:

Sigur că ortografia cu  și sunt s-a folosit înainte de comunism, ea era ortografia oficială începînd cu 1904. Dar ea este o relicvă a latinismului agresiv din secolul 19, care nu are ce mai căuta în scrierea modernă a limbii. Latiniștii de atunci au zăpăcit limba într-un asemenea hal încît devenise de nerecunoscut. Puțin le păsa că scrierea și vorbirea erau îngreunate, ei voiau doar să amplifice delirul latinoman pe care să-l bage în capul populației, lucru care le-a și reușit parțial prin spălarea la creier a unor generații întregi de școlari cu ajutorul unei istorii profund falsificate, așa cum aveau să facă și comuniștii mai tîrziu. "Â" și "sunt" reprezintă două fosile ale scrisului latinist din secolul 19. Ele fac parte din preistoria propagandistică a scrisului cu alfabet latin și de aceea nu sînt adaptate pentru folosirea cu o limbă modernă, unde aspectul practic primează. Cu ce a ajutat limba schimbarea ortografiei din 1993? Cu absolut nimic, din contră, a crescut numărul greșelilor de ortografie.

eiffel, on 27th July 2010, 16:40, said:

Păi tocmai că nu trebuia să te adaptezi la scrierea cu "Â" și "sunt", dar ai fost înșelat la fel ca atîția alții de propaganda academicienilor, care erau în stare de cele mai mîrșave minciuni pentru a-și păstra scaunele și a nu trebui să dea socoteală pentru comportamentul lor josnic din perioada comunistă. Ar trebui să revii la scrierea normală, cu "Î" și "sînt", tocmai pentru a arăta că nu dorești să accepți deciziile unor incompetenți, colaboraționiști și staliniști lingvistici.

Dar pe mine mă miră cel mai mult cum este acceptată această ortografie pseudolatinizantă de către persoane care de fapt promovează folosirea limbii engleze în informatică și chiar în afara ei. Păi dacă tot se promovează limba engleză, ce rost mai are menținerea minciunii ăsteia cu scrisul pseudolatinizant? Îi mai pasă cuiva de latinitatea limbii, în condițiile în care ea nu mai este socotită adecvată pentru anumite domenii de activitate? Se lasă vreun străin prostit de "Â-ul" central sau de "sunt" în condițiile în care vede că populația din țara noastră folosește majoritar engleza la calculatoare și scrie fără diacritice? Pentru orice străin venit aici este evident dezinteresul unei mari părți a populației față de limba maternă și admirația față de engleză. Latinomania ortografică resuscitată pe motive politice în 1993 nu a dus la nimic bun, ba din contră, chiar în prezența ei s-a ajuns la o apropiere maximă de o limbă germanică și la un dispreț de multe ori nedisimulat față de limba maternă. Cine își închipuie că populația dacă vede "pâine/câine/mână etc." și "sunt" se îndrăgostește de latinitatea limbii noastre este un naiv care trăiește în secolul 19 sau un academician care vrea să-și facă uitate păcatele comuniste. O limbă este apreciată pentru vivacitatea și inventivitatea ei, nu pentru modul în care este scrisă. Schimbarea de ortografie din 1993 a accentuat impresia străinilor că aici este țara propagandiștilor ipocriți, care pe de o parte se laudă cu originea latină a limbii materne (accentuată prin modificări exprese ale ortografiei), iar pe de altă parte caută orice prilej de a nu folosi această limbă maternă și a o înlocui cu o limbă germanică, engleza.

eiffel, on 27th July 2010, 16:40, said:

Este foarte normal ca fiecare să își susțină argumentat punctul de vedere, numai așa se va putea lua decizia cea mai bună. Academicienii au refuzat în 1993 o dezbatere națională la care să participe specialiștii din Institutele de Lingvistică din țară, tocmai pentru că știau că orice lingvist le va demonta minciunile în doi timpi și trei mișcări. În ce privește softurile, există dezbateri pe tema terminologiei din ele și în urma acestora traducătorii trebuie să aleagă terminologia care li se pare că este cea mai potrivită, adică cea care are de partea ei cele mai bune argumente. Dar mulți informaticieni refuză din principiu să participe la aceste dezbateri, pentru că ei consideră că doar engleza trebuie folosită în informatică, iar după aceea se plîng că traducerile nu sînt bune.

