Colonizarea cosmosului si viitorul apropiat al omenirii - Ce se poate face acum cu ce avem la indemana astazi!

Se pare ca inca nu stim fauri radiatoare suficient de performante pentru a disipa milioanele de grade celsius degajati in cazul plasmelor ultrafierbinti.

Am avea nevoie de radiatoare de marimea unor terenuri de fotbal, construite din metspamale similare in rezistenta grafenului si la fel de usoare.

De fapt solutia ar fi un ecran de plasma asa cum se gaseste la suprafata Soarelui, iar la exterior un lichid in capcana magnetica in miscare spiralata si fara  perete solid care sa separe angrenajul in fata vidului cosmic.

Fara a rezolva problema racirii navei ramanem cu lenta propulsie ionica.

In primul rand ca sa planificam voiaje cosmice interstelare de explorare-colonizare, ar trebui sa stim ce se gaseste acolo, iar pentru aceasta avem nevoie de nave cosmice versatile si rezistente, de propulsoare atomice cu hidrogen, de reactoare hibride cu torium si hidrogen, adica fisiune-fuziune, de scuturi antiradiatii usoare si toata gama de tehnologii care apar in filmele sf.

Apoi mai avem nevoie de o minima infrastructura selenara, apoi de un telescop optic urias ori o retea intreaga in sincron cu obturatoarele luminii stelare.

Astfel am putea vedea si analiza exoplanetele si planifica eventuala colonizare din Alfa Centauri, Barnard, Trappist-1, samd.



Zborurile interstelare vor dura decenii intregi, dar pentru viitorii colonisti nu va conta prea mult deoarece se vor afla in stare de hibernare in tot acest interval de timp.

Popularea unui sistem planetar aglomerat de tipul celui din Trappist-1, are avantaje suplimentare deoarece zeci de planete se gasesc foarte aproape una de cealalta precum Luna de Pamant.
Chiar daca habitabilitatea acestor planete este discutabila, existe sanse mari ca cel putin o planeta sa fie semi-terraformabila si cu un mimim efort sa devina un al doilea Pamant, apoi ar urma terraformarea ori semi-terraformarea celorlalte zeci de planete.