Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Incalzire casa fara gaz/lemne

Incalzire in pardoseala etapizata

Suprataxa card energie?!

Cum era nivelul de trai cam din a...
 probleme cu ochelarii

Impozite pe proprietati de anul v...

teava rezistenta panou apa calda

Acces in Curte din Drum National
 Sub mobila de bucatarie si sub fr...

Rezultat RMN

Numar circuite IPAT si prindere t...

Pareri brgimportchina.ro - teapa ...
 Lucruri inaintea vremurilor lor

Discuții despre TVR Sport HD.

Cost abonament clinica privata

Tremura toata, dar nu de la ro...
 

Iordania

* * * * * 1 votes
  • Please log in to reply
760 replies to this topic

#667
istratei

istratei

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,799
  • Înscris: 25.11.2004
Multam, l-am luat deja.
Nu-ti returneaza banii de viza, dar este oricum convenabil.

#668
val18

val18

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 365
  • Înscris: 09.04.2007
Pe 10.12.2019 dau o fuga in Aqaba [o saptamana] cu Rayanair prin Amman. Este interesant daca pot sa evit taxa de viza 40JOD cerand free viza ASEZA pentru Aqaba.?
Vreau sa merg cu JETT bus de la 7 circle to Aqaba
Alt lucru interesant ar fi programul de lucru cu publicul al celor de la ASEZA Aqaba
De iesit din Aqaba in Eliat si inapoi nu cred ca e ieftin Posted Image

Edited by val18, 10 November 2019 - 18:01.


#669
nasty2

nasty2

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 916
  • Înscris: 22.02.2011

View Postval18, on 10 noiembrie 2019 - 18:01, said:

Pe 10.12.2019 dau o fuga in Aqaba [o saptamana] cu Rayanair prin Amman. Este interesant daca pot sa evit taxa de viza 40JOD cerand free viza ASEZA pentru Aqaba.?
Vreau sa merg cu JETT bus de la 7 circle to Aqaba
Alt lucru interesant ar fi programul de lucru cu publicul al celor de la ASEZA Aqaba
De iesit din Aqaba in Eliat si inapoi nu cred ca e ieftin Posted Image

Cum a fost cu viza? Cum a fost excursia?
Wizz zboară acum direct în Aqaba! Deci fără viză?

#670
asddd1000

asddd1000

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 150
  • Înscris: 14.05.2015
Ma voi duce o saptamana in Iordaniza (Aqaba) la sfarsitul lunii.
Poate cineva sa-mi dea un contact de la un car rental local ca sa evit marile firme care imi opresc peste $1000 garantie?
Stiti daca in decembrie poate fi vremea buna de plaja/baie in Aqaba?
Multumesc

#671
FZRB

FZRB

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 300
  • Înscris: 05.04.2010

View Postasddd1000, on 16 decembrie 2021 - 12:33, said:

Ma voi duce o saptamana in Iordaniza (Aqaba) la sfarsitul lunii.
Poate cineva sa-mi dea un contact de la un car rental local ca sa evit marile firme care imi opresc peste $1000 garantie?
Stiti daca in decembrie poate fi vremea buna de plaja/baie in Aqaba?
Multumesc



Salutare, ai fost? voi merge si eu la final de ianuarie si ma intereseaza aceleasi lucruri pe care le-ai intrebat si tu :)

#672
minam

minam

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 931
  • Înscris: 15.09.2009
Nu stiu cum e la sfarsit de ianuarie, dar de revelion - adica 31.12 / 01.01 - era vreme de plaja si apa calda in Aqaba.

#673
Nefertiti_02

Nefertiti_02

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 135
  • Înscris: 25.04.2008
Iordania, 16-20 ianuarie 2023

  Nu am idee de ce am asociat intotdeauna Iordania, cu Israelul si cu leaganul crestinismului. Poate pentru ca le desparte Iordanul, un râu crucial pentru religia noastra! Si inca de cand am vizitat Israelul, acum 10 ani, mi-am propus sa vad Petra... orasul roz... De fapt, Petra e un loc din alta lume, de pe alta planeta!

  Se introdusese o cursa directa Wizz pana la Aqaba. Prima surpriza... avionul foarte gol. Aproape o treime ocupat. Am si aflat, de curand, ca din februarie se suspenda cursa (incepuse in noiembrie 2022, dar se pare ca cererea nu a fost asa mare). Am trecut peste Bulgaria, Turcia, Mediterana si Israel. Zborul trebuia sa fie de aproape 3 ore, dar am ajuns mai repede.

  In aeroport in Aqaba, ne-am luat o cartela de telefon (pentru google maps) si am inceput sa ne asteptam taxiul. Nu ca n-ar fi fost mai multe taxiuri in asteptarea clientilor (aeroportul e foarte mic), dar deja facusem comanda si plata pe booking.com. Cred ca asta a fost o mica tzeapa! Am sunat soferul (nu reusisem sa trec numarul cursei si el venea la ora 12, conform solicitarii). Masina, detinuta de Avis, era eleganta si ne-a dus pana la hotel – Aqaba Coast Hotel.