În ce-l privește pe Celest, el are dreptul să-și impună punctul de vedere lingvistic anglofon în propria casă. Și la fel au dreptul mulți alții care-și trimit copiii la școli de aici sau din străinătate cu predare în germană, franceză, spaniolă, italiană, unde în mod sigur nu se folosesc softuri cu interfață în engleză. Sarcina de a promova învățămîntul (inclusiv informatic) în limba de stat îi revine Ministerului Educației, care ar fi trebuit să impună folosirea în școli, licee și facultăți a sistemelor de operare și softurilor în limba de stat, nu într-o limbă străină. Eu nu cred că în alte țări instituțiile de învățămînt de stat promovează folosirea englezei în locul limbii oficiale sau scrierea incorectă (fără diacritice). Deci vina nu este a lui X, Y sau Z care își obligă copiii să folosească o limbă străină la calculator, ci a Ministerului Educației, care prin dezinteresul său total contribuie la scăderea prestigiului limbii statului din ale cărui impozite este plătit personalul său. Oricum, chiar dacă copilul cuiva ar fi obligat ca acasă să folosească softuri într-o limbă străină, odată ajuns la școală ar da peste softuri în limba maternă și s-ar putea familiariza și cu această terminologie. Deci preferința părinților pentru o limbă străină n-ar fi o mare problemă, dacă Ministerul Educației și-ar îndeplini atribuțiile așa cum trebuie într-o țară unde limba oficială ar fi considerată primordială.

Edited by Pifourbe, 28 July 2010 - 15:39.

AdiJapan, on 28th July 2010, 07:13, said:

Eh da, acum esti si psiholog. Lasati va rog ...

AdiJapan, on 28th July 2010, 07:13, said:

Impun ala era intre "" si era o referire generala. Cand a venit vorba de fetita mea, am folosit clar, verbul a evita. Tu ai inteles, fix ce ai vrut.

AdiJapan, on 28th July 2010, 07:13, said:

Din nou, iti atrag atentia ca interpretezi aiurea. Intrebarea se referea la limba romana si la importanta ei din perspectiva aia, care e 0. Evident ca si engleza este la fel dar acolo nu era nicio comparatie, era doar o modalitate de a evidentia de ce nu are rost sa tragi cu dintii de o idee.

AdiJapan, on 28th July 2010, 07:13, said:

Nu e nimic salvator, doar o simplificare. Nu cred se va intampla in urmatorii 50 de ani dar sunt convins ca peste niste sute de ani, se va vorbi o limba universala, indiferent care va fi aia.

AdiJapan, on 28th July 2010, 07:13, said:

Dupa cum spuneam, caracterul te tradeaza. Eu iti spun alb pe negru ca nu vreau sa o fac si ca poate daca as avea tastatura in romana, as fi tentat, tu in schimb imi spui asa voalat, ca sunt cam idiot, ca nu retin 5 litere si chiar daca nu este asa, oricum sunt lenes.

AdiJapan, on 28th July 2010, 07:13, said:

O fi. Aici insa ai dat dovada de altceva, denaturand ceea ce am spus, scotand din context, etc ..
Nu ma astept sa recunosti dar nici nu ma intereseaza, ca nici nu-mi lipseste, nici nu-mi prisoseste.

In plus, este ultimul post pe care ti-l adresez. Pe tema asta cel putin.

Parpanghel, on 28th July 2010, 15:20, said:

Cu bai sa te adresezi amicilor cu care mergi la curve sau cu care spargi seminte. Ma astept la o minima decenta, daca imi pui o intrebare si vrei si raspuns la ea. Sau macar pana spargem seminte impreuna.

Edited by Celest, 28 July 2010 - 19:29.

Celest, on 28th July 2010, 20:28, said:

O minimă decență presupune, printre altele, și să dai un răspuns concret atunci cînd ești întrebat ceva. Te-am întrebat și mai devreme ce vrei tu, de fapt, dar n-ai făcut decît să mă trimiți la celelalte, ă, spuse de-ale tale, nu tocmai coerente și nu tocmai cu obiect. Decent fu?

N-are relevanță pentru discuția asta, dar poate are pentru aluziile tale: n-am fost niciodată la curve, iar semințe nu mai ”sparg” de peste 30 de ani. Iar fi-miu, care are 21 de ani, a realizat abia zilele trecute de ce am tot insistat eu, de cînd era mic, să-și perfecționeze mai întîi limba română și abia apoi să se apuce de limbi străine. Cred că a sa concluzie este valabilă și pentru fata ta, poate chiar și pentru tine: dacă nu stăpînești limba maternă, nu prea poți avea pretenții să cunoști bine o limbă străină.

Parpanghel, on 28th July 2010, 21:03, said:

As fi apreciat o scuza. Nu a fost cazul, ai preferat sa-mi scoti ochii pe un motiv de 3 lei, in conditiile in care, atunci cand te bagi intr-o conversatie, normal este sa citesti ce au scris ceilalti, nu pui intrebari, doar ca sa ti se raspunda tie, din nou, ceva ce s-a mai scris.
Asta ca tot confundam lejer, lipsa de decenta in modul de adresare catre un necunoscut, cu asa-zisa lipsa de decenta, din cauza absentei unui raspuns concret.

Oricum, suntem offtopic, asa ca este de preferat sa te opresti.

Celest, on 29th July 2010, 00:28, said:

Scuză-mă.
Nu știu pentru ce, dar scuză-mă.

Un rezumat al motivației celor care promovează folosirea englezismelor. Îngroșările îmi aparțin.

http://www.mobilewav...ic-1291-65.html
care e totusi problema cu englezismele?
1. se folosesc englezisme inclusiv in domeniul tehnologic/stiintific, acolo unde romana inca e la un stadiu primitiv.
sunt multe cuvinte si expresii care nu au un echivalent perfect in romana, care desi e o limba inutil de complicata, e saraca in cuvinte.
2. engleza a devenit limba internationala, cunoasterea si folosirea ei nu mai e doar un moft ci o necesitate tot mai mare.
3. limbile se schimba, intotdeauna s-au schimbat si intotdeauna se vor schimba. de ce atata conservatorism artificial? de vechile frantuzisme, rusisme, turcisme care s-au inradacinat de nu mai stim de ele nu comenteaza nimeni. sa ramanem doar la varza/viezure/branza?

Astfel de păreri greșite și disprețuitoare sînt larg răspîndite, iar afirmarea lor cu tărie, ca și lipsa reacției negative la ele par în bună măsură responsabile de formarea unei opinii publice îndreptate contra folosirii programelor traduse.

Edited by Pifourbe, 01 August 2010 - 10:17.

Pifourbe, on 1st August 2010, 11:16, said:

Monsieur Pifourbe, cu tot respectul, din punctul meu de vedere omiteți niște cestiuni fundamentale.
Dacă tot stăm strîmb, hai măcar să-ncercăm să judecăm drept, respectiv să deslușim de ce am ajuns să stăm atît de strîmb, și eventual cum putem îndrepta situația.
Din nou din afurisitul meu de punct de vedere, cea mai mare parte de vină o poartă Academia și a sa nefericită decizie-”recomandare” din 1993, cea cu ”sunt” și ”â”.
Au urmat și foarte inspirat abreviatele DOOM (1&2), care n-au făcut altceva decît să oficializeze agramatismele/”agramaticalitățile”, cum spunea o ”vedetă” - nu pe toate, dar impardonabil de multe. Vorba mea de prin '93, ”capul aplecat, labia nu-l taie”.
Bun, și pe (sau cu) fondulăsta,

Iată, mări, în zare
Pe WEB vin călare

niște script kiddies ai limbii române, care deși au mari dificultăți cu exprimarea scrisă/vorbită în limba lor oarecum maternă au ajuns să propovăduiască fie engleza, fie romgleza, fie mirceasca (de la mIRC). Și, culmea, se simt chiar justificați. Da' să moară calu' dacă-mi dau seama DE CE. Nici măcar acum, la peste 20 de ani după fenomen.
Am cîteva bănuieli pe care am să le și expun, dacă va fi cazul, dar cam atât.

Parpanghel, on 4th August 2010, 04:29, said:

Nu că aș fi de partea unuia sau a celuilalt --- nu e stilul meu ---, dar din ce spuneți nu se înțelege în ce constau omisiunile lui Pifourbe (un vechi forumist revenit cu un nume nou?).

Eu dau vina mai puțin pe gafa din 1993 a Academiei, pentru că dacă ne scremem mult și găsim o legătură între â / sunt și programele netraduse, legătura e atît de firavă încît nu valorează mai nimic. Faptul că mulți dintre cei care preferă grafia cu î și sînt își doresc în același timp ca limba română să fie folosită și în informatică nu înseamnă că ar exista o legătură de cauzalitate de la grafie la traducere, ci că ei, oamenii ăștia, iau în serios chestiunile de limbă și sînt atenți și la cum scriu și la cum e folosită limba română.

Cauzele directe pentru ritmul slab în care se răspîndesc programele traduse sînt altele. Eu le detectez pe următoarele:

- Obișnuința. Multă lume a apucat să folosească programele în engleză, s-a obișnuit cu termenii, deci orice modificare drastică a meniurilor e percepută ca un obstacol. Mai ales căutarea în paginile de ajutor devine un calvar, pentru că nu sîntem obișnuiți cu termenii în română.

- Rușinea. Unii se tem că dacă ar folosi programe traduse prietenii ar rîde de ei: „Ce, mă, tu nu știi atîta engleză cît să folosești un calculator?!” Rușinea asta e direct legată de un oarecare snobism al celor care știu bine engleză și, culmea, chiar și al celor care nu știu chiar bine.

- Calitatea traducerilor. Există traduceri proaste care produc realmente un disconfort.

- Funcționalitate. Unele situri (nu programe) oferă mai puține funcții în versiunile traduse decît în engleză. De exemplu interfața lui Google în română are la secțiunea „mai multe” doar 6 funcții, în timp ce în engleză are 12 plus o legătură spre încă și mai multe. Cît mi-ar fi româna de dragă, în folosirea unui sit limba interfeței este pînă la urmă o chestiune mai degrabă de formă, așa că prefer o limbă în care să am acces la mai multe.

- Efort. Multe programe se instalează inițial cu interfața în engleză și abia apoi utilizatorul poate schimba interfața (la programele deștepte limba se alege înainte de instalare sau o detectează automat programul de instalare, dacă poate). Acel efort suplimentar unii utilizatori îl fac, alții nu.

- Lipsa de informare. Lumea foarte adesea chiar nu știe că există și interfață traduse pentru programul cutare, deci deși și-ar dori interfața tradusă o folosește pe cea în engleză.

- Lipsa de încredere. Mulți probabil se tem că o interfață tradusă (de români) înseamnă o calitate scăzută a programului, un risc sporit de blocare etc. Există probabil sentimentul că un program cu interfața tradusă e într-un fel afectat, trucat, cîrpit, nu chiar la fel de bun ca originalul.

- Tastaturi. Lumea crede că nu se poate folosi pe de-a întregul un calculator cu interfața în română dacă nu ai și o tastatură inscripționată corespunzător.

- Atmosfera generală. Faptul că în școli și alte instituții se folosesc adesea calculatoare cu sistemul și softurile în engleză creează o atitudine generală cum că așa e normal.

Or mai fi și altele.

În mesajul de mai înainte nu am îngroșat nici una din părțile textului următor, preluat de pe forumul Mobilewave:

2. engleza a devenit limba internationala, cunoasterea si folosirea ei nu mai e doar un moft ci o necesitate tot mai mare.

Asta pentru că este singura motivație care conține o afirmație reală, deși exagerată. Cunoașterea englezei nu este o necesitate pentru majoritatea populației țării, nici măcar atunci cînd circulă sau locuiește în afara granițelor, dovadă milioanele de români emigrați în Italia, Franța și Spania, unde în mod sigur nu folosesc engleza, nici măcar la softuri. Pe de altă parte, cunoașterea limbii engleze nu implică în mod necesar introducerea de englezisme în română sau folosirea de softuri în engleză. Nimeni nu poate învăța engleza din programele de calculator, asta fiind o altă legendă urbană perpetuată de cei care nu doresc traducerea softurilor.

Parpanghel, on 3rd August 2010, 22:29, said:

Academia are o istorie îndelungată de greșeli enorme în ce privește limba. Episodul 1993 este doar unul din cele mai recente, nefiind nici pe departe singular. Istoricul Lucian Boia scrie despre un astfel de episod, girat de Academie, care era cît pe-aci să distrugă limba română:

---------------------------------------
Monumentul desăvîrșit al acestei tendințe [latiniste] a fost "Dicționarul limbii române", publicat în două volume și un glosar, de August Treboniu Laurian în colaborare cu I. Massim între 1871 și 1876. Apariția lucrării dovedea pozițiile chiei ocupate de latiniști în cultura română, inclusiv în Societatea Academică (fondată în 1867 și devenită în 1879 Academia Română), din însărcinarea căreia fusese realizat proiectul. Rezultatul a fost chiar peste așteptări. Limba reelaborată de Laurian, după purificarea ei de elementele nelatine (grupate în glosar, în vederea eliminării lor) și adoptarea unui sistem ortografic etimologic, nu mai semăna decît foarte vag cu limba română autentică. Dicționarul a însemnat în același timp expresia cea mai înaltă a latinismului și cîntul său de lebădă. Tentativa creării unei limbi artificiale a stîrnit ilaritate și a discreditat definitiv școala latinistă. Chiar adversari îndîrjiți în celelalte chestiuni ale istoriei naționale, precum junimiștii și Hasdeu, și-au reunit forțele pentru a denunța sacrificarea limbii române pe altarul unei latinități impuse.

Lucian Boia: Istorie și mit în conștiința românească, pag. 179 (Editura Humanitas, 2010)
--------------------------------------

Dar Academia nu s-a mulțumit cu tentativele de modificare a limbii, ci s-a băgat și pe teritoriul istoriei românilor, avînd o influență la fel de nefastă, inclusiv în perioada recentă. Același Lucian Boia (profesor de istorie la Universitatea București) spune despre tratatul de istorie a românilor, publicat de Academie începînd cu anul 2002:

--------------------------------------
Principalul eveniment istoriografic al începutului de an 2002 a fost lansarea primelor patru volume (pînă la Mihai Viteazul) ale sintezei colective "Istoria românilor", apărută sub egida Academiei Române. Sînt anunțate încă patru volume (pînă la 1948). Cît despre perioada comunistă, cei interesați sînt avertizați să mai aștepte (nu e încă momentul!). Nu contest valoarea individuală a mai multor contribuții adunate în această sinteză. Contest însă ideea însăși a unei "istorii oficiale" (descendentă în linie directă din proiectele similare ale epocii comuniste). A unei sinteze care, în plus, ar mai fi și "obiectivă", așa cum a ținut să precizeze însuși președinteel Academiei. Firește, dacă e oficială, cum să nu fie și obiectivă! De la un autor la altul, tratatul acceptă o oarecare diversitate a spațiului geto-dacic, refuză însă orice nuanțare în problema continuității și îi atribuie lui Mihai Viteazul făurirea unui stat căruia îi zice "Dacia românească" (mă întreb ce ar fi înțeles voievodul din această sintagmă!). Aș spune că, în anasamblu, tonul e mai puțin naționalist ca sub Ceaușescu și mai naționalist ca la 1900.

Lucian Boia: Istorie și mit în conștiința românească, pag. 13 (Editura Humanitas, 2010)
----------------------------------------

Este o adevărată performanță negativă faptul că în 2002 a apărut o lucrare care este mai subiectivă în tratarea istoriei poporului român decît lucrările similare publicate la anul 1900! Dar asta nu mai surprinde dacă luăm în calcul influența Academiei, instituție care trasează "liniile directoare" ale lucrărilor pe care le subvenționează prin banii pe care-i primește de la buget. Obiectivitatea totală, cea care ar trebui să guverneze scrierea oricărei lucrări științifice, nu pare a fi deloc pe placul Academiei, care întotdeauna a încercat să mistifice istoria pentru a-și promova interesele proprii.

Dar revenind la limba română, trebuie spus Academia a disprețuit-o mereu, iar acest dispreț l-a transmis de-a lungul secolelor pînă în ziua de azi, cînd el este ușor de văzut la o mare parte din populație, care a învățat la perfecție "lecția academicianistă". Dacă azi există persoane care spun că limba română este "primitivă" și "săracă în cuvinte", asta este pentru că în secolul XIX (1800 - 1900) s-a spus același lucru despre limba de atunci. Acum 100-200 de ani motivația pentru introducerea exagerată de cuvinte franțuzești în limbă a fost că limba română era primitivă și săracă. Pe forumul Softpedia cineva spunea acum 2-3 luni că limba română de la începutul secolului XIX era bună doar pentru comunicarea între țăran și vaca lui. O astfel de transmitere a propagandei latiniste peste secole este cu adevărat remarcabilă! Evident că astfel de afirmații referitoare la limbă sînt mincinoase, pentru că la 1800 se scriseseră deja cărți în română (de către Dosoftei, Cantemir, Neculce, etc.), a căror valoare (inclusiv din punctul de vedere al limbii folosite) este de netăgăduit. Disprețul față de limba română originală era însă mare în secolul XIX, așa că s-a apelat la denigrarea limbii pentru a justifica importul mult peste nevoi de cuvinte franțuzești, italiene și latinești. O parte din aceste neologisme au prins rădăcini în română și sînt utile, însă odată cu ele a prins rădăcini și disprețul față de limbă. Acum sîntem în situația să se vină cu aceeași motivație mincinoasă, cum că româna ar fi primitivă și săracă, deci este nevoie de o altă infuzie masivă de cuvinte străine, englezești de data asta. Cercul academic (pardon, cercul vicios) s-a închis...

Este interesant că deși în secolul XIX limba strămoșească era denigrată, nimeni nu a propus abandonarea ei, ci doar occidentalizarea romanică a ei. Acum însă se propune de-a dreptul renunțarea la folosirea românei în domeniul calculatoarelor. Disprețul față de limba populară indus de latiniștii și academicienii din secolul XIX s-a transmis și amplificat peste ani, așa că azi a atins apogeul prin dorința de englezire masivă a limbii române, care poate ajunge pînă la abandonarea folosirii ei în anumite sectoare de activitate. Cine seamănă vînt, culege furtună. Se pare că în secolul XIX nu se știa de zicala asta, altfel nu s-ar fi semănat disprețul față de limba strămoșească în mintea populației. Toată latinizarea limbii de acum o sută și ceva de ani nu mai valorează nimic în ziua de azi. Pur și simplu romanitatea/latinitatea nu mai e la modă, iar disprețul față de o limbă considerată "învechită" și-a făcut reapariția, deci populația cere imperativ englezirea limbii, așa cum acum 200 de ani elitele cereau latinizarea/franțuzirea ei. Dacă s-a putut atunci, de ce nu s-ar putea și acum? Păi tocmai că se poate, iar Academia asta face cu dicționarul DOOM 2, umplut cu cuvinte englezești. Se vede clar că discursul Academiei referitor la latinitatea limbii, cel care a stat la baza modificărilor ortografice din 1993, nu este altceva decît o minciună care a ascuns adevăratul motiv al schimbării ortografiei, anume spălarea imaginii de colaboraționiști cu comuniștii a academicienilor.

