Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Cand ”ce s-a descoperit pan...

Lg L70

accident pe trecerea de pietoni

bonsai in Bucuresti
 Test de fonetica engleza

Placii in windows 8.1!

Noile iPhone-uri la Vodafone

digitizare poze vechi
 Placa video compatibila?

Dennis Kimetto - Primul om sub 2 ...

Martori la orice fel de fenomene ...

Samsung galaxy s4 active, problem...
 Soluție pentru tavan

SHUTTLE KD20, 2-Bay NAS

Omologare pariu BET365

Luxemburg... decizie grea
 

Forumul Softpedia folosește "cookies" pentru a oferi utilizatorilor o experiență completă. Vezi detalii sau închide mesaj (x)

Adevarul despre Sven Hassel si romanele sale

  • Please log in to reply
16 replies to this topic

#1
fredy2007

fredy2007

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,812
  • Înscris: 09.09.2007
  • ID membru: 224,121

In copilarie am citit cu foarte multa placere cartile lui Sven Hassel.Prima carte pe care am citit-o a fost Monte Cassino, asta undeva prin anul 1984, apoi prin anul 1986, a urmat Gestapo.Pana dupa anul 1990, cand treptat, in Romania au fost publicate toate  cartile lui Hassel, nu am mai avut ocazia sa citesc alte carti scrise de acest scriitor, fiindca nu se gaseau, nici macar la biblioteci, sau ma rog, nu erau disponibile pentru toti.
Foarte multi ani, am avut impresia, probabil ca majoritatea cititorilor, ca cu anumite exceptii, Hassel spune doar adevarul, sigur, infrumusetat, ajustat pe ici pe colo.Prin cartile lui Hassel am avut impresia ca percep cu adevarat armata germana, prezentata de regula negativ, in special relatiile dintre membrii sai, ofiteri-subofiteri,gradati si trupa.Incepand sa citesc si alte carti scrise de Hassel, majoritatea le am in biblioteca personala, am constatat existenta unor discordante biografice.Daca intro carte , unde actiunea are loc in anul 1944, un personaj traieste, acelasi personaj moare intro alta carte unde actiunea se petrece in anul 1942, de exemplu.
Recent, dupa moartea lui Hassel, am gasit pe internet, cateva articole interesante, despre Sven Hassel, si opera sa, pe care le postez mai jos.Din aceste articole, foarte bine documentate, am aflat ca autorul acestor romane nu a avut nici in clin, nici in maneca, cu armata germana, si ca toata opera sa, relaxanta de lecturat, este doar o fictiune.
Fictiunea nu stirbeste cu nimic talentul acestui scriitor, apreciat de foarte multi cititori.


,,Înşelăciunea Sven Hassel


Romanele lui Sven Hassel, traduse în zeci de limbi şi publicate în milioane de exemplare, au făcut înconjurul lumii. Autorul susţine că îşi povesteşte propriile păţanii din cursul celui de-al Doilea Război Mondial în armata germană. Însă o serie de inexactităţi au atras încă de la bun început atenţia asupra autenticităţii povestirilor lui Sven Hassel. În anul 1976 jurnalistul danez Erik Haaest a publicat un volum intitulat “Hassel – povestea fantastică a unui agent al lui Hitler”. Haaest dezvăluie faptul că numele real al lui Hassel este Borge Villy Redsted Pedersen, nume schimbat în 1951 în Borge Villy Redsted Arbing – după patru ani petrecuţi în închisoare pentru că a colaborat cu naziştii în perioada ocupaţiei Danemarcei. Cu un trecut marcat de alte condamnări, Pedersen-Hassel nu ar fi fost pe front, ci doar relatează poveşti auzite de la danezi care au luptat în diviziile SS Viking şi Nordland. Multe alte detalii ale operei sale indică faptul că Sven Hassel nu a luptat pe front – însă succesul volumelor lui se datorează faptului că prezintă “cealaltă” parte a războiului, o viziune din partea soldaţilor germani.
Poveşti contradictorii

În 1953, anul publicării primului volum al lui HasselLegiunea blestemaţilor”, ediţia din 15 noiembrie a cotidianului Nationaltidende publica un articol în care se arăta că: “Sven Hassel spune despre el însuşi: sunt fiul unui ofiţer austriac căsătorit cu o daneză. După moartea tatălui meu, mama mea s-a întors în Danemarca şi s-a căsătorit cu un danez. Am fost crescut aici, am mers la o şcoală daneză. Am fost voluntar în armata finlandeză în războiul acestei mici ţări împotriva Rusiei în 1939-1940. La câteva zile după întoarcerea mea din Finlanda, germanii au ocupat Danemarca şi am fost încorporat în armata germană, Wehrmacht. În aceea perioadă Austria devenise parte a celui de-al Treilea Reich şi autorităţile m-au forţat să devin soldat. Destinul meu de după acest moment este povestit în cărţile mele, care reflectă amintirile mele. În 1946 am reuşit să mă întorc în Danemarca după ce am fugit din Berlinul ocupat de ruşi cu ajutorul a doi ofiţeri americani. În Danemarca am mers la autorităţi care m-au acceptat ca cetăţean danez. Mi-am dorit cu adevărat să apar cu numele meu adevărat şi să îmi expun acuzaţiile la adresa celor responsabili de ororile din timpul războiului. Însă îmi este imposibil din cauza familiei mele şi a poziţiei mele în domeniul economic”.
În ediţia din 10 septembrie 1958, cotidianul danez Politiken publica următoarea descriere a lui Sven Hassel: “S-a născut în oraşul danez – din 1864 german – Slesvig. A dezertat şi a ajuns într-un batalion disciplinar. Nu a reuşit să-şi urmeze studiile. Tatăl său lucra ca şofer şi l-a ţinut în afara şcolilor celui de-al Treilea Reich. În 1949 a venit în Danemarca, şi s-a angajat ca îngrijitor în Copenhaga. S-a căsătorit cu o studentă daneză care l-a învăţat limbir străine. La începutul anilor ’50 a scris un volum despre experienţele sale din timpul războiului şi a reuşit să convingă editura Grafisk Forlag să-l publice. A apărut sub titlul “Legiunea Blestemaţilor”. Se întâmpla în 1953, iar cartea a devenit un succes mondial”.
Un interviu cu Sven Hassel a fost publicat în săptămânalul danez Seog Hor în 22 septembrie 1961: “Se mai întâmplă ca presa străină să găsească un danez şi să-l transforme într-o ştire importantă. Asta s-a întâmplat cu autorul Sven Hassel. Cărţile sale au fost publicate până acum în 750.000 de exemplare. Comunicatele de presă sunt magnifice. New York Herald Tribune a titrat “Danemarca a produs un nou Hemingway”. Presa mondială s-a tot întrebat cine este Sven Hassel. Seog Hor a reuşit să dezvăluie acest secret.: Sven Hassel are 43 de ani, este din Copenhaga şi a devenit marinar după doar 5 ani de şcoală. Pentru câţiva ani a navigat în Orient. În 1936 s-a întors în Germaniaunde l-a începutul Războiului Mondial a fost încarcerat într-un lagăr de concentrare. Sven Hassel scrie despre propriile lui experienţe. După eliberarea din lagăr Sven Hassel a trecut prin iadul războiului până în 1945. S-a întors în Danemarca în 1947 şi de atunci a avut mai multe slujbe. O boală tropicală caucaziană l-a ţinut în pat din 1956 până în 1958. Zeul fericirii s-a aplecat asupra lui: în 1951 s-a însurat şi are în prezent un băiat în vârstă de nouă ani, Michael”.
În 1963, pe 13 septembrie, cotidianul danez Ekstrabladet publica o poveste diferită a lui Sven Hassel: “Tatăl lui Hassel a fost un simplu muncitor. A frecventat şcoala Nyboder din Copenhaga, s-a angajat în Germania înainte de război şi a fost încorporat în armata germană împotriva voinţei sale. Următorul său volum se va intitula Monte Cassino – după cum mărturiseşte autorul a luat parte la bătăliile dure de lângă mănăstirea italiană în calitate de soldat al unei unităţi disciplinare germane”.
Zăpăceala declaraţiilor

