Eroi uitați ai neamului românesc

Cati dintre noi au auzit de Valeriu Carp?! Probabil ca majoritatea nu, insa acest ofiter roman, este dovada vie, ca si in cele mai negre momente ale istoriei noastre, chiar atunci cand conducatorii sunt slabi si lasi, chiar atunci cand totul si toti sunt impotriva noastra, Romania inca mai are copii care s-o apere, inca mai produce BARBATI!

Este un fabulos exemplu de barbatie, curaj si spirit al datoriei, de risc total dus la extrem, iar daca pana in 1989, era normal sa nu stiem nimic despre acest erou al Tarii, ei bine, nici acum nu stim nimic!

De ce?! Pai in primul rand din prostie, in al doilea rand, nu cred ca distinsii nostrii conducatori, de toate culorile politice, se simt confortabil, discutand despre astfel de oamenii, fata de care ei sunt doar niste pitici retardati!

Il puteti pune pe Valeriu Carp pe acelasi soclu cu fostul prim-ministru tranformat de curand in vedeta de telenovela?! Asadar, in momentele cele mai crunte…tot Armata?!



Mai jos vom reda un fragment dintr-un articol scris de istoricul Mircea Dogaru. Acest articol nu are n imic de a face cu activitatea domnului Dogaru ca sindicalist, ci se refera stricat la un moment istoric foarte putin cunoscut.


” Pentru Armata Română a început umilința retragerii fără un foc de armă de la hotarele întemeiate de Mușatini și, în același timp, calvarul. Pentru că bandele de cazaci și trupele regulate ale “Armatei Roșii” nu au respectat nici măcar termenul de 4 zile, impus de Moscova, hărțuind trenurile regimentare, batjocorind, în scopul provocării, ofițerii și trupa. Și nu au respectat nici măcar noua linie de frontieră impusă tot de Moscova, depășind-o și înaintând pas cu pas în adâncimea teritoriului. Așa a căzut, în Nord, Herța și invadatorul și-a început înaintarea spre Putna și Suceava, localitățile-simbol ale mândriei și vitejiei de odinioară ale românilor, în epoca marelui Ștefan. De nestăvilit, pentru că la București își făcuse loc deruta, frica și trădarea! Regele nu a îndrăznit să reacționeze, guvernul nici atât, astfel că, de la ministrul de război nevenind nici un ordin, Divizia 7 a generalului Stavrat și-a continuat retragerea spre nicăieri. Unde s-ar fi oprit invadatorii, stimulați de obediența generalilor, de trădarea oștirii române de către elita politică, numai Dumnezeu știe! Din fericire pentru un popor în al cărui cod genetic este înscrisă supraviețuirea, în astfel de momente apar Eroii! Adevărații eroi, cei cărora le datorăm parte din însăși ființa noastră, cei care-și fac mai mult decât datoria, dovedind că și românii pot supune voinței lor vremurile, dar care nu pătrund în cartea de aur a istoriei neamului pentru că impostura și ticăloșia, neputând suferii comparația, fac tot ce pot spre a le arunca numele în uitare! Curajul lor fără egal rămâne să fie povestit urmașilor de către martori, dacă aceștia au șansa să supraviețuiască.



Un astfel de erou a fost atunci maiorul Valeriu Carp, comandantul Batalionului 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7, cel care și-a asumat o răspundere pe care nici comandanții regimentului și diviziei, ministrul de război, guvernul și regele nu au îndrăznit să și-o asume. Aflat în ariergardă, a lăsat regimentul să-și continue rușinoasa retragere și, cu de la sine putere, a ordonat ofițerilor batalionului său: “De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeți la unități, organizați-vă poziții de apărare și, dacă rușii mai înaintează un pas, DIN ORDINUL MEU ȘI PE A MEA RĂSPUNDERE, deschide-ți focul!” Astfel, “mareea roșie” a fost oprită cu foc pe aliniamentul care a devenit, în Nord, granița României, aliniamentul Valeriu Carp. Incidentul odată produs, amenințând să se transforme în scandal internațional, rușii au trebuit să cedeze. Un ofițer oarecare, un comandant de batalion, a decis astfel, în locul politicienilor și capilor armatei, oferindu-ne o frontieră și scăpându-ne de rușinea de a vizita astăzi, cu pașaport, mormântul lui Ștefan cel Mare!”