Este clar că Academia are treburi mai importante acum decît sprijinirea limbii române și creșterea prestigiului ei în ochii populației. De vreo 2-3 ani încoace preocuparea obsesivă a Academiei este construirea unui Panteon, unde să-și odihnească oasele academicienii. Asta probabil pentru "meritul" de a fi făcut o reformă ortografică ce a dus la complicarea limbii și de a fi lăsat limba română în cădere liberă din 1990 și pînă acum. Mai nou l-au cooptat și pe primarul capitalei pentru a le susține ideea cu Panteonul, iar acesta s-a lăsat convins ușor, pentru că posibilitatea de a figura ca primarul sub care s-a construit o clădire-simbol este foarte tentantă, mai ales din punctul de vedere al folosirii acestei reputații în campanii electorale ulterioare.

Textul prin care Academia lansează un "concurs de idei" este un exemplu grăitor al ruperii de realitate care a caracterizat dintotdeauna această instituție. Dar nu numai atît, el este în același timp o mostră de găunoșenie propagandistică demnă de anii comunismului, ceea ce este încă o dovadă că Academia nu s-a desprins de perioada respectivă.

----------------------------------------
Constituirea unui Panteon al României care să pună în evidență personalitățile marcante, de intensă strălucire, din patrimoniul nostru cultural și spiritual, a devenit o datorie morală pentru cel mai înalt for al conștiinței românești, Academia Română. În acest sens, Fundația Panteonul României, asociație non-profit, organizează un concurs de idei în scopul prezentării unor opinii avizate asupra unui monument ce se dorește să nu fie doar o oglindire a instituțiilor similare din Europa, ci să reflecte un stil arhitectonic tradițional românesc. Viitorul Panteon va fi amplasat într-o zonă accesibilă a Bucureștiului, nu exilat în afara orașului, cu posibilitatea vizitării sale în permanență. În afara destinației principale de Panteon, construcția va avea multiple funcții de reprezentare, urmând a fi dotată cu amfiteatre, bibliotecă, săli de studiu, etc. Clădirea va adăposti totodată și un Muzeu al Totalitarismului din România, un vechi deziderat al Academiei Române. Lansarea acestui ambițios proiect într-un moment când România este cufundată într-o criză economică, socială, dar și morală, trebuie privită ca o dovadă de recunoștință perenă și, în același timp, un îndemn pentru respectarea memoriei celor ce au clădit statul și națiunea română. Inițiativa Academiei Române, reprezentată de Președintele Academiei, acad. Ionel Haiduc, și a Primăriei Municipiului București, reprezentată de Primarul General, prof. dr. Sorin Oprescu, se adresează tuturor acelora care doresc să contribuie ideatic la materializarea acestui măreț proiect de ridicare a unei instituții fundamentale în istoria României.
http://acad.ro/nouta...concursIdei.doc
---------------------------------------

Cu alte cuvinte, "Țara arde și Academia vrea Panteon". Și încă unul original, care să fie "o instituție" și care să fie dublat de o clădire de tip universitar, care probabil se dorește a fi închiriată pe bani buni facultăților particulare sau companiilor private, mai ales că amplasarea ar fi în buricul tîrgului, spațiu oferit gratis de Primăria Bucureștiului fără consultarea cetățenilor orașului. Dar asta nu e nimic pe lîngă tupeul de a dori ca în aceeași clădire să fie și un Muzeu al Totalitarismului. O să se ajungă să nu se mai folosească expresia "tupeu de borfaș", ci "tupeu de academician". Pînă și un borfaș ar avea decența de a-și recunoaște vina, însă Academia se face că n-a colaborat strîns cu comuniștii și că nu i-a făcut academicieni pe semianalfabeții Nicolae și Elena Ceaușescu. La fel, Academia nu are nici cea mai mică problemă în a-i păstra ca membri pe unii care au participat la instaurarea, perpetuarea și glorificarea regimului totalitar comunist. De exemplu pe cei de mai jos, cu mențiunea că or mai fi și alții în aceeași situație. Numele sînt luate de pe pagina oficială care conține toți membrii Academiei Române de la adresa: http://acad.ro/membri_ar/membri_a.htm

Alexandru Bârladeanu  (1911-1997), economist, om politic  membru titular (1955)

Mihai Beniuc  (1907-1988), scriitor  membru titular (1955)

Petre Constantinescu-Iasi  (1892-1977), istoric, om politic  

Ion Gheorghe Maurer  (1902-2000), jurist, om politic  membru titular (1955)

Lothar Radaceanu  (1899-1955), om politic  membru titular (1955)

Mihai Roller  (1908-1958), om politic, istoric  membru titular (1948)

Ioan Ursu  (1928-2007), fizician  membru titular (1974)
http://www.jurnalul....lor-547476.html
http://ebooks.unibuc...neceausescu.htm

Edited by Pifourbe, 04 August 2010 - 15:22.