Erik Haaest l-a intervievat pe Hassel în 1976, iar povestea acestuia s-a modificat încă o dată: “Povestiţi din experienţele proprii? – Nouăzeci la sută din cele povestite în cărţile mele sunt experienţe proprii. Cărţile mele constituie auto-biografia mea dintre anii 1940-1945. Sunt unele părţi în cărţile mele unde povestesc ce se întâmpla în alte părţi ale frontului ca şi cum aş fi fost acolo. Însă este vorba de maximum zece procente. – Care este povestea familiei dumneavoastră? Naziştii mi-au exterminat familia când au invadat Austria în anul 1938. Am venit în Danemarca ca unul dintre “copii vienezi”. Când ar fi trebuit să mă întorc înapoi în Austria, părinţii mei adoptivi danezi m-au ascuns. Asta mi-a creat probleme după 9 aprilie 1940 când germanii au invadat Danemarca. Au aflat cine eram şi m-au recrutat pentru serviciul militar”.
Nici una din informaţiile apărute în presă despre Sven Hassel nu se potriveşte cu investigaţia făcută de jurnalistul danez Erik Haaest. Jurnalistul şi-a demarat cercetările de la editura Grafisk Forlag, cea care a publicat primul roman sub semnătura lui Sven Hassel. Contractul pentru drepturile de autor a fost semnat cu numele de Borge Villy Redsted Arbing, Sven Hassel fiind doar un pseudonim. Numele “Arbing” fusese schimbat în 1951, anterior fiind Pedersen. Conform unui extras de stare civilă publicat de Haaest Sven Hassel: “S-a născut pe 19 aprilie 1917 în Nyhuus, parohia Frederiksborg. Tatăl său a fost muncitorul necalificat Peder Oluf Pedersen, mama Maren Hansigne Pedersen, născută Andersen. Pe 17 iunie 1917 băiatul a fost botezat cu numele “Borge Villy Redsted Pedersen de pastorul Engels. Prin decretul regal din 17 iunie 1951 persoana în cauză şi-a schimbat numele de familie în Arbing”.
Aflându-i numele real al lui Sven Hassel, Erik Haaest a putut afla mai multe detalii referitoare la trecutul lui. Pedersen şi-a satisfăcut stagiul militar în Danemarca între anii 1936-1939 în cadrul unui escadron de biciclişti, şi a fost lăsat la vatră ca simplu soldat, nefiind considerat apt pentru şcoala de gradaţi sau subofiţeri. Cercetările jurnalistului au ajuns la concluzia că Pedersen nu a participat la nici o bătălie, nemaifăcând parte din nicio armată după anul 1939. Conform arhivelor justiţiei daneze, Borge Villy Redsted Pedersen a fost condamnat în anii 1939, 1940, 1941, 1942 pentru furt şi purtarea ilegală de uniforme militare. În mai 1945 a fost arestat sub acuzaţia că a fost colaborator al serviciilor secrete germane Gestapo. Pe 12 noiembrie 1947 Pedersen a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru trădare, în cadrul dosarului 161/1947. A fost eliberat condiţionat la începutul anului 1951.
Mărturiile din faţa tribunalului

Erik Haaest a publicat extrase din declaraţiile lui Sven Hassel în faţa tribunalului danez care l-a judecat: “Acuzatul declară că nu a fost niciodată membru al partidului nazist danez. A cunoscut câţiva danezi înrolaţi în SS, foşti membri ai Regimentului Regal de Dragoni din care a făcut parte şi din care a fost demobilizat pe 19 apilie 1940. Apoi povesteşte curţii despre faptele sale incredibile din 9 aprilie 1940, ziua în care Danemarca şi Norvegia au fost ocupate de Germania. El a refuzat să se supună ordinului regal de încetare a luptelor şi a împuşcat câţiva soldaţi germani care încercau să ocupe cazarma dragonilor din oraşul Naestved. Până la urmă a fost copleşit şi a rămas fără muniţie”.
Jurnalistul danez l-a intervievat pe locotenetul Niels Rosenkrantz din cadrul regimentului de dragoni din care pretindea şi Sven Hassel că a făcut parte: “Nu s-a tras nici un foc de armă de nici un soldat, nici german nici danez. Ordinul de sistare a focului a fost urmat de toţi. Când forţele germane au ajuns la poziţiile noastre, loiali ordinului regal, încuiasem toată muniţia. Bineînţeles că eram furioşi că nu ne-a putut apăra ţara”. Cercetările din arhivele Regimentului Regal de Dragoni nu au scos la iveală nici un Pedersen.
Conform stenogramei din timpul procesului Sven Hassel – spre deosebire de cărţile publicate după război – susţine că “nu a făcut niciodată parte din forţele armate germane. În 1941 a fost arestat pentru că a îmbrăcat în mod ilegal o uniformă. A încercat să scape declarând că face parte din regimentul SS-Nordland. Crede că această neînţelegere trebuie să fie motivul pentru care este acuzat că a fost soldat german”. Pedersen-Hassel a spus tribunalului danez o poveste încurcată, conform căreia ar fi fost recrutat fără să ştie în armata germană. Viitorul autor declara tribunalului că “În august 1942 a fost arestat încă o dată şi a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru falsificarea semnăturii lui Heinrich Himmler. Nu şi-a executat întreaga pedeapsă. În perioada în care era închis la Vestre Fangsel a primit o scrisoare de la legaţia germană cu un ordin de marş. Când a fost eliberat a primit ordinul de plecare. Înainte de asta a încercat să se înroleze în armata finlandeză cerând căpitanului Agger, şeful biroului “Prietenii Finlandei” care recruta voluntari pentru războiul împotriva Uniunii Sovietice”. Locotenent-colonelul Agger a fost chemat să depună mărturie şi a afirmat că l-a văzut pe Pedersen în 1940, nu în 1942. În urma mai multor întrebări, Pedersen recunoaşte că a făcut parte dintr-o unitate de deminare a armatei germane care a servit pe frontul de est între lunile februarie-mai 1943 – o perioadă şi o poziţie destul de deosebită faţă de relatările din romanele ulterioare. Concluzia judecătoarei Karen Johnsen în cazul lui Pedersen-Hassel este cât se poate de grăitoare: “Curtea decide să acorde importanţă faptului că Redsted Pedersen a recunoscut că a fost înrolat în armata germană. Curtea nu are încredere în toate declaraţiile sale deoarece acestea nu coincid de la o examinare la alta. Acuzatul lasă în permanenţă o senzaţie de neîncredere”.

Sursa:http://www.dosaresecrete.ro/inselaciunea-sven-hassel-1262


,,Minciuna batalioanelor disciplinare din cărţile lui Sven Hassel


Sven Hassel susţine în cărţile sale că a făcut parte dintr-un regiment disciplinar de blindate, fiind decorat cu cele mai înalte ordine ale Germaniei naziste şi chiar cu Crucea Mannerheim, o înaltă decoraţie de război finlandeză. Însă afirmaţia sa conţine o contradicţie de nerezolvat: soldaţii din batalioanele disciplinare erau soldaţi condamnaţi pentru delicte de drept comun sau delicte politice şi ca atare consideraţi nedemni. La primirea unei astfel de condamnări soldaţii germani erau deposedaţi de gradul şi decoraţiile obţinute. În plus, istoria batalioanelor disciplinare din Germania nazistă nu menţionează că acestea ar fi participat la toate bătăliile la care susţine Hassel că a luat parte. Mai mult, indicativele unităţilor din care susţine Hassel că a făcut parte sunt total fanteziste, fără legătură cu realitatea. Batalioanele disciplinare naziste au fost trimise pe front de două ori – şi de fiecare dată s-au predat imediat aliaţilor fără să tragă un singur foc de armă.
Declaraţiile lui Pedersen-Hassel

Întrebat de jurnalistul Erik Haaest: “Povestiţi din experienţele proprii?”, Hassel răspundea “Nouăzeci la sută din cele povestite în cărţile mele sunt experienţe proprii. Cărţile mele constituie auto-biografia mea dintre anii 1940-1945. Sunt unele părţi în cărţile mele unde povestesc ce se întâmpla în alte părţi ale frontului ca şi cum aş fi fost acolo. Însă este vorba de maximum zece procente”.
În interviul publicat pe site-ul oficial al lui Sven Hassel acesta dezvăluie mai multe detalii privind serviciul său militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: “Chiar aţi servit în Regimentul 27 Panzer? În ce divizie era acest regiment? – Da, am fost în acest regiment. Regimentul 27 Panzer făcea parte din Divizia a 6 a Panzer. (…) Ce medalii şi decoraţii aţi primit în război? Crucea de Merit, Crucea de Fier, Medalia pentru luptă corp-la-corp, Medalia Anti-Tanc, Medalia de aur pentru Răniţi… însă nu este vorba de decoraţii. Este vorba de prietenie, de instinctul şi voinţa de supravieţuire şi probabil cel mai important este să ne dăm seama de cruzimea dictaturii şi a militarismului”. La o întrebare care priveşte autenticitatea relatărilor sale Sven Hassel preferă să ocolească răspunsul: întrebat dacă “crucea verde a NKVD-ului” chiar există – deoarece nimeni nu a reuşit să identifice un astfel de simbol sovietic – Sven Hassel răspunde că “însemnele folosite de NKVD erau de culoare verde”. În realitate, insigna NKVD conţinea o stea roşie, suprapus de o spadă şi însemnul comunist secera şi ciocanul încrucişate – de altfel ar fi fost destul de greu ca instituţia represivă a URSS să fi avut drept simbol o cruce. Mai mult: culoarea folosită pentru însemnele trupelor NKVD aflate pe front era roşu – verde era culoarea grănicerilor aflaţi în subordinea NKVD. Sven Hassel relatează despre ofiţeri şi soldaţi NKVD cu însemne verzi în interiorul URSS, o poziţionare dubioasă a unor trupe de grăniceri.
Posted Image
Care a fost adevărata unitate a lui Sven Hassel