  Aici, o fata draguta cu trasaturi asiatice ne-a dat o camera foarte buna, la ultimul etaj, cu vedere spre mare. Prima impresie ... era frig. In afara de aerul conditionat, nu avea alt sistem de incalzire. Dupa ce am pus aerul conditional la 27 de grade C si l-am lasat putin, s-a imblanzit atmosfera.

  Citisem despre Aqaba, ca e locuita inca inainte de anul 4000 i.H, avand o pozitie strategica,  intre Asia, Africa si Europa. Orasul a fost controlat atat de Regatul Ierusalimului, cat si de Imperiul Otoman. Anterior, în vremurile biblice, era cunoscută sub numele de Elot, iar în timpul erelor romane și islamice era denumită Aela sau Aliana, în timp ce grecii antici o numeau Berenice.

  Am coborat din hotel si, trecand printr-o zona de cocioabe (din fericire nu era mai mare de 200 metri), am ajuns in Bazar. De aici, la nici 300 de metri, era plaja publica, unde am coborat sa vedem marea Rosie. Pe  plaja, multe familii (am inteles ulterior ca cei mici erau in vacanta) si multe vaporase cu fundul de sticla. Doar copiii erau in apa, iordaniencele erau imbracate pana’n gat. Intrebarea cu care incepea orice conversatie/vanzare...”de unde sunteti”?...

  Ne-am plimbat de-a lungul tarmului, ajungand la Castelul Aqaba, cunoscut și sub numele de Castelul mameluc. Dar inainte de a vedea Castelul, am trecut pe langa fort, care avea steagul revoltei arabe, steag care se vedea din orice punct al orasului. Portarul de la Castel era si ghid si ne-a aratat inchisoarea, camera de executie (brrr !) si grajdurile.

  Apoi, pentru ca era ora mesei, ne-am hotarat sa mergem la un restaurant destul de elegant, de pe mal. In port era ancorat un vas de croaziera, si multi din turisti , mancau acolo si aratau foarte europeni.
Am comandat peste, care a fost excelent dupa gustul meu. Un lucru era sigur: portiile erau imense. A fost si o chestie comica spre sfarsitul mesei... pentru ca se intarzia cu nota, cred ca am parut cam agitata. A venit patronul localului sa ma intrebe, care e problema, daca masa a fost buna, daca avem o plangere. S-a linistit cand a auzit laudele noastre!

  Dupa masa ne-am hotarat sa luam un vaporas cu fundul de sticla. Toata lumea tragea de noi, dar pana la urma am luat un vapor mai marisor, cu rama de vizionare dubla. Am vazut corali, bureti, cativa pesti, un tanc scufundat...  Baiatul, conducatorul navei, era guraliv si ne povestea incontinuu. Am vazut de la distanta si hotelurile elegante de pe plajele private, inclusiv palatul Regelui. Ne-a aratat in departare Egiptul, în continuarea ţărmului, dincolo de Israel, iar pe partea opusă Arabia Saudită. Initial nu am dorit muzica (din celelalte barci, pline cu localnici, se auzea o mare harmalaie arabeasca), asa ca la un moment dat a inceput sa cante el. Foarte frumos. Apoi am cerut si muzica si ne-a pus ceva tot arabesc, dar soft.

  Am luat de la mini-supermarketul din apropiere niste fursecuri ca contineau curmale si un condiment foarte deosebit. Aveau o chestie: ori iti placea la nebunie, ori nu puteai sa-l suporti.

  Micul dejun era foarte variat si diferea si de la o zi la alta. Era ceva care-mi placea in mod deosbit: za’atar, adica o lipie ce se înmuia în ulei de măsline si se presara cu un amestec din seminţe de sumak, susan şi ghimbir. Ulterior am aflat ca numele e “manaushe” Si mai era si un humus absolut grozav: cremos si moale, putin acrisor. Mie imi placea cam tot (ca de’...), inclusiv ceva ce aducea cu o salata de vinete. Moutabel are vinete, tahini, iaurt, ulei de masline si lamaie. Si imi mai placeau si niste legume murate care aratau ca niste vinete mici verzi. Se topeau in gura.

  Dupa micul dejun, am plecat pe jos spre Ayla. E drept, noi cautam Ayla, orasul vechi fortificat, dar am ajuns, dupa vreo 5 kilometri la ...  Ayla Marina Village, cunoscuta pentru hotelurile sale internaționale de lux, spa-uri...
  Lux, lux ... doar ca la ora aia, adica 11, nu era deschis nimic. Abia dupa ora 12, faceau oamenii ochi.

  Neavand ce face, si tentati de peisajul de la fereastra hotelului, am pornit in aventura trecerii in Israel, la Eilat, stațiune balneoclimaterică, faimoasa prin climatul cald, marin, cu salinitate ridicată...

  Am luat un taxi de la Ayla (cam hartanit el) care ne-a costat 10 dinari pe 16 km. Ne-a debarcat direct in vama iordaniana. Ca sa iesim, pentru ca nu statusem 3 nopti in Iordania, ne-au cerut 10 dinari. De om. Am platit, si am trecut fluierand. Nu aveam decat un ruxacel si mult chef de aventura. Cand am ajuns insa la israelieni... s-a cam schimbat situatia. Fata din fata noastra a stat la interviu peste 15 minute. Ea venea direct de la aeroport si urma sa doarma o noapte in Eilat. Dar noi ce am fi putut avea?

