Intunericul si frica rezultata din combinarea cu imaginatia.

O sa incep cu inceputul .

Pana acum un an si trei saptamani nu am avut nicio problema, nu mi-a fost frica de intuneric de cand eram mic. Cand eram acasa (in Romania) imi mai imaginam  cum ma priveste un monstru super grotesc ( voluntar sau involuntar, for fun) dintr-un coltisor mai intunecat cand ieseam afara,dar n-aveam treaba. Daca ar fi fost real, putea sa iasa si sa ma manance ca nu ma deranja.

Acum un an si trei saptamani s-a intamplat sa ma aflu intr-un loc uitat de lume (casele sunt foarte  mai rare, pe o raza de 1km  in jurum meu sunt maxim 10 -15 case) de unul singur, nu ca m-ar fi deranjat, dar a fost unul din factorii care au contribuit la starea in care ma aflu acum. Cum locuiesc cu mult inafara orasului, nu exista iluminare, inafara de un bec n fata intrarii in casa, in rest, intuneric aproape bezna (daca luna nu ofera cine stie ce raze de lumina).

Buuun, in seara respectiva imi vedeam linistit  de treaba la laptop cu lumina stinsa (nu ma deranja) si primesc mesaj pe Skype.
Salutari, cum e sanatatea alea alea si imi da un text lung in engleza si apoi o imagine (nu ma uitasem la ea), pun eu intrebarile de rigoare si  primesc ''citeste apoi uita-te la poza''. No bine, hai ca ma apuc de citit si toate bune.
Am terminat de citit, nimic interesant, nici macar la ultimele fraze, extrem de infricosatoare, daca ma gandesc acum la ele nu m-au impresionat in cine stie ce fel. Apoi m-am  uitat la poza.  Ala a fost factorul decisiv.  Cum am o imaginatie foarte activa din cauza  multelor carti pe care le citisem in ultimul an (cand am prins cu adevarat gustul cartilor, inainte citeam o carte asa la cateva luni).  
Dupa ce am vazut poza imaginatia imi lucra cu repeziciune adaugand ce vazusem la ce citisem, acum aveam o vizualizare mult mai buna a lucrurilor intamplate din text, ceea ce a dus la un atac de panica. Simteam de parca din clipa in clipa urma sa mor de ceva ingrozitor, cautasem sa ma linisteasca respectivul, pe care il consideram un bun prieten la vremea aia, dar mi-a ras si atat. Apoi si-a adus aminte unde eram si cum eram (surd, pe scurt), a zis un scuze si a ras iar apoi a iesit. Dupa asta intrasem foarte repede pe facebook  (era aproape unu noaptea) si am gasit o prietena  ai apropiata.
A stat toata noaptea si m-a tinut de vorba, ma simteam mai bine vorbind cu ea, dar apoi s-a dus sa se culce, logic. Moment in care am ramas singur si  frica ingrozitoare mi-a revenit asa ca am cautat pe altcineva - singurul care era on si nu-l cunosteam prea bine. Nu-mi pasa daca avea sa rada sau stiu eu ce, eram extrem de infricosat. Salut, ce faci, cum esti bine eu tu etc. I-am spus care e situatia si a inteles, m-a tinut de vorba toate bine, cu un sfat pe langa : sa beau. L-am ascultat fara sa stau pe ganduri si am deschis doua beri. Le-am baut si totul  parea mai linistitor. Nu-mi mai era asa frica, apoi a trebuit si el sa se culce (dar aflasem ca ne cunosteam de mult printr-un hobby comun, a fost ceva in genul ''fiul ratacitor''). N-a mai contat ca eram singur, inca eram fericit din cauza alcoolului. De trei ori bine.

Dupa o luna poza si-a mai pierdut din putere si nu mai eram asa de infricosat, dar intunericul nu mai parea asa inofensiv. Am ajuns sa ma sperii de ~orice si sa am ''vedenii' cu coada ochiului mai dese si mai pronuntate.
Unul dintre lucrurile care au ajuns sa ma deranjeze nespus, pe timp de zi mai lejer, dar noaptea ma enerveaza la culme e sa bata cineva in capatul patului. Acest lucru produce o vibratie destul de enervanta care ma sperie si ma enervez foarte rau pe oricine face asta.

In fine, de la un om fara probleme, am ajuns in situatia in care mi-e frica sa cobor jos noaptea  in locurile in care e prea intuneric si nu mai stau cu spatele in camp deschis, ci doar la perete. Acest lucru ma face sa ma simt mai in siguranta.
De atunci si pana acum am mai avut mici atacuri de panica dar nimic grav, toate astea datorita faptului ca imaginatia imi joaca feste noaptea si imi imaginez  (involuntar, nu pot controla asta) ba una ba alta ceea  ce ajunge sa ma ingrozeasca, uneori duce la atacuri de panica.  
Evit filmele horror, tot ce tine de horror, desi eu iubeam filmele horror inainte.

Ca o mica paranteza.
In februarie am fost in Romania timp de o luna si n-am avut nicio problema. Intunericul parca nici nu exista, inca imi imaginam felurite chestii dar nu aveam treaba.  Asta din cauza ca unde locuiam era luminat stradal si multi oameni, faptul ca stiam ca mai sunt si altii prin zona (pe aici nu prea sunt) nu ma facea sa fiu afectat.
In  omentul de fata, nu vad decat o singura solutie : sa ma mut intr-un loc mai iluminat, dar cum nu pot face asta, pot face ceva care sa-mi distraga atentia  pe timpul noptii incat sa nu-mi mai imaginez/gandesc la ''grotescarii" ?

Textul in cauza este Soviet sleep experiment.

Edited by satanicgem, 30 September 2014 - 02:16.

satanicgem, on 30 septembrie 2014 - 02:13, said:

@satanicgem, tulburările anxioase, printre care se numără și atacurile de panică, sunt niște tulburările frecvent întâlnite în populație - nu reprezintă nimic sever sau complet neobișnuit (din fericire!).

Recomandarea mea este să apelezi la un specialist în domeniu, adică la un psiholog clinician/psihoterapeut (nu prescriu medicamente), după cum ai apela la un mecanic pentru probleme cu mașina și la un dentist pentru probleme cu dinții. Asigură-te că serviciul psihologul pe care îl primești (în cazul în care optezi pentru intervenția psihologică) este unul "evidence-based" (precum psihoterapia cognitiv-comportamentală/CBT - vezi http://www.apa.org/d...iety.html#panic).

Desigur, ai putea (teoretic) să schimbi mediul cu unul mai luminos, dar nu acesta este în sine problema. „Oamenii nu sunt afectați de ceea ce li se întâmplă, ci de cum interpretează ei ceea ce li se întâmplă” (Epictet). Ca să tratezi atacurile de panică, este necesar să modifici felul dezadaptativ de a gândi (cogniții) despre locurile întunecate.

De regulă, din câte știu, tehnicile de intervenție psihologică pentru tulburări anxioase sunt în primul rând tehnicile comportamentale de expunere (expunerea poate fi bruscă și mai îndelungată sau treptată și mai lentă; în imaginar, în realitate sau în realitate virtuală etc). Încercând să eviți locurile întunecoase (și, chiar și atunci când ești într-un asemenea loc, probabil nu te "confrunți" cu el pe deplin - "nu mai stau cu spatele in camp deschis, ci doar la perete. Acest lucru ma face sa ma simt mai in siguranta"), îți menții anxietatea.

Sigur, problema s-ar putea să treacă "de la sine", dar, dacă problema persistă și/sau te irită, ar fi preferabil să mergi la un specialist.

Edited by Victor2311, 30 September 2014 - 02:48.

satanicgem, on 30 septembrie 2014 - 02:13, said:

Concluzia
In Romania totul e ok. No problem.

stai linistit, nu esti primul om care are atacuri de panica, iar frica fata de intuneric e una naturala.

satanicgem, on 30 septembrie 2014 - 02:13, said:

L-am citit, pare fictiune.

e bun si sfatul cu psihologul... in unele cazuri da rezultate, in altele, nu
frate... ai o fobie? pai incerci sa nu te confrunti cu ea! simplu...
ce inseamna ca nu te poti muta?!? muta-te in oras, dormi cu lumina aprinsa, etc!

orice frica, spaima trece odata cu constintizarea ca esti muritor...
daca vei avea o experienta care te va pune fata in fata cu moartea dar foarte aproape, atunci ai sa intelegi ca odata si odata vei muri, indiferent ce-ai face
daca accepti asta (ca poti muri in orice secunda), nu te va mai speria nimic

@satanicgem - satanic? pe bune? si te mai plangi?

Victor2311, on 30 septembrie 2014 - 02:27, said:

Pentru specialist trebuie sa merg vreo 50-60 kilometri pana la cel mai apropiat oras care are asa ceva. Chiar daca e rentabila solutia cu psihologul, distanta nu prea.
Atacurile de panica in sine nu ma deranjeaza ci cauza lor.
Prefer ceva mai practic, decat sa repet ecuatii si versuri cand mi se pare ca o iau pe aratura.

campary, on 30 septembrie 2014 - 05:45, said:

Depinde din ce perspectiva privesti. Unde locuiesc eu in Romania e de 200 de ori mai multa lumina noaptea  decat aici. Asta (multa lumina pe timp de noapte) a facut sa fie ok.

Nero-d, on 30 septembrie 2014 - 08:06, said:

Frica de intuneric se manifesta cel mai mult cand cobor jos.
Ma confrunt cu ea de fiecare data cand cobor jos, dar ce nu pot controla ca sa nu-mi mai fie frica e imaginatia involuntara, daca nu mai am asa ceva nu voi mai avea frica de intuneric.
Intunericul in sine nu e o problema, ci imaginatia care in combinatie cu intunericul ajunge la asta.Mutatul nu e o optiune, nu pot schimba asta.
Nu am treaba daca dorm cu lumina stinsa, nu ma deranjeaza, pentru ca odata ce inchid ochii nu-i mai deschid nici mort.

Byblos4, on 30 septembrie 2014 - 07:08, said:

Este.

Oxigen1234, on 30 septembrie 2014 - 08:11, said:

Cand citesti doar titlul topicului si username-ul meu, ma plang.
Uita-te si la data cand am facut contul dupa ce citesti tot.



O sa fac o poza in seara asta.

coboara si tu in alta directie...
la un moment dat in viata, descoperi ca esti incompatibil cu o anumita situatie, stare de fapt, job, nevasta,  etc... asta e... faci o schimbare... (un şut in fund, un pas inainte)
nu-i normal sa eviti si sa te indepartezi de chestiile care te afecteaza??? (banuiesc ca-ti dai seama ca acest stres te afecteaza si pe termen lung poate avea repercusiuni nebanuite decat partial) sau poate esti masochist...

Cred ca stiu si eu articolul ala si poza respectiva.
Poza e sigur facatura.
Nu te mai gandii la chestiile astea ; frica se hraneste cu imagnatia ta.

Cei al caror job presupune izolare in mijlocul pustiului ( padurari, meteorologi, etc), stiu ca sunt testati psihologic periodic si cand ajung sa li se se faca frica de singuratate si intuneric, sunt inlocuiti.... chiar si atunci cand frica a avut un factor declansator obiectiv - o furtuna, inundatie, atacul vreunui animal salbatic sau al unor raufacatori, etc, daca persoana in cauza considera ca nu mai poate face fata fizic si psihic, tot necesita sa fie inlocuita sau sa se ia masuri pt securizare ( ex: mai multe becuri, caini, arme, gard, camere video..unul sau mai multi colegi, parteneri...

Da, cel mai bine te duci la un specialist. Pana una alta, sunt brelocuri sub forma de lanterna, ia-ti unul, in caz de se opreste curentul dintr-o data sau mai stiu eu ce cazuri extreme.

Si articolul e facatura , nu doar poza .
Desi e destul de bine scris .

@satanicgem - satanic? pe bune? si te mai plangi?
Cand citesti doar titlul topicului si username-ul meu, ma plang.
Uita-te si la data cand am facut contul dupa ce citesti tot.

Ai auzit de programare neuro-lingvistica? NLP? Problema ta e rodul ei.
Invata sa gandesti pozitiv, sa crezi in bine (spune-i ce nume vrei, nu conteaza) si sa FACI bine zilnic - si vei vedea rezultatele...
AM citit cu atentie totul, dar pierzi din vedere esenta, trebuie sa te schimbi ca mod de a gandi, nu te va ajuta altul ca se numeste popa sau psiholog.

Edited by Oxigen1234, 30 September 2014 - 14:00.

Omul trebuie sa traiasca in societate, e o conditie proprie firii sale, materiei intrinsece.

Nero-d, on 30 septembrie 2014 - 09:35, said:

Este normal, dar problema e ca nu sunt de capul meu aici.
Momentan trec prin ceva care poate fi numita terapie sau reabilitare, pentru asta am parasit Romania, desi mi-as fi dorit sa o parasesc din alte cauze.
Dureaza mai mult decat in mod normalsi asta pentru ca persoana care se ocupa de mine e prea batuta in cap sa inteleaga o logica simpla. Ca intr-un loc in care sunt izolat, si mai ales cu o populatie marunta nu te poti astepta sa vezi cine stie ce schimbari, desi este o diferenta foarte mare intre acum si inainte de operatie.

Oxigen1234, on 30 septembrie 2014 - 13:57, said:

Ma bucur  ca acum abordezi problema mai diferit. O sa ma documentez despre acest NLP. Multumesc frumos pentru informatie.

alina-toma, on 30 septembrie 2014 - 12:41, said:

Brelocuri ? In niciun caz, am ceva mult mai bun. Initial ma dusesem cu gandul sa iau cea mai mare lanterna, dar cand am vazut ce preturi au...prea mari pentru buzunarul meu, asa ca m-am multumit cu una modesta, de care sunt foarte multumit. Are un fascicul cu diametrul de 5 metri, o super lanterna, perfecta pentru gusturile melè.
Dezavantajul e ca trebuie sa fiu atent, sa nu creez umbre aiurea.

jeffy86able, on 30 septembrie 2014 - 12:45, said:

Si poza la fel, e o facatura destul de buna.

Maretul bec : http://s29.postimg.o...12107128976.jpg
''Locul'' din care am facut poza de mai sus : http://s27.postimg.o...12107293865.jpg

http://harrypotter.w.../Patronus_Charm
http://harrypotter.w...wiki/Riddikulus
http://harrypotter.w...om/wiki/Boggart

Stiu ca sunt povesti de adormit copii, insa multe povesti din copilarie ( in special din cele infricosatoare, terifiante) ne raman intiparite in subconstient si ne bantuie ulterior, chiar si cand ne facem mari, in momente de slabiciune sau daca dezvoltam vreo sensibilitate aparte...
Ordinea recomandata este sa le cititi ( linkurile) de jos in sus, din motive tehnice nu am reusit sa le pun invers ( adica cum trebuia).
O sa incerc o scurta traducere-rezumat, ideile principale, daca si cand imi permite timpul /tehnica

Boggart este un obiect neinsufletit care ia forma celei mai mari temeri ale persoanei care il intalneste. Nimeni nu stie cum arata el de fapt, pt ca instantaneu ia infatisarea respectiva. Cand este confruntat de mai multe persoane el isi schimba forma rapid si e mai usor de combatut. Din fericire, imaginea lucrului, persoanei, obiectului etc pe care o imita boggartul  nu este atat de puternica ca creatura respectiva in sine. Oamenii normali intalnesc uneoriboggarti, insa sunt usor convinsi ca acestia sunt doar rodul imaginatiei lor ( spre deosebire, probabil, de copii, oamenii paranormali sau nebuni).

Boggartul se combate concentrandu-ne sa alungam frica si sa ii dam imaginii respective o forma ridicola, amuzanta, care sa inspire rasul, amuzamentul.

Partea buna a acestor povesti pentru copii este ca desi creaza tot felul de creaturi si situatii inspaimantatoare, ne dau si remedii, solutii de combatere a acestora ( cum ar fi, in acesta poveste, invocarea unui spirit protector -patronus). Acum important este ce ramane in subconstientul nostru : initial, consideram ambele variante ca fiindfacaturi, chestii imaginare. Cu timpul insa, odata ce se slabeste puterea de autocontrol a constientului asupra subconstientului, e posibil ca chestiile nasoale sa renasca, sa invie de acolo din imaginatie, din subconstient, in special noaptea, la limita dintre somn si veghe. ( banuiesc, din propria exp, ca alaturi de temeri e posibil in aceste momente sa se destepte si suparari, frustrari si alte chestii reprimate de noi in decursul timpului, si pe care credeam ca le'am depasit, rezolvat )
. Acum intrebarea mea este : oare putem, si este bine sa incercam sa facem asta, asa cum s-a redesteptat teama, sa incercam sa readucem la viata ( tot in imaginatie, desigur) si protectorul, " patronul"?
Unii vor spune ca nu, pt ca acesta nu exista in realitate, si ca trebuie sa ne infruntam singuri frica, temerile, si cele reale, si cele imaginare.
Altii vor spune, poate, ca e bine sa ne creem in imaginatie macar un spirit protector, care sa ne protejeze de proprii demoni interiori, care salasluiesc in imaginatie si in subconstient si se pare ca altfel nu ii putem da afara de acolo, nici macar cu antipsihotice - nu cred ca sunt " selective";poate doar cu electrosocuri ....

Edited by delores, 02 October 2014 - 12:07.