[Teorii despre existenta][1] Teoria jocului

S-a tot vorbit despre scopul vietii si cum a aparut universul dar nu s-a facut o lista cu aceste idei in care sa se poata dezbate separat. Propun ca cel ce are o idee sa deschida un nou topic dupa formatul "[Teorii despre existenta][numar] Titlu". Incep eu prin a prezenta Teoria jocului.

Aceasta varianta nu presupune un scop anume al existentei. Functioneaza pe duplicitatea existent/inexistent si in principal al existentului constiintei. Teoria nu pune in discutie cum a aparut constiinta si scopul ei ci doar faptul ca ea exista.

Din moment ce exista constiinta rezulta ca omul, sau orice alta forma care poseda constiinta, este unica forma care poate aprecia universul(sa zicem frumusetea lui). Frumosul este in ochiul privitorului. Prin simplu fapt ca putem constientiza universul si existenta lui inseamna ca putem aprecia un obiect simplu sferic aflat in spatiu. La fel de bine putem aprecia doua astfel de obiecte si putem observa interactiunile dintre ele. Teoria nu are o baza mai mare, la fel cum matematica porneste de la numerele 0, 1, 2 ... Faptul ca putem aprecia/constientiza cele doua obiecte in raport cu primul produce o explozie exponentiala de posibilitati de a fi, la randul lor constientizabile. Teoria explica faptul ca omul are o inclinatie spre complex si avans tehnologic/spiritual/social... si o satisfactie mai mare fara a avea un scop in sine. Este un dat provocat de existenta si existenta constiintei. Viata devine astfel un joc care cu timpul devine tot mai complex fara a avea un scop. Lipsa scopului conform teoriei nu pune probleme de etica, este acceptata ca atare. Omul este predispus la a juca si este favorizat de a se bucura de acest joc al vietii fara a avea un scop anume, este o inertie venita din premisele existentei, din momentul aparitiei constiintei. Omul devine astfel o celula din plamanul constiintei universului. Prin noi universul respira constiinta. Conform teoriei faptul ca existi ca individ este irelevant, dar ca membru al grupui esti la fel de important ca oricare altul. Nu este obligatoriu sa faci copii dar nu este nici interzis. Faptul ca faci copii creste complexitatea jocului. Cresterea complexitatii jocului nu este un scop, este un dat, o persoana nu are datoria de a favoriza cresterea complexitatii dar are inclinatia. La fel nu are obligatia de a apara supravietuirea constiintei dar este posibil ca el o va face, dar ca parte a jocului. Faptul ca la un moment dat constiinta nu va mai exista nu pune probleme de etica sistemului. La fel moartea unui individ nu pune probleme deoarece exista alti indivizi care pot constientiza. La fel cum moartea unui celule a plamanului nu afecteaza respiratia. Teoria justifica existenta individidului prin faptul ca este singurul care poate constientiza universul, creatia, si ca doar prin el universul se poate bucura de existent, de faptul de a fi, de exemplu atunci cand ne tolanim la o cafea pe malul marii.

Stiu ca e cam ciudata, precizez ca nu cred in ea, e doar o idee. Va invit la dezbateri

Edited by republicall, 25 October 2014 - 18:46.

ai scris mult, da nu ai zis mai nimic. Scopul vieții e subiectiv , „ realitatea e aia pe care și-o face fiecare ”, depinde de ochii care îl privește. Oricum ce-i drept teoria e opera unui mare filosof...

Edited by volumepower, 25 October 2014 - 18:53.

The meaning of life is that it ends!

volumepower, on 25 octombrie 2014 - 18:52, said:

Ce ai spus nu contrazice teoria. Scopul vietii este subiectiv dar ca parte a jocului. Subiectivismul la care ai ajuns este un dat al complexitatii jocului. Tu in cadrul jocului, ca parte a jocului ti-ai declarat scopul tau ca fiind subiectiv. La fel cum un personaj dintr-un joc de calculator este programat sa o spuna.

rickysyv, on 25 octombrie 2014 - 19:00, said:

Si nimanui nu-i pasa. Esenta teoriei este ca nu are importanta ca traiesti dar daca traiesti o faci ca si cum ar avea o importanta foarte mare, un scop, cu toate ca el nu exista, te zbati sa cresti complexitatea si sa te bucuri de ea cu toate ca nu stii de ce. Teoria explica tocmai acest lucru, o dualitate ciudata dar explicabila(daca teoria este plauzibila). Teoria explica cum de poate un om sa traiasca la maxim si sa se bucure de o viata fara sens. Tot conform teoriei nu exista sinucigasi al constiintei ci doar al fizicului. O persoana sanatoasa si constienta(eventual si al acestei teorii) nu poate avea tendinte sinucigase. Dar o sinucidere pe baza de boala sau moartea unei persoane apropiata nu incalca regulile jocului deoarece ele lovesc in suportul fizic care produce constiinta, adica corpul fizic.

Edited by republicall, 25 October 2014 - 19:13.

Ce interesanta e teoria aceasta. E un nihilism deghizat, explicat stiintific. Faptul ca omul nu are nici un scop, ca nimic nu are nici un scop ,ca existam aici doar de dragul' jocului'. De multe ori m-am gandit ca e posibil ca tot ce exista sa nu insemne ceva in sine . Si doar sa fie asa cum este iar noi oamenii sa ne bucuram de asta ca atare prin tot ceea ce reusim sa constientizam si sa cream.
E frumos sa te bucuri in sine de tot ce este desi e  cam trist pe undeva sa stii ca esti doar un efect al unei complexitati care nu poate fi explicate . Si ca indata ce ti se va 'inchide programul ' )moartea, pierderea totala a constiintei)  vei ramane shut down-uit pe vecie si nu se va mai intampla niciodata nimic cu tine. Ca ai fost doar un moment in Univers. Chiar daca evolutie si  complexitatea la care suntem predispusi se pare ne face viata din ce in ce mai frumoasa si confortabila lasand la o parte alegerile stupide de a face rau mediului sau celorlalti semeni ai nostri.

Dar ce materiale ai citit despre teoria aceasta explicata la modul acesta umanist, ca eu ce am cautat despre ea m-a dus la originea ei initiala  matematic-economica ?

V__, on 12 noiembrie 2014 - 09:42, said:

Asa i-am pus eu numele. E o idee personala, asa mi-a venit si am expus-o.

Aaaa, ce tare! Imi place teoria ta. E ca un fel de concluzie  extrasa din observatiile facute pana acum despre viata si existenta si..oameni?

Edited by V__, 13 November 2014 - 07:24.

V__, on 13 noiembrie 2014 - 07:23, said:

Nu e neaparat o concluzie. Ma tot chinuie creierul sa caut explicatii legate despre sensul vietii ca si cum as fi in pericol si solutia ecuatiei m-ar pune in zona de siguranta, depresie sa-i zicem. Si cu una din ocazii in urma unui brainstorm a iesit si asa ceva.

Inteleg. Nevoia de a gasi un sens se pare ca este o caracteristica omeneasca. Atat de induiosetor sa simtim ca nu putem sa traim in lipsa unui sens  oricare ar fi sensul pe care l-am da vietii. Si eu sunt la fel.  Mi-a fost teama ca toate acestea - lumea-  nu inseamna nimic....si totusi , aproape am ajuns la o conluzie. Ca indiferent care este adevarul noi traim si viata e aici si ca ceva se intampla . Cu noi. Si ca nu e in zadar nici daca am ajuns pe acest pamant doar ca sa ne bucuram de parfumul unei flori sau de frumusetea unui apus sau de sentmentul de dragoste, placerea  de a crea, etc . Chiar daca nu ar exista un sens mai mare un sens mai mic tot ar exista in oportunitatea de a trai. Si totusi , daca tot exista toate aceastea si noi care sa ne intrebam asupra lor.....poate ca nu exista in zadar pentru ca nimicul la care am ajunge in lipsa de sens nu poate sa explice ceea ce este.

Edited by V__, 15 November 2014 - 15:30.