Sven Hassel susţine în toate romanele că a luptat în plutonul 2, compania a 5 a, Regimentul disciplinar 27 de Blindate din cadrul Diviziei a 6 a Panzer. Însă toate volumele publicate până în prezent asupra nomenclaturii unităţilor Germaniei naziste contrazic flagrant afirmaţiile lui Hassel. În Divizia a 6 a Panzer nu a existat nici un regiment cu numărul 27. Într-adevăr a existat un Regiment 27, însă acesta făcea parte din Divizia a 12 a Infanterie.
Divizia a 6 a Panzer a fost formată în octombrie 1939 şi a participat la campania din vest înainte de a fi transferată în Prusia Orientală în iulie 1940, de unde a luat parte la Operaţiunea Barbarossa – invadarea Uniunii Sovietice – în sectorul de nord. A suferit pierderi grele şi a fost transferată în mai 1942 în Franţa pentru recuperare şi re-echipare. În decembrie Divizia a 6 a Panzer a fost trimisă pe frontul de est şi a participat la tentativa de despresurare a trupelor germane încercuite la Stalingrad. Ulterior a participat la bătăliile de la Harkov şi Kursk unde a suferit din nou pierderi grele. În decembrie 1944 a fost transferată în Ungaria unde a luat parte la apărarea Budapestei. Divizia a 6 a Panzer s-a retras în Austria în martie 1945 şi s-a predat Armatei Roşii lângă Brunn. Istoria luptelor acestei divizii nu se potriveşte cu cele relatate de Sven Hassel care susţine că a făcut parte din ea: autorul danez susţine că a reuşit împreună cu mai mulţi soldaţi să scape din încercuirea de la Stalingrad (volumul “General SS”) deşi toate sursele istorice susţin că nici un militar german nu a reuşit să scape din încercuire. De asemenea, din istoria Diviziei a 6 a Panzer lipsesc luptele din Normandia şi Italia – la care Sven Hassel susţine că a participat direct. Singurul deţinător al Medaliei pentru luptă corp-la-corp din Divizia a 6 a Panzer este menţionat în actele oficiale ca fiind mitrailorul Franz Richter, nicidecum Sven Hassel. Medalia de aur pentru luptă corp-la-corp era una din decoraţiile cele mai apreciate de militarii germani – marcând faptul că purtătorul unei astfel de decoraţii a participat la lupte corp-la-corp timp de 50 de zile. În întreaga armată germană doar 633 de militari au primit această decoraţie.
Regimentul 27 din Divizia a 12 a Infanterie a avut de asemenea o istorie care nu coincide cu relatările lui Hassel: în 1939 a luptat în Polonia şi în 1940 a participat la invadarea Franţei, de unde a fost transferat în Olanda. În iunie 1941 a participat la invadarea Uniunii Sovietice unde a rămas până la sfârşitul anului 1943. La începutul anului 1944 a trebuit să înfrunte ofensiva sovietică din Belarus – în urma acestei bătălii întreaga divizie fiind distrusă. Divizia a fost refăcută în octombrie 1944 sub denumirea Divizia a 12 a Volksgrenadier şi a participat la defensiva oraşului Aachen, Bătălia de la Bulge, predându-se americanilor în aprilie 1945. Din istoria singurului Regiment 27 din armata germană lipsesc campaniile din Italia, Africa de Nord, Italia, Normandia, Stalingrad, insurgenţa din Polonia – toate evenimente la care Sven Hassel susţine în cărţile sale că a participat în mod direct.
Posted Image
Istoria batalioanelor disciplinare naziste

În armata germană din cel de-al Doilea Război Mondial au existat într-adevăr batalioane disciplinare, iar indicativul lor era 990. În 1942 naziştii au încercat să folosească aceste batalioane ca forţă combativă – însă au renunţat foarte repede datorită ineficienţei extreme a acestor unităţi pe front. În unităţile cu indicativul 990 au fost încadraţi militarii condamnaţi de curţile marţiale pentru delicte de drept comun, cei consideraţi nedemni să poarte arme din cauza concepţiilor politice şi cei deposedaţi de drepturile civile în urma unei hotărâri judecătoreşti. Pe 2 octombrie 1942 Marele Stat Major al Wehrmachtului a emis un ordin prin care era ridicată interdicţia de a purta arme pentru categoriile menţionate mai sus. Numărul celor aflaţi în această situaţie în anul 1942 era de 34.000 de bărbaţi apţi pentru serviciul militar. Toţi aceşti militari au fost concentraţi în regimente de infanterie şi batalioane de pionieri. Afirmaţia lui Sven Hassel că un regiment disciplinar ar fi putut fi dotat cu tancuri Tiger nu este susţinută de nici un fel de dovezi documentare. Tancurile Tiger au fost fabricate spre sfârşitul războiului în număr mic (în total au fost trimise pe front 1.355 de Tiger I şi 630 de Tiger II). Fabricarea unui Tiger costa 250.000 de mărci, dublul preţului oricărui alt tanc din armata nazistă, fiind un tanc deosebit de pretenţios şi care avea nevoie de o îngrijire constantă, doar cele mai bune echipaje fiind selectate să servească pe Tiger. În plus, tancurile Tiger erau organizate în batalioane speciale de blindate grele, puse direct sub comanda Statului Major şi care acţionau în momentele şi zonele critice. Afirmaţia lui Hassel că un regiment disciplinar ar fi putut fi dotat cu tancuri Tiger este cât se poate de fantezistă.
Batalioanele disciplinare ale celui de-al Treilea Reich au fost studiate asiduu de istoricii germani deoarece în aceste batalioane erau încadraţi membri ai Partidului Comunist – unii dintre ei ajungând ulterior personaje politice în Germania de Est ca şi în Germania de Vest. Batalioanele 990 din armata nazistă erau încadrate cu ofiţeri şi subofiţeri fanatici hitlerişti. Batalioanele disciplinare germane aveau un procent de 35% de comunişti şi social-democraţi, restul fiind delincvenţi de drept comun. În toate batalioanele disciplinare comuniştii încercau permanent să-şi impună concepţia şi să stabilească un sistem paralel de comandă – în vreme ce ofiţerii hitlerişti încercau să controleze acest fenomen cu ajutorul delincvenţilor de drept comun care constituiau un adevărat sistem de informatori. Însă în momentul deplasării pe front, de cele mai multe ori delincvenţii de drept comun se alăturau comuniştilor, nedorind să moară pentru Germania lui Hitler. Toate misiunile date batalioanelor 990 s-au sfârşit cu adevărate dezastre. Prima bătălie la care au participat batalioanele 990 a avut loc în Tunisia, în martie 1943, unde au trebuit să acopere retragerea celorlalte unităţi germane. Ideea folosirii pe front a batalioanelor disciplinare s-a dovedit a fi una dezastruoasă: soldaţii acestor unităţi şi-au executat superiorii şi au predat poziţiile deţinute fără luptă trupelor aliate. Unităţile germane din armata regulată au primit ordinul să-i împuşte pe loc pe militarii batalioanelor 990. La sfârşitul lui 1943 alte câteva batalioane 990 au fost trimise pe frontul de est – însă comuniştii din aceste unităţi s-au predat primelor unităţi ale Armatei Roşii întâlnite.
Şi în încheiere un ultim detaliu care contrazice afirmaţiile lui Sven Hassel: istoricii germani indică faptul că însemnele batalioanelor 990 erau de culoare albastră – în vreme ce autorul danez susţine că regimentul din care a făcut parte avea petliţe de culoare neagră.,,


