Succesul tau

Ma preocupa foarte mult ideea de : Merg la facultatea X, dar ajung Y. E cineva care s-a dus pe drept, de exemplu, si a ajuns psiholog, sau altfel de combinatii? )
Din pura cutiozitate, imi poate depana si mie experiente de genul asta si sa faca o scurta istorisire a faptelor?

De altfel, m-ar interesa si persoanele care se condisera acum ca au succes, ca au un salariu decent, sunt fericiti, au familie sau ce si-au dorit. La fel, sa povesteasca daca au muncit mult pentru jobul actual, sau pur si simplu a dat norocul peste ei.
Pot spune ca fac un sondaj. ^^

Stiu pe cineva care a terminat facultatea de masinarii si inginerie in constructii, iar acum e redactor sef la un ziar de sport. De asemenea am prieteni care au terminat la mate-info si au mers la drept,  o verisoara , de la uman a mers la facultatea la automatica si calculatoare.

Succesul nu prea tine cont de studii, din pacate.

Edited by Daian95, 17 April 2014 - 16:37.

Succesul sau insuccesul fiecaruia nu cred ca te ajuta pe tine cu ceva ! Nu urmezi acelasi traseu in viata.

Edited by neagu_laurentiu, 17 April 2014 - 17:37.

Laurentiu, ba chiar ma ajuta. Nici nu stiu cum sa-ti explic ca ma ajuta, dar cert e ca o face.
Imi ofera o alta viziune asupra gandirii celorlalti, asupra traseurilor sale in viata. Doar vreau sa dau la psihologie si nici de filosofia nu mi-e greata.

Succes...complicat de definit.

Eu spre exemplu nu am facut nici o facultate. Am dezvoltat de pe la 16 ani o pasiune pentru psihologie si am studiat-o la greu, acasa pe internet, carti, cursurile de la facultate, am participat la diverse work-shoppuri in domeniu, etc. Un prieten a avut un necaz si fara sa imi dau seama constient, l-am scos din depresie si i-am aratat o alta perspectiva. Putin mai tarziu acel prieten ma rugat sa vorbesc cu mama lui ca poate cumva o sa reusesc sa o fac si pe ea sa vada altfel viata. Mama prietenului ma recomandat unei vecine, care vecina ma recomandat unui....etc. Si am ajuns astazi, ca sa am clientii mei fideli, pe langa faptul ca saptamanal mai apar cate 1-2 persoane. Unii platesc pentru serviciile / sfaturile mele cat considera, iar pe altii ii ajut din cauza ca nu-si permit un psiholog. Ma consider un "personal mentor", termen ne-popular in Romania, dar in lipsa de licenta de psiholog...nu-mi permit sa ma numesc psiholog si avertizez pe toata lumea ca sfaturile mele sunt neavizate. Nu stiu, probabil am un dar aparte, probabil din cauza felului meu de a fi, oamenii se simt "safe" in preajma mea si incep sa-si deschida sufletul si sunt foarte receptivi la ceea ce zic.
Nu traiesc din asta, castigurile lunare ajungand pe la 1500 ron (lanegru), dar nu in fiecare luna. Iar cu banii castigati particip la work-shoppuri in domeniu, si de asemenea ma duc la un psiholog batran, renumit, unde filozofez despre diferite lucruri, invat diferite lucruri, fapt care ma ajuta sa invat noi lucruri, sa ma dezvolt pe plan intelectual si ma ajuta sa-i ajut pe altii. Hmmm...citind ce am scris acum, parca suna a cerc vicios
La fel, legat de acest subiect, pot sa ma laud cu faptul ca, colaborez cu o universitate din UK, unde scriu si dezbat diverse subiecte pe teme psihologice, urmand a fi publicate in diferite reviste de specialitate (eu doar dezbat si scriu punctul meu de vedere, si este specificat in articole acest lucru). Cum am ajuns sa fac asta? Bagandu-ma in seama pe diverse forumuri straine, la fel ca softpedia, unde mai veneam cu un sfat, o parere...Si ulterior mi sa propus prin PM, de catre un profesor universitar, colaborarea !
Pe viitor vreau sa plec la facultate in UK sa-mi iau licenta, sa fac un master si poate da Doamne Doamne si doctoratul, cine stie...Momentan nu-mi permit sa plec in UK si sa studiez, neavand nici un suport financiar de nicaieri. Dar urmeaza sa public o carte, si daca printr-un noroc chior se vinde incat sa-mi permit cheltuielile si viata la facultate in UK...nici nu stau pe ganduri.

