The Passion of the Christ (2004)

cum nu stii ce a vrut sa arate cu filmu asta?

pasiunea...

Ce putea sa mai arate mai mult decat a aratat filmul asta?
Ia incercati sa luati fiecare 50 de biciuri pe spate(nu mai vb de celelalte "instrumente") sa vedem cam cat sange (nu) va curge!
Filmul este un pic exagerat intr-adevar, insa nu am vazut pe nimeni sa se planga cat in "supercapodeopera" LOTR 3 legolas omora trei orci deodata cu o sageata sau in Gladiatorul Maxximus batea o armata intreaga cu o mana!
Daca voi n-ati reusit sa vedeti nimic in acest film imi pare rau ca tre sa va sugerez sa mai rasfoiti si voi Biblia putin! Daca crestinismul nu are nici o valoare pt voi...discutia nu mai are rost.

PS 1.Chiar nu sunt religios (sau mai degraba bisericos)...isna unii dintre voi chiar ati intrecut masura
    2. Daca eu vrea sa afirm ca Tudor Popescu e un IMBECIL, o fac, putin imi pasa de ce a "opere" scris el. Si Stalin scria!

Quote

nu stiu de unde ai scos cifra aia...

The Passion of The Christ $360,761,619  asta pana in 20 April.

Quote

http://www.einsiders...op150-world.php


Pe IMDB:

International Non SUA: Passion of the Christ, The (2004) $177,100,000
SUA Box Office: Passion of the Christ, The (2004) $364,316,385

cam tot acolo este, ce ai tu este doar din America.

...am avut mari dubii vis-a-vis de o pelicula care sa abordeze evanghelia, mai ales dupa dulceagul film al lui zefirelli.
acum ca am vazut passion, desi il stimez pe domnul plesu , cred ca nu (vrea?) sa surprinde esentialul, se cam leaga de pasager. in sfarsit, in nici un caz nu ma dau acum peste cap sa ma transform in gnom. si totusi:

filmul nu este pentru copii pentru ca se doreste real iar pe copii ii protejam cu povestioare. cred ca e mai degraba e un overdose de realitate, si pentru tomberoanele pline cu refuzatii societatii, si pentru irealitatea de dincolo de cinci stele & biznizclas.

prea violent? mi se pare real pentru o periferie de imperiu de acum doua mii de ani.  si pana la urma istoria toata e cea mai violenta carte...

antisemit? pas, mi se par o minunata fresca antropo - istorica. sunt aproape sigur ca modelele de romani si evrei sunt foarte apropiate de cele de atunci. eu cred ca mai mult incita la antisemitism reactiile voit  demolatoare de genul andrei oisteanu.

extremist catolic? tot respectul pentru mel daca posteste vinerea si intelege latina (vezi acuzele domnului oisteanu)...

deci,  merita ...

e o porcarie de film...
Isus a ramas in istorie prin faptul ca a dat nastere celei mai populare religii din lume, nu pentru patimile sale...
Pentru Mel Gibson, viata lui Isus, modul cum a reusit sa isi atraga atatia adepti, miracolele care le-a infaptuit nu au nici un fel de insemnatate...
Pentru el e importanta o descriere explicita a torturilor la care a fost supus... dupa mine un film despre viata lui Isus ar trebui sa aduca spectatorului bucuria si speranta in suflet... filmul asta nu face decat sa dezguste publicul..
sa faci un film despre viata lui Isus care sa fie interzis (pe buna dreptate!) minorilor mi se pare o monstruozitate in sine...

De finalul cu invierea ce sa zic... ceva mai stupid nu cred ca am putut vedea... pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu pufnesc in ras la finalul idioteniei asteia...

Quote

Bravo! In asta consta geniul lui Gibson si originalitatea filmului.

Gibson nu-si propune sa faca un film care se adreseaza unei 'mase', ci fiecarui spectator in parte. Prin imagistica remarcabila a filmului, prin detaliile (intentionat) realiste, ne transpune pe fiecare dintre noi sa retraim examenul momentului.
Devenim unul (una) dintre cei care asista la derularea evenimentului, asa cum altii au facut-o acum mii de ani. INTENTIONAT suntem pusi in fata unei alegeri, asa cum altii au trecut prin acelasi examen.
Printre noi sunt alti Iuda, Pilat, Caiafa, soldati romani sau simpli privitori.
Putem sa ne intoarcem privirea cu aceeasi oroare sau slabiciune, sau sa simtim ca ar trebui sa-L ajutam, sau sa aruncam cu pietre, sau sa scandam lozinca gloatei.