Sursa:http://www.dosaresecrete.ro/minciuna-batalioanelor-disciplinare-din-cartile-lui-sven-hassel-1280

,,Adevăratul erou din romanele lui Sven Hassel







Posted Image
În toate interviurile sale Pedersen-Hassel susţine că cele scrise de el constituie relatări ale evenimentelor la care a participat în mod direct. Însă o analiză mai detaliată a volumelor lui scoate la iveală o mulţime de contradicţii. De exemplu în volumul “Monte Cassino” Pedersen-Hassel povesteşte o luptă de tancuri în care o companie germană de blindate nimiceşte un întreg regiment american staţionat într-un sat. În realitate a existat o astfel de bătălie: cea de la Villers-Bocage, Franţa, unde maiorul SS Michael Wittmann (foto) a distrus un regiment britanic de blindate. Bătălia de la Villers-Bocage a avut loc pe 14 iunie 1944, iar în volumul lui Pedersen-Hassel aceasta formează primul capitol. Ultimul capitol al volumului “Monte-Cassino” descrie bătălia pentru cucerirea mănăstirii italiene cu acelaşi nume – însă în realitate luptele pentru Monte Cassino s-au purtat între 17 februarie şi 18 mai 1944: adică înainte de bătălia de la Villers-Bocage din Franţa.
Versiunea Hassel a unei lupte de tancuri

Scriitorul danez relatează în volumul “Monte Cassino” debarcarea aliaţilor în Italia în toamna anului 1943. După prezentarea primelor încleştări de pe plajele italiene povestirea se îndreaptă către o încleştare de blindate. Comandantul companiei din care făcea parte Sven Hassel este identificat ca “Mike”, un german care înainte de război apucase să servească în armata americană. Întors în Germania nazistă “Mike” reuşeşte să ajungă comandant de companie în regimentul disciplinar în care se găsea şi Sven Hassel. Pornită în marş, compania de tancuri comandată de “Mike” întâlneşte un subofiţer de infanterie care îl informează pe comandant de existenţa unui mare număr de blindate inamice. Descris ca un soldat pur sânge, “Mike” ia decizia să atace un întreg regiment de blindate doar cu compania sa: “Rinocerii către Scroafa. {eful. Treizeci şi şase de care de luptă, zece camioane, şaptesprezece maşini dispărute. Numărul morţilor şi răniţilor necunoscut. Pierderile noastre: un mort, doi răniţi. Aştept întâlnire cu regimentul de blindate inamic. Continui operaţia pe proprie răspundere. Întrerup contactul. Terminat. Noi zâmbeam, pricepusem. Mike avea de gând să nimicească de unul singur regimentul de blindate inamic. (…) Să întrerupi contactul era un lucru destul de cutezător. Nimeni nu ne va mai putea auzi în următoarele trei sau patru ore. Juca o carte mare Mike. Dacă va izbuti, va fi acoperit de glorie”. Atacul se desfăşoară astfel: “Buncărele cu muniţie stau deschise. Grenadele lungi lucesc, bine rânduite. Au un aer nevinovat, dar peste câteva minute ele vor răspândi groaza şi moartea, vor scuipa foc, vor face să ţipe de durere oameni înspăimântaţi. Prin trapele lăsate deschise putem urmări cu privirea mulţimea de tancuri inamice care înaintează în formaţie strânsă pe drumul asfaltat şi bătut de soare. Apăs uşor pe pedală. Motorul electric vibrează. Voi ochi exact între cei doi copaci, în clipa în care voi începe tragerea. Comandantul Mike pândeşte de la nivelul turelei sale, cu binoclul aşezat în faţa lui, ascuns de o tufă de iarbă. Va face semn cu casca când va veni clipa să deschidem focul. Un regiment întreg de care blindate. Visul oricărui comandant de blindate. Ni se servea pe o tavă de argint”. Toate detaliile oferite de Hassel în volumul său seamănă cu lupta de la Villers-Bocage: un comandant de companie care întreprinde o operaţiune riscantă şi îndrăzneaţă pe cont propriu, reuşind să distrugă un întreg regiment inamic. Hassel prezintă bătălia ca având loc în Italia cu inamici americani – singura deosebire faţă de ce s-a întâmplat în realitate – însă fără să dea detalii suplimentare cum ar fi numele satului unde a avut loc încleştarea.
Posted Image
Adevăratul comandant

Bătălia de la Villers-Bocage s-a purtat după coordonate identice cu cea relatată de Hassel. Doar că au existat diferenţe majore: la încleştare nu a participat o companie dintr-un regiment disciplinar ci din cadrul unei unităţi SS, Schwere SS Panzer Abteilung 101, aflată sub comanda generalului SS Sepp Dietrich. Comandantul german din bătălia de la Villers Bocage a fost căpitanul SS Michael Wittmann – devenit în urma acestei lupte o piesă centrală a propagandei naziste.
Wittmann a intrat în SS în anul 1937, făcând parte din Leibstandarte Adolf Hitler – unitatea destinată pazei personale a dictatorului nazist. Această unitate avea şi o componentă combatantă, astfel că Wittmann a participat la invazia Austriei şi a Cehoslovaciei. Primele lupte avea să le ducă Wittmann în calitate de comandant al unui tun autopropulsat, în campaniile din Polonia şi Franţa. Wittmann a trecut destul de rapid prin gradele de subofiţer – iar în urma invaziei URSS din 1942, unde s-a făcut remarcat în calitate de comandant al unui tun autopropulsat anti car a fost selecţionat pentru cursurile şcolii de ofiţeri. S-a întors pe frontul de est în 1943 cu gradul de sublocotent SS, comandant al unui tanc Panzer III. A continuat să avanseze: a primit comanda unui tanc greu Tiger, iar în timpul bătăliei de la Kursk a fost avansat comandant de pluton. În ianuarie 1944 a devenit cavaler al Crucii de Fier naziste, una dintre cele mai înalte decoraţii pentru distrugerea a 88 de tancuri inamice pe tot parcursul carierei sale de până în acel moment. Wittmann a părăsit unitatea Leibstandarte Adolf Hitler, preferând să rămână în cadrul batalionului de tancuri grele Tiger, una din puţinele unităţi de elită dotate cu cele mai bune blindate germane. În momentul invaziei aliate din Normandia, Wittmann fusese avansat căpitan SS şi se afla la comanda unei companii de tancuri grele.
Posted Image
Ruinele satului Villers Bocage
Bătălia de la Villers Bocage

