Am lucrat pentru Joseph Glasswasher(poveste)

Nota: Tot ce scrie aici este 100%fictiune. Orice asemanare cu personaje sau intamplari reale este coincidentiala..

Am fost angajat ca bodyguard pentru un club de noapte. Asta era prima mea slujba. Trebuia sa stau toata noaptea in fata clubului, alaturi de alti paznici. Munca mea consta in principal in verificarea actelor sau a biletelor(cand se organizau concerte sau altfel de evenimente cu acces platit.). Uneori, eu si colegii mei scoteam cu forta vreun client care facuse exces de bauturi alcoolice. Il escortam afara si aveam amabilitatea de a ii chema un taxi. Aproape zilnic, eram nevoiti sa facem uz de forta fizica. Unii clienti, incurajati de bautura, deveneau violenti. Unii ma scuipau. Altii ma injurau in fel si chip. Era dur. Da, o meserie foarte dura. Mai ales pentru psihic. Incepeam sa fiu uzat. Fizic si psihic. Orele de munca erau aproape exlcusiv in cursul noptii. Jignirile si injuraturile erau la ordinea zilei. Uneori, mai veneau si clienti foarte bogati care ne aruncau niste priviri sfidatoare. Doar din priviri si din modul de adresare, ne faceau sa ne simtim lipsiti de orice insemnatate, sa ne simtim mici, aproape ca niste bacterii in fata lor. Si eram nevoiti sa ne prefacem. Sa ne purtam frumos. Sa fim amabili, desi ne venea sa le spargem capetele. Si salariul era mic. Al nabii de mic raportat la ce eram siliti sa induram noapte de noapte. Multi au plecat inaintea mea. Au renuntat. Veneau intr-o noapte la serviciu si noaptea urmatoare nu ii mai vedeai! Altii stateau doar 2-3 zile, apoi dispareau la fel de misterios. Eu n-am vrut sa plec ca ei, insa am inceput sa navighez pe internet in cautarea unei slujbe mai bune. Am citit despre bodyguarzii personali. Orele de munca erau mai comfortabile. Salariul era imens. Si erai respectat. Era exact inversul meseriei mele. Problema era ca nu se gaseau usor astfel de slujbe. Am continuat munca mea de paznic la club. Si intr-o zi, s-a intamplat. Am gasit site-ul! Joseph Glasswasher isi cauta un bodyguard personal. Salariul era imens. Si urma sa locuiesti cu el. Am citit mult despre el. Am vazut in poze vila impresionanta pe care o detinea. Joseph Glasswasher. CEO-ul companiei Glasswasher Security, un grup care producea sisteme de securitate pentru crema societatii. VIP-uri internationale , politicieni de top, sportivi sau sefi de stat, toti erau pe lista beneficiarilor. Oameni bogati, puternici si influenti. Am citit depre companie. Preturile practicate erau exorbitante, inaccesibile oamenilor de rand, dar si serviciile erau pe masura. Doamne! Glasswasher Security avea pana si o armata privata, gata sa lupte pentru oricine dadea banii! Si mai erau conspiratiile. Stiam ca Joseph fusese agent secret, dar acum se retrasese din meserie. Ca si mine! Si eu urma sa ma retrag din meseria mea. Asta a alimentat numeroase speculatii, care mai de care mai exagerate: se scria ca Joseph avea acces la tehnologii militare secrete, ca de fapt nu se retrasese din CIA, ca aranja politica mondiala, ca avea puterea sa inceapa sau sa opreasca razboaie, ca stia tehnici mintale prin care te putea face sa te sinucizi, ca nu era de fapt om, ci un hibrid om-extraterestru si cate si mai cate. Adevarul era ca, alaturi de companiile Fieldson's Armory si Klerz Security, firma lui era una dintre principalii parteneri civili ai armatei. Glasswasher asigura sisteme de securitate pentru diversi generali si avea contracte cu Fortele Aeriene. Era un om destul de puternic, cunoscut si, nu cred ca era nevoie sa mentionez, foarte, foarte bogat. Acesta era omul pentru care imi doream sa lucrez. Stiam ca cerintele vor fi ridicate, avand in vedere pozitia lui sociala, insa trebuia sa incerc! Nu mai suportam slujba de la club.

Lasa-te de scris si apuca-te de dat cu sapa .

Zilele pana la interviu au trecut relativ repede, fara evenimente deosebite. Patru betivi evacuati  din club, zece jigniri dintre care doua  referitoare la mama si un cuplu de milionari care mi-au aruncat o privire incarcata de ura pe motiv ca n-am reusit sa ma dau la timp din calea lor. In rest, nimic notabil. A venit si ziua interviului. M-am pregatit cat de bine am putut. M-am imbracat cu cel mai bun costum, singurul pe care il aveam si am pornit. Am luat un taxi. M-am urcat langa sofer. Cand am indicat destinatia, taximetristul a inceput sa transpire abundent. Gesturile sale aratau frica.
-Dar acolo locuieste Joseph Glasswasher! a balbait el.
-Stiu! am raspuns. Merg pentru un interviu de angajare.
Taximetristul a facut o fata de parca i am propus sa patrundem ilegal in zona 51. Insa s-a supus si a condus pana la destinatie. Am platit rapid si m-am dat jos. Taxi-ul a demarat de parca toti dracii din iad erau pe urmele lui. Am zambit putin vazand cat se grabea, apoi m-am dus spre poarta. Era o constructie impunatoare. Doi bodyguarzi in costume negre si inarmati pana in dinti au apasat un buton. Poarta a inceput o miscare prin care imi elibera drumul. Am patruns in incinta, in curtea proprietatii. Bodyguarzii au clatinat din cap si m-au condus pe aleile pietruite. Decoratiunile exterioare erau superbe. Un grup de palmieri pazea intrarea pe terasa exterioara. Apoi, s-au retras. Am batut la usa si mi-a deschis o femeie care, judecand dupa imbracaminte, era menajera.
-Ati venit pentru interviu?
-Da.
-Pe aici, va rog!
Am urmat-o pe menajera prin jumatate de vila. M-a condus intr-un fel de sala de asteptare, unde mai erau si alti candidati. Unii purtau uniforme militare. Altii erau la costum. Era ultima sansa. Ultima scapare. N-am folosit-o. Atunci a venit Joseph, insotit de sotia lui. Amandoi erau relativ in varsta, cu toate astea, aratau foarte bine. Joseph mi-a facut o impresie placuta. Nu era arogant, ci dimpotriva, era foarte cald, foarte deschis. Vorbea cu lejeritate, cu calm. Din vorbele sale, se putea deduce ca era un om cult, educat. Mi-a placut de el si cred ca si lui de mine. A inceput interviul. Unii au inceput sa se scuze si au plecat. Joseph si sotia lui au zambit si au inteles. In drum spre iesire, unul dintre candidati mi-a soptit: ,,Nici nu stii in ce te bagi." iar altul : ,,Te sfatuiesc sa pleci si tu.". Am ramas doar eu si inca trei persoane. Am continuat interviul. La final, Joseph ne-a anuntat ca vom primi rezultatul pe mail. Daca era pozitiv, a promis ca va trimite o limuzina sa ne ia de acasa. Avea de altfel un stil glumet, era un om placut. A venit din nou menajera si ne-a condus pe toti spre iesire. Ne-a urat tuturor succes si fiecare a plecat pe drumul lui. Am ajuns acasa tarziu. Am facut un dus rapid si m-am imbracat pentru slujba. Am ajuns la club. Inca nu imi dadusem demisia. Am hotarat sa astept rezultatul interviului inainte sa iau orice fel de hotarare.

Un bloc de text fara alinEat. Next.

Edited by OutOfMind, 18 July 2014 - 18:46.

Ce spui tu acolo cu bodyguarzii de club e cam fals , meseria asta nu te uzeaza psihic de loc , devii nepasator si e foarte bine asa iar banii nu sint putini , mai ales daca ai clienti bogati . Ar mai fi multe de spus dar nu prea are rost , oricum esti pe o pista falsa , nu cred ca ai legatura cu domeniul.

Mie imi place. Baga continuarea!

Vezi frate ca domnul Joseph zimbeste fals , esti carne de tun pt. el , vezi in ce te bagi , la inceput iti face o impresie buna si la final te sacrifica in propriul interes. Ok. , nici la club nu e prea bine , dar te rog doar sa fii atent , e un pervers si jumatate , iti zic mai incolo de ce .

Hai cu continuarea! Si vezi, nu uita sa bagi si partea aia cand o prinzi pe menajera de buci...

Edited by Bucifon, 18 July 2014 - 20:26.

Pe menajera  ???  Frate  ,  esti ieftin   ,   aia e o emigranta pirlita  care miroase a parfum ieftin.   Stii cine va fi cordita la final   ?  
Nu stiu nici eu acum   ,  zic sa asteptam pe  @  Blacktiti sa ne dezvaluie  .

Am primit mail-ul intr-o dimineata. Am reusit! Fusesem selectat dintre cei cativa curajosi care au ramas pana la capat. Am luat o foaie de hartie si mi-am scris demisia pentru slujba de la club. Peste cateva ore a venit si limuzina. Era superba, ca-n filme! Soferul mi-a zambit si mi-a deschis portiera. M-am asezat in spate. Soferul a pornit. Am petrecut cateva clipe privind prin geamurile fumurii. Aveam langa mine un ecran de televizor cu plasma(incastrat in scaunul din fata), o sticla de sampanie si cateva pahare.
-Woow, ma simt important! am zambit.
Soferul a dat din cap si a raspuns:
-Pai chiar esti! Sa fii bodyguard-ul personal al lui Joseph Glasswasher inseamna foarte mult. Te poti considera un VIP acum!
Soferul era politicos, amabil. Am discutatt fleacuri tot restul drumului. Ne-am povestit reciproc vietile, am ras, am glumit. In cele din urma am ajuns si la destinatie.

Soferul mi-a deschis portiera si m-a condus pana la usa. Acolo, am fost preluat de menajera, care m-a condus pana la Joseph. Am dat mana, apoi el si sotia lui m-au condus pana la zona mea. Era un fel de apartament in cadrul vilei. Am primit o cartela de acces.
-Doar tu o poti folosi! Tu hotarasti cine are acces, a glumit Joseph. Sotia lui a zambit. Cei doi m-au lasat o vreme sa ma obisnuiesc cu zona. Era luxos, mult mai mare decat unde locuisem inainte. Aveam un living room, un dormitor spatios, o baie, chiar si o mini bucatarie. Toate dotarile erau de ultima ora. Am vazut ca cineva avusese grija sa gasesc frigiderul plin.

Peste o vreme, a venit Joseph. Mi-a prezentat un acord de confidentialitate pe care a trebuit sa-l semnez. Mi-a explicat ca e doar o formalitate si mi-a spus sa promit ca nu voi dezvalui nimic din ce voi afla cata vreme lucrez pentru el. Am inteles, desi mi se parea ciudat. Brusc, toate teoriile citite pe net mi-au reaparut in minte. Insa n-am spus nimic. Apoi, m-a invitat sa-mi faca un tur al casei. Un fel de prezentare. Am fost insotit de Joseph, sotia lui si menajera, care dadea toate explicatiile. Mi s-au explicat regulile casei precum si asteptarile lor fata de mine. Mi-au spus ca ma pot considera un membru al familiei. Am petrecut restul serii discutand atat formal cat si informal. Atmosfera a devenit relaxata, am glumit, am discutat. Am cerut la un moment dat permisiunea sa merg la club, fostul meu loc de munca. Voiam sa vad ce se intamplase cu demisia mea. Joseph a acceptat, insa m-a rugat sa nu stau pana tarziu.


-Mai trebuie sa-ti prezint si maine ceva. Compania mea.
Dupa o vreme, am mers la club. Mi-am salutat fostii colegi, apoi am mers la patron. De cum m-a vazut, a inceput sa se clatine. Era clar inspaimantat.
-Ati primit demisia mea?
-Da, da...sigur! Multumesc pentru ca m-ai anuntat. Succes...succes la noul tau loc de munca!
Am plecat de la el. Ajuns la vila, am mai vorbit putin cu stapanii casei, apoi am mers la culcare.

In ziua urmatoare, am mers cu Joseph sa-mi prezinte compania. Am observant ca, desi era tot neagra, limuzina in care am urcat era diferita de cea cu care venisem. Am mai discutat ceva pe drum, apoi am ajuns la destinatie. Cladirea era aproape exclusiv formata din sticla. Avea si mult beton si marmura si o sigla cu numele ei. Arhitectura m-a impresionat mult. Avea ceva ciudat, inexplicabil. Dar e mai bine sa nu scriu prea mult despre asta. Nu era prea multa lume. Cativa angajati in tinuta de munca se plimbau prin zona, bodyguarzi, oameni de serviciu. Joseph m-a condus la un lift.
-Te duc direct la sursa puterii! Tronul, cum ii zic eu, glumi el.
Dupa o eternitate de urcat cu liftul, am ajuns in fata usii directorului.

Dupa cum am aflat mai tarziu, desi era seful cel mare, Joseph trecea rareori pe la birou. Cel ce conducea compania si interactiona efectiv cu clientii si personalul era domnul Wong, un chinez. Am dat noroc cu el, am discutat. Mi s-a parut de treaba. Am petrecut o vreme in birou, interactionand cu cei doi. Wong a dat raportul lui Joseph despre tot ce se intamplase in firma, apoi am plecat. Am luat din nou liftul, de data asta am mers la subsol. Joseph mi-a prezentat partea mai ascunsa a companiei. Am ajuns la o usa cu sistem de scanare a retinei, apoi o alta cu scanarea amprentei si am ajuns intr-un fel de arena de antrenament. Erau papusi si tinte. Joseph mi-a prezentat echipa. Erau cinci. Trei barbati si doua femei. Joseph mi-a explicat ca nu au voie sa-si spuna numele si nici sa vorbeasca cu necunoscutii, decat daca ii autoriza el sau Wong. Oficial, nici nu existau. N-aveau acte sau altceva. Armele lor erau atat de sofisticate incat mi-era imposibil sa le identific dupa forma si arhitectura, ci doar dupa efect. Arma care tragea un singur foc apoi trebuia reincarcata era, cred, o pusca(shotgun).

Arma care tragea automat era o mitraliera. Am vazut un antrenament al echipei. A fost o combinatie intre antrenament la tir(Joseph si echipa m-au invitat sa incerc armele. Am facut-o, desi era ceva nou pentru mine.) si lupta corp la corp. Cei cinci luptau in moduri pe care nu le-am mai vazut. Aveau miscari spectaculoase. Ar fi facut de rusine orice maestru kung-fu! Apoi, am plecat. Joseph mi-a mai prezentat cativa angajati, apoi am plecat. Joseph a hotarat sa imi faca cinste cu o masa la restaurant. La D'Argenti, cel mai luxos din oras.

Am trecut pe langa el de multe ori. N-am indraznit sa intru. Glumeam de multe ori cu fostii colegi pe seama lui, pentru ca logic, nu ne-am fi permis sa mancam acolo nici dupa cinci mii de ani de munca! Cand venea vreun barosan, obisnuiam sa spunem: ,,Asta e genul care mananca la D'Argenti, nu te pune cu el!" in sensul ca ,,e plin de bani! E tare de tot!", chiar daca asta nu era neaparat adevarat. Locul era luxos, era foarte frumos. Am luat loc cu Joseph la o masa. Chelnerul ne-a adus meniurile. Cand am vazut preturile, ochii mi s-au lichefiat si fata practic mi-a paralizat. Joseph a vazut asta si a zis:

-Nu-ti face griji, platesc eu tot!
-A, ok! am balbait eu.
-Asta inseamna ,,a face cinste", cred! glumi el.
M-am mai linistit. Pentru o clipa, m-am gandit sa-mi bat joc de el comandand doar cele mai scumpe preparate, sa profit de el cat mai mult. M-am razgandit insa repede.

Am comandat mancaruri gustoase, nu neparat cele mai scumpe. Oricum, aveau preturi ucigator de mari. Dupa ce am terminat masa, am plecat la vila. Ziua si seara au decurs normal, fara incidente.

Ziua urmatoare decurse fara evenimente. Fiind week-end, am fost cu familia lui Joseph peste tot. Am vizitat diferite obiective turistice. Oriunde mergeam eram respectati si temuti. Ne-am simtit bine zilele alea. Radeam, vizitam si eu eram platit. Restul zilei aveam liber. Noaptea patrulam alaturi de alti bodyguarzi. Supravegheam perimetrul proprietatii. Au trecut cateva zile fara incidente. Fara nimic deosebit. Mergeam cu Joseph peste tot. Uneori, mi se cerea sa fiu bodyguard si pentru sotia lui, Lucy. Pentru ea faceam pe soferul si stateam prin cluburi. Ii placea sa danseze si sa interactioneze cu oamenii. Ne intelegeam bine. Intr-o zi, Joseph mi-a spus ca avem o misiune. Un cunoscut rapper,Flyboy, al carui fan eram de multi ani, ne-a cerut sa-i asiguram securitatea la nunta fiicei sale. Urma sa fie evenimentul anului. Eram invitati de onoare.

In ziua nuntii, am mers sa il cunosc pe Flyboy. Joseph m-a dus la vila lui. Era aproape la fel de impersionanta ca si ,,a noastra". Tremuram tot de emotie. Joseph se comporta natural. A vorbit cu artistul. Au glumit, au ras. Am prins si eu curaj si am discutat cu el. Am stabilit cu Joseph sa ne despartim. Eu mergeam cu Flyboy si Joseph urma sa ajunga la nunta mai devreme, sa se ocupe de securitate. Am acceptat. Veni si vremea sa pornim. In fata vilei, erau trei Hummer-uri negre, patru SUV-uri si un grup de trei limuzine. Eu si Flyboy am urcat intr-unul dintre Hummer-uri.
-De obicei se asteapta sa fiu intr-una din limuzine, asa ca sunt cu un pas in fata! zise el.
-Bine gandit!
Convoiul s-a pus in miscare. Intai grupul de SUV-uri, apoi noi si in final limuzinele. Am ajuns pe autostrada fara incidente. Drumul decurgea lin. Am discutat cu rapper-ul. La un moment dat, am observat doua autovehicule pe cealalta banda de mers. Acestea mergeau suspect de repede. Ignorau regulile de circulatie. Am pus mana pe tocul armei si m-am incruntat. Eram pregatit. Intr-adevar, dupa cativa metri, una dintre masini s-a izbit intr-o limuzina. Am vrut sa scot pistolul, insa Flyboy m-a oprit:
-Lasa-i sa creada ca suntem acolo!

A ordonat tuturor sa nu ne tradeze pozitia. Cele doua masini au trecut la atac. Au izbit repetat una dintre limuzine. Am pastrat coloana si am marit viteza. Limuzina atacata a iesit din formatie. Cele doua masini s-au oprit. Am apucat sa vad ca au incercuit-o. I-au blocat orice cale de scapare. Noi ne-am continuat drumul. Am ajuns la nunta in cele din urma. I-am povestit totul lui Joseph. M-a felicitat pentru curajul avut. Petrecerea a inceput. Am felicitat mirii. Ne-am asezat la masa. A inceput muzica. Dansul. La un moment dat, s-au auzit. La inceput am ramas la locurile noastre. Am crezut ca sunt artificii. Cand ne-am dat seama, am ramas paralizati cateva secunde. Apoi, ne-am adapostit. Am scos pistolul si am tras inspre atacatori. Am doborat unul. Am sarit sa-l apar pe Joseph. Am folosit o masa drept scut. Am vazut cadavre ale nuntasilor. Ne aflam sub tirul inamic.

-S-au inspirat din filme si jocuri!
Atacatorii se apropiau.
-Tocmai fiindca e un cliseu, s-au gandit ca nu ne vom astepta la asta!
Am ridicat arma si am tras la intamplare. Am mai eliminat un inamic.

Cu calm fara graba, altfel ...

Am mers tarandu-ne pana la o alta pozitie. Joseph a luat o arma de langa un bodyguard ucis. A reincarcat-o cu calm si a lansat contraofensiva. A ciuruit doi inamici. A revenit din nou sub acoperire. Si-a reincarcat arma. Mi-a facut semn sa iau si eu o arma. Am luat un pistol si am ripostat. Ploua cu gloante si vase sparte. Cioburile cadeau pe noi. Mi-am reincarcat pistolul. Am mai doborat un atacator. Joseph a ucis un altul.
-Ramanem fara munitie! am strigat eu.
Joseph a ramas calm. A dat un telefon. Nu a vorbit. Doar a sunat.
-O sa vina cineva in curand! Trebuie doar sa rezistam. a zis el.

Joseph a incercat sa se miste spre o alta pozitie, insa o rafala de gloante l-a facut sa renunte. Eram tintuiti in loc. Si ramaneam fara gloante. Joseph a folosit ultimul incarcator. Eu imi golisem pistolul de multa vreme. Joseph a tras cu calm. Se vedea ca era profesionist.

Atunci a venit un elicopter. Echipa pe care o vazusem la subsolul companiei a aterizat. Joseph a tras pentru a le acoperi miscarile. Echipa a inceput sa decimeze atacatorii. Se miscau cu precizie chirurgicala si erau la fel de duri ca robotii din seria Terminator. In final, am castigat batalia. Ultimii atacatori au cazut secerati de gloante.

Am ramas o clipa pe loc. Paralizat. Infricosat. Nu mai vazusem asa ceva. Un asemenea macel. Ca bodyguard la club, eram obisnuit cel mult sa vad un recalcitrant primind cateva suturi sau palme peste cap! In niciun caz o confruntare armata. O asemenea violenta. L-am dus pe Joseph si pe echipa lui pana acasa. Pe drum, echipa a cerut sa oprim la un McDonald's. Joseph a acceptat. Desi mi s-a oferit sansa sa comand ceva, am refuzat. Nu aveam chef de mancare. I-am privit pe toti sorbind linistiti din sucurile lor si savurandu-si meniul. Radeau. Erau relaxati. Pentru ei era doar o zi obisnuita de munca. Apoi am ajuns la vila.

Joseph a dat cateva telefoane. Mi-a spus ca un rival al rapper-ului a platit atacatorilor o mare suma de bani ca sa-l ucida. Fusese evacuat in siguranta. Nici el, nici familia lui nu au fost raniti. Stiau ca Flyboy urma sa fie foarte bine pazit si ca la nunta va fi present si Joseph. Asa se explica numarul mare de atacatori bine inarmati si pregatiti pentru actiune. Seara a decurs normal.

Inainte sa merg la culcare, Joseph mi-a spus ca stie un psiholog bun. M-a rugat sa ma gandesc pana a doua zi daca as fi dispus sa merg la el. In ,,apartamentul" meu, m-am gandit la asta. Aveam nevoie de asta. Psihoterapie. Cate astfel situatii vor mai urma?

Pana la urma, pentru asta venisem aici. Nu eram nici menajera, nici omul care curata piscina. Eram bodyguard-ul lui personal! Am acceptat ideea. Voi folosi psihologul sa ma ajute sa rezist, sa fiu mai bun. Mai puternic.
In ziua urmatoare, am acceptat sa merg la psiholog. Am mers cu limuzina lui Joseph. Am ajuns la centrul clinic. La biroul psihologului. Era modern. Aerisit. Am citit pe usa numele: ,, Dr. Nathan Glasswasher.".
-Dap, e ruda cu mine! mi-a explicat Joseph.
Joseph a deschis usa si am intrat in cabinet. Joseph si Nathan s-au imbratisat. Au discutat putin. M-a prezentat. Am dat noroc cu psihologul. Apoi, am discutat. Joseph m-a asteptat pana la finalul sedintei. Apoi, am plecat. Joseph a aranjat ca sedintele de psihoterapie sa fie gratuite pentru mine. In plus, aveam liber in ziua in care trebuia sa merg la psiholog.

Pe internet, am aflat ca Nathan Glasswasher era printre cei mai buni psihologi din lume. Primise numeroase diplome si premii. Era cunoscut si apreciat.

Ziua urmatoare, Joseph mi-a facut o surpriza. M-a dus la o reprezentanta auto de lux. Era plin de masini sport. Mi-am ales o decapotabila superba. Joseph si sotia lui au zambit. Urma sa fie masina mea personala. Era frumoasa si rapida. Am folosit-o sa urmaresc limuzina pana la vila. Acolo, ziua a decurs normal. Intr-o zi, cand am iesit de la psiholog, am vazut o tanara atragatoare. Nu am vorbit, am schimbat doar cateva priviri. Ea a intrat la Nathan. M-am gandit la ea cateva ore in ziua respectiva. Saptamana urmatoare, s-a repetat intamplarea. Nici de data asta nu am vorbit, doar ne-am privit mai insistent. Am plecat pe drumul meu. In seara urmatoare, sotia lui Joseph m-a rugat s-o duc la un club. Am acceptat. Joseph mi-a spus sa am grija de ea. Eram acum bodyguard-ul familiei. Toti aveau incredere in mine.

Am folosit o limuzina. Pe drum, am schimbat cateva vorbe, apoi am ajuns la club. Seara a decurs normal. Era muzica, lume. Oamenii se distrau. La un moment dat, si-au facut aparitia cativa golani. Aveau tatuaje si lanturi groase de aur. Oamenii au inceput sa se imprastie. Nu si noi. Mai aveam de baut din cele doua cocktail-uri. Unul dintre gangsteri s-a apropiat de noi si a zis:
-Ce tare e gagica asta!
-Ba, esti nebun, asta-i de varsta ta??
Gangsterii au ras. Erau si putin beti. Unul dintre ei s-a asezat pe aceeasi canapea cu noi. Altul a fixat-o pe Lucy cu privirea si a zis:
-Vrei sa fii mama mea?

Atunci, m-am ridicat in picioare si le-am spus sa plece. Au ras. Am blocat o lovitura. A inceput lupta. Unul dintre ei a scos un pistol. Lucy a sarit in picioare. Gangsterii au deschis focul. Trageau la intamplare.
-Mori, tarfa proasta! a urlat unul.

Am urmat-o pe Lucy. Aceasta practic a intrat/trecut printr-o usa inchisa. Din instinct, am tras in incuietoare si am dat usa la o parte. Lucy si-a schimbat infatisarea. A luat infatisarea unui barbat. Un gangster s-a apropiat. Mi-am incarcat arma in timp ce am efectuat o miscare de rotatie. Cu un singur glont in cap, am omorat inamicul. Lucy si-a schimbat din nou infatisarea. Acum arata ca unul dintre atacatori. A luat arma celui pe care l-am ucis, apoi a iesit din nou in club. Gangsterii s-au oprit o clipa.

-Ai omorat-o?
-Nu! raspunse Lucy, apoi l-a secerat. Amandoi am inceput sa tragem cu armele. Gangsterii cadeau secerati. Lucy s-a transformat din nou in cea care era la inceput, apoi a zburat printre inamici. A trecut din nou prin usa de la iesirea din club, desi era inchisa. Am folosit arma sa-mi creez o cale de acces spre iesire.  Lumea era terorizata. Am izbit usa de iesire si am scapat din club. La timp cat s-o vad intrand in limuzina, desi toate usile erau inchise. Am ajuns la masina si am intrat. In timp ce incercam sa parasesc zona, am observat trei masini negre ca noaptea.

Cativa barbati imbracati complet in negru si cu ochelari de soare interogau martorii. Atat am apucat sa vad. N-am vorbit pana acasa. Nici macar o vorba.

Ajuns la vila, Lucy a povestit totul. Joseph stia deja. Mai tarziu, am mers la ea si am intrebat-o(Joseph se culcase deja.):
-E adevarat ce am vazut? Adica...am fost la un club, nu?
-Da, tot ce ai vazut a fost adevarat.
-Atunci cine sau ce esti?
-Sunt un H-3D-AN-45-R.
-Poftim?
Ne-am asezat pe canapea. Eram in living room.
-Denumirea mea oficiala. Sunt o holograma 3D cu autonomie nelimitata. Se refera la forma mea fizica. 45 este numele provinciei in care m-am nascut. R, reprezinta ocupatia: ,,razboinica". Dupa cum ai ghicit deja, vin din viitor.
-Vom avea o noapte foarte lunga!
-Cand era mai tanar, lui Joseph ii placea sa calatoreasca in timp. Avand relatii atat de sus-puse, avea si are in continuare acces la tot felul de tehnologii secrete, inclusv calatoria in timp. Dupa cum spuneam, in timpul liber, uneori, se ocupa cu asa ceva. Calatorea de multe ori si in trecut, insa pasiunea lui era sa calatoreasca in viitor. Alegea cate un an la intamplare si ii placea sa fie surprins de ce descoperea acolo. Odata a venit si in timpul meu. Ne-am intalnit, ne-am placut si Joseph a hotarat sa ma salveze. Am luptat impreuna pentru libertatea mea si a oamenilor mei. N-am reusit sa castigam, dar Joseph a reusit sa ma aduca in trecut, in propriul sau timp. De aici, incercam sa prevenim acel viitor.

Lucy mi-a zugravit imaginea viitorului. A timpului din care venea. Mi-a spus ca are 30 de mii de ani. Pe vremea ei, oamenii nu mai aveau corpuri biologice. Erau holograme 3D, ca si ea. Au ajuns atat de evoluati incat au convertit energia gandurilor in realitate. Isi puteau modifica infatisarea dupa cum doreau, isi editau totul:ochii, parul, inaltimea, chiar si sexul.

Oamenii nu se reproduceau, erau creati sau mai corect spus, generati de un software performant. Auto-editarea era la indemana oricui. Nefiind biologici, erau nemuritori. Nu existau nevoi ca foamea, somnul, frigul, etc. Nu existau boli, nici macar virusi de calculator. Totusi, Lucy mi-a explicat ca oamenii inca aveau suflet. Cel putin asa ziceau preotii de atunci. Da, oamenii inca aveau emotii,inca aveau sentimente, trairi. Inca puteau fi distrusi prin eliminarea holografica, un proces greu de explicat.

Practic, unii aveau puterea sa elimine, sa stearga acele holograme, corpurile in plan fizic ale oamenilor. Software-ul care genera oameni era controlat de la centru. Omul trebuia sa fie capturat, identificat si abia apoi sters.

Si atunci existau clase sociale. Si cei din clasa conducatoare controlau totul. Sistemul de guvernamant a devenit imperiu. Un imperiu futuristic condus de un imparat editat la perfectie. Avea doar trasaturi fizice perfecte, fiind de o frumusete tulburatoare. La fel si imparateasa. Software-ul avea puterea sa asocieze fiecarui om anumite calitati intelectuale, nu doar fizice.

Astfel, cel ce controla software-ul(imparatul si consilierii sai) avea puterea sa hotarasca asupra abilitatilor. Ei decideau exact cat de inteligent putea sa fie fiecare om, cat de priceput sa fie in diverse domenii, cata putere putea sa aiba. In general, oamenii erau generati exclusiv in functie de nevoile imperiului. Aveau nevoie de ingineri? Generau 30-40 de oameni facuti sa fie priceputi la munca si interactiunea cu calculatoarele si robotii(sclavii de atunci. Asa erau robotii priviti, ca niste sclavi, obiecte). Era nevoie de razboinici? Generau alti oameni foarte bine dotati pentru lupta, cu o gandire strategica specifica. Era ca un fel de joc de tip city-building din zilele noastre, doar ca era real.

N-au reusit insa sa ii supuna pe toti. Armatele imparatului s-au raspandit departe in univers, cucerind galaxie dupa galaxie formata din extraterestri mai putin evoluati, pur biologici. Problema era ca exista o tehnologie care convertea gandurile in imagini.

La centru, se putea vedea exact cine ce gandeste. De fiecare data cand cineva avea un gand neconform cu legile, era distrus(sters). Erau legi dure. O dictatura adevarata unde toti trebuiau sa se supuna conducatorului, toti trebuiau sa gandeasca si sa simta la fel ca el. Si fiind toti nemuritori, imparatul urma sa fie neschimbat pana la sfarsitul universului. Nu exista niciun mijloc sa fie indepartat.

Prin faptul ca se putea genera un numar infinit de oameni, viata omului ca individ a ajuns sa fie lipsita de valoare. Sute, mii si zeci de mii de oameni puteau fi stersi printr-o simpla hotarare. Nu exista refugiu. Oricine era vanat fara mila si sters. Imparatul controla si conducea chiar si alte dimensiuni.

Au existat si rebeli, iar Lucy era una dintre ei. Desi oficial era un conducator al armatei, ea simpatiza cu rebelii. Atunci, a venit Joseph. La inceput, a fost privit ca ceva ce nu poate exista. Un om cu corp fizic! Era de neconceput. Unii au spus ca era extraterestru. Regimul se purta urat cu extraterestrii. Ii considerau sclavi, ii urau, ii vedeau ca pe niste fiinte inferioare. Sa fii extraterestru atunci era aproape o crima!

Dar Lucy si Joseph au luptat impreuna. Lucy l-a salvat de la deportarea pe o planeta unde ar fi murit. Fiind holograme, oamenii puteau ajunge oriunde, indiferent de atmosfera. Joseph insa ar fi murit din cauza lipsei de oxigen.

N-am dormit noaptea respectiva. Toata lumea m-a inteles si am primit o zi libera. Am mai primit si alte detalii din viitor care mi-au dat fiori. S-a nimerit ca saptamana respectiva sa nu am prea mult de lucru. Dupa ce am iesit de la psiholog, am discutat cu tanara. Am aflat ca o chema Diane. N-am insistat la prea multe discutii. Au fost si zile fara nimic deosebit. Mergeam cu Joseph in diverse locuri. Uneori, intalneam celebritati. Alteori, mai mergeam pe la companie. Odata, l-am rugat pe Nathan sa-mi povesteasca despre Diane. Mi-a spus ca era o fire foarte sensibila. A avut ghinionul sa se indragosteasca de un nemernic. Dupa ce s-au despartit, Diane a suferit foarte mult. A incercat sa se sinucida. A fost internata cateva zile la psihiatrie. Acum, facea sedinte de psihoterapie, sa-si revina. N-am mai insistat pe tema asta.

Nu era bine sa ma bag inca. Desi am discutat in ziua aia cu Diane, nu am facut niciun pas cu ea. Am plecat pe drumul meu. Intr-o seara, eram cu Joseph la cumparaturi intr-un magazin de lux. Aveam si un asistent de cumparaturi. El ne dadea sfaturi. Joseph m-a intrebat daca pot sa merg cu el undeva in seara respectiva. Am acceptat. Mi-a spus ca ne vom intalni cu doi agenti de la Mossad. Am tremurat putin, dar am incuviintat. Eram bodyguard. Dupa ce am terminat cumparaturile(Joseph imi platea totul. Tot ce-mi doream se trecea in contul lui), am ajuns la vila. Am mancat ceva, am facut dus si m-am schimbat. Eram pregatit de actiune. Am mers cu limuzina lui Joseph.

Am ajuns intr-o parcare prost iluminata din spatele unui fast-food. Fast-food-ul era inchis la ora respectiva. Doar iluminatul public si farurile erau sursele de lumina. Am vazut farurile unui Mercedes care s-a apropiat de noi. A parcat paralel cu limuzina. Cei doi agenti au iesit din Mercedes. Eu si Joseph am iesit din limuzina. N-am aflat prea multe despre agenti, decat ca pe unul il chema Avram si pe celalalt Moshe. Agentii si Joseph au inceput sa scaneze zona.

Nu voiau niciun intrus langa noi. Am facut la fel. Agentii au deschis portbagajul si ne-au aratat o valiza plina cu bani. Ne-au prezentat planul lor: Voiau ca Joseph sa proiecteze un sistem de securitate pentru o baza militara ultrasecreta din desert. Ne-au dat banii si apoi au spus ca vor plati si mai mult, daca Joseph va accepta sa-i doteze. Joseph a spus doar ca ,,se mai gandeste!". I-a intrebat daca au fost urmariti si ei au negat. Apoi, au urcat in Mercedes si fiecare a mers pe drumul lui.

Am ajuns la vila. Joseph a dat un telefon. Nu aveam voie sa ascult ce si cu cine vorbeste. Mi-a spus ca maine vom merge la o baza militara, si sa ma pregatesc psihic. M-a linistit, asigurandu-ma ca nu am de ce sa ma tem. In seara respectiva, am vorbit cu Joseph despre Diane. Incepusem sa am sentimente pentru ea. Joseph mi-a promis ca o sa discute cu Nathan. In ziua urmatoare, am mers cu limuzina spre baza militara. Ne-am apropiat de punctul de control. Am inceput sa fiu cuprins de teama. Am vazut ce arme aveau soldatii. Joseph era calm. Ne-am apropiat de poarta. Un soldat ne-a rugat sa ne identificam.

Joseph si-a aratat actele. Soldatul s-a retras. A apasat pe un buton si poarta s-a dat la o parte. Am oprit in curtea unitatii. Joseph s-a apropiat de un soldat si a zis:
-Cu colonelul Larry Pitch, va rog!

Soldatul a incuviintat din cap si a plecat. Joseph mi-a facut semn sa asteptam. Mi s-a parut o vesnicie. In final, colonelul a sosit, escortat de cativa soldati si ofiteri. A dat noroc cu Joseph. Parea ca se cunosc de multa vreme. Si am aflat ca asa era. Colonelul s-a uitat la mine.
-A semnat acordul, nu-ti face griji!

Colonelul Pitch a zambit. Am mers la o plimbare pe holurile unitatii. Soldatii au ramas in urma.
-Cred ca ti-am spus ieri despre ce-i vorba! Adica e ok, da?
-Da, nu-ti face griji. Pana la urma doar nu-s iranieni, fir-ar sa fie!
-Dap, cum ar suna asta...vindem arme nucleare sa aiba ayatollahu' de artificii prin Orient.
-Gandeste-te la piete noi. De cand a devenit Saddam oficial un nemernic, am cam pierdut Iraku'! Ii mai avem doar pe astia prin zona.
-Ai dreptate! Oricum le dam arme, nu?
-Fa-le baza aia si stai relax.
-Aaa, da, da ziceam sa nu se considere tradare nationala, stii? Ca Michael care a vandut documente secrete si l-am prins acu' 4 ani!
-Ala era altceva. Ala a vandut date la Mossad despre zonele in care avem portavioane prin Marea Arabiei. Era altceva. Aici, daca nu faci zgomot, nu se prinde nimeni! Oricum, nu esti decat firma privata. Daca esti tare, poti sa le vinzi si nisip!
-Ok, am vrut sa fie bine, stii? Nu ca as avea vreo problema, da' n-am chef de discutii pe la FBI, stii? Astia te iau noaptea din pat si...
-Stiu cum e!
Cei doi au mai vorbit, au ras si m-au ignorat complet.
-Apropo, am nevoie de tine la Zona 51. Am primit un OZN nou...
-Vin cu cativa experti in cateva zile. Sa termin cu baza, si...
-Stai linistit!
-Apropo, ce mai face Nancy?
-E ok! Lucy?
-Face bine, merci de intrebare!
-Ar trebui sa ne vedem mai des, Jo!
-La ziua mea...o sa te chem precis.
-Perfect, ne vedem atunci. Sau, daca mai ai nevoie de ceva...
-Nu, totu' e ok acum.
-Ai facut bine c-ai venit. Sa stim si noi ce se intampla. Sa treci pe la ambasada, sa...
-Stiu, stiu.
Ne-am despartit de colonel si am plecat inapoi la vila. Joseph a verificat casuta postala. Aveam deja 2 pasapoarte false.

Ne-am trezit de dimineata. Joseph mi-a spus adevarul. Nu se retrasese din CIA. Nu de tot. Urma sa calatorim sub acoperire, ca niste turisti obisnuiti. Agentii au aranjat totul. Am zburat cu un avion de linie pana la Tel Aviv.

Ne-a intampinat un ofiter Mossad de rang inalt, David Cohen. Si acesta parea ca il cunoaste bine pe Joseph. Au ras si au glumit. Au discutat fleacuri. Am ajuns la masini. Erau cateva Jeep-uri. In jurul nostru erau si alti turisti. David ne-a indemnat sa facem poze. Am acceptat. M-am purtat ca un turist. Am urcat in jeep-uri cu totii. Vazandu-ma cu asemenea companie langa mine am murmurat, fara sa ma pot abtine: ,,Ce tare!".
-Daca asta-i tare, sa vezi cand o sa mergem in Zona 51! a raspuns zambind Joseph, care m-a auzit.
David a zambit si el, dar n-a zis nimic.

Ne-am continuat drumul. La un moment dat, am iesit din coloana si am luat-o prin desert. Am mers mult. In final, am ajuns si la baza militara. Am trecut din nou printr-un control de securitate. David si soldatii au vorbit in ebraica, iar eu n-am inteles nimic. In cele din urma, am putut sa trecem. Am coborat din masini si am intrat in baza. Era subterana. Joseph a inceput sa inspecteze zona. Era faza de evaluare.
-Mi se pare ok, dar intotdeauna e loc de mai bine! a comentat Joseph.
-Da, asa e!
Apoi, am mers mai departe. Era un numar apreciabil de soldati. Dupa ce s-a terminat inspectia, am fost invitati intr-un birou. Avea camere de supraveghere care acopereau intreaga baza. Un soldat ne-a adus niste cafele. Am discutat. Atmosfera a devenit destinsa.

La un moment dat, Joseph a exclamat:
-Ce-i asta?
Toti ne-am uitat pe monitor. Pe una din camere se vedea un om mascat care tocmai a ucis un soldat. Un al doilea zacea deja mort pe podea. Ne-am ridicat in picioare.
-Hai la sala armelor! a zis David. L-am urmat.
-Nu stiu ca am vazut totul.
De cum am iesit din birou, am auzit impuscaturi. Am mers cu calm cateva usi mai incolo. Am intrat in camera cu arme.
-Ce arma ai? m-a intrebat David.
-Un pistol!
Joseph si cu mine am luat cate o mitraliera.
-Oamenii tai?
-Nu cred! Nu le pasa ce si unde fac. Sunt un fel de Coca-Cola sau McDonald's.
-Am inteles!
M-am luptat cu frica si am iesit impreuna cu cei doi. Impuscaturile se auzeau tot mai aproape. Am inaintat incet, cu armele pregatite. Un inamic s-a apropiat din stanga. Am tras instinctiv si l-am ucis.
-Bravo! m-au felicitat cei doi. Am continuat sa avansam. Alarma a inceput sa sune.
-Abia acum? am comentat eu.
Joseph a mai ucis un inamic. Inaintam incet, sub o ploaie de gloante. Ma simteam ca intr-un shooter. Am folosit o usa drept scut. Mi-am reincarcat arma si am tras.

Joseph ne-a propus sa ne despartim, sa acoperim o arie cat mai mare. David ne-a dat cate o statie de transmisie-receptie. Apoi, fiecare a mers pe un coridor diferit. Am gasit un soldat grav ranit. A murmurat ceva, dar nu intelegeam limba. Se vedea ca se chinuia sa vorbeasca. I-am curmat suferinta cu un glont in cap. Am avansat rapid. Ciuruiam orice dusman care-mi iesea in cale. Incarcam arma din mers. Am ramas fara gloante. Am dat de cadavrul unui soldat si am luat mitraliera de langa el. Am folosit-o impotriva a doi inamici.

Atunci, am avut ideea sa verific unul dintre cadavre. I-am luat actele si statia de emisie-receptie. Nu vorbeau engleza. Nu erau ai nostri. Perfect! Am continuat de-a lungul unui coridor. M-am ferit de o rafala de gloante, apoi am ripostat. L-am ucis pe atacator. La statia mea am primit doua mesaje. 1)David fusese ucis in lupta si 2)Mai erau doar vreo 4-5 inamici.