Gibson ne invita la un examen INDIVIDUAL. Alegerea pe care o facem ramane un mister personal, si aici filmul se opreste ramanand inevitabil o fictiune artistica.

Gibson nu-ti spune nici ce sa faci, nici ce sa alegi, asa cum martorii momentului au avut la randul lor de decis.
Privit din aceasta interpretare, filmul poate fi orice numai antisemit nu.

Am vizionat filmul intr-o sala de film in Orientul Mijlociu, intr-un amestec de crestini, musulmani, hindusi, probabil si evrei. In primul rand, desi merg regulat la 2-3 filme pe saptamana, n-am mai vazut o sala atat de plina de la Matrix II-III si LOTR incoace. Evident, curiozitatea a umplut sala, la fel ca si pt mestesugitele Matrix-uri si LOTR-uri. Cu o singura diferenta: n-am auzit pe nimeni vorbind la telefon (o moda locala), nimeni nu circula prin sala, tacerea a fost absoluta tot filmul cu exceptia catorva izbucniri de plans, iar cand filmul s-a incheiat toata lumea s-a ridicat incet si a plecate in TACERE.
Asta mi s-a parut ca spune mai mult decat orice despre caracterul universal al filmului.

Ceea ce ma intriga este reactia negativa (asa cum transpare de pe internet) a publicului de acasa fata de imagistica viguroasa a filmului.
Gibson a ales un vizual mai degraba "crestin-ortodox", cu o succesiune de imagini si stop-cadre tipice icoanelor (vezi stop-cadrul pe chipul chinuit al lui Iisus, coborandu-si ochii spre 'noi'). Imagistica (icoane etc.) este o caracteristica esentiala a ortodoxiei, care vede icoanele ca pe 'ferestre' catre 'casa lui Dumnezeu'. Cultele mai noi (protestante, neo-protestante si din cele post-crestine Islamul in particular) resping ideea "reprezentarii" lui Dumnezeu din diferite motive.
Insa pt ortodocsi, imagistica este un ingredient esential in cultul religios, si de aceea ma mira excesiva concentrare a criticilor de acasa pe caracterul "prea vizual" al filmului.

...probabil cei care il critica din cauza 'cruzimii' ar fi fost printre cei din gloata care treceau pe langa procesiune clatinand tz tz tz din cap, apoi retragandu-se intr-o indiferenta comoda.

Quote

Incorect: cea mai 'populara' religie se masoara nu prin nr de adepti, ci prin rata de CRESTERE a credinciosilor ponderata cu rata natalitatii. Din acest pdv, Islamul este cea mai 'populara' religie, pt ca atrage cel mai mare nr de adepti pe an (repet, ne-legat de rata biologica).

Quote

Exact asta NU si-a propus Gibson sa faca, si de aceea reduce actiunea la ultimele 12 ore, cu doar cateva concesii (flashbacks) pt spectatorii mai putin initiati. De la Zeffirelli incoace, nimeni n-a mai gasit ceva de adaugat la epicul vietii lui Iisus, atat de bine prins in "Jesus of Nazareth".
Pt cineva care reuseste sa 'participe' si sa se transfigureze intr-un retraire a momentului (asta fiind contributia novatoare a lui Gibson), atunci va face ALEGEREA, la fel cum 'spectatorii' de atunci au facut-o. Eu unul m-am simtit 'empowered' in final (energizat suna ca dracu', vorba unui clasic in viata), de unde si opinia de 'remarcabil' pe care am pastrat-o. Evident, perceptia filmului tine si de personalitatea si caracterul fiecaruia; probabil ca la mine filmul 'a mers' pt ca imi place sa 'plonjez' in fictiunea oricarui film, si sa-l 'joc' pe cat posibil. La tine probabil ca shpilul filmului n-a 'tzinut', si Gibson n-a reusit sa te smulga din scaunul de cinema si sa te arunce in Ierusalim.