La o săptămână de la debarcarea din Normandia, trupele aliate se îndreptau în viteză spre oraşul Caen. Britanicii nu ştiau că în regiune era prezent un batalion de tancuri grele Tiger – locotenent-colonelul Arthur Cranleigh a cerut aprobarea pentru a efectua o misiune de recunoaştere şi a stabili ce trupe germane există în jurula Caenului, însă I s-a ordonat să înainteze cât mai repede. Comandantul diviziei de tancuri germane prezente în zonă, Sepp Dietrich a ordonat menţinerea cu orice preţ a localităţii Villers Bocage, aflată în drumul spre Caen. Wittmann a fost însărcinat cu efectuarea unei misiuni de recunoaştere care să stabilească exact ce forţe britanice erau prezente în regiune. La ora 6 dimineaţa, Wittmann, însoţit de alte cinci tancuri Tiger a plecat spre Villers Bocage. În apropierea localităţii compania de tancuri s-a întâlnit cu un sergent german care i-a informat despre prezenţa unei forţe masive de blindate britanice. Wittmann a avansat cu precauţie printr-o pădure şi a reuşit să vadă avangarda regimentului britanic 4 County of London Yeomanry (4CLY). Primul pluton al regimentului britanic era poziţionat la est de Villers-Bocage, al doilea pluton staţiona la vest de oraş supraveghind o intersecţie. Cele două poziţii erau întărite de două companii de infanterie, dotate cu transportoare blindate M3 şi trei tancuri uşoare Stuart M5A1.
Wittmann şi-a dat seama că regimentul britanic are drum liber către oraşul Caen, însă nu putea comunica acest lucru comandamentului german deoarece emisia sa ar fi fost interceptată şi i-ar fi trădat prezenţa în zonă – ceea ce i-ar fi alertat pe britanici. Wittmann a hotărât să atace de unul singur fără să mai comunice cu comandanţii săi. “Decizia a fost una extrem de dificilă. Niciodată nu mai fusesem aşa de impresionat de forţa inamicului aşa cum am fost de aceste tancuri aflate în deplasare, însă ştiam că trebuie neapărat să atac”, a declarat Wittmann presei germane după această bătălie.
Michael Wittmann a stabilit cu comandanţii tancurilor sale planul de atac în jurul orei 8 dimineaţa: el urma să deschidă primul focul atacând primul pluton staţionat la est de sat, celelalte tancuri urmând să intre în sat pe rute diferite după ce distrugeau plutonul britanic de la ieşirea din localitate. Compania de tancuri Tiger care a apărut brusc tragând din masivele tunuri de 88 mm i-a paralizat pur şi simplu pe britanici care nu se aşteptau să fie atacaţi. După ce a zdrobit primul pluton al regimentului britanic în doar câteva minute, Wittmann a intrat în Villers-Bocage. În centrul satului Wittmann a întâlnit şi distrus cele trei tancuri care alcătuiau comandamentul regimentului 4 CLY. Un singur tanc Cromwell, comandat de căpitanul Patrick Dyas a reuşit să scape din prima fază a carnagiului refugiindu-se pe o stradă laterală. Tiger-ul lui Wittmann a depăşit această stradă fără să observe blindatul britanic – se afla în urmărirea unui alt tanc, un Sherman Firefly. Căpitanul Patrick Dyas a ieşit din ascuzătoare şi a urmărit tancul lui Wittmann, reuşind să îl lovească cu două proiectile de 75mm – care însă nu au afectat de loc blindajul masiv al Tiger-ului. Alertat de prezenţa lui Dyas, Wittmann şi-a întors turela şi a distrus blindatul britanic cu o singură lovitură. Căpitanul Dyas avea să supravieţuiască, însă echipajul tancului său nu. Un grup de britanici comandaţi de un sergent au reşit în mijlocul haosului general să instaleze un tun antitanc şi să scoată din funcţiune Tiger-ul lui Wittmann cu o singură lovitură care i-a distrus o şenilă. Wittmann şi echipajul său au reuşit să iasă din tancul defect şi să se întoarcă în siguranţă la compania lor. În urma acestui atac Wittmann a distrus singur 11 tancuri britanice şi 20 de transportoare blindate şi camioane. Bătălia pentru Villers-Bocage avea să dureze tot restul zilei de 13 iunie, britanicii fiind siliţi să se retragă după ce germanii au aruncat în luptă un batalion de infanterie şi încă o companie de tancuri. Rezultatul direct al succesului lui Wittmann avea să fie blocarea drumului aliaţilor către Caen, care avea să fie cucerit abia pe 19 iulie, după o lună de lupte îndârjite. Wittmann avea să moară pe 8 august 1944 – după ce succesul de la Villers-Bocage l-a transformat într-o figură centrală a propagandei naziste – în cursul unei încleştări de tancuri lângă St. Aignan de Cramesnil.,,

Sursa:http://www.dosaresecrete.ro/adevaratul-erou-din-romanele-lui-sven-hassel-1271

Edited by fredy2007, 23 October 2012 - 21:12.


#2
tidicristi

tidicristi

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,200
  • Înscris: 06.08.2007
  • ID membru: 210,816
  • Locație: Bucuresti
Se stia de mult despre asta , tin minte in liceu , chiar profesorul de istorie ne recomanda sa citim cartile , dar sa nu ne luam dupa date , ci sa-l privim ca un roman .
In rest nu ramine decit o poveste romantata , din alt punct de vedere , la vremea aia , erau un sac de filme/carti , in care americani/rusi/englezi/etc , erau "biruitori" .
Sa nu mai zic despre celebra Enigma , americani prezentau ca ei au reusit sa-i dea de cap !! Cind de fapt au fost englezi !!

#3
vladutgm

vladutgm

    Active Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 2,805
  • Înscris: 19.01.2008
  • ID membru: 275,725
  • Locație: Bacesti - Europa
Oricum, Sven Hassel a avut talent. Pentru mine a fost ceva nou atunci, un gen de literatura usoara cu personaje fara educatie, de la marginea societatii, care foloseau un limbaj vulgar.
Am fost impresionat de faptul ca autorul punea accent pe relatiile si sentimentele umane.
Per total, nu-mi pare rau ca am citit cartile lui Sven Hassel.