“Pentru curajul său maiorul Valeriu Carp a fost declarat de sovietici și a rămas până astăzi… criminal de război! ”



“Exonerat de răspundere de Conducătorul României și el recomandat încă memoriei colective drept “fascist” și “criminal de război”, pentru vina de a fi încercat să ne apere “sărăcia și nevoile și neamul”, maiorul Valeriu Carp a avut șansa pe care o au numai eroii autentici – aceea de a cădea în luptă pentru patria sa, în iulie 1944, la Pașcani. Neputându-se răzbuna pe trupul său, neputându-l executa sau târî prin gulag-uri pe cel ce le interzisese, prin gestul eroic de a nu se conforma ordinelor primite, înaintarea în adâncimea teritoriului românesc, bolșevicii s-au răzbunat pe amintirea sa. Pentru 55 de ani, Valeriu Carp a fost aruncat în uitare! Și ar fi fost poate, asemeni multor eroi autentici, definitiv șters din memoria colectivă a neamului său……dacă un bătrân și suferind veteran de război, astăzi în vârstă de 86 de ani, pe vremea aceea tânăr locotenent, în subordinea maiorului Valeriu Carp, nu și-ar fi adunat ultimele puteri, pentru a-și așterne pe hârtie, amintirile, în folosul generațiilor tinere, născute spre neșansa lor în minciună, hrănite cu iluzii și promisiuni deșarte de adepții lui Iuda.”



Batranul la care face referire Mircea Dogaru este colonelul® Ioan Ambrosă si lucrarea sa Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul.

?Pentru curajul său maiorul Valeriu Carp a fost declarat de sovietici și a rămas până astăzi? criminal de război! ?

?Exonerat de răspundere de Conducătorul României și el recomandat încă memoriei colective drept ?fascist? și ?criminal de război?, pentru vina de a fi încercat să ne apere ?sărăcia și nevoile și neamul?, maiorul Valeriu Carp a avut șansa pe care o au numai eroii autentici ? aceea de a cădea în luptă pentru patria sa, în iulie 1944, la Pașcani. Neputându-se răzbuna pe trupul său, neputându-l executa sau târî prin gulag-uri pe cel ce le interzisese, prin gestul eroic de a nu se conforma ordinelor primite, înaintarea în adâncimea teritoriului românesc, bolșevicii s-au răzbunat pe amintirea sa.

Maiorul Valeriu Carp a fost considerat criminal de război nu fiindcă s-ar fi opus sovieticilor, ci pur și simplu pentru că a comis crime de război. Există martori care îl implică direct pe el personal și trupele de sub comanda lui în torturi și crime comise asupra evreilor în satul Ciudei în 30 iunie 1940 și în Zaharești în 1 iulie 1940.

Revenind la incidentul menționat de la Putna, pot întreba pe ce se bazează Mircea Dogaru ? Sau pur și simplu a inventat evenimentul, așa cum bănuiesc eu ?
Sovieticii au ocupat întradevăr Putna la 6 iulie 1940 și au fost scoși de acolo o zi mai tîrziu de către trupele căpitanului Ion Tobă, din divizia 13 infanterie.
Căpitanul Tobă a fost întradevăr condamnat pentru acest incident de către un tribunal sovietic pe cînd se afla în prizonierat.

Eu bănuiesc că colonelul Mircea Dogaru a inventat acest întreg incident și implicarea maiorului Carp care făcea parte din cu totul altă divizie pentru motivul că domnul căpitan Ion Tobă, care în mod eroic i-a aruncat pe ruși afară din Putna în 1940, după 23 August 1944 a refuzat să execute ordinele superiorilor, a dezertat din armata română și s-a înrolat în Waffen SS.
Un naționalist ca domnul colonel Dogaru nu poate accepta glorificarea ca erou a unui trădător dezertor din armata română. Așa că a înlocuit ofițerul comandant care în mod real a eliberat Putna cu unul care i-a convenit lui.

Pot sa intreb si eu pe ce te bazezi tu cand afirmi cele de mai sus? Adica, intre un anonim de pe net si un istoric recunoscut de multe ori tind sa-l cred pe istoric, sper ca nu te superi?