Quote

Acuma tu iei filmul chiar prea in serios, desi mai sus l-ai facut arshice. E doar un FILM, saracu'...o conventie artistica, un contract dintre creator si spectator.
In plus, nici nu ai incotro...legea te obliga la rating oricum. Gibson e un artist care a vrut sa spuna ceva (pe banii lui) cui vrea sa afle. Ratingul face parte din show business, nu din arta.

Quote

A fost o transfigurare artistica. Alternativa ar fi fost...care? Un VFX morfism a la Terminator 2 sau The Mummy, cu Iisus topindu-se  intr-un schelet, apoi facandu-se pulbere?! Aia ar fi fost cu adevarat ridicul.

Quote

...nu degeaba firma sa poarta numele Icon.
ai drepate, iconoclasmul nu este o etapa depasita in secolul IX ci il intalnim foarte des pana in epoca noastra (de exemplu geometria stilului bauhaus este mult influentata de iconoclasmul protestant. astfel se explica explozia acestui stil in arhitectura americana).
gibson a reusit sa ocoleasca/darame o parte dintre prejudecatile de aceasta factura.
totusi raman la parerea ca filmul e puternic prin istoricitatea sa. gibson a zugravit bine omul Iisus si doar a sugerat prin tusa fina dumnezeirea sa, procedeu iconic.
cred ar fi cazut in efecte ieftine altfel...

Quote

Sunt doua filme de tematica diferita, desi caracterele principale sunt aceleasi.
Jesus of Nazareth este un film epic; sa nu uitam ca a fost conceput ca un serial de televiziune, ceea ce spune totul despre maniera regizorala absolut diferita aleasa de Zeffirelli.

Passion of the Christ este o invitatie virtuala la judecata lui Iisus. Fiecare spectator care se lasa 'transportat' in timp are sansa sa participe, si sa-si testeze credinta asa cum altii au facut-o la vremea aceea. Gibson te plimba prin Ierusalim, si te provoaca sa privesti si sa simti experienta la care au fost supusi contemporanii. La fel ca si contemporanii, ne putem simti martori la un miracol, sau putem sa ridicam indiferenti din umeri, sau putem sa-l scuipam pe Iisus pt ca ne arata prin puterea exemplului cat de nevolnici putem fi, sau sa ne simtim aruncati din scaunul salii de cinema de nevoia de a-L ajuta sa duca crucea.

Evident, magia nu poate sa tina cu toti dintre noi. Gibson este un artist, nu un vrajitor. El propune o conventie artistica, asa cum Zeffirelli a propus un alt Iisus, iconic, cu ochi albastri si cu voce seducatoare. O alta paradigma, la fel de puternica mai ales pt cei dintre noi inclinati catre idolatrie.

Quote

Uite ca acum de apropiem opiniile.
Requiem for a Dream a fost si mai controversat, chiar interzis in anumite comunitati din SUA. As adauga la lista Reservoir Dogs al lui Tarantino.
Controversele asupra tuturor celor 3 (Passion..., Requiem..., Reservoir...) sunt izvorate din acceasi viziune regizorala, care ne arata cat de rau este Raul tocmai pt ca nu este deloc supranatural, deloc inevitabil si deloc ne-eradicabil.
In Passion...Gibson ne invita la repetabila alegere. E comod sa spui ca alegerea sau greseala au facut-o altii pt noi, acum doua mii de ani. Meritul lui Passion...este de a ne reaminti ca nu Dumnezeu alege pt noi, ci noi singuri ne alegem calea, in fiecare zi. Dumenzeu nu ne impinge de la spate, pt ca alegerea trebuie sa fie intotdeauna a noastra, si pt ele ne spune ca vom fi "judecati". El ne-a aratat candva (si Gibson ne reaminteste asta cu fidelitate) ca omul-Iisus a rezistat la suferinte fizice incredibile, si mai ales la suferinta psihica a tradarii semenilor, chiar si a discipolilor. Gibson ne reaminteste ca ca AM PUTEA si noi, daca vrem.