  Si am avut! Nu neaparat ca nu ne-am descurcat la intrebari... De ce am mai fost acum 10 ani acolo? Ce job am? Unde stam? Sa aratam biletele de avion de intoarcere (nu aveam ca nu facusem check-in-ul). Sa le aratam rezervarea de avion (aia era in limba romana). De ce low-cost? Unde ne vom duce in cele 3-4 ore cat stam in Eilat?

  Am primit viza pe un cartonas verde, unde se mentiona ca nu avem drept de lucru. Dar e macar  pana in aprilie 2023 :-)  Poate mai dam o fuga!

  In sfarsit, am trecut si „Welcome in Israel !” Am luat-o la picior pana, noi initial am crezut in oras, dar era pana la o statie de autobuz. Drum plin de soare, pe langa o uzina chimica, pustiu, inspaimantator... Noroc ca aveam telefonul cu card-ul iordanian si prin hotspot intram in google maps, care imi arata ce autobuz vine, cat intarzie, cate statii avem de mers. A venit autobuzul, dar noi nu aveam shekeli. Mai sa nu ne ia. Ne-a cerut 3 dolari = 10 shekeli (exact cat un taxi pe care-l refuzasem... si care ne-ar fi dus direct in centru)! Intr-un tarziu, am intrat si am pornit.

  Ca sa coboram la hotelurile de pe malul marii (Rosii, evident) a fost o joaca. Peste tot, afise cu duty free, (probabil preturile erau mai mici ca in Ierusalim sau Tel Aviv), dar sa nu uitam ca ne aflam in Israel. Toate preturile erau mult mai mari decat in Iordania. Ne-am plimbat pe acolo, am facut poze, am cumparat creme de la Marea Moarta. Am mancat inghetata (superba) si am baut cafea. Era un Israel relaxat, era cald, era vacanta. Si iarna, dar asta nu se simtea! La intoarcere, am oprit la o shaormerie sa ne luam ceva de mancare. Scump bineinteles, dar ne-am saturat din salate si felul principal l-am luat la pachet - shaorma si falafel. Se mai face si in Romania falafel, dar cel din zona aia (si Israel si Iordania) era usor si aerat in interior, crocant in exterior, cu aroma de chimen, patrunjel, usturoi si altele, nedefinite.

  Apoi am luat-o spre autogara si autobuzul nostru pleca in cateva  minute. La bilete coada. Am stat cat am stat, si cand ne-am lamurit ca nu reusim in timp, am fugit la autobuz, rugand soferul sa ne ia cele 2 statii. Plateam in dolari. Ne-a luat gratis, si ne-am bucurat maxim. Nu stiam ca plata va fi in vama!

  In fine, drumul de intoarcere, de la coborarea din autobuz la vama, era la vale si ne-a parut mult mai usor. In vama, nu mai era interviu, dar... era taxa de iesire din tara. Nu puteam pricepe. Insistam ca aveam Jordan Pass, dar taxa era de iesire din Israel, nu avea treaba cu Jordan Pasul nostru pentru Iordania. Tzeapa! Am platit 15 euro de persoana, am trecut in Iordania, unde am primit o noua viza, ca cea veche era perimata. Am gasit un taxi care cu 8 dinari ne-a dus la hotel. Mai mult decat atat, taximetristul ne-a dat cartea de vizita sa vina in ultima zi sa ne duca la aeroport. Cu 10 dinari, nu cu 25 cat am dat la venire...

  Seara am iesit la restaurant. Primul drum, inainte de a manca, a fost la geamia Sharif Hussein Bin Ali, unde ne spusese un sofer de taxi ca pot intra si femeile. Dar nu cand e slujba. Moschea e elegantă, din marmură albă, cu un interior ornamentat, un dom amplu, coloane și o curte liniștită. Femeile intrau intr-o camera simpla (pe mine m-a trimis o localnica la baie, credea ca asta cautam!). La barbati insa, totul era de 10 ori mai ornamentat, mai luminos. Si cel mai important, isi spalau mainile, parul, picioarele. Cu ocazia asta am gasit si explicatia de ce toata lumea e in papuci, pe acolo :-)

  Restaurantul, Al Shami, destinat mai ales localnicilor, a fost grozav. Desi initial nu am avut loc pe terasa, cand s-a eliberat o masa, am fost chemati sa stam. Dupa ce am comandat, ni s-a umput masa de farfurii, care mai de care cu mancare mai buna.
Erau multe de mancat, nici nu am reusit sa le terminam. De fapt ne-am saturat de la antreuri, asa ca  mancarurile principale le-am luat la pachet. Si am mancat in urmatoarele doua seri din ele, ca portiile erau foarte mari. Remarcabila a fost limonada cu menta, foarte gustoasa (putin cam acrisoara). Si din partea casei am mai primit doua farfurii cu aperitive si cate 2 ceaiuri, servite in paharute, exact ca in Turcia.

  A doua zi urma obiectivul principal al excursiei in Iordania: Petra. Luasem legatura din tara cu o ghida, romanca, Laura Ilie, casatorita in Iordania si ea ne-a aranjat (printr-o agentie) doua zile de excursii – Petra si desertul Wadi Rum – la un pret bun. E drept ca daca luai in calcul cat ar fi cerut un taxi, si la fata locului te descurcai (sau nu), pretul de 160 dolari/persoana parea mare. Dar nu puteam risca!

  Pretul a inclus, in prima zi, sa vina o masina eleganta, monovolum, cu wi-fi, sa ne ia de la hotel, sa ne duca la Petra, sa ne astepte cat stam acolo si sa ne readuca la hotel. A doua zi, sa vina pe la pranz, sa ne duca in desert, unde aveam platita o excursie safari de 4 ore, urmata de cina beduina si seara tarziu sa ne readuca la hotel.

(va urma)

#674
Nefertiti_02

Nefertiti_02

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 135
  • Înscris: 25.04.2008
Cateva poze din primele 2 zile:

Attached Files



#675
mparvu

mparvu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 127
  • Înscris: 27.01.2013
super. merci pt aceste informatii
astept si partea a doua

#676
Nefertiti_02

Nefertiti_02

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 135
  • Înscris: 25.04.2008
(urmare)

  Dupa un drum de trei ore, incluzand si doua opriri de cafea si de shopping pe la cunostintele soferului nostru, am ajuns la Petra, care se intinde de-a lungul poalelor Muntelui Hor. Dar merita intai sa amintesc de cafelele minunate cu cardamon, baute pe drum si de salul de cashmir cumparat ca sa ma protejeze de soare...
  Primul lucru, dupa ce am ajuns, a fost sa vizitam muzeul Petra. Citisem ca acolo gasesti explicatii mai corecte si mai complete decat cele oferite de ghizii pe care-i puteam lua. Am facut foarte bine, ba chiar imi pare rau ca nu am stat in muzeu mai mult.

  Povestea incepe de obicei cu legenda privind infiintarea orasului, aproximativ in sec VI i. Hr. de catre Nabateeni, un trib nomad deosebit de ingenios. Plasat strategic intre peretii unui canion adanc care s-a format in mod natural, la intersectia rutelor caravenelor care aduceau matasuri din China, condimente din India si tamaie din Peninsula Arabiei, Petra a devenit curand un oras deosebit de bogat. Pe langa faptul ca se gaseau la aceasta intersectie de rute comerciale, locuitorii ei au stiut sa exploateze cea mai importanta resursa a zonei: apa. Ei au sapat in stanca si construit un sistem foarte ingenios de conducte din ceramica prin care captau apa de ploaie si o stocau pentru perioadale de seceta.

  Schimbarea drumului de comert spre Indii a determinat declinul orasului. Si atunci a fost invins de romani. Imparatul Traian cucereste in 105 d Hr. Regatul Nabateean si il include in Imperiul Roman pana in secolul VI, cand este cucerit de arabi. Nu stiu insa cu siguranta daca “cucerit” este cel mai potirvit termen deoarece majoritatea istoricilor vorbesc despre ultimul rege nabateean care a lasat regatul “mostenire” imparatului Traian. De ce? Greu de spus dar pot spune ca… asta da mostenire… Odata cu trecerea Imperiului Roman la crestinism, Petra adopta si ea noua religie, astfel ca in cadrul orasului apar nici mai mult nici mai putin de 4 biserici. Acestea vor ramane aici, la fel si populatia va ramane crestina si dupa ce califul Omar a ocupat in anul 638 orasul.

  Totusi, Petra intra in declin incet dar sigur si acest lucru este tot mai accentuat dupa anul 363, cand un puternic cutremur de pamant darama majoritatea contructiilor. Apoi, vreme de aproape 1500 ani dispare sub nisipul desertului, motiv pentru care mai este cunoscut si sub denumirea de “orasul fantoma” sau “orasul secret”, singurii care mai raman pe aceste locuri fiind beduinii. Cel care redescopera orasul este elvetianul Johann Ludwig Burckhardt, care auzise din vorbe despre orasul sapat in stanca. El a reusit sa ajunga aici pacalindu-i pe beduini, deghizat in arab si pretinzand ca doreste sa faca un sacrificiu. Se intampla in 1812. 120 de ani mai tarziu incep lucrarile arheologice si Petra se dezvaluie. Se vorbeste ca doar aproximativ 20% a fost descoperit pana azi.

  Intrarea in defileu este una impresionanta care te uimeste...

  În Petra lucreazã beduini, care susțin cã sunt descendenți ai nabateenilor. Odatã cu popularizarea locului, guvernul i-a scos din Petra și le-a creat un oraș lângã, dar comerțul pe care-l fac aici este singura lor sursã de venit.
  E de inteles ce cumplit a fost pentru oamenii acestia epidemia de Covid, care a inchis tara timp de doi ani... Deci doi ani fara sursa de venit.
La Petra eau beduini care ofereau cai, trasurele, magari dar nu erau insistenti. O intrebare si atat! E drept ca fiind multi, intrebarea ne-a fost pusa de ...vreo 70 de ori...

