Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
De unde cumparați legume si fructe?

Plasa de umbrire peste gard de pl...

O smecherie pe care nu o inteleg

Balcon parter fara acte
 unde gasesc un speed bag in bucur...

Programe TV cu altfel de sporturi

Laptop "bun la toate" max...

navigatie noua vw tiguan
 ctfmon.exe - System Error (in Saf...

Ați prins vremurile cand 120 Volț...

Whatsapp nu afișeaza numele ...

Medii admitere Politehnica Bucure...
 Se extinde Baza de la Kogalniceanu

Politist mutilat de caine in curt...

Trotineta- cat rezista?

Windows 11 si inregistrare de pe ...
 

Pronumele de politețe și formulele de salut folosite de-a lungul timpului

- - - - -
  • Please log in to reply
8 replies to this topic

#1
Ziua_ielelor

Ziua_ielelor

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 666
  • Înscris: 19.11.2009
Aș vrea să știu cam cum se adresau oamenii unii altora în diferite perioade de timp. Spre exemplu, ce pronume foloseau copiii în secolele XV–XVI când li se adresau părinților?  Cam în ce perioadă au apărut pronumele dumneata/dumneavoastră? Și când au început copiii – pe scară largă – să li se adreseze cu „tu” părinților? La începutul anilor ‘60 era preponderent „tu” sau „dumneata”?  Sau „tu” la oraș și „dumneata/mata” la țară? Iar „mata(le)” se folosea în proporție largă și în orașele mari? Ce pronume se folosea în București la începutul secolului XX (mă refer în continuare la raportul copii-părinți)?

Când am început să spunem „bună”? Dar „salut”? Cum se salutau doi prieteni tineri la sfârșitul secolului XIX, spre exemplu? Dar la începutul secolului XIX?

Nu am de scris nicio lucrare, întreb din curiozitate personală, așa că orice părere e binevenită.

#2
Lon_don

Lon_don

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 315
  • Înscris: 10.01.2013
Eu spre exemplu si acum ma adresez parintilor cu mata(le) si sunt la oras de cand m-am nascut .

#3
Adi234

Adi234

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 330
  • Înscris: 29.11.2013
Mă bate mama dacă-i zic "mata(le)" sau ceva de genul ăsta Posted Image  . Nu o deranjează să-i zic "tu".

#4
Yukoto

Yukoto

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 2,248
  • Înscris: 11.09.2012
Eu le folosesc doar prenumele cand ma adresez parintilor.

#5
Ziua_ielelor

Ziua_ielelor

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 666
  • Înscris: 19.11.2009

View PostLon_don, on 30 iulie 2014 - 12:07, said:

Eu spre exemplu si acum ma adresez parintilor cu mata(le) si sunt la oras de cand m-am nascut .

Și eu m-am născut la oraș, dar părinții mei s-au născut la țară, unde au fost obișnuiți să li se adreseze părinților lor cu „matale” și au avut aceleași așteptări de la mine. La fel a fost și în cazul prietenilor mei ai căror părinți s-au născut în zona rurală, în schimb toți cunoscuții mei cu bunici la oraș li se adresează cu „tu” și mă gândeam că poate a fost și zona un factor determinant, nu doar timpul.

Cazul persoanelor născute după '89 mă interesează mai puțin, pentru că știu deja că tendința e de a folosi „tu”, aș fi vrut mai mult să aflu când s-a generalizat tendința asta.

#6
Ziua_ielelor

Ziua_ielelor

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 666
  • Înscris: 19.11.2009
Nu mă așteptam să îmi răspundă o singură persoană la toate întrebările, dar speram (și încă sper) să primesc răspunsuri parțiale.
Poate e vreo persoană ai cărei părinți s-au născut într-un oraș mare și poate să-mi spună cum i se adresau aceștia părinților lor sau poate a citit cineva recent o carte a cărei acțiune avea loc în secolul XIX și a observat cum se salutau personajele mai tinere sau poate a întâlnit cineva cuvântul „bună” într-un text mai vechi și ar putea să-mi spună din ce perioadă era etc.

#7
dan4

dan4

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 532
  • Înscris: 11.12.2002
Acum peste 30 de ani cînd eram eu mic, cel mai mic frate al mamei mele cînd se referea la tatăl meu spunea: '"neica" ceea ce mi ce părea atunci foarte învechit. Eu îi spuneam "nenicu" la cel mai mare dintre frații mamei.  Acțiunea se petrecea într-un sat la maxim 20 de km de Craiova. "Tu" foloseam doar în adresarea către alți copii.

#8
Broke

Broke

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 691
  • Înscris: 06.09.2014
Eu nu m-am adresat parintilor decat cu "tu". Pentru ca asa am fost invatata si pentru ca mi se pare o forma de apropiere. Am prietene care se adreseaza parintilor cu "dumneavoastra" dar mi se pare extrem de formal. Si strain.

#9
Cantecel

Cantecel

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 19.07.2013
Eu mă adresez numai cu "tu" părinţilor, fără excepţie. Altceva ne-ar face pe toţi trei să ne simţim ca nişte străini... Ai mei mi-au zis chiar să nu mă încumet să le spun "săru' mâna", că s-ar simţi foarte bătrâni. Şi sunt de acord. Mi-ar fi şi greu să îi salut aşa- eu îi văd ca pe nişte prieteni...Poate când creştem mai mari. :)
Totul depinde de personalitatea părintelui, persupun, dar şi de vârstă. Eu am fost binecuvântată cu părinţi tineri şi destul de moderni... Ei percep respectul ca o atitudine relaxată, apropiată, nu militărie. Totul e particular; în funcţie de relaţia fiecăruia cu părinţii. De exemplu, eu cu ai mei pot vorbi orice, fără cenzură şi fără formalităţi... Ar fi ridicol în acest caz să îi numesc "dumneata", simt că m-ar distanţa enorm acest lucru, ca şi cum aş vorbi la un kilometru mai sus de mine. Aşa şi este, dar nu ne place nici mie nici alor mei. În plus nici nu sunt credincioşi- şi asta joacă un rol important la cum mă privesc pe mine ca şi copil al lor: individ, cu dorinţe şi personalitate proprie, nu "eu te-am făcut, eu de omor".

Bunicii îi spun "matale" ori  "tu"- depinde cum nimeresc, dar mi-a zis de multiple ori că nu-i pasă şi respectul nu se arată pur şi simplu printr-o adresare. I'm one lucky bitch! :)

În schimb am un bunic vitreg şi lui îi vorbesc mereu la plural (ex. "Unde mergeţi?", "Ce mai faceţi?"). Aşa îi vorbeşte mama şi eu am preluat de la ea. În mod ciudat, nu simt deloc că asta mă îndepărtează de el. Suntem apropiaţi, dar nu pot deloc să-i vorbesc altfel, deşi îl cunosc de când mă ştiu. Eu cred că nu există reţetă; ne raportăm altfel la fiecare persoană.

Quote

Cam în ce perioadă au apărut pronumele dumneata/dumneavoastră?
Nu am studiat niciodată aşa ceva, deci e foarte posibil să greşesc... dar mă gândesc că au apărut prin secolul 18, din moment ce în 1800 şi deja se foloseau foarte des, mai ales în a doua jumătate (din ce-am mai citit). Probabil mult mai devreme dar sunt puţine surse iar eu nu sunt deloc specialistă în asta, nu ştiu ce să zic.

Quote

Și când au început copiii – pe scară largă – să li se adreseze cu „tu” părinților? La începutul anilor ‘60 era preponderent „tu” sau „dumneata”?
La prima întrebare nu cred că se poate răspunde concret; cum am mai zis, depinde de dorinţa fiecărui părinte, de obişnuinţă, de personalitatea copilului... Însă pe atunci, fiind în comunism, "dumneata/dumitale" cred că se utilizau cel mai des.

Quote

Când am început să spunem „bună”? Dar „salut”? Cum se salutau doi prieteni tineri la sfârșitul secolului XIX, spre exemplu? Dar la începutul secolului XIX?

Cu "bună" cred că s-a început cam în a doua jumătate a secolului XX. Intuitiv, zic că se folosea des "bună ziua" înainte, pentru că sună mai elegant. Doar zic. Cred că astfel se şi salutau, cu "bună ziua", şi tinerii şi vârstnicii. Aşa am văzut prin romane, piese de teatru...
"Salut" s-a popularizat pe măsură ce tot mai mulţi tineri călătoreau în Franţa, la studii (dar asta ştii). Deci "salut" cred că era folosit preponderent de tineret, în cazul în care seniorii erau mult prea patrioţi sau aşa ceva, ori în clasele sociale superioare ca apoi să fie adoptat şi de cei de jos.

Poate tinerii selecţi se salutau mereu cu "bonjour". Din păcate nu m-am documentat destul ca să-ţi pot răspunde cum trebuie, sunt numai păreri. Mi se pare şi mie un subiect destul de interesant.

Anunturi

Chirurgia endoscopică a hipofizei Chirurgia endoscopică a hipofizei

"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală.

Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate