Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Raspberry PI B+ starter kit

Bacalhau

Compatibilitate placa video cu pl...

HP 6910p. Probleme cu placa video...
 Potențial plothole in narațiunea ...

UN26EH4000FXZA sfaturi

Diferenta controller xbox 360

Minor glitch in codul de moderare?
 [TEMA] Subprogram

curiozitate

[TEMA] Subprogram

Video youtube Resoftare/Resetare ...
 [TEMA] Subprogram

[TEMA] Subprogram

Allview Speed Quad - Quad-Core 1...

masa pliabila 12 persoane
 
Forumul Softpedia folosește "cookies" pentru a oferi utilizatorilor o experiență completă. Vezi detalii sau închide mesaj (x)

Traumele emotionale din copilarie

  • Please log in to reply
11 replies to this topic

#1
the_engineer

the_engineer

    Active Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 1,915
  • Înscris: 17.08.2013
  • ID membru: 821,909

Cei 3 purceluși
Biologic si emotional ne asemanam foarte mult cu porcii si primatele decat cu oricare alte animale. Ca si pe ele ne afecteaza toata viata traumele din copilarie. Experimentul presupune doua loturi de purcelusi, unii înţărcaţi natural la 6 saptamani (cum e normal) altii fortat la 2-3 saptamani motiv pentru care au devenit traumatizati emotional. Care era comportamentul acestor purcelusi traumatizati?

Experimentul 1. Socializarea. Purcelusii intarcati fortat au fost pusi intr-un ţarc alaturi de purcelusi necunoscuti. Purcelusii traumatizati au devenit agresivi luptandu-se timp de 48 de ore pana la epuizare cu ceilalti. Lupta era pe viata si pe moarte, cu muscaturi. Purcelusii intarcati la termen erau calmi, pasnici.

Experimentul 2. Increderea in sine. O masa in forma de cruce, avea in mijloc un patrat alb, acolo a fost pus un purcelus intarcat prematur. Purcelusul a ramas in patratul alb, paralizat de frica, tremurand. Purcelusul fara traume a iesit din patrat si a explorat cele 4 brate ale crucii pana in cele patru extremitati.

Experimentul 3. Concentrarea şi memoria. Un purcelus intarcat la termen a fost asezat intr-un bazin circular cu apa, iar in bazin undeva langa margine era un suport de lemn
ascuns sub apa cam la 10 cm. Purcelusul a explorat calm bazinul, înotând, iar dupa un minut a descoperit scandura şi s-a proţăpit ţanţoş cu picioarele din faţă pe ea ramanand calm. A fost scos afara si reintrodus dupa 10 minute, a inotat direct spre scandura. A fost scos si reintrodus dupa 30 minunte, la fel. Concluzia: purcelusul fara traume inoată calm, explorează bazinul, gaseste repede scandura si memoreaza din prima incercare pozitia ei.
A fost introdus in bazin un purceluşul traumatizat. Acesta inota disperat, haotic, nu a gasit scandura de lemn in apa. Cand l-au scos din bazin tremura de frica. Concluzia: purcelusul traumatizat a intrat imediat in panica cand a fost introdus in bazin, guiţa, nu s-a putut concentra sa gaseasca scandura pe care sa se odihneasca.

La muncă egală plată inegală - protestul zidului


Educația românească

Edited by the_engineer, 22 December 2013 - 15:12.


#2
myke58

myke58

    Junior

  • Grup: Members
  • Posts: 352
  • Înscris: 13.03.2012
  • ID membru: 749,843
  • Locație: MIOVENI
Experimentul 4:Dupa unan,purcelusii,deveniti acum porci,intarcati la termen,au stat calmi sa li se ia gitul,fara sa faca galagie.Porcii traumatizati au facut scandal,s-au zbatut,au paralizat de frica,n-au vrut sa stea la cutit.Concluzia dupa acest experiment este ca toti purcelusii sunt traumatizati in copilarie,ptr ca toti fac scandal in ziua de Ignat.Iar rezultatul experimentului e acelasi ptr toti.Numai soriciul mai difera putin de la unul la altul.Cred ca la aia traumatizati e mai crud.Posted Image

#3
adelina16

adelina16

    FOX

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 2,446
  • Înscris: 07.03.2013
  • ID membru: 802,212
Teribile explicatii. Deaia importa europenii creier din Romania si alte tari. A facut aia 2 ani intr-un an acolo, asta spune tot. Era pregatita din Romania mai bine.
Finlanda cu 3 mil de insi si fara tigani sa-si permita. Deaia ai nostrii merg direct sefi si manageri de supersucces in multinationalele lor.

Si la noi se dau manuale gratuit pana in a 10-a si alte gratuitati.

Eu zic sa mergem toti copiii in scolile din Finlanda si Germania daca e asa bine, abia vor avea clienti

Scoala e oglinda societatii de fapt. Finlanda o tara care doar vinde resurse si angajeaza straini la Nokia ce ar putea sa faca cu o scolarizarea prea mare.

Se mai insista si pe gratuitate la totul, teribil, mai angajam bugetari atunci ca nu avem destui

Edited by adelina16, 22 December 2013 - 15:56.


#4
eu2013

eu2013

    Junior

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 04.03.2013
  • ID membru: 801,742

 adelina16, on 22 decembrie 2013 - 15:48, said:

Teribile explicatii. Deaia importa europenii creier din Romania si alte tari. A facut aia 2 ani intr-un an acolo, asta spune tot. Era pregatita din Romania mai bine.
Finlanda cu 3 mil de insi si fara tigani sa-si permita. Deaia ai nostrii merg direct sefi si manageri de supersucces in multinationalele lor.

Si la noi se dau manuale gratuit pana in a 10-a si alte gratuitati.

Eu zic sa mergem toti copiii in scolile din Finlanda si Germania daca e asa bine, abia vor avea clienti

Scoala e oglinda societatii de fapt. Finlanda o tara care doar vinde resurse si angajeaza straini la Nokia ce ar putea sa faca cu o scolarizarea prea mare.

Se mai insista si pe gratuitate la totul, teribil, mai angajam bugetari atunci ca nu avem destui
adelina,daca esti fem.te-as cere de nevasta ptr ideile tale,dupa ce ti-ai ales un  servici banos de aici unde te-am vzt......

#5
adelina16

adelina16

    FOX

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 2,446
  • Înscris: 07.03.2013
  • ID membru: 802,212
La noi sunt prea multa materii sau prea multa materie

Si mai e o problema: daca toti ar avea vocatie spre desen, sa zicem f multi, sau spre dans (tiganii mai ales) ce facem cu ei cand ar termina scoala? Nu tot someri?

Ar trebui altfel facut, precum in SUA. 8 clase obligatoriu si nici acolo prea mult sau 4 clase obligatoriu si restul descurca-te du-te la scoala privata, etc.

#6
adelina16

adelina16

    FOX

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 2,446
  • Înscris: 07.03.2013
  • ID membru: 802,212
Le recomandam barzaunilor aia cu nasul pe sus din Finlanda, inculti ca noaptea ca nu stiu nici cine sunt vecinii lor, sau cine era Hitler, sa mearga in scolile din SUA sa treaca printre gardieni si detectoare de metale, sa nu se mai mire de ce-i la noi. La noi sa fi venit in vremea lui ceasca cand nici usi nu erau la scoli

Boul ala abia citeste titlul Letopisetul, etc si cica e in a 11-a. Nici nu avea ce cauta la liceu. 4 clase era destul si apoi sa se faca sofer sau maturator ca oricum tot aia ajunge. Sa-l fi primit in Finlanda la ei mai bine. Ce aptitudini o fi avut ala la 9 ani sa-si dezvolte? Maturator, gunoier?

Edited by adelina16, 22 December 2013 - 17:21.


#7
the_engineer

the_engineer

    Active Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 1,915
  • Înscris: 17.08.2013
  • ID membru: 821,909
Din punctul de vedere al acestor experimente, bolnavii psihici (purcelușii traumatizați), decompensați, sunt irecuperabili. Merg spre decompensare și moarte, doar drogarea psihiatrică le prelungește agonia.

 adelina16, on 22 decembrie 2013 - 15:48, said:

Teribile explicatii. Deaia importa europenii creier din Romania si alte tari. A facut aia 2 ani intr-un an acolo, asta spune tot. Era pregatita din Romania mai bine.
Finlanda cu 3 mil de insi si fara tigani sa-si permita. Deaia ai nostrii merg direct sefi si manageri de supersucces in multinationalele lor.

Si la noi se dau manuale gratuit pana in a 10-a si alte gratuitati.

Eu zic sa mergem toti copiii in scolile din Finlanda si Germania daca e asa bine, abia vor avea clienti

Scoala e oglinda societatii de fapt. Finlanda o tara care doar vinde resurse si angajeaza straini la Nokia ce ar putea sa faca cu o scolarizarea prea mare.

Se mai insista si pe gratuitate la totul, teribil, mai angajam bugetari atunci ca nu avem destui

Să nu te pună dracu să te perpetuezi, plozii tăi nici de munca la bandă nu vor fi în stare!

#8
JimmyJamal

JimmyJamal

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 688
  • Înscris: 12.12.2013
  • ID membru: 838,348

 adelina16, on 22 decembrie 2013 - 17:18, said:

Le recomandam barzaunilor aia cu nasul pe sus din Finlanda, inculti ca noaptea ca nu stiu nici cine sunt vecinii lor, sau cine era Hitler, sa mearga in scolile din SUA sa treaca printre gardieni si detectoare de metale, sa nu se mai mire de ce-i la noi. La noi sa fi venit in vremea lui ceasca cand nici usi nu erau la scoli

Boul ala abia citeste titlul Letopisetul, etc si cica e in a 11-a. Nici nu avea ce cauta la liceu. 4 clase era destul si apoi sa se faca sofer sau maturator ca oricum tot aia ajunge. Sa-l fi primit in Finlanda la ei mai bine. Ce aptitudini o fi avut ala la 9 ani sa-si dezvolte? Maturator, gunoier?

Esti prea dura. :)

#9
the_engineer

the_engineer

    Active Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 1,915
  • Înscris: 17.08.2013
  • ID membru: 821,909

 myke58, on 22 decembrie 2013 - 15:29, said:

Experimentul 4:Dupa unan,purcelusii,deveniti acum porci,intarcati la termen,au stat calmi sa li se ia gitul,fara sa faca galagie.Porcii traumatizati au facut scandal,s-au zbatut,au paralizat de frica,n-au vrut sa stea la cutit.Concluzia dupa acest experiment este ca toti purcelusii sunt traumatizati in copilarie,ptr ca toti fac scandal in ziua de Ignat.Iar rezultatul experimentului e acelasi ptr toti.Numai soriciul mai difera putin de la unul la altul.Cred ca la aia traumatizati e mai crud.Posted Image

Purcelusii traumatizati nu mai ajung la Ignat la greutatea normala. Tremura incontinuu, mamanca prost sau mamanca dar nu pun carne, creste parul pe ei, tresar la orice zgomot. Sunt nerentabili. Cine cumpara asa ceva de regula cere banii inapoi de la vanzator. Ar trebui dusi la un psihiatru veterinar dar nu exista asa ceva. Sa-i drogheze, poate se vor ingrasa.

 JimmyJamal, on 22 decembrie 2013 - 20:04, said:

Esti prea dura. Posted Image

Ea vrea sa spuna ca toti românii de la vârsta de 2 ani in sus ar trebui impuscati si repopulata tara cu olandezi. Dar nu stie nici ea sa se exprime inteligibil fiind produsul scolii românești.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

Alfie Kohn: parenting, educație

Posted Image

http://www.tvrplus.r...ntat-100-162571

http://www.gandul.in...resesc-11685199

Concluzia: majoritatea părinților români sunt psihopați, prin urmare la fel și educatorii sau liderii României (profesorii, preoții, parlamentarii). Pe lângă că majoritatea profesorilor sunt psihopați, s-au mai dus și preoții ortodocși să mărească confuzia în rândul elevilor care și așa erau precum câinii dresați de ruși în al dolea război mondial să intre sub tancurile germane cu TNT-ul în spinare pentru că acolo ar fi slănină. Ei bine, educația pe principiul putere-pedeapsă-răsplată nu doar că nu a distrus "inamicul" ci a rupt în bucăți orice putere militară și economică a României care astăzi e totalmente vasala corporațiilor și alianțelor militare străine.

Edited by the_engineer, 22 December 2013 - 23:19.


#10
the_engineer

the_engineer

    Active Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 1,915
  • Înscris: 17.08.2013
  • ID membru: 821,909

Cum devii, fără să vrei, duşmanul copilului tău

O bonă muşcă dintr-o pară, scuipă bucata şi i-o dă s-o mestece copilului de care are grijă. O bunică se plimbă cu băţul în mână şi îl plezneşte peste degete pe nepoţelul care vrea să exploreze lumea, ca să îl înveţe sensul expresiei Nu e voie. O mamă îi strigă, de pe banca pe care mănâncă seminţe, copilului cocoţat pe o scară „Dă-te jos de acolo, că te strâng de gât!”
Sunt atitudini culese de prin locurile de joacă prin care am trecut, atitudini care ni se par, fiecăruia dintre noi, revoltătoare. Trusa de vorbe si fapte din care comunitatea de mămici, tătici, bunici, bone, unchi, mătuşi ori vecine îşi extrage uneltele educative include însă şi alte actiuni şi expresii, care ar trebui să ridice măcar o sprânceană, dar care nu deranjează pe nimeni. Cine se poate supăra pe vecina de treabă care avertizează un copil care nu e al ei: „Nu mai face, mamaie, în Pampers, că râde fetele de tine! Fă la oliţă”? Cine ciuleşte o ureche când un părinte grijuliu şi ocupat îşi ameninţă cu voce joasa copilul: „Dacă nu vii acum, te las în parc”? Cui i se pare ciudat să audă cum o mamă enervată îl ceartă pe un năzdrăvan, zicându-i: „Nu te mai iubesc, nu mai eşti copilul meu!” E şi normal, sunt momente când aceste cuvinte, adânc înrădăcinate în filozofia noastră de educaţie, îşi aşteaptă rândul pentru a ieşi chiar şi pe buzele noastre, în ciuda faptului că n-am vrea să le spunem niciodată.
Aceste cuvinte tocite, pe care nu le credem cu adevărat, taie adânc în inima copiilor. Îi învăţăm cât de important este limbajul, îi aplaudăm pentru fiecare cuvânt nou învăţat, însă ne aşteptăm să nu ne ia atât de în serios când ne aud spunând ceva atât de grav precum dacă nu te comporţi bine, te pot abandona oricând. Sau că meriţi să fii ridiculizat, pentru că, iată, ai doi ani şi ai ratat deja un pas major al vieţii tale, nu ştii să faci la oliţă. În loc să îi construim unui copil încrederea în sine, i-o zdruncinam, arătându-i din capul locului că nici macar dreptul lui prin naştere, dragostea părinţilor, nu este ceva care i se cuvine atât de uşor.
Ne enervăm apoi, ani mai târziu, dacă e un bleg căruia îi mănâncă câinii mămăliga din mână, dacă parcă are prune-n gură când vorbeşte pe scenă la serbare, dacă nu ştie şi el o poezie cap-coadă. Ne enervăm, fireşte, de faţă cu el, şi ne simţim îndreptăţiţi să-i amintim că alţi colegi de-ai lui sunt mai buni la învăţătură, vorbesc mai frumos, stau mai cuminţi la ore. În loc să-l ajutăm să afle cine este cu adevărat, îl punem în situaţia de a afla cu ce este mai rău decât alţii şi îl învăţăm încet, încet că nu poţi fi fericit, atâta vreme cât eşti mai prejos.
Ne simţim răniţi, dacă rezultatele la şcoală o iau în jos şi ne aducem aminte cum ne-am sacrificat şi i-am oferit totul, cum nu l-am pus să spele nicio farfurie ori să dea cu un mop pe jos. Greşeala adultului, spun psihologii, pentru că tocmai făcând aceste lucruri simple ar fi învăţat şi ce înseamnă disciplina şi responsabilitatea într-o sală de clasă. Iar greşeala continua când, în loc să aflăm ce merge prost, dar şi care sunt lucrurile la care copilul străluceşte, îl avertizăm că va ajunge să măture străzile si forţăm soluţii radicale acolo unde ştim că ne lovim de o uşă închisă cu îmbufnare.
Puţini oameni mari se gândesc însă la asta. Cei mai multi au în cap şi inimă doar cât au dat pentru ca povestea vieţii lor, adesea plină de dezamăgire, să se schimbe odată cu generaţia următoare. Cât au sacrificat pentru satisfacţia de a putea spune că, deşi au trăit în fiinţa lor neîmpliniţi si neîmpăcaţi, au creat o altă fiinţă cu o existenţă strălucitoare. Şi cât de dezamăgiţi sunt când nu se întâmplă deloc aşa.
Mi se pare foarte greu să fii copil, chiar mai greu decât să fii părinte, în condiţiile în care oamenii mari îşi pun atâtea speranţe în tine şi îţi lasă ţie misiunea de a aduna fragmentele visurilor lor stinse şi a face din ele poveşti cu happy-end. Mi se pare împovărător să trăieşti sub presiunea comparaţiilor, a aşteptărilor uriaşe, a durităţii verbale folosite cu scopul de a motiva. Să trăieşti simţind că adulţii aşteaptă cumva de la tine propria lor mântuire. Cred că nu e neapărat greşit, că, în momentul în care ai un copil, te poţi salva de lucrurile care te împovărează de o viaţă. Însă nu prin el, ci cu el. Încercând să vezi lumea prin ochii lui, încercând să retrăieşti totul de la început şi să reaşezi, pe baze corecte, tot ce propriii tăi părinţi ori propria experienţă de viaţă te-au învăţat greşit.

Raluca Ion este editor al ziarului Gândul

#11
the_engineer

the_engineer

    Active Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 1,915
  • Înscris: 17.08.2013
  • ID membru: 821,909
"Sistemul educațional este, în mod fundamental, greșit"

Posted Image

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că școala nu sprijină transformarea copiilor în niște adulți responsabili, autonomi și cu spirit etic, ci se axează pe transmiterea de cantități enorme de informații și pe încurajarea spiritului de competiție, fără să țină cont de calitățile individuale ale fiecărui elev.
Marcel Căpraru, conferențiar la Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova și preşedinte al Asociaţiei Alternative Pedagogice, susține o reformare a sistemului educațional, dar și a modului în care privim creșterea și dezvoltarea copilului.
E nevoie de autoritate în relația părinte-copil?
Copilul vine pe lume într-un mediu construit pentru nevoile adulților, total nepotrivite nevoilor de creștere a copilului. Întrucât copilul are numeroase tendințe care fac posibilă creșterea, tendința de explorare a mediului, de utilizare a mâinii pentru a manevra toate obiectele din mediu, care pot fi periculoase sau se pot strica, adultul e nevoit să intervină și să-l oprească prin propria autoritate, să-i spună nu face asta, nu face aia, nu asta, nu aia.
Efectul: energiile creșterii, energiile vieții deviază de la cursul lor normal, se separă și se revarsă, copilul devine încăpățânat, capricios, rebel – dacă are un potențial puternic, sau plângăcios, timid, retras, super-atașat de alții – dacă e o fire slabă.
Dacă părinții ar cunoaște și ar observa legile acestor energii și, pe baza acestei cunoașteri ar alcătui un mediu care să răspundă nevoilor copilului, toate aceste caracteristici ar dispărea și n-ar mai fi nevoie de ceea ce se numește ”autoritate” părintească.
Numărul cazurilor de violență școlară a crescut în ultimii ani, performanțele au scăzut. Unde credeți că greșește sistemul educațional? Și care credeți că sunt cauzele?
Sistemul nu greșește. El încearcă să facă ceea ce a fost proiectat să producă încă de la apariția învățământului de masă obligatoriu: resursă umană instruită (pentru a fi valorificată și folosită de către corporații) și cetățeni dependenți și obedienți pentru a fi ușor manipulați.
De fapt, pot spune că sistemul educațional este, în mod fundamental, greșit. La temelia lui stau două modele care nu se potrivesc naturii umane. Primul este modelul școlii ca fabrică, deoarece învățământul public de masă s-a născut odată cu revoluția industrială, cu epoca eficienței în producție, iar școala a fost, în mod conștient, modelată pe principiile managementului industrial, copiii fiind considerați o materie primă care urmează a fi procesată, prelucrată în școală, sub autoritatea statului, cu ajutorul unui instrument stabilit de către stat – curriculumul –  pentru a produce tipul uman descris mai sus.
Cel de-al doilea model se referă la concepția că mintea copilului este un vas gol, o tabula rasa, o coală de hârtie albă, vas care urmează a fi umplut cu cunoștințe de către profesori, concepție dominantă la începuturile învățământului de masă, atribuită filosofului britanic din secolul al XVII-lea, John Locke, concepție care a dat naștere psihologiei behavioriste cu ideea ei centrală că, prin asocieri, repetări și întăriri pozitive sau negative (recompense și pedepse) se pot obține comportamentele dorite.
Ei, bine, copiii nu sunt nici materie primă, lemn, metal, piatră, care să se lase modelată după cum vrea statul, iar mintea lor nu e un recipient gol. Personalitatea și mintea umană sunt elemente vii, organice care cresc și se dezvoltă dinlăuntru în afară, după legi proprii, nu sunt construite din afară, prin asamblare, cum sunt construite produsele industriale. Nimeni nu poate construi din bucăți nici măcar corpul unui copil, darămite mintea și sufletul!
Prin urmare, programa și programul statului, sistemul educațional cu structurile sale impuse sunt obstacole în calea dezvoltării naturale, iar atunci cînd întâmpină stavile, baraje, energiile vieții își ies din albie, deviază de la cursul normal, nu se mai pot controla, se revarsă fără scop, inundă. Actele de violență sunt o reacție la aceste opreliști, sunt o agitație, o dereglare interioră, și o revărsare haotică în afară. Râul nu se mai poate controla, și lovește în stânga și-n dreapta. Orice om devine agresiv cînd resimte acțiunile celorlalți ca o reprimare.
