Cum sa imi infrunt violenta ?

Salutare nu mi-e prea usor sa imi expun problema aici....dar am nevoie de niste sfaturi . Asa ca de inceput vreau sa va mentionez ca am avut o copilarie foarte "violenta" din punctul de vederea al tatalui care ne " caftea" pe toti asa fara motiv . Eu am crescut cu filmele acelea in cap fiindumi foarte greu ca sa le sterg , cu timpul a trecut el sa bagat si in mai multe probleme si ura sa adunat urat de tot . Am crescut prin bunici , mama si matusi fara ajutorul lui , dar din pacate cred ca l-am mostenit si ma enervez din apropae orice si culmea ca reusesc sa ma enervez si singur gandinduma la problemele de zi cu zi . Am trecut si pe la sala de forta sa imi storc toata energia acolo dar nu prea a ajutat . In rest sunt o persoana vesela si intr-un fel bufonul gastii reusesc sa ii fac pe toti sa rada dar numai eu stiu ce se ascunde in rasul ala . Iar acum lucrurile din pacate au inceput sa degenereze imi vine sa fiu violent doar cu anumite persoane care inafara de bine nu mi-au facut nimic si nah cate odata reusesc sa ma scoata din pepeni , iar aici e problema cu care ma confrunt si care nu imi place ca pune stapanire mai mult pe mine . Nu vreau sa incerc medicamente ca infara faptului ca o sa ma transforme intr-o leguma nu o sa ma ajute , trebuie sa lucrez eu cu mine dar nu stiu cum si aici am nevoie de niste sfaturi .

provoaca pe cine nu trebuie si te linisteste o perioada
Lasand gluma la o parte (?!) mergi la un psiholog.

Edited by Mihai_3, 22 September 2014 - 14:02.

Am incercat si partea cu provocatul si nu a tinut . Stiu ca nu e ok iar mai ales nu imi place cand vad nedreptati in jurul meu ma apuca toate cele sau "masculi" din astia care bat femei . Ma aprind instant cred ca pana la urma am prea multa energie care nu o canalizez "productiv"

anger managament

AndreiBig, on 22 septembrie 2014 - 13:58, said:

Accesele tale de furie pot fi datorate atat stresului cat si traumei emotionale suferite in copilarie.
Nu iti vor trece dar poti sa le controlezi. Incearca sa-ti alimentezi gandurile pozitive, sa-ti ierti tatal si incearca sa-ti exprimi furia cat mai rational/rezonabil/calm
Nu incerca sa le suprimi ca mai rau faci.

AndreiBig, on 22 septembrie 2014 - 13:58, said:

Cum sănătatea și patologia mintale țin de psihologul clinica/psihoterapeut (și psihiatru), recomandarea mea este aceeași ca a lui Mihai_3. Psihologul nu prescrie medicamente; în schimb, veți lucra colaborativ, astfel încât să găsiți soluții personalizate, rolul clientului fiind activ. Psihologul nu are voie să dea sfaturi.

Din moment ce reacțiile noastre cognitive, comportamentale și emoționale (uneori chiar și psihofiziologice) sunt cauzate de modul în care gândim despre ceea ce ni se întâmplă, vei lucra împreună cu psihologul să identificați, măsurați, monitorizați și restructurați gândurile irațional-dezadaptative (ex: "trebuie" absolutist și rigid; evaluări globale), demers dublat de asimilarea unor gânduri rațional-adaptative (ex: stil preferențial și flexibil; acceptare necondiționată). Cu alte cuvinte, nu evenimentele de viață în sine ne determină reacțiile, ci modul în care interpretăm/gândim despre aceste evenimente cauzează direct reacțiile noastre, inclusiv astfel de comportamente disfuncționale precum violența pe care o descrii (a nu se înțelege că violența este mereu disfuncțională - vezi autoapărarea).

Contrar a ceea ce susținea psihanaliza freudiană, nu copilăria mică ne "îmbolnăvește" (ex: traume). „Oamenii nu sunt afectați de ceea ce li se întâmplă, ci de cum interpretează ei ceea ce li se întâmplă.” (Epictet)

Cred că cel mai potrivit este să apelezi la un psiholog format pe psihoterapia cognitiv-comportamentală, fiind cea mai bine validată științific la momentul de față. Cum spuneam, psihoterapia nu implică medicație, ci este intervenția psihologică prin tehnici cognitive și/sau comportamentale. Clientul nu este un receptor pasiv al soluțiilor dictate de terapeut.

Edited by Victor2311, 22 September 2014 - 14:41.

Shahara, on 22 septembrie 2014 - 14:12, said:

Asta nu!! In rest, tot ce-a zis ea!

Arte martiale ?
Judo este o varianta interesanta. Karate iara-si este o varianta buna pentru autocontrol. Poti incerca inclusiv Ju-Jitsu, cam riscant insa.
In cele din urma, cel mai mult conteaza instructorul.

Edited by vladdy99, 22 September 2014 - 14:33.

il va ierta insa nu acum ci dupa ce tatal lui se va stinge...

Ce nu a tinut cu partea cu provocatul ?
Te a batut cel provocat ?
Daca ai prea multa energie acumulat in tine si nu-l poti folosi prin autocontrol dute la o sala de arte martiale,una serioasa unde te vei putea controla cu timpul,dar trebuie multa multa vointa.Incearca sa te gandesti la treburi - lucruri pozitive,legate de prezent si nu de trecut.Daca te pomenesti in mijlocul unui scandal din intamplare,neprovocat de tine pleaca de acolo,nu te baga fara rost ca nu are sens,viata este cruda trebuie sa te adaptezi sa te conformezi in mijlocul societatii,comunitatii in care traiesti.Este greu dar merita incercat.Mult succes si numai bine, nu te lasa luat de lucruri negative ca te duce valul.

Vympel, on 22 septembrie 2014 - 15:06, said:

wtf....cu ce sa ma ajute legiunea straina ? sa imi spele creierul sa ma duc sa trag cu arma in oameni cu care eu nu am nici o treaba ? Chiar asa de dus de acasa nu is , vreau doar atat ajutor ca sa fac ceva sa imi treaca starile astea , nu vreau sa sa ajung sa am si eu familie si sa fac cu ei ce a facut el cu mine . Totusi cred ca pana la urma ar trebui sa imi gasesc ceva care sa imi capteze atentia ca sa nu imi poata fugii mintea in alta parte .

Edited by AndreiBig, 22 September 2014 - 15:30.

SuPY, on 22 septembrie 2014 - 14:31, said:

Nu o lua mot-a-mot gen sa mearga la bere cu el.
Fuck him.
( sa-l uite, sa treaca, sa se impace cu trecutul sau - poate asa suna mai bine )
Dar, daca nu reuseste sa treaca peste abuzurile lui ce o sa se aleaga de el?
Tot negativismul ii alimenteaza furia s.a.m.d.
Si intr-un final va deveni imaginea leita a tatalui sau.

AndreiBig, on 22 septembrie 2014 - 15:24, said:

,,sa imi spele creierul sa ma duc sa trag cu arma in oameni'' mda, e clar cu ce avem de a face , daca zici ca esti total impotriva medicamentelor, mai ai o singura solutie ... post si rugaciune, succes.

Edited by Vympel, 22 September 2014 - 15:39.

Victor2311, on 22 septembrie 2014 - 15:44, said:

Normal ca nu-i sigur.

Este bine ca constientizezi ca ai o problema, si nu te complaci asa, cum fac majoritatea...care ajung copia la indigo a parintelui violent, terorizandu-si mamele, familia, sotiile...
Terapia te poate ajuta, existan si medicatie care sa nu te faca leguma, mai ales in combinatie cu terapia, te poate ajuta si postul si rugaciunea, dar nu de capul tau, caci atunci se poate intoarce mai rau impotriva ta...si nu e bine sa discutam despre asta aici ,  ideea e ca fara terapie nu faci nimic, ci continui pe calea ce-ai pornit, cea a autodistrugerii...

[ http://sd.keepcalm-o-matic.co.uk/i/keep-calm-and-goosfraba-10.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Acu serios, problema initiatorului e destul de serioasa. Avand in vedere ca problemele isi au radacinile in copilarie, este nevoie de o consiliere psihologica de durata. Si cand spun durata asta inseamna chiar si ani buni.

Shahara, on 22 septembrie 2014 - 15:28, said:

Asa, da! E cu totul altceva, zic eu!

Victor2311, on 22 septembrie 2014 - 14:15, said:

Contrat a ce nici nu m-as fi gandit sa recomand cativa ani in urma, cred ca ajutorul unui psiholog de-ar ajuta foarte tare, daca si tu esti dispus sa-l primesti si sa-l beneficiezi. N-am sa merg intr-atat de departe cat sa zic ca stiu prin ce-ai trecut, deoarece eu am trecut prin altfel de probleme acum mai mult timp, dar n-ai nimic de pierdut.