Pifourbe, on 7th August 2010, 10:44, said:

În ce sens să sprijine (ei oricum nu vor folosi programele traduse)? Programele traduse (decent) sunt o necesitate pentru majoritatea celor care folosesc calculatorul. Totuși, ar trebui să existe niște oameni care să supervizeze traducerile, în strânsă colaborare cu cei care cunosc bine limba engleză și înțeleg termenii specifici.

P.S. Citatul se găsește în alt subiect, dar se potrivește mai bine aici.

mircea21, on 8th August 2010, 02:14, said:

Păi cel mai simplu sprijin ar fi ca programatorii (administratorii de sistem etc.) să nu mai denigreze activitatea de traducere a softurilor și să n-o mai descrie ca fiind inutilă sau chiar nocivă. Părerea specialiștilor dintr-un anumit domeniu contează, iar populația se lasă influențată de ea. Dacă majoritatea programatorilor români se pronunță hotărît contra traducerii softurilor, atunci o bună parte din populație se gîndește că or avea ei dreptate, deși este evident că de fapt nu au dreptate, pentru că programatorii din toate celelalte țări nu s-au opus traducerii programelor în limbile lor materne. Excepția românească este stranie, mai ales că nu s-a obținut nimic bun din preferința folosirii softurilor în engleză aplicată la scară națională.

Românii n-au devenit nici mai deștepți în general și nici mai pricepuți în domeniul informatic decît populațiile altor țări unde se folosește limba maternă la calculatoare. Mai mult decît atît, cu aceeași ocazie s-a distrus definitiv mitul cultivat intensiv pe plan intern și internațional cum că românii își iubesc limba lor cea descinsă din latină. Unde sînteți voi latiniștilor, Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, A.T. Laurian ca să vedeți cum românii își resping limba urmașă a celei imperiale pentru a prelua limba barbarilor anglo-saxoni? Explodarea mitului privitor la iubirea românilor față de limba lor este poate singurul lucru bun al celor care s-au întîmplat în domeniul limbii după 1990, pentru că a lăsat să iasă adevărul la iveală de sub crusta propagandistică groasă de două veacuri. S-a văzut astfel că poveștile cu originea nobilă a poporului/limbii nu valorează nici cît o ceapă degerată în viața reală și că populația este dispusă să renunțe rapid și la identitatea etnică și la limbă. Partea interesantă este că abandonarea limbii române chiar pe teritoriul României sugerează o dorință ascunsă de abandonare a identității de român, pentru că fără limba română nu mai există nici populație română.

mircea21, on 8th August 2010, 02:14, said:

Supervizare a traducerilor de softuri nu există nicăieri în lume, fiind vorba de o activitate voluntară, care nu este inițiată și plătită de stat. Însă problema cea mare nu e reprezentată de termenii specifici (puțini), ci de cei generici (mulți). Informaticienii români, prin refuzul lor îndîrjit de a folosi softuri traduse sau de a recomanda folosirea lor, nu acceptă ca valabili nici măcar termeni simpli, ca "lipește", "șterge", "decupează", "caută" etc, deci populația e îndemnată să folosească mutanți lingvistici de genul "dă search" sau "dă paste".

Edited by Pifourbe, 08 August 2010 - 17:54.

Ai o problema specifica ce necesita rezolvare rapida. Cauti in engleza.

Sa traduci termeni din interfata romana, fiind un program gandit in engleza e stupid, si foarte incet.

Sa incerci apoi, sa intelegi rezolvarea oferita in engleza si sa o transpui intr-un program cu interfata in romana...

In calitatea  potentiala  de  'beneficiara' (fara voie) a unui soft tradus..haha !!!  simt nevoia sa spun ca as renunta definitiv la computer.'Patriotismul' asta de 2 bani (si jumatate..) imi da fiori si ..dar mai bine ma abtin .

Ce va mai laudati voi intre voi, formatorii astia de directii in privinta traducerilor

Ca la congres

Poate ar trebui intrebati si userii ce sau cum vor ori vazut de ce aia din IT care chiar de asta se ocupa, se opun asa de indarjit. Ca n-or fi toti batuti in cap. Zic si eu ...

Edited by Celest, 08 August 2010 - 20:13.