1) In general orice forma de povestire (fie ca e ea roman sau film) se axeaza pe a expune celui ce o urmareste un eveniment marcant din viata personajului principal. Sa nu-mi spui tu mie ca singurul eveniment important din viata lui Iisus a fost crucificarea, iar cand vine un film ce reduce "miracolul vietii" unui om (si ce om!) la ultimile ore din viata sa....
2) Eu cred ca tu confunzi invatamintele Bibliei cu filmul! Multe din aspectele pe care tu le enumeri eu nu le-am simtit in film decat vag. Filmul se axeaza pe suferinta fizica, pe o suferinta ce nu poate fi resimtita decat empiric (poate de aia nivelul ei brut e mai accesibil si mintilor mai... simple), este suferinta fizica a unui om in a carui viata esti introdus la fel de brutal. Filmul trebuie sa recunosc ca initial mi-a facut o impresie buna, dar in momentul in care deja toata suferinta etalata este cea fizica, in care replicile incep sa dispara si sa fie inlocuite doar de bocete, icnete si sunetul de carne zdrobita, iar actoria se transforma in mimica, sincer incep sa ma indoiesc, asa cum am mai spus, de nivel de perceptie al celor ce il apreciaza!
Hai sa ne intelegem! Filmul emana violenta si nu orice violenta (pentru ca nu asta m-ar deranja asa mult), dar una efectiv ABSURDA! Arata-mi omul capabil sa reziste unei asemenea suferinte intr-un interval intr-atat de scurt si eu de maine o sa cred din nou in Dumnezeu! Asta a fost primul aspect care m-a deranjat la film! Al doilea aspect e modul de comunicare al starii. Suferinta lui nu s-a redus doar la fizic (pentru a ii acorda atata timp si atentie de-a lungul filmului) si nu poti exprima prin asta si cateva gesturi si flashback-uri, cosmarul patimilor Mantuitorului! Nu poti iesi de la un film despre Iisus avand in minte doar suferintele fizice! Nu poti iesi de la un film despre Iisus ce nu iti intipareste clar in minte macar una din invatamintele sale (pentru ca indiferent de ce ai zice, filmul intr-un final nu se axeaza pe cea ce sugereaza si titlul, insa nimic mai mult, iar nici asta nu e unul din lucrurile prin care trebuie amintit Iisus, ci scopul acestui act)! Nu asa se iese de la un film despre un om a carui viata a simbolizat iubirea si pacea!

Quote

...am iesit pus pe ganduri. ma gandeam cat de greu e sa duci o cruce...
...lumea aceea mizera. am inteles de ce trebuie urata si de ce trebuie iubita. urata pentru uratul din ea si iubita pentru bietii ei "ostasi". l-am compatimit pe saracul soldat , ingrozit ca trebuie sa suliteze coasta galileanului ce se vadea cu putere in mintea sa trezita parca dintr-o lunga ceata de dimineata ...

Quote

Filmul lui Gibson este un film de fictiune, deci o opera de arta. Prin urmare nu si-a propus sa fie un documentar gen Discovery, nici ecranizare a Bibliei, lucru anuntat de Gibson de la bun inceput.

Insusi titlul "PATIMILE lui Hristos.." sugereaza cheia pt interpretarea filmului. Ca orice opera de 'arta vizuala', un film isi propune sa transmita un mesaj oarecare printr-o tehnica aleasa de autor. Originalitatea in arta nu consta in TEMA, cat in metoda aleasa pt a transmite mesajul artistului, sau pt a induce o traire sau stare de spirit, ea insasi purtatoare de mesaj artistic.

"Passion..." nu-si propune sa fie o fresca impresionista focalizata pe reproducerea atenta a detaliilor (cu cateva concesii: stop-cadrele tip icoana, pe chipul lui Iisus, sau perspectivele cu cele trei cruci, Cina de Taina etc.), ci mai degraba o opera de arta expresionista, in care artistul "cauta nu cauta reproducerea realitatii obiective ci mai degraba EMOTIILE subiective si REACTIILE pe care obiectele si EVENIMENTELE le provoaca in el" (trad. aprox. din Encyclopaedia Britannica).

Quote

Tocmai asta e o alta originalitate a filmului.

Iisus a incercat prin invataturi, pilde si miracole sa 'mantuiasca' oamenii. Prin asta "e amintit" chiar abuziv de des (vezi crestinismul de parada din politichia actuala).

Este insa asta suficient -atunci, ca si astazi- cand oamenii totusi uita, sau se indeparteaza de credinta?
Gibson e convins ca nu, si atunci el ne propune sa ne intoarcem in timp la momentul CRUCIAL (nu degeaba a devenit adjectiv, nu?).

Iisus n-a reusit la vremea lui mare lucru prin invatamintele sale, nici macar cu discipolii sai, care s-au indoit de el, s-au lepadat de el sau chiar l-au tradat.
Si atunci intervine ideea sacrificiului, a PATIMII indurate pt a-i 'trezi' pe cei ce se indepartasera de Dumnezeu, inclusiv a le arata "misiunea" lui Iisus ca adevarat Mesia.

Semnificatia sacrificiului lui Iisus si a SUFERINTEI este originalitatea crestinismului, si PATIMILE lui Iisus sunt cele care a impresionat mase de oameni, cateodata chiar convertindu-se de la alte credinte. Nu invataturile lui Iisus au asigurat raspandirea crestinismului in masa, ci emotia provocata de punctarea lor prin sacrificiul lui Iisus (vezi repetarea ideii in miturile profane ale Mioritei si al Mesterului Manole).

Suferinta, asa cum tu insuti ai sesizat, este ceva ce intelege orice om, si nu intamplator suferinta este cea care cimenteaza cele mai mari mase de oameni (vezi coeziunea sociala si confesionala ampla in perioadele de razboi, catastrofe naturale etc.).
Nu intamplator, urmatoarea religie monoteista universala (Islamul) preia si recunoaste cartile sfinte anterioare, chiar considera crestinii ca parte din comunitatea lui Allah 'ummah', insa nu considera martiriul lui Iisus ca fiind deosebit de cele al altor profeti dinaintea lui. Coranul spune ca Iisus a fost un profet, un mesager al lui Dumnezeu, si vor urma si altii care vor readuce inspiratia si cuvantul divin (Mohammed fiind un altul), insa toti profetii sunt simpli oameni, manati de inspiratia divina.
Mai mult, Islamul neaga ideea crestina ca ne nastem pacatosi, si ca trebuie neaparat sa suferim in viata pamanteasca, pt a trai viata vesnica. Islamul spune ca ne nastem oameni -deci inerent imperfecti- pt ca asa ne-a plamadit Dumnezeu (Allah) din materie pamanteasca. Printr-un efort de vointa permanenta (jihad), bazat pe un ghid de invataminte individuale, sociale si politice exprimate simbolic in Coran, ne putem construi fericirea individuala, ca parte integranta dintr-o lume/comunitatea mai buna ('ummah'), si pt aceste eforturi individuale vom fi judecati. Dar asta ar putea fi un alt thread...

In linii foarte generale (inerent reductioniste), a nega PATIMILE lui Iisus (nu filmul lui Gibson, evident!) si semnificatia suferintei, inseamna o anulare a fortei motrice a crestinismului. Gibson, in catolicismul lui fervent, ne reaminteste asta.

Socant? Nu mai putin socant decat a fost sacrificiul lui Iisus la vremea lui, si care sacrificiu este la fel de actual si (poate) necesar astazi, cel putin in viziunea militanta a lui Gibson.

Quote

Asta tine evident de receptivitatea emotionala si de personalitatea fiecaruia dintre noi.
Si eu am fost ravasit de film.
Initial m-au socat "primitivismul" si lipsa de "story" (serios vorbesc! Nu ma vedeam povestind filmul cuiva!).
Surprinzator insa, aceasta prima impresie era in totala opozitie cu sentimentul "binefacator" cu care am iesit de la film, plus faptul ca timpul a trecut incredibil de repede pt un film, vezi doamne, fara "story".

Ceva era in neregula, cu mine sau cu filmul.

Apoi mi-am dat seama ca gandirea mea era captiva unor deprinderi si prejudecati: m-am dus la un film, nu? (deci trebuia sa fie ceva de povestit dupa...). Apoi sunt un mare admirator al filmului lui Zeffirelli, cel mai bun film-fresca despre Iisus (deci m-am asteptat din nou la "story"...unde sunt miracolele, unde e Lazar bla bla). Dupa atata "primitivism" dupa standardele de viata actuale (mai ales ca in sala mirosea a milioane de petrodolari), plus sange si lacrimi - de ce oare ma simteam mai bun, si capabil de mai bine?

Atunci mi-am dat seama ca filmul traieste nu prin el insusi, ci prin ce a trezit in MINE.

Nu cred ca Gibson (ca si orice artist echilibrat) si-a imaginat ca face o opera de arta universala. Oricum, el insusi a fost surprins de impactul global al filmului, care nu poate fi explicat numai prin "curiozitate" (a se vedea blocarea unor forumuri pe internet din cauza posting-urilor care au depasit capacitatile tehnice).
Da, masele mari de oameni impartasesc in comun lucruri simple. In general, TOTI oamenii rad si plang de aceleasi lucuri SIMPLE. Dincolo de emotiile simple pe care le intelegem cu totii, intervin particularitatile culturale si individuale.
Repet, crestinismul s-a diferentiat printr-un 'dus rece' aplicat unei comunitati in deriva, prin sacrificiul TOTAL al lui Iisus. Gibson ne readuce la locul PATIMILOR, oferindu-ne sansa sa ne punem aceleasi intrebari si facem aceleasi alegeri la care au fost invitati contemporanii lui Iisus.

Parerea mea este ca prin cheia PATIMILOR si SUFERINTELOR lui Iisus, filmul lui Gibson este mai fidel crestinismului decat orice alt film de fictiune vazut de mine pana acum.

mikhayah, eu nu iti mai spun decat atat: Daca tie ti-a trebuit un film ca sa te mai trezesti... unde mai pui ca si ce film... No further comments!
Geisha, cauta cu ceva timp in urma miracole realizate de acest film. I-am spus ca  nu o sa vada! Se pare ca m-am inselat! Mai multe detalii aici.

“Patimile lui Christos”, mai scurte cu 40 de minute la Arad

“Patimile lui Hristos”, controversatul film al lui Mel Gibson, ruleaza de aproape o saptamana si la cinematograful Dacia din Arad. Chiar daca productia lui Mel Gibson a adunat numeroase aprecieri, dar si critici, iar salile unde a fost prezentat filmul au fost arhipline, la Arad, „Patimile lui Christos” ruleaza cu sala aproape goala. Dupa doua zile de la prima reprezentatie in cinematograful Dacia din Arad, numarul biletelor vandute a ajuns la aproximativ 100. Un motiv pentru prezenta redusa in sala de cinematograf a fost dat de aradeni: „Filmul a circulat pe CD in Arad imediat dupa lansare. Ce rost are sa mai dam banii si la cinematograf”. De asemenea, multi aradeni au vazut pentru prima dat filmul in cinematografe din Ungaria, unde ecranele panoramice au amplificat efectele video din film aducand tensiunea la maxim. Impresionati de realizarea lui Mel Gibson acestia au vrut sa revada filmul, insa prezentarea de la cinematograful din Arad i-a dezamagit. „Calitatea imaginii din cinematograful aradean este sub orice critica, iar o buna parte din pelicula lipseste. Fata de ce am vazut in Ungaria, la Arad, din film, lipsesc cam 40 de minute. De altfel, in timpul rularii filmului pe ecran se vede ca pelicula a fost taiata”, a declarat Ludovic Kiss. Surse din cadrul RADEF Arad spun ca ei nu au nici o vina, filmul fiind primit de la Bucuresti. De asemenea, conducerea RADEF Arad s-a aratat nemultumita de incasarile reduse, care dupa aproape o saptamana de cand filmul ruleaza la Arad, nu au depasit 100 de milioane de lei. Printre cei care au vizionat filmul lui Gibson s-au numarat multi preoti si studenti ai Facultatii de Teologie din Arad. „Patimile lui Christos” va fi subiectul unor dezbateri publice organizate de organizatii civice din Arad, dar si de reprezentantii cultelor neoprotestante.

Source:Curierul National

Quote

Ce pacat pt aradeni. Pt un film care se bazeaza atat de mult pe impactul vizual, si pe biciuirea simturilor spectatorilor sincrona cu supliciul 'real' de pe ecran, orice modificare a planului regizoral anuleaza total efectul.
Filmul pierde oricum mult si daca este vazut pe CD/DVD; daca mai este si taiat, atunci chiar ca se transforma in Patimile Spectatorului...

Neprofesionalism si lipsa crasa de respect pt consumator.

dupa cum v-am spus, daca scoti borsu' (ketchupu') din film ce mai ramane? un mare kk.

eu am ratat filmu.. a fost sapt trecuta la cinema.. pana la urma sa imi para rau ca nu l-am vazut sau nu ?