Complicat?

Buna!
Am 22 de ani și recent am trecut printr-o despărțire.Eu am fost cea care i-a spus că aș vrea să ne despărțim.El are 29 de ani și lucrează în străinătate,venind de câteva ori pe an în tara(când stă și 2,3 luni chiar).Ne cunoaștem de aproape 2 ani,timp in care ne-am întâlnit,am vorbit,am călătorit împreună,avem câteva amintiri.El provine dintr-o familie săracă și ciudata,fara posibilități.Nu are o locuință a lui și sta la bunica.Are mașina și bani pusi deoparte,fiindca lucrează de vreo 8 ani.Dar cu toate acestea nu are o locuință a sa.Ceea ce m-a determinat să pun punct  a fost faptul că am aflat că vorbește și cu alte fete,ba chiar ar dori sa cunoască și pe altcineva,deși cat timp am fost împreună nu cred că s-a mai întâlnit cu cineva.Cu mine a fost prima relație pe care a avut-o,ceea ce e valabil și pt mine(prima relație).Și nu doar acea trădare m-a adus aici,ci și modul său de a se comporta,deloc serios,as zice eu.Este un tip extrem de introvertit(și eu sunt,dar el e și mai și),iar conversațiile cu el de cele mai multe ori erau seci.Parca era nevoie sa îl trag eu de limba pt a putea comunica.In aceasta privință nu prea am stat bine.Eu la un moment dat acceptasem,pt că mi-a povestit despre trecutul lui trist,despre sărăcia in care a crescut.Ceea ce a trăit,unele traume,îl afectează și acum,pt că este extrem de retras, introvertit, îngrijorat și descurajat,mai ales din cauza că nu are o locuința a sa.Pt început l-am înțeles și compătimit,am incercat sa îl încurajez și să îi fiu aproape.Dar spre mirarea mea,pare că acest ajutor nu a fost eficient.In continuare a rămas pe gânduri, îngrijorat,morocănos uneori și fără chef de vorba.Ca și cum azi mă iubește și mâine uita că exist și tot așa.Menționez că a fost afectuos și tandru cu mine la început,ceea ce m-a determinat să continui cu el.Au existat și momente de conexiune emoțională frumoasă.Doar că totul era schimbător in comportamentul său.Azi era puțin vesel,mâine iar morocănos,fără chef de viață.Fara chef de viață de foarte multe ori...asta pot spune că am simțit.Au fost momente când plângeam minute in sir pt că nu înțelegeam de ce totul decurge așa de greu și de ciudat.De ce nu se poate bucura pe deplin împreună cu mine de tot ce îl înconjoară?De ce in felul asta?Am avut câteva discuții în care am incercat sa ii zic ce mă deranjează,doar că el parca nu era prezent în acea discuție.Nu zicea mai nimic,doar că eu nu îl merit și este prea complicat el...ciudatenii.I-am dat mai multe șanse și am lăsat ca timpul să își facă treaba.Si ce am descoperit?Ca vorbea cu alte fete doar prin mesaje,le aprecia poveștile,pozele,etc.De doua ori l-am iertat,însă apoi când am văzut o conversație de a sa cu un prieten am lăsat-o baltă.El discuta cu el despre cum sa găsească alte fete...că nu mai are speranța că se va însura etc;Nu m-a prezentat niciodată familiei sale numeroase(7 frați) sau prietenilor.Desi am și eu condiții modeste,l-am poftit de multe ori la mine acasa.Cu părinții mei a făcut cunoștință.Deși la început își făcea atât de multe planuri cu mine(îmi dădea de înțeles că el chiar se gândește că îi voi fi sotie),in cele din urmă am descoperit că tot neserios e in toate privințele.Explicatia lui a fost că din teama ar fi reacționat asa...Nu a pus atât suflet cat am pus eu,asta e clar.A crezut că mereu voi fi acolo pt el,dar nu e deloc așa.Mai menționez că nu am fost eu cea insistenta(cu mesaje,apeluri etc).M-a căutat după acele discuții și mă caută și acum.Probabil nu crede că am renunțat cu adevărat la el.El zice că nu va renunța la mine,doar că eu de data asta nu mai cred nimic.Mi-a spus că el nu se poate simți liber sa iubească cu adevărat pe cineva.Asa să fie.Eu nu mai am energia de a sta langa un așa om.M-a secat de energie.Probabil a fost o relație toxica,ca multe altele.I-am spus de mai multe ori nemulțumirile despre relația noastră,dar nu a ținut cont deloc de asta.Cat despre a-mi dărui și el cate ceva...cu zgârcenie.De prea puține ori m-a făcut să mă simt cu adevărat apreciata și iubita.Nu s-a dedicat in totalitate,așa ca mine.Asa că am decis ca fiecare să meargă pe propriul drum.Sa fie liber la....căutări de nevasta.
As vrea sa aud totuși și pareri de ale altora despre toată această poveste ciudata.Oare am fost eu cea neînțelegătoare?

Din punctul meu de vedere ai procedat perfect, Bibi.
I-ai dat și lui șanse, ai avut grijă și de tine și ai plecat atunci când a fost clar că nu poți fi fericita alături de el.


Încearcă dacă poți să nu mai ruminezi pe tema asta.
Nu este ușoară deloc decizia pe care ai luat-o, așa că dacă ai avut puterea sa o iei, înseamnă că ajunsesei la capătul puterii în această relație.

Ai procedat foarte bine! Nu stiu cat timp ati avut aceasta relatie bazata pe compromisuri, dar e foarte bine ca ai avut curajul sa te trezesti. Un om care iti spune ca nu il meriti, nu are niciun sentiment de iubire fata de tine, fiindca te depreciaza si cred ca mai mult se foloseste de tine din cauza disponibilitatii tale fata de el... Incearca sa-l elimini complet din viata ta iertandu-l si bucura-te ca nu ti-a complicat existenta intr-un alt mod, mult mai tragic.
Esti foarte tanara si ai toate capacitatile sa te aduni si cu intelepciune sa-ti gasesti perechea ta.

Bibi_13, on 22 ianuarie 2023 - 10:47, said:

Acum am observat ca aveati o relatie de cca. 2 ani....Din punctul meu de vedere, daca nu te implica-i intim cu el ti-ai fi dat seama mai repede de intentiile lui reale, dar asa, ai fost acolo "trup si suflet" oricum, fara nicio asumare din partea lui...

Nu te critic, doar am exprimat un fapt care a dat nastere la niste efecte.

Edited by GRATEFUL, 22 January 2023 - 21:07.

Scapa de el pana nu i se inradacineaza simtul de proprietate asupra ta, dupa devine chiar periculos

Nu, ai procedat bine.

Bibi,

Foarte dureros pentru ochi să citim un paragraf atât de lung.

Din perspectiva mea, tipul acesta are o tulberare de personalitate.

Nu am suficiente informații să spun exact care.

Dat fiind istoricul său, copilaria sa, a trăit în sărăcie, a avut mulți frați, poate nu a avut suficientă afecțiune din partea părinților, poate a avut ceva probleme in familie, alcool, violență domestică etc.  Date fiidn aceste info, această persoană poate avea Tulburare de personalitate posttraumatică sau o tulburare din Categoria B de tulburări de personalitate, care include tulburarea de personalitate antisocială, borderline, histrionică și narcisică.Aș elimina tulburarea histrionică.

Un om care s-a confruntat cu traume sau situații triste in copilărie ajunge să se comporte și să gândească diferit față de o persoană care a trăit intr-o famile ok, fără prea multe probleme.

Nu poți să ii spui unei astfel de persoane: ”De ce nu se poate bucura pe deplin împreună cu mine de tot ce îl înconjoară?” E clar că dacă a avut o copilărie tristă / cu probleme și nu și-a vindecat rănile, nu poate vedea viața ca fiind ceva frumos etc. Poate chiar a crezut că il vei părăsi si ca nu il vei accepta. Poate nu ti-a spus anumite chestii legate de familia lui cu care se rușinează.

O astfel de persoană are nevoie de mult sprijin, o acceptare necondiționată, nu să fie luată la intrebări oarecum intruzive sau să ii fie dat de inteles ca va fi abandonată.

Iți dau dreptate cu un lucru, dacă crezi că a umblat și cu alte femei, sau că nu poate fi loial unei singuri femei, atunci nu merită efortul. Efortul merită doar când chiar te iubește și vrea să fie doar cu tine.

FantasyLady, on 23 ianuarie 2023 - 03:24, said:

nu are lumea timp de asa ceva. dupa cum observi, toate valorile care au raspuns i-au dat dreptate.
si nici nu poa' sa inteleaga la varsta si cu experienta ei tovarasa de mai sus.

Sigur, tot ce poți face mai bun cu viața ta la 22 de ani e să ți-o dedici unuia de 29 pe care nu l-a iubit mămica lui și care până la vârsta asta nu a facut nimic cu rănile pe care le are.


Nu, nu e corect pt nimeni să facă asta sau să ceară asta.
În cuplu, rareori se obțin vindecări, iar dacă se obțin, se obțin cu sacrificii imense din partea salvatorului.
Iar in cazul extraordinar de puțin probabil în care vindecarea a avut loc, cel care s-a sacrificat a rămas plin de frustrări și aproape incapabil să mai savureze victoria.


Trăim în 2023, e plin peste tot de cărări care duc spre conștientizare și vindecare.
Să aleagă domnul una dintre cărări, sa se vindece și să o scutească pe Bibi de trecut prin chinuri.

Edited by Chayah, 24 January 2023 - 11:55.

In toata povestea asta, eu vad o vesnica nemultumita. Ce sa apreciezi si sa iubesti la o persoana care iti scoate ochii ca la 29 ani ai masina si bani pusi deoparte, dar locuiesti la bunica? De parca a sta cu parintii la 22 ani, e o mare realizare...

De asemenea mi se pare o obraznicie sa mergi in calatorii impreuna cu cineva, dar sa-i reprosezi ca e zgircit si nu-ti daruieste cadouri dupa bunul plac. De parca te-a invitat sa mergi cu cortul in desertul Gobi, in loc sa te duca in Dubai...

DeathRipple, on 24 ianuarie 2023 - 09:57, said:

Buey, tie nu ti-e evident ca nici macar nu o mai place, daca este in cautarea altor femei?
Si ce este ironia aia cu "valorile"?
Zici ca esti Miorita din poveste de la o vreme... behai nelinistita...

honeybee, on 24 ianuarie 2023 - 13:04, said:

Eu nu știu de unde rezultă ce ai spus tu.
Am recitit ce a scris și nu am înțeles asta .

Bibi_13, on 22 ianuarie 2023 - 10:47, said:

Chayah,  citeste ce-am marcat pe text si spune-mi ce-ai inteles!

Am înțeles ca Bibi face o retrospectiva a relației, cu alți ochi decât ochii de îndrăgostită.

A fost o relație în care la început a primit puțină atenție, după care, când ea a început sa se dedice și implice, s-au retras atențiile de început și a primit în loc imbufnări, jigniri, neglijare și chiar trădare.
Și, ca să nu o piardă, cate o mică atenție din când în când.


Nu rezultă de nicăieri că ea i-ar fi reproșat ceva.

Dacă acum numește clar chestiile pe care ea le considera în neregulă, nu înseamnă că i le-a reproșat vreodată.


Si chiar dacă i-a reproșat că o neglijează și o trădează și ca sta cu buni la 30 de ani, nu văd de ce ar fi o problemă.

Cu ce s-a implicat? I-a zis cumva:"Renunt la calatorii de cite ori vii in tara si hai ca pun jumatate din banii necesari pentru a ne cumpara o locuinta!"?

Chayah, on 24 ianuarie 2023 - 11:55, said:

nu despre asta e vorba, ci despre faptu' ca v-ati grabit toate s-o bateti pe umar fara sa ii spuneti si DE CE. o mizda care vrea cadouri si barbati cu stare materiala. considera ca le merita, evident. si i se pare natural ca masculul sa fie provider si ea doar sa existe.
e la prima relatie frate, de unde a ajuns sa gandeasca asa???

Honeybee, Nu știu, întreab-o pe ea .
Nu putem să ne pronunțam în legătură cu bănuieli.

Nu voia cadouri, voia atenție și voia să simtă ca ea contează pentru el.
Mi se pare absolut normal sa ceara asta.

Recitiți ce s-a întâmplat în relația asta și nu o mai acuzați.

Este o fată deosebita, dacă la 22 de ani, rumineaza la gândul ca poate a gresit dacă i-a dat papucii unuia care a trădat-o și umilit-o.

Edited by Chayah, 24 January 2023 - 14:43.

cand descrii ceva pui acolo lucrurile esentiale, cel putin. i s-a parut relevant ca traieste cu bunica-sa, a repetat ca nu are casa, ca e cam zgarcit. chestiile astea sunt relevante pentru ea. ce treaba au astea cu sentimentele? a spus ca avea ganduri serioase cu el? a povestit ceva de termen lung? voia sa se marite? ce relevanta are aspectul material intr-o poveste de dragoste?
asta pe langa faptul ca stim dooooar versiunea ei, profund subiectiva.