  Oricat vezi poze, filmari, oricat citesti, realitatea drumului prin Petra e incredibila!! Culoarea, atmosfera, vantul, totul !

  Am urmat traseul principal si am vazut cele mai importante obiective. Acesta are cam 4 km, dar ce m-a surprins in primul rand... e mult mai usor decat am citit pe net.
  De o parte si de alta a drumului stanci uriase (roz, evident) incanta privirea. Cel mai dragut era ca rocile apareau in straturi... roz mai inchis, roz mai deschis...

  Canionul Siq este un uimitor defileu sculptat de natura si de nabateeni. Este foarte ingust si inalt, pe alocuri peretii sai apropiindu-se pana la o distanta de 3-4 metri. Privirea nu se poate opri sa nu admire pereții înalți aflați de o parte și de alta a cãrãrii. Dalta naturii a fost mânuitã mãiastru. Forme neregulate, lipsa de tipare, nerespectare de aliniamente, unghiuri imperfecte și culori întrepãtrunse dau lucrãrii aspectul unei capodopere. Inaltimea depaseste 10 metri si cu greu te poti abtine sa nu te gandesti ce s-ar intampla daca s-ar surpa. Pe jos, din loc in loc, se mai pot vedea urmele pavajelor construite in vremea romanilor.

  Pe langa faptul ca reprezinta intrarea in Petra, aici se gasesc si cateva relicve din trecutul Petrei precum Basorelieful ce infatiseaza o caravana de camile sau Pietrele Sacre ale Nabateenilor.
  La capatul canionului se afla cea mai cunoscuta si impresionanta ruina din orasul antic Petra, cea mai faimoasa: Trezoreria sau Al Khazna. Trezoreria a fost, cel mai probabil, construita in secolul I i.Hr. Monumentul, inalt de 40 m, decorat cu coloane si statui, se pare ca a fost construit ca mormant pentru regele nabateean Aretas al III-lea. Alte surse, presupun ca este mormantul celui mai iubit rege nabateean, Harep al IV-lea, mormant construit prin modelarea pietrei de sus in jos, cu ajutorul unei rampe laterale.

   Am facut poza de rigoare si am ramas sa ne odihnim putin si sa mancam un sandwich. Aveam la noi si prajiturele acelea cu gust deosebit luate din Aqaba si, din dorinta de a face un bine, am dat cateva faramituri unui catel de pe acolo si unei pisici albe. Cainele le-a tratat cu dispret, dar pisica era inebunita dupa prajitura asta. Era disperata, se urca pe masa, cerand inca putin si inca putin. La un moment dat, pentru ca nu ii dadeam imediat bucatica din mana, m-a si capsat. Am zis eu ca prajiturelele alea erau de belea! Ne-a oferit insa o poza cu cea mai frumoasa perspectiva asupra Tezoreriei: luminoasa si stranie!

  Prin dreapta Trezoreriei, drumul continua spre deschiderea larga a orasului. La poalele muntelui citisem ca se afla si un imens teatru antic, amplasat intr-o asa pozitie incat din el sa se vada cea mai mare parte a mormintelor din apropiere. Amfiteatru roman gãzduia peste 8000 de spectatori si este singurul amfiteatru din lume sculptat de romani in stanca. Noi nu am tinut drumul drept, ne-am catarat pe niste stanci, in dreapta traseului, si cu ocazia asta am diversificat traseul. Plus alte beneficii, in afara de ceva sport. In primul rand am intalnit o beduina, care a intrat in vorba cu noi, ne-a oferit un sirag decorativ, ne-a aratat irisii negri, (de pe steag!), si pe care am servit-o cu napolitane romanesti (cate mai aveam prin rucsac). Apoi, venind de pe stanca, am putut vedea acest amfiteatrul roman privit de sus, si asta a fost un plus, pentru ca arata mult mai bine, mai spectaculos.

  Am coborat apoi pe “strada fatadelor”, cum se numeste aceasta parte de traseu, unde se pot vedea Mormintele Regale: Mormantul cu Urna, Mormantul de Matase, Mormantul Corintic, Mormantul Palatului, cu intrari sculptate in piatra, retusate de ploi, vant sau nisip. Era un traseu separat care era estimat la 2,5 ore, asa ca am renuntat sa le vedem de aproape. Se pare ca erau edificii similare cu Trezoreria, care au avut același rol: morminte de mari cãpetenii. Doar ca la o scara mult mai mica.

  Traseul principal se terminã la templul Qasr al Bintund. In zona de restaurante, am plecat in stanga, pe niste stanci, spre Museum, si am ajuns la un punct de belvedere.
  Mai departe nu am mers. Mãnãstirea, denumitã în acest mod deoarece în perioada bizantinã a fost folositã în scop religios, si care este tot un mormânt, am lasat-o pentru alta data!

  Era timpul sa ne intoarceam, ca sa ajungem la timp la intalnirea cu soferul nostru. Totul a durat cam 5 ore. Si, da, drumul de intoarcere a fost mult mai rapid, pentru ca nu mai cascam gura, tineam traseul standard si, in afara de opririle la shoppingareala (dar nu am cumparat nimic pentru ca pretul afisat nu se potrivea deloc cu cel cerut), nu aveam de ce sa ne oprim. Si drumul spre hotel a fost direct, fara opriri.