Pifourbe, on 8th August 2010, 18:47, said:

N-aș fi atît de sigur că e vorba de o majoritate, de fapt nu avem nici o statistică la dispoziție care să ne confirme supoziția ta. Eu am întîlnit destui informaticieni care nu sînt „Fachidioten”, vorba neamțului.  Ba chiar și administratori de sistem foarte înțelegători cu nevoile oamenilor și străduindu-se să răspundă diverselor cerințe. Închipuiți-vă birouri de traducere sau posturi de radio gen BBC, VOA, DW etc. unde se scriu texte în cele mai diverse limbi și se folosesc și softurile aferente, deși e evident că nu există întotdeauna absolut toate localizate sau toate tastaturile posibile în comerțul obișnuit. Ei bine, un informatician care ar strîmba din nas la așa cerințe ar fi dat afară repejor, pentru că treaba lui nu e să să se uite de sus, cu aluri de star, la cerințele clienților, ci să le vină în întîmpinare.

Pifourbe, on 8th August 2010, 18:47, said:

Aici exagerezi și seamănă oarecum (ca și diatribele împotriva latiniștilor de acum peste 200 de ani) cu ce perora forumistul cu numele de utilizator „ravinescu”. Vă dau întrucîtva dreptate amîndurora, dar țin să-mi nuanțez puțin părerea. Parametrii după care se măsoară identitatea etnică sînt oricum extrem de variabili, ba chiar sensibil diferiți de la un mediu social la altul. E puțin pe lîngă subiect, dar eu cred că nici n-a existat vreodată o identitate românească bine conturată, micii, mămăliga, sarmalele, Eminescu și Carpații fiind oricum prea puțin. În plus, obsesia cu brandul de țară arată tocmai asta, anume că avem o identitate nesigură și destul de diluată. Populație românească poate exista, teoretic, și peste 10.000 de ani, cînd - poate - se va vorbi cine știe ce limbă pe aici, dar măcar o parte din teritoriile actuale ale României se vor mai chema cumva asemănător.

Nu cred nici că limba română va dispărea așa de ușor ca altele mai mici, cu doar cîteva sute de mii sau maximum 2-3 milioane de vorbitori (mai degrabă ar putea deveni un fel de substrat pentru limbi mai mari sau adstrat pentru limbi vecine mai mici, dacă tot e să speculăm ce va fi în cîteva mii sau zeci de mii de ani), nici măcar nu e sigur că actuala globalizare e o direcție ireversibilă; oricînd pot reapărea (sînt deja semne!) naționalisme, tribalisme, secesionisme, izolaționisme etc. care să torpileze definitiv avîntul integraționist gen UE. Exemple ar fi cu duiumul, inclusiv la nivel micro, în România noastră dragă, unde nu există forum în care ardelenii și/sau bănățenii să nu-i ia în tărbacă pe „mitici”, iar ăștia din urmă, dimpreună cu extra-carpaticii, care pînă atunci îi înjurau vîrtos pe ăilalți, să nu mi ți-i ia la ștangă pe moldoveni, suma tuturor relelor, cică. Și să mai zicem că sîntem un popor care să ne fi meritat țara aia dublată brusc, ca suprafață și populație, în 1918.

Gata cu divagația.

În rest, bășini mentale sau bîiguieli oligofrene precum replicile ultimilor trei forumiști de mai sus nu cred să reprezinte poporul sau populația în ansamblu, ci doar un procent oarecare (posibil destul de important, momentan, dar iarăși nu știm în ce măsură cei care scriu pe forum sînt reprezentativi) al celor care au crescut cu tastatura în mînă, dar au o socializare și o identitate deficitară în viața reală, pe care le compensează cu găinațuri miștocărești.

pamfil nastase, on 9th August 2010, 07:56, said:

Pentru mine e evident că e una și aceeași persoană. Acum cîteva zile spuneam că poate o fi „un vechi forumist revenit cu un nume nou?”, dar după ultima diatribă mi s-a spulberat orice urmă de îndoială.

În fine, subiectul e altul.

pamfil nastase, on 9th August 2010, 01:56, said:

Nu am nici cheful, nici timpul să răspund să răspund în același stil. Numai că:

-textul bolduit caracterizează și restul textului din care face parte.

-mai bășină mentală mi se pare sa arunci cu noroi fără sa expui argumentele. Sau să consideri ca fiind sigure presupunerile tale de doi bani.

-bîiguielă oligofrenă poate fi considerată si alcătuirea unui text cu o formă frumoasă fără a fi însă foarte atent la ideea din spate. Mai exact scrieți că avem o obsesie, noi românii cu brandul de țară; o identitate diluată. Wow!!! Ca și cei trei forumisti, DAR care nu credeți ca reprezinta poporul roman, ci doar un procent oarecare, poate destul de important, dar poate nu sunt reprezentativi, sau poate că sunt, sau poate că nu, sau poate nici nu bîiguim, sau poate că da. Sau..


Eu ies sa socializez acum.