Edited by vladutgm, 23 October 2012 - 21:40.


#4
anaki

anaki

    IES-CONSULTANTA DE SPECIALITATE

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,752
  • Înscris: 17.03.2009
  • ID membru: 428,522
  • Locație: Bucuresti
Nu stiu daca personajele si rolul lui Sven sunt reale,insa talentul lui in a descrie situatii,personaje si trairi sufletesti este de necontestat,intotdeauna mi-a adus aminte de
Peripetiile bravului soldat Svejk de Jaroslav Hasek

#5
abancor

abancor

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 7,013
  • Înscris: 07.07.2006
  • ID membru: 85,375
  • Locație: Bucuresti
Nu cred că a luat cineva de bune peripeţiile din romanele lui Hassel. Este evident, după ce citeşti 3 cărţi deja, că nu avea cum să fi fost pe toate fronturile din Europa.
Pe Svejk îl văd sub cu totul altă lumină, mi se pare alt stil şi alt mesaj.
Aţi citit Mike Hassel? Au fost publicate la Nemira, prin anii 90, cărţi stil Sven Hassel, dar cu o gaşcă de mercenari în războaie recente: Angola, Bosnia, Cecenia, Transnistria. Ciudat e că nu găseşti nimic pe net despre Mike Hassel, nicio pagină din afara ţării. O fi fost vreo afacere internă Nemira...

Edited by abancor, 23 October 2012 - 22:02.




#6
RedStormAG

RedStormAG

    Junior

  • Grup: Validating
  • Posts: 250
  • Înscris: 18.11.2011
  • ID membru: 724,054
Tovaras,Sven Hassel a scris dintr-o perspectiva diferita fata de alti scriitori.Aici nu ei erau cei mari si tari.Plus violenta,injuraturile,afacerile dubioase(porcul din paris).Dar tot odata majoritatea erau fabulatii.Tiger cu bot cimentat?Care pot fi rasturante de un T34?

Mie mi-a placut foarte mult stilul lui de descrie,fabulatii sau nu,prefer sa citesc sven hassel decat eminescu.

Edited by RedStormAG, 23 October 2012 - 22:34.


#7
xymzar

xymzar

    Active Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,800
  • Înscris: 14.10.2004
  • ID membru: 24,285
  • Locație: Bucuresti
Cred ca este cam mult spus "inselaciune".

Am "ras" tot ce a aparut la Nemira de Sven Hassel.
La vremea aia erau si ieftine cartile, cine dracu platea drepturi de autor, haiducie pe fata. :)

PS Una dintre cartile lui (nu mai tin minte care) am citit-o intr-o noapte la serviciu in tura de noapte.

#8
lucifer76

lucifer76

    Bashtan

  • Grup: Moderators
  • Posts: 21,314
  • Înscris: 13.06.2007
  • ID membru: 190,726
  • Locație: Iasi

View Posttidicristi, on 23 octombrie 2012 - 21:29, said:

Sa nu mai zic despre celebra Enigma , americani prezentau ca ei au reusit sa-i dea de cap !! Cind de fapt au fost englezi !!
De fapt polonezii i-au dat de capat prima data. Dar cine sa mai stie asta?

#9
RedStormAG

RedStormAG

    Junior

  • Grup: Validating
  • Posts: 250
  • Înscris: 18.11.2011
  • ID membru: 724,054

View Postlucifer76, on 24 octombrie 2012 - 06:42, said:

De fapt polonezii i-au dat de capat prima data. Dar cine sa mai stie asta?

Intr-un castel din anglia impreuna cu cativa britanici nu?Am uitat numele operatiuni.

#10
lucifer76

lucifer76

    Bashtan

  • Grup: Moderators
  • Posts: 21,314
  • Înscris: 13.06.2007
  • ID membru: 190,726
  • Locație: Iasi

Nu, polonezii din Polonia. Englezii au "spart" versiunile mai noi ale codului, dar:

Quote

In December 1932, the Polish Cipher Bureau first broke Germany's military Enigma ciphers. Five weeks before the outbreak of World War II, on 25 July 1939, in Warsaw, they presented their Enigma-decryption techniques and equipment to French and British military intelligence.[3][4][5] From 1938, additional complexity was repeatedly added to the machines, making the initial decryption techniques decreasingly successful. Nonetheless, the Polish breakthrough represented a vital basis for the later British effort.[6] During the war, British codebreakers were able to decrypt a vast number of messages that had been enciphered using the Enigma. The intelligence gleaned from this source, codenamed "Ultra" by the British, was a substantial aid to the Allied war effort.[7]

Revenind la subiect, cartile lui Hassel sunt fantastice. Le-am citit cu sufletul la gura pe toate. Prezinta razboiul prin ochii soldatilor de pe front, nu doar prin comunicatele seci. Ca Hassel spune adevarul sau nu cand le prezinta ca o autobiografie, e mai putin relevant. Desi nu stiu de ce s-a mai obosit sa minta, chiar nu avea nici o importanta.

Edited by lucifer76, 24 October 2012 - 19:01.


#11
Prien

Prien

    Active Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,125
  • Înscris: 11.12.2006
  • ID membru: 115,600
  • Locație: Bucuresti
Off topic

View Postlucifer76, on 24 octombrie 2012 - 06:42, said:

De fapt polonezii i-au dat de capat prima data. Dar cine sa mai stie asta?
Asa e. Prima data polonezii au spart codul nemtilor. Apoi cand tara lor a fost invadata, normal ca cei care se ocupasera de asta s-au refugiat in Anglia. I
ar englezii, normal, au fost extrem de incantati sa ii aiba  alaturi. Polonezii le stiau modurile de lucru, simteau imediat daca aparea ceva ce iesea din tipare, asta se chema experienta. Iar in vreme de razboi nu prea ai timp sa iti formezi oameni. Si cand nu ii ai, daca Dzeu iti trimite unii, deja bine rodati in meserie, ii primesti cu bratele deschise...
On topic
Da, si mie mi s-a parut ca uneori SH cam fabuleaza, cam incurca, etc. Plimbarea cu arestatul prin Europa mi s-a parut incredibila si sunt ferm convins ca orice ofiter putea repara rapid "greseala".
Cand am recitit "Peripețiile bravului soldat Svejkjk, pe care il uitasem, sursa de inspiratie mi-a sarit in ochi imediat...
Ca sa nu mai zic ca de cateva ori m-am gandit si la "Nimic noi pe frontul de vest". de Erich Maria Remarque..
Sa imi demonstreze cineva ca nu e posibil si probail sa ii fi citit pe ambii amandoi si sa le fi preluat unele idei. Si ce daca?
SH a de/scris cu har, amuzant, uman, partile frumoase/brutale/eroice/abjecte ale razboiului...
Sunt convins ca mesajul lui antirazboinic a fost mai  elocvent decat cel " e frumos si onorabil sa mori- in razboi -pt tara"..Pt ca razboiul e ceva abject..

#12
River_Song

River_Song

    Regina Mundi

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,298
  • Înscris: 17.07.2012
  • ID membru: 771,333
  • Locație: Land of 10,000 Lakes
Numai un fraier crede ce zice un scriitor.

#13
Prien

Prien

    Active Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,125
  • Înscris: 11.12.2006
  • ID membru: 115,600
  • Locație: Bucuresti

View PostRiver_Song, on 24 octombrie 2012 - 19:21, said:

Numai un fraier crede ce zice un scriitor.
Chiar asa? Ce parere ai de "Jurnalul fericirii" a lui Nicolae Steinhardt? O minti si el?
Sau ca sa ma pastrez in literatura WWII, "10 ani si 20 zile" a lui Karl Dönitz?
A, da, corect, nu sunt fraier, pt ca niciunul nu era scriitor..Si eu i-am crezut.

#14
overseas

overseas

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 10,954
  • Înscris: 09.01.2007
  • ID membru: 124,519
Am inghitit pe nerasuflate romanele lui Hassel la o anumita varsta, dar nu mi-am pus probleme privind autenticitatea experientelor. De ex. se vedea clar unde ingroasa tusa etc.

#15
ComandaCaricaturi

ComandaCaricaturi

    Junior

  • Grup: Members
  • Posts: 458
  • Înscris: 05.08.2012
  • ID membru: 774,107
Am citit primele carti ale lui cand eram prin clasa a 3-a, sau a 4-a, stiu ca mi-a adus mama "Blidatele mortii", probabil ca se gandea ca e ceva istoric, fiind pasionat de pe atunci de subiect. La inceput am luat povestile de acolo drept fapt reale, m-am prins anii urmatori, pe masura ce le-am citit si pe restul ca e posibil sa fie unele fabulatii pe ici pe colo :P Oricum ar fi, nu e stirbita cu nimic placerea lecturii, ca sa nu mai zic ca a fost prima mea serie de romane si a deschis drumul catre o multime de alte carti, de o calitate mai mult sau mai putin indoielnica. Am citit si vreo 2 de "Mike Hassel" vrand sa cred ca poate-poate are potential, cu toate ca stiam ca e o menevra de marketing, insa speranta moare ultima...

#16
fredy2007

fredy2007

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,812
  • Înscris: 09.09.2007
  • ID membru: 224,121

View PostPrien, on 25 octombrie 2012 - 12:49, said:

Chiar asa? Ce parere ai de "Jurnalul fericirii" a lui Nicolae Steinhardt? O minti si el?
Sau ca sa ma pastrez in literatura WWII, "10 ani si 20 zile" a lui Karl Dönitz?
A, da, corect, nu sunt fraier, pt ca niciunul nu era scriitor..Si eu i-am crezut.

Ei, este o uriasa diferenta intre cartile biografice ale celor doua autori si fictiunea lui Hassel care prezinta intrun mod intrun mod intentionat deformat viata din armata germana. Marele succes al danezului a fost ca dupa razboi,  Germania era pe butuci , era foarte urata de toate celelalte tari, inca  traumatizate dupa experienta negativa din anii 1939-1945, ca si Germania de altfel, asa ca in timp ce cititorii din alte tari citeau cu placere aceste romane in care fostii lor adversari, in unele situatii, ocupanti, erau descrisi in culori cat mai sumbre, in Germania, tara perdanta a razboiului, nimeni nu a luat atitudine pentru a demonstra ca cele prezentate de Hassel in romanele lui Hassel sunt doar minciuni.Societatea germana inca era data peste cap de ceea ce s-a intamplat in perioada 1939-1945, asa ca dorindu-se evitarea acuzarii pentru simpatii fata de regimul nazist,  nimeni nu a incercat sa demonstreze ca ceea ce afirma Hassel este doar o fictiune romantata in scop comercial si ambalata in romanele sale.Perioada nazista este si acum un subiect extrem de delicat si penibil  pentru societatea germana desi greselile trecutului apartin celor din trecut lucru valabil pentru orice tara din lume.
Daca il crezi pe Hassel traiesti cu impresia ca in armata germana s-au aflat de regula doar  persoane cu grave probleme de comportament iar relatiile interumane intre membrii sai erau negative, ceea ce este un cliseu gresit.Sigur, in orice tara din lume viata cazona este diferita fata de stilul de viata din civilie, inclusiv in situatii de razboi.

View PostRiver_Song, on 24 octombrie 2012 - 19:21, said:

Numai un fraier crede ce zice un scriitor.

Foarte multi oameni au crezut la inceput tot ce a prezentat Hassel in romanele sale, in special relatiile interumane intre membrii armatei germane, unde marlania si capraria erau prezentate ca fiind la ele acasa, lucruri neadevarate in realitate.Cititorii au crezut ca viata in armata germana a fost asa cum este prezentata de Hassel,ceea ce este o minciuna.
Disciplina este una iar marlania este altceva.
Din punct de vedere al talentului scriitoricesc, Hassel este poate pe aceeasi pozitie ca si Karl May.
Sunt curios cat de bine vandute si citite au fost cartile lui Hassel in Germania.

Edited by fredy2007, 29 November 2013 - 18:15.


#17
Prien

Prien

    Active Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,125
  • Înscris: 11.12.2006
  • ID membru: 115,600
  • Locație: Bucuresti
fredy2007
Dta ai scris una dintre cele mai umane, frumoase dar si argumentate puncte de vedere pe care le-am citit de cand sunt in acest forum. Felicitari.
Te mai astept si la alti scriitori.

Reclamă

Bun venit pe Forumul Softpedia!

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users