Cand va putea Inteligenta Artificiala sa invete singura?

Asta am vrut sa zic? Sa ma bata cucu', zau ca n-am stiut ca pot fi asa profund!

Sintagma „Inteligenţă Artificială” este un non-sens sau o contradicţie...

Totalitatea inteligentei implica libertatea vointei. Aceasta vointa n-ar insemna nimic fara un sfarsit prefigurat in Absolut.
Infailibilul „instinct” al animalelor este un „intelect” inferior; intelectul omului poate fi numit un „instinct” mai înalt. Undeva între instinct şi intelect este situată raţiunea, care îşi datorează suferinţele faptului că ea constituie un fel de duplicare „luciferiană” a Inteligenţei Divine, singura inteligenţă care există.

Edited by gladioc, 05 July 2019 - 23:06.

Cica s-au inventat de ceva timp boti care pot tasta singuri coduri de programare.

Dar sunt scriptati.

Ce inseamna scriptat ?

 Paz, on 05 iulie 2019 - 23:04, said:

asistat social...

Ateilor să vă fie clară chestiunea: nu poate exista nici o inteligenţă fără libertatea voinţei... iar asta din urmă e greu de înţeles dacă nu pricepeţi că orice fiinţă are un destin „prefigurat în Absolut”...

Edited by gladioc, 05 July 2019 - 23:14.

 pilus, on 05 iulie 2019 - 21:57, said:

Exact atunci.

 gladioc, on 05 iulie 2019 - 23:10, said:

Daca destinul este prefigurat unde mai este libertatea? gen

 super8, on 05 iulie 2019 - 22:09, said:

https://www.skynet.net/

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/7f2wg1pqQDs?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Tocmai ce fusese filmul Terminator.  
Si vedeam cum o inteligenta artificiala nu doar construia de una singura roboti ucigasi, dar si inventase masina timpului. Teoretic, pentru ca  poate evolua intr-o secunda cat a evoluat creierul uman in 100 000 de ani, cine stie ce ar putea inventa. Ar gasi milioane  de modalitati pentru a construi o arma, un mijloc de transport, sistem  de protectie in cateva secunde daca ar avea brate bionice si ar procura/prelucra materiale si ar avea milioane de proceduri cum sa le foloseasca.
Ganditi-va ce poate sa construiasca un robot  dintr-o bicicleta, o minge, un cutit, niste roti, manusi , un calculator cu monitor CRT uzat, un frigider, un aspirator,   un fermoar, o clanta si o priza.  
Unui om normal cu inteligenta medie i-ar lua cateva ore sau chiar zile sa construiasca ceva din ele.
Pai un robot cu inteligenta artificiala il termina in cateva secunde avand capacitate de calcul foarte rapida.

In maxim 100-200 de ani sigur se va inventa inteligenta artificiala implementata in toate aparaturile, computerele si robotii din lume si chiar va conduce societatea in locul politicienilor, ba chiar va putea face legea.
Pai deja suntem o civilizatie dependenta de computere si internet in toate domeniile de la cel bancar, medical, militar pana la arhive, scoli, fabrici, transporturi,restaurante...si pana si preotii depind acum de internet.
Plus ca inteligenta artificiala ar gestiona mai bine economia globala si societatea, poate chiar ne-ar ajuta sa ne gasim profesia sau partenera potrivita, nu mai zic cat de util ne-ar fi  un smartwatch sau niste nanoboti in sistemul vascular care sa ne protejeze de boli si sa ne dea sfaturi cat sa mancam, ce sa mancam, ce medicamente sa luam, cat sa dormim, sa ne sugereze ce ar trebui sa facem, care sunt sansele sa o patim daca alegem sa facem lucrul A sau lucrul B etc.

Edited by pilus, 06 July 2019 - 00:22.

 Freak404, on 05 iulie 2019 - 23:41, said:

Se spune că Dumnezeu a creat lumea „printr-un act absolut gratuit”; El nu era „obligat” să o creeze. Asta înseamnă a spune că necesitatea este o imperfecţiune şi că arbitrariul este o perfecţiune; s-ar putea spune de-asemenea că Dumnezeu este perfect din capriciu deoarece El nu este „obligat” să fie aşa. Nu necesitatea sa este cea care constituie perfecţiunea unei figuri geometrice? Dumnezeu posedă două perfecţiuni complementare de-o manieră absolută, libertatea şi necesitatea, fiecare într-un mod diferit: libertatea se referă la Infinit, necesitatea la Absolut. Caracterul absolut al lui Dumnezeu nu este o imperfecţiune mai mult decât este dreptatea Sa. Dumnezeu creează deoarece El este Dumnezeu – nu există nici un loc aici pentru arbitrariu – dar în creaţia Sa dă frâu liber la toate imponderabilele libertăţii Sale infinite. Actul creator este derivat din necesitatea divină, conţinutul creat din libertatea divină. Dumnezeu ar putea să se abţină de la a crea o fiinţă particulară, dar El nu poate să nu creeze deloc deoarece El nu poate să nu fie Dumnezeu.
Libertatea umană este necesară deoarece ea este determinată de către Dumnezeu, Cauza a toate.
Necesitatea divină este liberă deoarece ea nu are nici o cauză exterioară sieşi.
Necesitatea umană este dublu necesară: mai întâi de toate în mod divin şi apoi omenesc; imposibilitatea schimbării formei omului are o cauză metafizică şi în mod secundar una fizică. În ceea ce priveşte libertatea divină ea este de două ori liberă, mai presus de toate în ea însăşi şi apoi cu privire la lume.
Dar necesitatea divină nu este liberă cu privire la lume; altfel s-ar contrazice pe sine şi ar crea imposibilul. Şi invers: libertatea umană nu este necesară cu privire la Dumnezeu deoarece în această privinţă ea participă în absolut, libertatea divină.
Libertatea omului de a alege pe Dumnezeu este deja ceva din libertatea lui Dumnezeu.

Destinul este un aspect al Cauzei Prime, a fiinţei noastre; Necesitatea este aceea a operării Cauzelor mediate, care determină condiţiile devenirii noastre. Distincţia este cea dintre necessitas infailibilitatis a unui agent autonom şi necessitas coactionis prin care este guvernat un subiect eteronom. În măsura în care cooperăm cu Destinul devenim ce suntem, şi suntem eliberaţi de Necesitate; Destinul nostru nu este decât o predicaţie a Destinaţiei noastre, care trebuie să fie atinsă dacă urmăm direcţia sa. „Legea-proprie” (sva-dharma) care determină o vocaţie (sva-karma) este auto-impusă; şi deoarece acestă lucrare proprie este „dată de către propria natură” (sva-bhAva-niyatam) ea trebuie să conducă către ultimul nostru sfârşit al perfecţiunii (BG. XVIII.45-49). Nimic nu este mai binecuvântat şi mai eudaimonic, decât sarcina destinată (niyatem) şi co-născută (sahaja), ocupaţia, care este chiar raţiunea de a fi a unei nativităţi.
Termenul „moira” înseamnă „destin alocat”: semnificaţia esenţială a rădăcinii (prezentă şi în latinescul „mors”) este „a-şi primi partea cu noţiunea colaterală de a fi datoria cuiva” (Liddel şi Scott): moira înseamnă uneori simplu ,,moştenire”.
Noţiunea de „Soartă” este foarte des înţeleasă greşit, ca însemnând ceva arbitrar impus asupra noastră dinafară; în realitate această noţiune se referă la ceea ce noi trebuie şi se cuvine să ne aşteptăm; cine este născut este „sortit” să moară, cine-şi pune mâna-n foc este „sortit” să se ardă; tot ce e muritor în noi este „sortit” să moară.
Soarta rezidă în cauzele create însele. Cauza Primă este în mod direct cauza fiinţei noastre (şi asta este de asemenea o participare), dar doar indirect, prin intermediul cauzelor mediate, puterile, forţele pe care anticii le-au numit „zei”, cauze de a fi CE suntem. Ce suntem în fiecare moment dat, este rezultanta tuturor „lucrurilor care au fost făcute” (karma), a căror moştenitori suntem: „Lumea ar fi fost privată de perfecţiunea cauzalităţii”, de fapt, „nimic nu are loc din întâmplare”.
Legat de problema „eliberării” din Soartă şi „de a nu mai fi sub lege”, trebuie spus pe scurt că partea muritoare din noi este în mod fatal determinată, „libertatea” poate însemna doar faptul de a avea conştiinţa de a fi centrată doar pe partea nemuritoare a noastră, adică „de a ne cunoaşte pe noi înşine” şi de a deveni ceea ce suntem cu adevărat, şi nu ce părem a fi.
„Soarta” este rezultanta „cauzelor mediate” care lucrează ÎN noi, mai degrabă decât ASUPRA noastră.

Edited by gladioc, 06 July 2019 - 00:32.

Robotul Sofia deja se poarta ca un politician si in cativa ani ar putea deveni presedinte de tara sau ceva secretar ONU reprezentant al roboticii internationale.
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/qNoTjrgMUcs?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

 gladioc, on 06 iulie 2019 - 00:22, said:

Este ca tu ai niste texte pregatite si dai cu copy-paste fara sa aiba legatura unu cu altu?!

 Freak404, on 06 iulie 2019 - 00:35, said:

am propriile bloguri... ce scrie mai sus e tradus de mine... în chestiunile esenţiale nu e loc de datul cu părerea... alte întrebări mai ai?

ps: dar vezi că tot ce e scris mai sus are legătură... eu nu pun chestiuni care n-au legătură...

Voi credeţi că saltul calitativ se face cantitativ... total greşit...

 Freak404, on 05 iulie 2019 - 23:41, said:

Dacă vrei un răspuns scurt: libertatea e acolo unde se cooperează cu destinul şi nu se cade în soartă. Noi nu suntem fiinţe arbitrare în căutare de „libertate” (cum ar putea fi liber ceva arbitrar?) ci scântei divine care trebuie să-şi ocupe locul pe bolta înstelată... negura bolţii fără stele fiind aici chiar imposibilitatea absolută care nu poate fi atinsă...

Edited by gladioc, 06 July 2019 - 00:55.

 gladioc, on 06 iulie 2019 - 00:48, said:

Asta mi'a placut.
Un sfat de la mine pentru tine in viitor scrie asa scurt se intelege mai usor.

Ce inseamna poza de la avatar?

Edited by Freak404, 06 July 2019 - 00:56.

 Freak404, on 06 iulie 2019 - 00:55, said:

tu ce crezi că înseamnă?

De meditat pentru orice om:

1. Tu nu exişti prin tine însuţi. Nu poţi decât să-ţi constaţi propria existenţă, adică să aduci mărturie pentru un principiu prin care exişti şi, şi ştii că exişti.

2. Propria ta inteligenţă/subiectivitate şi existenţă îţi dovedesc deja că eşti la periferia a ceva infinit mai mare şi mai inteligent

3. A deriva inteligenţa din materie e o stupizenie din care nu vei ieşi niciodată, pentru că „mai multul” nu poate proveni din „mai puţin”. Dacă o dezvoltare naturală ar duce la o inteligenţă reflexivă, la un act subit de luciditate (conştienţă) care a perceput dezvoltarea drept ceea ce a fost, acel produs ar fi o realitate care cade complet în afara tărâmului procesului evoluţionar; astfel nu ar fi nici o măsură comună între actul conştienţei şi complet contingenta mişcare care l-a precedat, şi această mişcare, astfel, sub nici o circumstanţă, nu ar putea fi cauza conştienţei respective.

Subiectivitatea este intrinsec unică în timp ce este extrinsec multiplă, dacă spectacolul unei gazde de subiectivităţi altele decât propria noastră subiectivitate, nu ne cauzează nici o perplexitate, cum poate fi explicat „ştiinţific” – adică evitând sau eliminând toată contradicţia – că „Eu singur” sunt „Eu”? Aşa numita ştiinţă „exactă” nu poate găsi nici o justificare în faţa acestei aparente absurdităţi, la fel cum nu poate găsi justificare nici pentru alte contradicţii logice şi empirice ca de exemplu fără-de-limita spaţiului, timpului şi altor categorii exestenţiale. Fie că ne place sau nu, trăim înconjuraţi de mistere, care logic şi existenţial ne duc inevitabil către transcendenţă.
Chiar dacă „ştiinţificii” ar putea observa non-contradicţia tuturor fenomenelor obiective posibile, tot ar rămâne enigma contradictorie a sciziunii dintre universul obiectiv şi subiectul care observă, pentru a nu mai aminti aici de problema „ştiinţific” insolvabilă a acelei flagrante contradicţii care este unicitatea empirică a unui subiect particular.

Edited by gladioc, 06 July 2019 - 01:05.

 pilus, on 05 iulie 2019 - 22:39, said:

Aparent nu suntem...cel putin nu in sensul unui sistem simulat de vreun grid de computere, acest aspect a fost studiat si s-a ajuns la concluzia ca ar trebui sa construiesti o superstructura Matrioska mai mare decat raza Universului obs. pentru a simula un singur atom de hidrogen. Singura varianta viabia a ipotezei simularii e solipsismu! Mai precis, o stare care probabil ar fi similara cu un vis! Stiu ca suna ciudat si mistic ce scriu in aceste momente, dar visul e singura forma de realitate simulata de inalta definitie pe care o cunoastem, deci putem specula ca intr-un alt univers care reprezinta adevarata natura a realitatii si unde poate constantele si legile naturii sunt cu totul diferite...exista o entitate precum si-a imaginat-o Boltzmann, care este sursa acestui vis pe care noi participantii il numim realitate. Totodata, este de speculat ca insusi constiinta specifica fiintelor rationale precum omul sa fie tot o manifestare a acestei entitati. Daca ar fi sa existe o asemenea fiinta eterna si infailibila datorita legilor care guverneaza universul real, atunci de ce nu ar putea fi inclusiv visul pe care-l emana...etern, grandios si perfect ? Poate ca singura preocupare a acestei fiinte e sa viseze, traind  intr-un univers real care e anost, caracterizat prin existenta a doar doua dimensiuni in spatiu eucledian.
Desigur, inclusiv aceasta explicatie (la fel ca si in privinta ipotezei lui Nick Bolstrom) ar reprezenta doar o mutare a problemei cosmologice, fiindca nu s-ar putea oferi un raspuns filozofic satisfacator privind natura creatorului din adevaratul univers: cine/ce anume l-a creat pe creator?

Edited by doxan, 06 July 2019 - 01:34.

 hghffdfg.jpg   38.71K   4 downloads

Altoirea e posibilă nu pentru că se acţionează asupra unei cauze în spaţiu-timp pentru a se produce un efect orizontal ci pentru că acele cauze transcendente ale plantelor respective care coexistă cu cele spaţio-temporale ale lor, se subsumează una alteia pe un plan cauzal de un ordin mai înalt... ceea ce se obţine astfel este o nouă fiinţă care este de fapt simbolul potenţialităţilor conţinute a priori în ambele seminţe anticipate prin efectul propriilor cauze transcendente subsumate una alteia pe un plan mai înalt...
Inclusiv potenţialitatea altoirii este conţinută în sămânţă! Efectul numit altoire este anticipat în cadrul propriei cauze a potenţialităţii seminţei, cauză peste care se suprapune întotdeauna ceea ce este sămânţa ca posibilitate dintotdeauna: adică ceea ce este şi nimic altceva. Şi totuşi deşi plasticitatea primordială a seminţei rămâne intactă pentru că nu e în spaţiu-timp, ci este o posibilitate dată din preeternitate, este o zădărnicire de posibilitate, totuşi este posibilă altoirea prin chiar faptul coexistenţei cauzelor transcendente cu cele din spaţiu-timp ale formei în cauză, cauze transcendente care dau anticiparea efectului în propria cauză a potenţialităţii seminţei.. Dinspre ordinul de cauze transcendent există întotdeana transparenţă şi coexistenţă cu ordinul de cauzalitate orizontal (invers nu). Dar ordinul de cauzalitate orizontal nu afectează acea posibilitate dată din preeternitate, aceea care face ca un lucru să fie acel lucru şi nu altceva.

Edited by gladioc, 06 July 2019 - 01:12.