Nu știi de care direcție de propagandă vorbesc ? Aia a armatei, o direcție condusă de fratele dictatorului Nicolae Ceaușescu, "istoric" și el. Ilie Ceaușescu era și el doctor în istorie, la fel ca domnul colonel Dogaru. La Direcția de Propagandă se făcea propagandă, în nici un caz istorie. Chiar se numea Direcția de Propagandă. Și domnul colonel este istoric la fel cum este și ofițer, niciodată nu a făcut vreo școală militară de ofițeri. La fel ca Robert Turcescu.
Faptul că pentru tine are mai multă credibilitate un propagandist comunist decît un istoric te privește, din punctul meu de vedere subiectul este închis.

Un om care torturează și ucide copii și femei neînarmate nu poate fi considerat în nici un caz erou. Decît poate într-o țară africană sau arabă. Mă refer aici la maiorul Carp.
Nu ambii au eliberat Putna, doar căpitanul Tobă a fost acolo. Fapt confirmat inclusiv de preoții și călugării ortodocși. Probabil că ăștia știu ce vorbesc, din moment ce acolo se află o mănăstire ortodoxă destul de celebră. Divizia maiorului Carp nici măcar nu se găsea în acea zonă.
Aiureala asta cu maiorul Carp care ar fi eliberat Putna nu este decît o invenție a colonelului Dogaru.

Nu cred ca esti prea in tema, caci istorici militari exista peste tot in lume, si au existat in consecinta si in perioada comunista de la noi, asa cum existau si exista si in SUA sau Germania. Si astia sunt cei mai in tema cu istoria militara.

Nu cred ca esti tu in pozitia de a-l contesta pe Dogaru ca istoric. Eu am citit niste carti de istorie medievala ale lui, despre Vlad Tepes, foarte bune si pline de referinte si mentionari de cronici vechi.

Istoricii evrei nu sunt evident impartiali in ce priveste Holocaustul, mai ales ceea ce spun unii ca s-ar fi intamplat la noi. Iar cum multe din datele prezentate nu pot fi comfirmate sau au fost dovedite ca false permite-mi sa am indoielile mele

Nu stiu cat de real e ce spune Ioanid, sau ce spun sovieticii care evident aveau motivele lor sa-l urasca pe Carp. Tre sa fi un pic cazut in cap sa pui baza pe afirmatiile alora, mai ales dupa venirea comunistilor impusi de Moscova la putere, cand toata lumea ce luptase impotriva lor primea acuzatii de "criminali de razboi", "fascisti" si alte asemenea.

Din ce am citit Carp nu a fost la Putna, el a ocupat un aliniament la nord de manastire, dupa ce au vazut ca se apropie de ea, e vizibila din departare. Asadar el a blocat acolo avansul trupelor sovietice, pe aliniamentul ce va deveni granita de nord, taind din pacate Bucovina in doua. Daca se retragea si el granita ar fi venit si mai la sud

E foarte posibil ca trupe sovietice venind din alta directie sa fi ajuns la Putna ocolind aliniamentul pe care se stabilise unitatea lui Carp. Atunci a intrat in scena maiorul Toba, care i-a scos de acolo.

Deci amandoi sunt eroi, cu maiorul Toba scotandu-i pe sovietici de la Putna si maiorul Carp oprindu-i pe altii sa ajunga la Putna si stabilind un aliniament la nord de manastire, altfel rusii ar fi mutat granita si mai la sud, intrand si mai mult in Bucovina.

Am avut din pacate prea putini astfel de oameni atunci, si mult prea putini in functii de conducere. Oameni din esaloanele mai mici si oamenii obisnuiti s-au dovedit mai demni si mai determinati de multe ori

Toți acești istorici militari lucrează în departamente de propagandă aflate în slujba unor dictatori semi-analfabeți ?

Ce ai citit ? "Dracula, împăratul răsăritului", sau cealaltă carte scrisă de el ? lol
Puteai la fel de bine să citești cartea lui Bram Stoker, este mai bine scrisă.

Evident că nu sînt imparțiali, din moment ce mulți dintre ei și-au pierdut rudele. Unii doar spun că s-ar fi întîmplat la noi masacre ? Adică ele nu au existat în realitate ? Nici alea din Basarabia, Transnistria și Ucraina ?

Uite că nu doar sovieticii îl acuză, asta o fac inclusiv locuitori ai celor două sate unde a comis crimele.

Unitatea lui Carp nu a fost nicăieri în apropiere de Putna, cu atît mai puțin la nordul Putnei.
La data respectivă (7 iulie 1940) se afla deja la est de Tîrgu Neamț.
De altfel rușii chiar au ocupat Putna la 6 iulie, nu i-a împiedicat absolut nimeni, deși tu pari să crezi că nu știu ce unități fantomă românești s-ar fi aflat undeva la nord de Putna, opunîndu-se înaintării Armatei Roșii.
Faptul că rușii au ocupat Putna, care a fost eliberată abia a doua zi, nu poate fi negat de către nimeni.

Nu îi mai spune maior lui Tobă, la data respectivă era căpitan.
Și eroul ăsta, Tobă, a dezertat totuși din armata română ca să lupte în Waffen SS.

Halal eroi v-ați găsit voi să glorificați. Un criminal sadic și un dezertor.

Departamentul de istorie militara era de propaganda a partidului? Si ala al partidului cu se ocupa atunci? Si ce opere de propaganda a scris omul pana la urma?
Limbajul tau seamana insa leit cu limbajul de lemn al propagandei care infiereaza cu simt de raspundere \"dujmanul de clasa\"

Pai daca nu sunt impartiali de ce ii mai pomenesti? Mai ales ca destui au fost dovediti ca falsificatori. Si te rog, nu imi mai pomeni de Ioanid, un istoric cavsi-necunoscut, un refugiat politic care a scris la comanda.

Ti-am ma spus, intre tine (un anonim de pe net) si Dogaru (un istoric militar serios) o sa-l cred pe Dogaru.
Si cel mai probabil lucrurile s-au intamplat cum am spus eu, ambii maiori fiind asadar eroi si contribuind la salvarea atat a Putnei cat si a unei parti din Bucovina.

Bine, am stabilit cine suntem noi, dar tu cine sau ce esti (daca nu ti-e frica sa spui)? Rus, evreu, evreu rus, ucrainian ?

Se pare că e greu de înțeles. Colonelul Dogaru nu a lucrat în nici un departament de istorie militară. Denumirea oficială a instituției unde era angajat era Direcția de Propagandă a Consiliului Superior Politic al Armatei.

Rudele victimelor oricărei crime din zilele noastre sînt îndreptățite să se plîngă sau nu ? Că în mod sigur nici ele nu sînt imparțiale.
Nu cumva soluția corectă e să coroborezi aceste plîngeri cu dovezi obiective ?

Dreptul tău să crezi ce vrei. Unii cred și astăzi că Pămîntul este plat.

Să știi că poți să fii bine merci român și fără să glorifici criminali de război, dezertori etc. Unii dintre noi au alte valori morale. Mă doare pe mine în pix că un ofițer a salvat Putna de ocupația rusească dacă acel ofițer mai tîrziu a dezertat ca să se înroleze într-o armată străină cu care în acel moment România se afla în stare de război. Nu văd nici un motiv de a-l considera erou, în afară de oarecare complexe de inferioritate ale unora care se simt lipsiți de eroi.

Nu sînt nici rus, nici evreu, nici ucrainian. Sînt român sadea. Dacă asta era problema ta și nu adevărul istoric.
Dă-i 'nainte cu propagandiștii ceaușiști și protocroniștii, dacă ăia sînt istorici adevărați pentru tine.

P.S. Aștept încă să produci vreo referință care să susțină spusele colonelului Dogaru. Una care să fie independentă de el, bineînțeles, nu bloggeri care îl citează.
Eu ți-am adus inclusiv Biserica Ortodoxă care nu suflă nici măcar un cuvințel despre implicarea maiorului Carp în eliberarea Putnei, dar atribuie acest fapt, în mod corect cred eu, căpitanului Tobă.
Îți recomand să nu îl crezi pe Dogaru pe cuvînt, caută singur detalii despre locul unde se afla divizia maiorului Carp în ziua aceea. Datele sînt publice și foarte ușor de obținut inclusiv prin Internet. Succes !!

Maiorul Valeriu Carp a fost considerat criminal de război nu fiindcă s-ar fi opus sovieticilor, ci pur și simplu pentru că a comis crime de război. Există martori care îl implică direct pe el personal și trupele de sub comanda lui în torturi și crime comise asupra evreilor în satul Ciudei în 30 iunie 1940 și în Zaharești în 1 iulie 1940.

...
Halal eroi v-ați găsit voi să glorificați. Un criminal sadic și un dezertor.