  Seara am iesit in oras, era senzationala forfota oamenilor. Ne-am cumparat falafel, ceva placinte, ceva cadouri si ... cam atat.

(va urma)

Attached Files



#677
Nefertiti_02

Nefertiti_02

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 135
  • Înscris: 25.04.2008
(urmare)

  In ultima zi, masina trebuia sa vina la ora 12:30, asa ca dimineata am petrecut-o in bazar. Aveam de cumparat cadouri, bomboane, condimente, magneti, cafele, etc...  apoi ne-am pregatit de desert.
  A ajuns soferul, ne-a imbarcat  si am plecat spre Wadi Rum.  Ajunsi la Wadi Rum, am luat bilete de intrare (cu Jordan Passul) si in asteptarea jeep-ului 4x4 pentru safari, am intrat intr-un cort in care se cazau turistii. Era foarte frumos, confort maxim, apa calda, baie faiantata, wi-fi. In plus, pe veranda erau scaune si masute de cafea... totul pregatit pentru o noapte in desert. Eu care ma tem de frig nu eram prea incantata, dar altii au regretat ca nu au petrecut o noapte sub stele.

  Deșertul Wadi Rum a fost locuit încã din perioada preistoricã. Ruta de comerț dinspre India spre Roma, Egipt, trecea prin Wadi Rum și cine știa unde este apa (nabateenii știau), aveau controlul. Wadi Rum are munti. Chiar inalti pentru un desert: 1700 – 1800 m. Denumit pe bunã dreptate ºi “Valea Lunii”, deºi peisajele sale par a fi mai degrabã desprinse de pe Marte, cadrul natural este nesfârșit: formațiuni uluitoare de rocã, nuanþe roºiatice ale munþilor si ale nisipului foarte fin, liniºte deplinã, cer senin, soare strãlucitor.

  A venit soferul nostru de jeep, (de fapt Toyota Hilux), pe care il pot numi domnul „Hey guys !!”. Era vorba lui ! Era tot un zambet si buna dispozitie, dar tacut. El mergea in cabina, la caldura, cu muzica si noi stateam in spate si admiram panorama. Care era si ea extraordinara ! Masinile au in spate niste bancute si stai in vant si curent pe tot drumul, dar e perfect asa ca poti admira tot. Nu era un desert doar cu dune, ci unul cu munti rosii si roca lor e “dantelata”. Adica parca topita de la vant, de la eroziune, dar avea un farmec deosebit. Am ajuns si la niste corturi, unde te serveau cu ceai gratis si unde aveau diverse suveniruri de cumparat. La un moment dat, am oprit si am admirat camilele, apoi am escaladat niste munti mai mici. Cica existau si niste inscriptii stravechi, dar noua ne-au scapat.

  Wadi Rum a devenit foarte cunoscut turiștilor dupã filmul ”Lawrence al Arabiei” din 1962. În timpul revoltei Arabe din 1917-1918, ofițerul britanic Thomas Edward Lawrence a traversat de câteva ori acest ținut.

  Sunt rezerve mari de apã în desert și tocmai de aceea este și destul de multã vegetație. Noi am vazut nenumarate flori albe, care ieseau in evidenta pe rozul nisipului.

  Am ajuns in punctul celebru numit Bridge. Ghidul ne-a spus ca nu avem timp sa urcam, asa ca am facut o poza sub pod. Nu e asa de luminoasa ca in poza clasica de pe net, dar e la fel de spectaculoasa.

  Iute pe drumul de intoarcere spre apusul de soare care era la ora fixa, nu cand ajungeam noi. Ca sa mergem mai repede, soferul gonea si mai facea si drifturi pe dunele de nisip. Era palpitant !

  Apusul este o transformare absolut uimitoare a culorilor! O adevãratã frenezie a culorii. Cerul se transformã încet dintr-un albastru deschis într-un portocaliu intens, ajunge un roșu arzãtor, urmat de purpuriu ºi dupã ce soarele apune, amurgul devine gri, rece și apãsãtor…
Vorbeam intre noi ca am trait mii de apusuri dar niciunul a a fost mai spectaculos si mai dramatic si mai memorabil !

  Am ajuns apoi in tabara unde urma sa servim masa. In primul rand am fost invitati intr-un cort imens, ornat cu covoare pe interior. Cu o mare si calduroasa soba pe mijloc. Aveam si un cantaret care ne canta la mandolina (sau ceva asemanator). Ceaiuri beduine cate vrem. Dar ne-au descaltat la intrare. Eu, cel putin, pana mi-am scos ghetele... a durat ceva. Apoi, am fost invitati afara (incaltat iar de ghete) unde, in nisip, era cuptorul cu fripturi. Spectaculoasa ... dezvelire a comorilor gastronomice. Am intat in sala de mese si ne-am pus in farfurii, multime de salate, pui, humus, chiftelute de miel, baba gamush, o gramada de mancare. Si buna, de se topea in gura ! Prajituri la desert ! Vorbeste cineva de dieta intr-o excursie in Iordania? Exclus!

  Inainte de plecare, am mai stat in cortul beduin sa mai bem un ceai. Apoi am iesit sub cerul plin de stele, cautandu-le pe cele cunoscute. Ca in copilarie !

  Ne-am imbarcat si am plecat spre casa. Trecem peste reactia urata a soferului care s-a declarat nemultumit de bacsis (desi intrebasem pe doamna Ilie care e bacsisul standard si-l dadusem). Probabil ca paream noi milionari zgarciti !!!

  A fost atat de frumos ! Un vis implinit !

In incheiere cateva "date tehnice":

Banii

6,41 lei = 1 dinar iordanian
La casele de schimb 1 dinar = intre 0,7 euro si 0,78 euro

Ambasada Romaniei

asistențã consularã Ambasada României la Amman: +962 65812627; +962 65813568.
telefonul de permanențã al misiunii diplomatice a României în Iordania: +962 796017203.

Viza și JordanPass

1. Viza online. Formular obligatoriu: visitjordan.gov.jo/form cu 2-3 zile inainte. Trebuie listata.
2. Jordan Pass, care costa 70 JD = valabil douã sãptãmâni de la validare (prima utilizare), însã poate fi cumpãrat numai dacã șederea în Iordania este de minimum trei nopți
Daca se merge doar la Aqaba/Wadi Rum, nu se justifica.

Adaptor pentru prizã

Prize atat normale cu 2 gauri, cat si cu 3 gauri.

Internet

Atentie sa nu ramana datele mobile deschise. Exista wi-fi in hoteluri, restaurante...

Cartelã de telefon și internet: trei firme mari de la care se pot achiziționa acestea: Umniah, Orange și Zain. In aeroport am luat o cartela Umniah de 10 dinari cu 20 min internationale incluse, net 50GB si minute nationale. A fost suficienta pentru hotspot si apoi Google Maps.

Preturi

Taxi de la aeroport pana in centrul orasului Aqaba pe booking.com aproximativ 30 dinari. Daca iei direct un taxi (e statie in aeroport) si negociezi poti scoate mai putin de jumatate.

La iordanieni TOTUL SE NEGOCIAZA, desi am intalnit magazine in care pretul era fix (gen supermarket)

Vinerea este zi libera, asadar unele magazine pot fi inchise, in special in prima parte a zilei.

Mancare

La fel ca in multe tari din Orientul Mijlociu, mancarea din Iordania isi are originea in bucataria beduina.
- salate proaspete și delicioase ( salata de vinete cu rodii).
- humus, mâncãruri diverse de legume.
Mansaf - (miel cu orez și un sos delicios, cu multe mirodenii), este felul traditional al Iordaniei. Acesta consta in carne de miel asezonata cu ierburi aromatice, cateodata usor picante, gatita in iaurt si servita cu cantitati uriase de orez.
Maqluba - (pui cu orez și mirodenii preparate într-un mod special).
Za’atar - peste lipia ce o înmuiam în ulei de mãsline se presara un amestec din seminþe de sumak, susan ºi ghimbir.
Manakish - ( pizza arabã).
Falafel

Attached Files



#678
florinbad

florinbad

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,259
  • Înscris: 14.11.2006
Daca vrei sa revezi Wadi Rum-ul in toata splendoarea lui, trage un ochi la Martianul lui Ridley Scott (eu l-am vazut de 4 ori...)
The Martian (2015)

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/ej3ioOneTy8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

#679
Nefertiti_02

Nefertiti_02

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 135
  • Înscris: 25.04.2008
Am avut asigurare medicala, m-au intrebat de ea in aeroport in Otopeni (am parut convingatoare si nu mi-au cerut sa o si prezint !!), dar in Iordania nu a zis nimeni nimic de asigurare ...

#680
zuv

zuv

    Erectile member :)

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 7,196
  • Înscris: 05.01.2008
Amman

Aeroport: exista autobuze ce fac legatura cu orasul, firma se numeste Sariyah. Biletul costa 3,3 JOD, chioscul de unde se pot lua bilete e chiar la iesirea din terminal. Nu l-am folosit din cauza orelor nasoale la care am ajuns, respectiv am plecat. Alternativa e taxiul sau transferul privat, aranjat cu hotelul. Eu am folosit a doua optiune care, dupa numarul de soferi care asteptau la iesire cu cate o coala A4 in maini, pare a fi cea mai folosita. Pretul, din ce am gasit pe net, e acelasi: 25 JOD aeroport-Amman si 20 JOD invers.
La dus, seara, 21:45, cu trafic aglomerat, am facut vreo 40 minute. La plecarea din Amman, dimineata, 08:00, vineri (zi libera la ei), am facut 30 minute. La plecare, luati in calcul ca exista un control de securitate (scanare bagaje, control pasaport) si la intrerea in aeroport, unde se pierd vreo 20 de minute.

Conditii de intrare: pe site-ul MAE se specifica obligativitatea inregistrarii pe o platforma on-line, pentru obtinerea unui cod QR. Nu m-a intrebat nici dracu’ de el. Cum nu m-a intrebat nici de asigurarea medicala, care apare ca fiind obligatorie si ea.