Acum, lucrez in doua domenii diferite, un salon mic de masaj si o firma de consultanta care e pe duca. Nu-mi place, nu ma reprezinta, dar ca tot omul am si eu nevoie de bani pentru a supravietui, si nu prea am de ales. Am ajuns sa am aceste firme dintr-o prostie, noroc, viziune...La inceput 18-19 ani, mi-am deschis o firma de publicitate mai mult ca vroiam sa ma simt "important", sa fiu vazut altfel decat un simplu muncitor pe stivuitorist. Beneficiind de conjuncturi norocoase, am inceput la scurt timp sa scot si profit, putin cei drept, dar era profit. Plimbandu-ma cu clientii sau mergand sa cersesc contracte, cunosteam continuu oameni din diferite domenii. Oameni care aveau nevoie de incurajare sa inceapa singuri pe propriul drum, si eu care eram dispus oricand sa incurajez si sa ajut cumva acel inceput, mai mult pentru a simtii ca fac parte din ceva, nestiind la ce se va ajunge azi. Iar sustinandu-ne reciproc, am ajuns sa deschid si a doua, si a treia firma. Bine, cu prima am ajuns la faliment, curand mai mult ca sigur o sa ajung si cu a doua la faliment, iar salonul de masaj ma tine cat de cat pe linia de plutire, dar pe viitor nu reprezinta o certitudine, fapt pentru care nu-mi pun si nu mi-am pus sperante intr-o afacere, ca sa ma sustina pe viata. Eu cred cu toata fiinta mea, ca cea mai importanta afacere este sa investesti in tine ca om, ca persoana. Sa te dezvolti pe plan sentimental, pe plan cultural si profesional, iar cand mai ai si pasiune pentru acel domeniu in care vrei sa activezi toata viata...tind sa cred ca devii de neoprit !

Succes?
Pai nu stiu daca am succes. Niciodata nu cred ca o sa pot spune ca am succes. Cineva zicea ca atunci cand te simti pe deplin satisfacut, nu mai ai / nu mai gasesti puterea sa lupti in continuare. Nu mai esti motivat de nimic bun, ci poate doar de faima si putere, lucruri care le doream cu disperare in copilarie, dar ajungand sa experimentez viata in mai multe feluri, prefer oricand sa fiu anonim, sa nu am nici faima si nici putere. Tot ce-mi doresc acum ii liniste sufleteasca si pace. Daca ar fi sa lupt pentru faima si putere, ar inseamna sa am ca si concurenta niste oameni care dpdv al valorilor morale, nu se ridica la asteptarile mele. Si sa fiu vazut ca "cineva" pentru ce? Ca sa imi fie judecata viata, faptele si actiuniile mele? Nu. Prefer sa traiesc intr-un mediu linistit, si sa ma inconjor de oameni care sunt sunt calitativi din mai multe puncte de vedere, si sa duc o viata linistita si impacata, inspirand pe altii, motivandu-i, dandu-le curaj sa actioneze si nu doar sa gandeasca.

Am crescut la tara, printre gaini, vaci si porci. Am mers cu, calul la padure, am lucrat si cu ziua pe unde am putut ca sa-mi termin liceul, am fost si angajat si am ajuns si angajator. Am experimentat atat viata de caine cat si viata de lux. Cunoscand oameni din toate categoriile sociale, si vazand la ce ii duce mintea, am inteles ca nu trebuie sa fiu ca ei si nu trebuie sa fac ce fac ei ca sa fiu fericit. Am inteles ca oricate actiuni as interprinde, nu pot schimba oamenii si nici lumea. Iar singura solutie ca sa fac o diferenta in lume, ar fi sa incep sa incerc sa schimb mentalitati, sa inspir, sa motivez, sa incurajez si sa sustin. Daca reusesc ca maine sa fac o persoana sa zambeasca, daca reusesc ca maine sa fac o persoana sa se simta speciala, daca reusesc ca maine sa-i sterg lacrima unui singur copil, daca reusesc ca maine sa motivez o singura persoana sa iasa din monotonie si sa inceapa o actiune, daca reusesc ca maine sa fac o singura persoana sa simta ca traieste din nou...atunci pot sa spun cu mana pe inima ca am facut o diferenta in lume, si nu am trait degeaba. Fericirea mea se hraneste cu fericirea altora !

Succes?
Nu aveam nimic si acum am aproape totul. Am o casa la tara, am 1 afacere oarecum prospera, o relatie bine inchegata.
Daca vorbim de parte financiara...ii complicat. In sensul ca in trecut, castigam 700 ron / luna, si din banii aia plateam chirie si cheltuieli, transport, mancam si fumam. Acum, cu aproape 2000 euro / luna, abia ma descurc cu chiria, cheltuielile, benzina si intretinerea masinei, mancare, tigari, sala, etc. Sunt zile cand plec dimineata cu 300 ron in buzunar, si ma intorc seara cu 5 lei, fara sa ma fi ales cu ceva din acei bani. Depinde de standardul de viata, de mediul in care traiesti / te invarti, depinde de foarte multi factori. Dar am inteles ca banii sunt doar un detaliu si noi le dam valoare. Nu banii ne fac pe noi, ci noi pe ei, nu banii iti aduc fericirea si nici nu o pot cumpara, si nu banii si nici lucrurile, nu te definesc in viata.
Cand eram mic, din nu stiu ce motiv aveam o obsesie pe o masina, un chrysler 300C. Mi-am zis atunci ca mi-as vinde si sufletul doar sa am o masina ca aia. Daca prindeam pestisorul de aur si aveam dreptul la o singura dorinta, ii ceream un Chrysler 300C. Nu ma interesa de femei si nici de bani, vile cu piscina sau afaceri. Mai tarziu, in urma unei afaceri, clientul nu avea cash si am acceptat sa imi de-a masina in schimbul banilor datorati, chiar daca nu mi-o permiteam, nu aveam de ales, era ori masina ori ani de umblat prin tribunale. Si da, masina era un Chrysler 300C. O saptamana m-am simtit Dumnezeu in masina aia. La un moment dat, plecand singur cu masina in alt judet, noapte fiind, stateam in masina si ma gandeam ca intr-adevar ii frumoasa, dar nu ma simt fericit, ma simt singur, iar oamenii care treceau si ma vedeau in masina, erau niste straini, care oricum nu dadeau 2 bani ca am eu nu stiu ce masina, care oricum nu ma cunosteau. Si mi-am dat seama, ca nu lucrurile sau banii iti dau valoare ca om, ci felul tau de a fi, de a te comporta, de a gandi, de a actiona in anumite situatii. Mi-am dat seama ca am visat toata viata la ceva ce am crezut ca ma va face sa ma simt implinit, sa ma simt satisfacut, sa ma simt important. Dar de fapt, problema era felul meu de a gandi, conceptiile nesanatoase de viata pe care le adoptasem de mic dintr-un mediu "infect". Acum, masina sta de aproape 2 ani in garaj, si conduc cu madrie un Punto din 1900 toamna ( fiind si mult mai ieftin ca, cheltuieli).
Tot ce vede-ti in jur, oameni care au succes, nu este decat ceva ce vreti voi sa vede-ti, si ceva ce lasa ei impresia sa se vada. Iar in spatele unei imagini "de succes", se afla un interes mai mult sau mai putin comercial, dar rareori succesul vine la pachet cu fericirea ...
Tine minte intotdeauna ca totul tine de perspectiva, de felul cum vezi sau cum vrei tu sa vezi lumea in care traiesti. Restul sunt detalii !

Of, stiu, iar am scris un roman intreg, scuze...iar m-am lasat dus de val. Cititi printre randuri doar ce va intereseaza. Cine stie, poate ca putin din experienta mea, va ajuta pe cineva, candva, mai mult sau mai putin, in luarea unei decizii.
Scuze pentru toate greselile gramaticale, stiu, sunt un agramat, dar inca lucrez la asta

nu am experienta sa iti povestesc trairile mele, de altfel mai am putin si termin si eu facultatea. dar ca gandire si perceptie iti pot spune ca ceea ce eu consider este ca tu poti termina o facultate dar ce sa vezi, ti se iveste o ocazie sa ai un salariu la care nici macar nu te asteptai pentru inceput, numai ca nu in domeniul in care te-ai pregatit. pai clar te vei duce acolo. vezi ca iti merge bine si ramai acolo.
@business_style: nu am citit. este prea mult pentru mine, dar felicitari, te implici serios in ceea ce faci. este de admirat.

wld-ro, on 17 aprilie 2014 - 23:27, said:

Multumesc

Business style daca nu papi ciuperci inseamna ca esti tare, foarte tare in antreprenoriat chiar daca falimentezi tu cateva PFA-uri...
La ce venituri iti declari pornind de la coada vacii in viata e mare lucru.

asda, on 18 aprilie 2014 - 00:13, said:

Multumesc
Acum iti dai seama ca nu o sa stau sa dovedesc sau nu cele spuse. Poate ca ii adevarat, poate ca nu, fiecare ii liber sa interpreteze cum doreste. Sunt o persoana anonima, asa ca nu am motiv sa ma laud sau sa ma afirm. Am scris strict ca sa motivez si altii sa extraga unele "invataminte", pentru a nu o lua pe cai gresite.
Foarte tare in antreprenoriat nu sunt. Daca eram, probabil nu dadeam falimente si posibil scoteam mult mai multi bani decat acum. Nu ma consider bun in afaceri, sunt si cunosc oameni care mananca management pe paine si invart lunar sume de bani cu atata usurinta, incat nu-mi permit nici sa gandesc. Pot doar sa afirm ca am viziune, putin curaj si intotdeauna actionez. Cheia succesului la mine a fost faptul ca am riscat intotdeauna totul, vorba aia, daca vrei sa prinzi un peste, trebuie sa arunci undita, si chiar daca o arunci, poate ca prinzi sau poate ca nu, dar ai 100% sanse sa prinzi ceva daca incerci si 0% sanse sa nu prinzi nimic daca stai in casa. Eu plecand de jos, fara nimic, am riscat intotdeauna totul deoarece nu aveam ce sa pierd. Si de multe ori, cand discutam cu cineva despre ce as vrea sa incep, imi radea in fata si imi spunea ca nu ar merge, ca ma bag in datorii degeaba, ca etc. Nimeni nu are interesul sa te incurajeze sa "ai succes" (cu exceptia parintilor, desigur, dar de cele mai multe ori ei fiind neexperimentati). Multi apar si aici pe forum si spun ca as vrea sa...pe viitor as vrea sa...daca as avea bani as vrea sa...daca o sa am vreodata bani, o sa...etc. Dar timpul trece, zilele trec, si in viata fiecaruia apar probleme de viata, lasand visele, ambitiile, dorintele, deoparte, ulterior uitand de ele, si asa ajung sa aibe regrete la batranete de genul: "ce-ar fi fost daca as fi facut / incercat aia?". Lumea trebuie sa inteleaga faptul ca pe zi ce trece, viata nu o sa devina mai usoara (cel putin nu din senin), si indiferent de probleme, trebuie sa risti si sa actionezi. Eu unu cand eram adolescent si aveam o viata mizera, mi-am zis ca o sa fac orice ii nevoie, orice ii posibil, ca sa nu mai ajung vreodata in halul ala, si eram pregatit psihic sa mor pentru asta, oricand. Decat sa ma chinui sa traiesc, mai bine mor. Majoritatea nu reusesc in viata din cauza pre-conceptiilor si din cauza ca nu actioneaza, ci lasa pe maine, pe la anu si tot asa. Le este frica sa incerce, le este frica de esec, le este frica sa nu piarda tot ce au adunat pana in momentul de fata, le este frica despre ce or sa zica prietenii, familia, cunoscutii despre el /ea, in caz ca esueaza...le este frica de viata.
Toti, dar absolut toti, dau vina pe bani, lipsa de bani. Dar ei gandesc limitat si nu fac in asa fel incat sa faca ceva, pentru a face rost de acei bani. Spre exemplu, unu vrea 10.000 euro pentru o afacere, si nu stie de unde sa ii scoata. Dar nu sa gandit o clipa sa faca ceva, din care sa scoata sume mai mici, ca in viitor sa ajunga la 10.000 euro. Si ajung la 50 de ani, si zic: daca aveam 10.000 de euro...Si apropo, stiu un baiat cred ca de pe acest forum, care la 18 ani are deja 10.000 euro stransi de el, cumparand de la SH diverse, si vanzand la pret chiar si de 5 ori mai mare pe net, ala cu siguranta o sa aiba succes in viata. Pentru ca daca nu sti cum sa scoti profit din 10 lei, nu o sa sti cum sa scoti profit nici din 10.000 euro.
Ii penibil sa zic faptul ca la inceput, lucram 1 zi si 1 noapte pentru doar 50 lei castig. Alteori, apareau diverse probleme pe care nu i le expusesem clientului la inceput, din lipsa de experienta, si ajungeam sa si platesc din buzunarul meu si sa lucrez si gratis. Acum cand zic unuia sa-mi modifice o tema la un site ca-i dau 50 de lei, zice: dar tu crezi ca eu lucrez pentru atata? Adica inteleg sa primesc acest raspuns de la cineva care ii foarte ocupat, dar nu de la cineva care nici nu are bani dar are nevoie, nu are alte proiecte sau ocupatii. Desigur, sunt site-uri ca fiver unde un "chinez" mi-a modificat tema asa cum am vrut, pentru 5$ !!! Cu o mentalitate de genul, nu ai cum sa strangi bani si /sau sa faci ceva in viata. Toti asteapta o oportunitate de genul sa le cada de undeva mii de euro, sau sa castige la loto. Dar in nici un caz sa lucreze pentru 2 bani, si sa stranga in timp alti 2 bani si alti 2 bani. Poate ca eu platesc 2 bani, dar niciodata nu se stie cum il recomand mai departe si tot primeste recomandari pana ajunge sa lucreze pe mii de euro, si uite asa a ratat o oportunitate.
Am o matusa care a lucrat 27 de ani si inca lucreaza la aceeasi firma. Ea a reusit sa-si acopere casa cu tabla noua si sa-si cumpere 1 cuptor cu microunde si o canapea. Patronul, a reusit sa-si deschida parc auto, o pensiune turistica, un restaurant si cu siguranta si altele de care nu stiu eu. Matusa isi face lunar griji cand vine vorba de cheltuieli, avand si 3 copii la scoala. Patronul isi face lunar griji cand vine vorba de cheltuieli, nefiind hotarat daca saptamana aceasta sa plece in Austria la schi sau sa se duca in ...Kongo la plaja.

Poate ca am niste probleme mentale, dar eu decat sa lucrez 27 de ani, zi de zi, pentru ca patronul sa fie nehotarat unde sa plece in excursie, eu nevazand niciodata marea din motive financiare...prefer sa imi asum orice risc si sa fac orice ii nevoie pentru a duce o viata, si nu pentru a ma chinui sa traiesc ! Si chiar daca nu esti in stare sa risti, faci o facultate intr-un domeniu care-ti place, si lucrand zilnic cu pasiune, ajungi la un moment dat sa iti permiti sa faci ce vrei, banii nemaifiind o problema. Risti ani din viata ta, studiind, ca mai apoi sa faci tot posibilul sa ajungi acolo unde ai visat.
Ideea este sa lupti pentru ce iti doresti si sa faci tot posibilul si imposibilul sa ajungi acolo, indiferent de piedici. Sa actionezi, nu doar sa visezi. Iar daca mai adaugi putina rabdare si esti dispus la cateva compromisuri...ai toate sansele sa ai succes in viata. Ii foarte usor sa intrii in monotonie, sa te complaci cu situatia, dar daca vezi viata ca pe o provocare...trebuie sa te ridici si sa lupti

Pana mea, sper ca nu a iesit iar un roman. Trebuia sa fie un text destul de scurt...