Elevii au constatat că școala nu mai e depozitarul unic al informației, că informațiile vehiculate prin școală sunt depășite moral, că cerințele niciunui un loc de muncă nu se mai potrivesc cu ce le spune școala etc. și devin din ce în ce mai indiferenți, având altceva de  făcut.
Mai mult, rolul ascuns al școlii, acela de îndobitocire, de divizare, de demoralizare a maselor pentru a fi ”manageriate științific” și de discreditare a celor nonconformiști (școala îi discreditează prin umilire, cândva, celor neascultători li se lipeau urechi de măgar) a fost suplinit de televiziuni aflate, de obicei, în mâna claselor dominante.
Sunt de vină profesorii? Elevii? Unde greșesc părinții?
Elevii nu pot fi de vină deoarece ei sunt obligați să se supună sistemului. Nu au posibilitatea să facă o școală așa cum vor ei și, interesant, nici nu știu cum vor. Ei doar resimt oprimarea, resimt că ceva nu e în regulă. De asemenea, profesorii și părinții, deși critică din ce în ce mai dur sistemul, nu pot fi blamați pentru că toți au intenții bune, dar și interese proprii în sistem: profesorii au un loc de muncă, părinții au un loc unde să-și lase copiii când sunt mici și să scape de ei când sunt mai mari.
Eforturile și contribuțiile unora sau altora dintre profesori sunt eclipsate și înfrânte de logica abstractă a instituției școlare care e dirijată de un clopoțel, nicidecum de legile minții și sufletului uman.
Vina, dacă vreți, e ascunsă în spatele unor prejudecăți uriașe ale adulților față de copii. Adultul se ia pe sine drept creatorul copilului, când, în fapt, copilul este cel care, prin munca lui, construiește adultul. Și tot copilul este cel care reînnoiește lumea în permanență, întrucât nimeni nu s-a născut adult.
Sistemul de învățământ nu se poate reforma de pe o zi pe alta. Dar ce se poate face pentru a crește calitatea educației pentru viitorii elevi?
Calitate, eficiență, randament, performanță, standarde. Sunt termeni folosiți în economie care pot caracteriza o marfă, un produs, un gadget, nu o ființă umană. Hai să introducem alte criterii: independența personală, dragostea față de mediu, față de semeni, față de muncă, bucuria vieții, râsul autentic, speranța, trăirea în realitate, sinceritatea, autenticitatea.
Cred că, înainte de a face o reformă, trebuie să trecem, toți adulții, printr-o îndelungată psihoterapie socială, pentru înlăturarea confuziilor mentale și curățarea crustei pietrificate care ne învelește spiritul. Trebuie să turnăm un pic de apă vie într-un sistem mort spiritual.
Suntem formați să mărșăluim umăr la umăr ca nisipul de pe plajă, care, la orice mică adiere, se împrăștie în toate părțile. O ploaie spirituală ne-ar înțeleni, ne-ar da iar rădăcini care să ne țină împreună și să ne facă puternici. În sistemul educațional sfatul meu e să încercăm să lucrăm mai mult cu sufletul decât cu rațiunea rece a sistemelor moarte, până ne obișnuim. Și atunci vom descoperi calea spre reformă.
Ar trebui ca sistemul să se concentreze mai mult pe materiile creative sau pe cele exacte (matematică, fizică, chimie)?
Nu sistemele se concentrează, ci oamenii. Sistemul ar trebui să le permită elevilor să se concentreze pe interesele, trebuințele și pasiunile lor care sunt dictate de o ”programă” interioară a dezvoltării, conform unui orar precis stabilit de natură. Dar logica clopoțelului nu te lasă: când te concentrezi pe frumusețea unei poezii, sună!
Trecem la mate, când te pasionează rezolvarea unei probleme, sună! Trecem la istorie, când te prinde personalitatea vreunui domnitor, sună! Trebuie să trecem la fizică. Și, uite-așa, totul îți devine indiferent, capacitatea de concentrare, nemaifiind exersată, se atrofiază și înveți că, în viață, nimic nu trebuie dus la bun sfârșit.
Ce pot face părinții pentru a suplini lipsa unui sistem educațional coerent?
Să se asocieze și să-și facă altul. Să-și scoată copiii de sub autoritatea statului care, prin școală, le întârzie maturizarea, părinții să acționeze ca o familie, iar familiile asociate să acționeze ca o familie mai mare.
Sunteți în învățământul superior de ani buni. Cu ce ar trebui să intre tinerii în sistemul universitar după 12 clase de învățământ?
Să fie independenți, să știe ce vor, să fie responsabili față de ei înșiși, să trăiască în realitate, nu în închipuiri. Experiența îmi arată că sunt mai independenți cei care au ”fentat” cu responsabilitate școala, în special liceul.
De unde obsesia pentru olimpici și ignorarea copiilor medii?
Corporațiile și guvernele au nevoie de sprijin în manevrarea și manipularea maselor. De aceea caută să creeze elite pe care să le formeze în acest sens. Actualii olimpici vor deveni cei care vor fi școliți la Harvard în managementul maselor, al populațiilor, la Yale în managementul resurselor umane (ce expresie absurdă, “resurse umane”; resursa e ceva de care te folosești, prin urmare există niște supraoameni care se folosesc de oameni), devin head-hunteri, traineri, manageri, consilieri, conducători, consultanți, coacheri, activiști etc. Fac treaba murdară a corporațiilor convinși că fac bine. În fapt, sunt pregătiți să-i considere și să-i trateze pe ceilalți drept mase, oameni inferiori, prostime.
În România comunistă, în care noi aveam cei mai mari pitici din lume, trebuia să avem și cei mai deștepți elevi din lume. Elevii erau selectați prin diverse faze ale olimpiadelor școlare, apoi pregătiți special în diverse centre sub îndrumarea celor mai buni profesori, pentru a cuceri (”a aduce în țară”, se zice) medalii la olimpiadele internaționale.
Profesorii de la clasele din care proveneau olimpicii internaționali erau lăudați și apreciați de autorități și de părinți, creștea mândria în fiecare copil, părinte sau cadru didactic. Per ansamblu, mândria națională. Era – și este – un fel de capră râioasă cu coada sus.
Într-o societate obsedată de diplome, cum îi pregătim pe cei care nu pot/vor/nu au posibilitatea să urmeze o facultate, astfel încât să își poată găsi un loc de muncă?
Societatea e obsedată de diplome pentru că statul impune diplomele ca o condiție pentru un loc de muncă. În fapt, nu individul uman și calitățile lui contează, ci diploma, certificatul, care se pot obține pe diverse căi, uneori foarte facile: copiat, plagiat, corupție etc.
O soluție ar fi să se renunțe la diplome sau să fie eliberate de agenții neutre de evaluare a competențelor, nici de către școli, nici de către ministere. Adică, fiecare individ, pe baza propriei experiențe, a propriei pregătiri sau a celei obținute prin diverse școli și cursuri, atunci când consideră că și-a dezvoltat anumite competențe, se poate adresa unei asemenea agenții de evaluare, care, în urma unor probe, poate sau nu certifica cunoștințele, deprinderile și aptitudinile într-un anumit domeniu. Un asemenea sistem  functionează, de exemplu, în Noua Zeelandă.
Am citit că sunteți sustinător al sistemului Montessori. De ce ar putea el îmbunătăți calitatea educației?
Pentru că rezolvă toate problemele sistemului actual; pentru că are la bază programa și orarul stabilite de natură; pentru că e validat de o experiență de aplicare de peste 100 de ani pe toate meridianele; pentru că e validat de cele mai recente rezultate ale cercetărilor din genetică și neuroștiințe; pentru că reprezintă școala viitorului, sau, cum a fost numită deja, Școala 2.0; pentru că sunt cel care a introdus acest sistem în România postbelică încă din 1995; pentru că am tradus și publicat două din operele fundamentale ale Dr. Maria Montessori: “Mintea absorbantă” și “Secretul copilăriei”, pentru a face cunoscută românilor această abordare comprehensivă a dezvoltării omului și omenirii.
Deoarece dovedește că nu poți obține disciplină dacă nu dai libertate, că omul nu va fi capabil să se autocontroleze dacă e controlat și supravegheat tot timpul; deoarece contribuie la normalizarea societății și la realizarea păcii universale; deoarece nu promite că face genii, dar dă fiecăruia posibilitatea de a se dezvolta la maximumul potențialului său; deoarece copiii nu fac ce le place, dar le place ceea ce fac; deoarece creatorii Google, Sergy Brin și Larry Page, sau creatorul Amazon.com, Jeff Bezos, consideră că succesul lor se datorează școlii Montessori din copilărie. În curând voi lansa un site dedicat în întregime sistemului Montessori în România, unde cei interesați vor găsi și alte argumente.
Care sunt persoanele care v-au influențat creșterea și dezvoltarea intelectuală?
Mai degrabă a fost câteva lucruri decât persoane. Un geam mic spart de la un dulap din clasă, pe la începutul clasei a doua. Veneam dimineața devreme, pe întuneric, să fiu primul, băgam mâna pe geamul spart și luam o cărțulie din colecția “Traista cu povești”, o citeam acasă pe nerăsuflate, a doua zi o puneam la loc și luam alta. Nu știu de ce nu le ceream învățătoarei. Poate mi-era frică să afle că citesc și altceva, cum și ei îi era, pe atunci, frică să citească altceva decât îi indicau activiștii noii epoci.
Prin clasa a treia am descoperit o valiză cu cărțile lui Jules Verne în podul unui văr, rămase de la taică-su, care nu s-a mai întors de la Cotul Donului. Astea mi-au influențat dezvoltarea intelectuală.

(sursa)

Edited by the_engineer, 20 January 2014 - 00:31.


#12
Xenofon

Xenofon

    Junior

  • Grup: Validating
  • Posts: 79
  • Înscris: 22.12.2013
  • ID membru: 839,796
Daca ai fi folosit ceea ce stii in mod constructiv,expunand pe forum ideile deseori originale si inteligente ai fi fost apreciat si urmarit cu interes.La ce ti-a folosit sa insulti pe oricine deschidea un topic?Sau sa contrazici brutal in loc sa-i arati ca un om oregatit ce esti unde greseste?Eu sunt un oarecare,care nu a vrut sa demonstreze ceva,sau sa ajunga cineva pe aici,doar o umbra din valea mortii.
Trebuia neaparat sa ma enervezi si sa ma insulti ca sa iti port pica?Puteai sa postezi fara sa fii banat toata viata daca nu desconsiderai pe toata lumea.Mi-e oarecum indiferent ca ai scris despre ceea ce crezi tu ca sunt eu sau altii de aici pe blogul acela al carui link m-i l-ai trimis
Pentru ca deja imi dadeam seama ca e chiar inutil si aiurea sa postez pe aici.Acuma ca nu pot deschide vreun topic pot sa ma retrag,dar iti marturisesc ca am invatat multe chestii foarte utile si importante din unele postari ale tale.Daca ma lasai in pace asa nebun cum ma crezi,nu iti aveam treaba.Eu nu sunt faimos si nu am ambitii de Mesia pe net.Asta e!Pace!

Reclamă

Bun venit pe Forumul Softpedia!

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users