Transport local: in oras exista transport public, cu autobuze, Site-ul are si route planner, sublim, dar nefunctional. Au si aplicatie pentru mobil. Exista si si o linie expres, 99, care are banda dedicata de circulatie. Din cauza nefunctionarii route planner-ului n-am folosit autobuzele. Alternativa o constituie taxiul si Uber-ul. O calatorie pe un traseu de 4-5 km costa sub 2 JOD. Majoritatea soferilor nu vorbesc engleza insa le poti arata adresa pe Gmaps. Sunt foarte corecti, intotdeauna vor sa-ti dea restul.
Uber am folosit o singura data (comandat de receptioner de pe tf lui, platit cash la destinatie). A costat ceva peste 3 JOD pentru ~9km, intr-un trafic infernal.
Localnicii folosesc si niste microbuze insa nu stiu amanunte despre ele. Poate doar ca-s foarte aglomerate. Nu cred ca sunt o alternativa viabila.

Schimb valutar: NU schimbati in aeroport. TOATE casele de schimb valutar percep comision, insa in aeroport e cel mai mare. In oras, pentru 100 euro primesti 73 JOD, pentru 100 USD, 70 JOD.
Nici cu plata cu cardul nu scapi de comisioane, de exemplu la receptie la hotel. Pentru a achita 200 JOD cu Revolut, suma finala retrasa de pe card a fost de 250 GBP, habar n-am de ce s-a facut conversia in GBP, pe POS nu aveai nici o optiune in afara de Pay or Cancel. La supermarket nu sunt taxe extra pentru plata cu cardul. Parca nici la restaurante. Ca idee, 1JOD=1,15GBP =1,31USD =1,31 Euro.

Jordan Card : o investitie buna. Pe langa faptul ca iti asigura intrarea la multe obiective turistice, daca stai minim 3 nopti si il cumperi inainte de sosirea in Iordania, te scuteste de plata taxei de viza (40 JOD). Il arati la sosire, la primul punct de control al pasapoartelor.

Orasul vechi e extrem de aglomerat, atat rutier cat si pietonal. Ammanul are peste 4 mil de locuitori, iar ca suprafata, vazut din avion, pare urias. La ~1km de Teatrul roman e o imensa zona-bazar (asemanatoare, cumva, cu Marele Bazar din Istanbul). Sunt sute de magazine  care vand ce vrei si ce nu vrei, marfa este pusa inclusiv pe trotuare sau agatata pe fatade. Sunt si cateva souk-uri, piete agro-alimentare, extrem de aglomerate si cu o oferta foarte diversificata. Mizeria, din pacate, e omniprezenta in aceasta zona.
La restaurantele tip fast-food din zona veche manaci pe saturate cu 4-5 JOD.

Alcool: un capitol aparte. Nu se gaseste in supermarket insa sunt o sumedenie de “Liquor shops”, niste mini-pesteri ale lui Ali-Baba pentru cei ce beau alcool. Gasesti aici orice fel de bautura alcoolica, indigena sau de import. O bere de 330ml e 2-3 JOD, o sticla de 200ml de whisky/rom/vodca/tequila vreo 4 JOD, parca. Mai ieftin ca-n Norvegia…��
Nasol e ca in perioda Ramadanului sunt inchise. Genul asta de magazine sunt in toata Iordania, nu doar in Amman.
Deasemeni, exista restaurante si pub-uri unde se vand si bauturi alcoolice.

#681
metalactual

metalactual

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,285
  • Înscris: 17.04.2006
Sunt curios ce povestesti in continuare.

Pentru transfer Queen Alia International Airport catre Amman se mai poate utiliza Uber. La iesirea din aeroport exista si un stand Uber, unul dintre angajati iti face comanda pentru hotelul dorit. Nu am folosit insa am vorbit cu unul dintre baietii de la stand.
https://www.uber.com...n/airports/amm/

Edited by metalactual, 18 March 2023 - 23:01.


#682
zuv

zuv

    Erectile member :)

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 7,196
  • Înscris: 05.01.2008
Amman - Teatrul roman

Acces gratuit cu Jordan Pass. Interesant e ca, imediat ce te vad scormonind prin telefon, cei de la intrare te intreaba "Jordan pass?" E suficient sa confirmi si nu te mai pun sa il arati. Si chestia asta s-a repetat la mai multe obiective turistice prin Iordania. :)

Attached Files



#683
zuv

zuv

    Erectile member :)

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 7,196
  • Înscris: 05.01.2008
Aici gasiti programul pentru cele mai importante obiective turistice.

#684
zuv

zuv

    Erectile member :)

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 7,196
  • Înscris: 05.01.2008
Amman - Jordanian Museum of Popular Traditions

Dispus in Teatrul roman, inclus in pretul biletului pentru acesta.

Attached Files


Edited by zuv, 22 March 2023 - 12:58.


Anunturi

Chirurgia endoscopică a hipofizei Chirurgia endoscopică a hipofizei

"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală.

Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale.

www.neurohope.ro

1 user(s) are reading this topic

0 members, 1 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate