Ce se intampla dupa moarte?

teo15, on 10th June 2010, 18:09, said:

ignora-l

Metallman, on 30th May 2010, 15:13, said:

Multe oi....dar miei?

robinake, on 10th June 2010, 18:16, said:

Deci fiecare primeste ce crede.Maine eu fac o religie si le zic adeptilor mei ca pot sa faca tot ce vor ca oricum vor ajunge in Rai.Conform teoriei lui rami  fiecare primeste ce ii promite religia lui.Deci adeptii religiei mele pot sa faca ce vor ca oricum se duc in Rai.

Eu cred ca tot ceea ce ai de facut sa faci atat timp cat esti in viata, dupa moarte adio....nici pomenirile si nici pomenile nu te vor mai ajuta cu nimic.

errai, on 10th June 2010, 00:58, said:

Scrii așa din motiv că nu ai meditat niciodată la cea ce spui sau la cea ce găndesti despre moarte!

Gândește-te că până a te naște nu ai existat niciodată, și au trecut miliarde de miliarde de ani, iar tu nicăieri nu existai și odată cu moartea, vei dispărea pentru totdeauna fără ca să ai vre-o speranță că poate peste o mie de ani sau un milion de ani cineva te va invia și vei avea aceași viață, aceleași gânduri și vei fi aceași persoană.




Unii spun că după moarte există Iad unde oamenii sunt chinuiți pe vecie! Eu cred că cel mai rău lucru care i se poate întămpla unui om, este să fie șters din existentă. Dacă ar exista Iad și oamenii ar suferi așa cum se spune în basme, am exista și am avea și o speranță că intr-o bună zi vom fi iertați și chiar dacă am suferi mult, ne vom deprinde cu durerea puțin câte puțin pănă nu o vom mai simți.  Ca să vă convingeți de aceasta, încearcați zi de zi să vă împungeți cu un ac in un deget al manei  voastre și după 2-3 luni veți vedea că nu veți mai simți durerea ca la început(spun asta pentru cei ce cred în învățătura iadului)!

Să presupunem că hindușii ar avea dreptate, că omul se reâncarnează în plante, animale sau nu știu în ce, nu ar fi oare aceași situație ca și în cazul dispariției complete a unui om. Spun asta pentru că dacă creierul nostru moare, ce importanță mai are dacă vom fi reâncarnati sau nu? Oricum nu vom mai fi noi, gandirea noastră și amintirile noastre!  

Este greu de crezut că ar fi posibil să trăim veșnic și să nu îmbătrânim niciodată cu corpul pe care îl avem. Dar să nu uitam că Dumnezeu a creat totul și pe toți!  Și dacă Dumnezeu a creat tot cea ce vedem, vă întreb, este greu să ne imaginăm că Dumnzeu ar putea să facă ca celulele din corpul nostru să se reânoiasă pentru totdeauna?

Quote

Este greu ,ptr ca doar cine este vesnic crede in viata vesnica ,vesnicia nu are inceput sau sfarsit !Doar cine este din Dumnezeu inca dinainte nasterii firesti poate intelege VESNICIA!
Ioan 5:24
Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică, și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.


Ioan 5:25
Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce-l vor asculta, vor învia.

utfor, on 11th June 2010, 18:21, said:

wtf?
te-ai uitat prea mult la filme.

pamant, on 11th June 2010, 19:33, said:

ce activitati poti face in viata vesnica??? ai voie sa fumezi, sa te mai uitit la o gagicuta, chestii mai pacatoase???

Edited by errai, 11 June 2010 - 20:26.

teo15, on 10th June 2010, 19:31, said:

nu. ideea e mai subtila. dupa moarte vei primi ceea ce ai vrut...in fapt.

Quote

Nu stii bancul ?
Un tip se duce pe un drum ,la un moment dat apare o intersectie cu doua indicatoare tip reclama .Pe unul scria :"Veniti pe aici ,aici ajungeti direct in Rai ,acolo veti gasii odihna sufletelor voastre ,pace ,bucurie ,veselie in Isus Hristos !"
Pe altul :"Veniti pe aici ,aici veti gasii divertisment ,desfrau ,cagici ,muzica ,chefuri ,totul pe gratis non -stop!"

Sta tipul   se gandeste ,apoi se hotareste :"Ma duc pe al doilea drum e mai trendy ,nu te plictisesti ca in Rai ...e beton !"
Merge tipul ...si la un moment dat cade intr-o prapastie direct intr-un cazan incins cu smoala ,tipul urla tare :"Cei aici ,cei cu caldura asta ...unde-s promisiunile ?"La care il vede pe Lucifer zambind smechereste :"Fraiere aia era doar RECLAMA !"

robinake, on 11th June 2010, 21:39, said:

<br /><br /><br />Sa zicem ca eu sunt un ucigas,violator,bandit etc.Dupa moarte eu vreau sa o tin numai in petreceri.Primesc asa ceva?

Daca nu am inteles eu bine ideea,explica-mi.

Edited by teo15, 12 June 2010 - 07:18.

teo15, on 12th June 2010, 08:14, said:

Daca aici ai incercat sa faci din tot ce ti-a iesit in cale un teritoriu si un apendice al sinelui, daca pornirea catre - celalalt - adica puterea de a cunoaste binele, e stinsa-n tine, ti se implineste dorinta. Sa-ti ai salasul in tine si sa-ti tragi toate foloasele din ceea ce intalnesti aici.  

" Lasati orice speranta voi cei care intrati aici "

Edited by tani_slav, 12 June 2010 - 07:54.

tina21, on 6th June 2010, 22:37, said:

Tina, eu nu stiu raspunsul la intrebarea ta, adica am teorii care nici astea nu sunt ale mele, sunt luate de la altii, deci nu pot sa spun cum sta treaba asta. In schimb vreau sa ti spun ca eu cred ca in urma experientei tale ai ajuns sa intelegi cat de important e ceea ce facem in viata asta si ca viata, asa cum o cunoastem noi are un sfarsit.
Cred ca moartea este o lege a naturii si daca exista ceva stabil in oameni, un ceva care sfideaza aceasta lege, un ceva de o substanta superioada corpului fizic  (care stim cu totii ca dupa moarte se descompune) - o substanta mai.. divina, atunci se poate vorbi de existenta dupa moarte.

teo15, on 12th June 2010, 08:14, said:

Nu stii bancul ?
Un tip se duce pe un drum ,la un moment dat apare o intersectie cu doua indicatoare tip reclama .Pe unul scria :"Veniti pe aici ,aici ajungeti direct in Rai ,acolo veti gasii odihna sufletelor voastre ,pace ,bucurie ,veselie in Isus Hristos !"
Pe altul :"Veniti pe aici ,aici veti gasii divertisment ,desfrau ,cagici ,muzica ,chefuri ,totul pe gratis non -stop!"

Sta tipul     se gandeste ,apoi se hotareste :"Ma duc pe al doilea drum e mai trendy ,nu te plictisesti ca in Rai ...e beton !"
Merge tipul ...si la un moment dat cade intr-o prapastie direct intr-un cazan incins cu smoala ,tipul urla tare :"Cei aici ,cei cu caldura asta ...unde-s promisiunile ?"La care il vede pe Lucifer zambind smechereste :"Fraiere aia era doar RECLAMA !"

pamant, on 11th June 2010, 18:33, said:

De fapt nici un om nu își dorește să moară! Fiecare își dorește să fie întotdeauna tânăr și să fie sănătos!

Chiar dacă există o persoană care spune că sa săturat de viață și că ar vrea să moară, n-aș credeo. I-aș zice să scrie pe o foaie, ziua în care ar dori să moară. Ce credeți că ar scrie? Nu mă refer la persoanele bolnave de cancer sau alta boală care îi face să sufere foarte mult.

Eclesiastul 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

laserdance, on 10th June 2010, 16:13, said:

constiinta este o suita de reactii chimice

tina21, on 6th June 2010, 23:37, said:

Cand vezi moartea cu ochii si scapi pentru o perioada de timp de ea,ramai cu gandul ca oadata si oadata trebuie sa platim acest pret. Citeste urmatorul articol si vei vedea ca moartea nu este un mister ci doar o stare care in viitor v-a disparea. Insa, nu toti oamenii vor avea parte de acest viitor. De ce? Pentru ca asa vor ei.


Efectul devastator al morții

„O FETIȚĂ DE ȘASE ANI S-A SINUCIS.“ Acesta era titlul șocant al unui articol despre moartea tragică a unei fetițe pe nume Jackie. Mama ei murise de puțin timp de o boală fatală. Înainte de a se arunca în fața trenului, Jackie le spusese unor rude că vrea „să devină înger ca să fie cu mămica ei“.
Ian avea 18 ani când l-a rugat pe preot să-i explice de ce îi murise tatăl de cancer. Preotul i-a spus că, întrucât tatăl său fusese un om bun, Dumnezeu l-a luat la el în cer. După explicația preotului, Ian și-a zis că nu mai vrea să audă de acest Dumnezeu crud. Viața i se părea atât de lipsită de sens, încât s-a gândit că nu merită să trăiești decât pentru propria plăcere. A început să bea, să se drogheze și să trăiască în imoralitate. Pierduse complet controlul asupra vieții sale.

„Cei vii măcar știu că vor muri“

Aceste două cazuri nefericite sunt o dovadă a efectului devastator pe care îl are moartea asupra oamenilor, mai ales când vine pe neașteptate. Trebuie să recunoaștem că toți suntem conștienți de ceea ce afirmă Biblia: „Cei vii măcar știu că vor muri“ (Eclesiastul 9:5). Însă mulți preferă să nu se gândească la această realitate crudă. Dar voi? Viața ne ocupă atât de mult timpul și mintea, încât evităm mereu să ne gândim că vom muri, perspectivă ce ne pare foarte îndepărtată.

„Majoritatea oamenilor se tem de moarte și încearcă să nu se gândească la ea“, se remarcă în The World Book Encyclopedia. Cu toate acestea, un accident grav sau o boală fatală ne poate pune dintr-o dată față în față cu moartea. Sau poate că înmormântarea unei rude ori a unui prieten ne amintește cu amar de ceea ce îl așteaptă pe fiecare om.

La înmormântări, auzim deseori cuvintele „viața merge înainte“. Și așa și este. De fapt, viața pare să treacă atât de repede, încât mult prea curând ne trezim în fața problemelor bătrâneții. Atunci moartea nu mai e o perspectivă atât de îndepărtată; mergem la prea multe înmormântări, iar prietenii de-o viață se duc rând pe rând. Pe mulți vârstnici îi chinuie întrebarea „Când va fi rândul meu?“.

Marele mister

Nimeni nu neagă realitatea morții, dar ce se întâmplă după aceea pare un mare mister. Nenumăratele explicații contradictorii i-ar putea face pe sceptici să vadă totul ca pe o discuție inutilă despre ceva necunoscut. Pragmaticii s-ar putea gândi că, întrucât „o viață ai“, trebuie să te bucuri de ea din plin.
La polul opus sunt cei care refuză să creadă că totul se sfârșește odată cu moartea. Însă ei nu au o idee clară despre ceea ce se întâmplă după aceea. Unii se gândesc că omul continuă să trăiască într-o fericire eternă, în timp ce alții cred că vor trăi din nou cândva în viitor, probabil ca o altă persoană.
Rudele îndoliate se întreabă mereu „Unde sunt morții?“. Cu câțiva ani în urmă, membrii unei echipe de fotbal mergeau la un eveniment sportiv când, deodată, microbuzul lor a fost lovit de un camion și s-a răsturnat în afara drumului. Cinci membrii ai echipei au murit. Din ziua morții fiului ei, mama uneia dintre victime e distrusă. Și acum o frământă întrebarea unde este fiul ei. Merge mereu la mormântul lui și-i vorbește ore în șir cu voce tare. „Nu pot să cred că după moarte nu mai e nimic“, spune ea cu durere, „dar nu am nici o siguranță că ar fi ceva“.
În mod cert, atitudinea față de moarte ne poate afecta viața acum, în prezent. Având în vedere reacțiile oamenilor în fața tragediei morții, se ridică unele întrebări. Gândiți-vă cum ați răspunde la ele. Ar trebuie să uităm de moarte și să ne concentrăm asupra vieții? Ar trebui ca prezența amenințătoare a morții să ne răpească bucuria vieții? Trebuie o rudă îndoliată să caute la nesfârșit răspuns la întrebarea unde sunt morții? Trebuie moartea să rămână un mister?


„Moartea este înghițită pentru totdeauna“

IMAGINAȚI-VĂ că în locul titlului despre fetița care s-a sinucis citiți cuvintele de mai sus. Desigur, nici un ziar nu a putut vreodată să facă o astfel de afirmație. Dar cuvintele de mai sus chiar apar într-o carte, o carte scrisă cu mii de ani în urmă, și anume Biblia.

Scripturile conțin explicații clare despre moarte. Ele nu numai că dezvăluie de ce murim, dar și arată care este starea morților și oferă o speranță pentru cei dragi care au murit. În sfârșit, Biblia vorbește despre un timp când se va putea spune: „Moartea este înghițită pentru totdeauna“. — 1 Corinteni 15:54.

Când oferă explicații despre moarte, Biblia folosește cuvinte simple și clare, nu cuvinte misterioase. De exemplu, ea aseamănă deseori faptul de a muri cu ‘a adormi’, iar despre cei morți spune că „dorm în moarte“ (Psalmul 13:3; 1 Tesaloniceni 4:13; Ioan 11:11–14). În plus, moartea este numită un „dușman“ (1 Corinteni 15:26). Dar și mai important, Biblia ne ajută să înțelegem de ce este moartea asemenea unui somn, de ce mor oamenii și cum va fi în cele din urmă învins acest dușman.

De ce mor oamenii?

Prima carte a Bibliei arată cum l-a creat Dumnezeu pe primul om, Adam, și l-a așezat într-o locuință paradiziacă (Geneza 2:7, 15). Când a fost adus în existență, lui Adam i s-au dat mai multe sarcini de îndeplinit, dar i s-a pus și o interdicție clară. Dumnezeu i-a spus cu privire la un anumit pom din grădina Edenului: „Să nu mănânci [din el], căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit“ (Geneza 2:17). Prin urmare, Adam a înțeles că moartea nu era sfârșitul inevitabil al omului, ci consecința directă a încălcării legii divine.

Din nefericire, Adam și soția sa, Eva, nu au ascultat. Ei au ales să nu țină seama de voința Creatorului lor și au cules roadele acțiunii lor. Când le-a arătat consecințele păcatului, Dumnezeu le-a zis: „Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Ei au ajuns să aibă un defect grav și au devenit imperfecți. Imperfecțiunea, sau păcatul, avea să ducă în cele din urmă la moarte.

Acest defect, sau păcat, a fost transmis mai departe descendenților lui Adam și ai Evei, adică întregii omeniri. Era ca un fel de boală ereditară. Adam nu numai că a pierdut posibilitatea de a trăi fără stigmatul morții, dar a și transmis imperfecțiunea descendenților săi. Întreaga familie umană a ajuns în sclavia păcatului. Biblia afirmă: „Iată de ce, așa cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea s-a extins la toți oamenii, deoarece toți păcătuiseră“. — Romani 5:12.

„A intrat păcatul în lume“

Acest defect ereditar, sau păcat, nu e ceva ce se poate vedea la microscop. „Păcatul“ este o deficiență morală și spirituală care ne-a fost transmisă de la primii noștri părinți și care are consecințe fizice. Cu toate acestea, Biblia ne dezvăluie că Dumnezeu a oferit un remediu. Apostolul Pavel explică: „Salariul pe care îl plătește păcatul este moartea, însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viața veșnică prin Cristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6:23). În prima sa scrisoare către corinteni, apostolul Pavel a dat o asigurare pe care el o considera foarte importantă: „Așa cum în Adam toți mor, tot așa în Cristosul toți vor fi făcuți vii“. — 1 Corinteni 15:22.

În mod cert, Isus Cristos joacă un rol cheie în eliminarea păcatului și a morții. El a declarat că a venit pe pământ ca „să-și dea sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28). Situația se aseamănă cu o răpire în care ostaticii pot fi eliberați numai dacă se plătește o anumită sumă. În cazul nostru însă răscumpărarea prin care putem fi eliberați din păcat și moarte este viața umană perfectă a lui Isus. — Faptele 10:39–43.

Pentru a oferi răscumpărarea, Dumnezeu l-a trimis pe Isus pe pământ ca să-și jertfească viața. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credință în el . . . să aibă viață veșnică“ (Ioan 3:16). Înainte de a-și da viața ca jertfă, Cristos ‘a depus mărturie despre adevăr’ (Ioan 18:37). Pe parcursul ministerului său public el a profitat de anumite ocazii pentru a dezvălui adevărul despre moarte.

„Fetița . . . doarme“

Când a fost pe pământ, Isus a cunoscut ghimpele morții. El a simțit durerea de a-i vedea pe cei din jurul lui murind și știa foarte bine că și el urma să sufere o moarte prematură (Matei 17:22, 23). Se pare că Lazăr, un prieten apropiat al lui Isus, a murit cu câteva luni înainte ca Isus însuși să fie omorât. Analizând acest episod putem înțelege cum consideră Isus moartea.

La scurt timp după ce a aflat că Lazăr murise, Isus a spus: „Lazăr, prietenul nostru, s-a dus să se odihnească, dar mă duc acolo să-l trezesc din somn“. Discipolii s-au gândit că, dacă Lazăr doar se odihnea, avea să se facă bine. Atunci Isus le-a spus în mod direct: „Lazăr a murit“ (Ioan 11:11–14). Este evident că Isus privea moartea ca pe un somn. Chiar dacă ne vine greu să înțelegem ce este moartea, noi înțelegem ce este somnul. Când dormim, nu suntem conștienți de trecerea timpului și de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, fiind într-o stare temporară de inconștiență. De fapt, exact așa explică Biblia starea morților. În Eclesiastul 9:5 citim: „Cei morți nu știu nimic“.

Isus a comparat moartea cu un somn și pentru că oamenii pot fi treziți din moarte, grație puterii lui Dumnezeu. Cu o ocazie, Isus a mers acasă la o familie îndoliată deoarece tocmai le murise fetița. Isus a spus: „Fetița nu a murit, ci doarme“. Apoi s-a apropiat de ea, a luat-o de mână, iar ea „s-a ridicat“. Cu alte cuvinte, s-a ridicat dintre morți. — Matei 9:24, 25.

În mod asemănător, Isus l-a ridicat din moarte și pe prietenul său Lazăr. Însă înainte de a face acest miracol, el a consolat-o pe Marta, sora lui Lazăr, zicându-i: „Fratele tău se va ridica“. Ea i-a răspuns încrezătoare: „Știu că se va ridica la înviere în ultima zi“ (Ioan 11:23, 24). Cu siguranță, Marta aștepta ca la un moment dat în viitor toți slujitorii lui Dumnezeu să fie înviați.

Dar ce este de fapt învierea? Cuvântul grecesc pentru „înviere“ (anástasis) înseamnă literalmente „acțiunea de a se ridica“ și se referă la a se ridica dintre morți. Poate că unora le pare incredibil acest lucru, însă după ce a zis că morții vor auzi vocea sa, Isus a spus: „Nu vă minunați de aceasta“ (Ioan 5:28). Învierile pe care însuși Isus le-a făcut când a fost pe pământ ne dau certitudinea că promisiunea Bibliei conform căreia morții aflați în memoria lui Dumnezeu se vor trezi din „somnul“ lor lung se va împlini. În Revelația 20:13 este consemnată următoarea profeție: „Marea i-a dat înapoi pe morții care erau în ea, și moartea și Hadesul [mormântul comun al omenirii] i-au dat înapoi pe morții care erau în ele“.

Dar vor fi cei morți readuși la viață doar pentru ca apoi să îmbătrânească și să moară din nou, cum s-a întâmplat în cazul lui Lazăr? Nu acesta este scopul lui Dumnezeu. Biblia ne asigură că va veni vremea când „moartea nu va mai fi“ și, prin urmare, nimeni nu va mai îmbătrâni și muri. — Revelația 21:4.
Moartea este un dușman. Familia umană are mulți alți dușmani comuni, cum ar fi boala și bătrânețea, care de asemenea cauzează multă suferință. Dumnezeu promite să îi înfrângă pe toți, iar în cele din urmă să execute sentința asupra celui mai mare dușman al omenirii. „Ca ultim dușman, moartea va fi redusă la nimic.“ — 1 Corinteni 15:26.

Când se va împlini această promisiune, oamenii se vor bucura de viață perfectă, fără ca păcatul și moartea să-i mai afecteze. Până atunci, putem găsi mângâiere știind că cei dragi care au murit se odihnesc și că, dacă sunt în memoria lui Dumnezeu, vor fi înviați la timpul stabilit de el.

Viața capătă sens când înțelegem moartea

Dacă înțelegem corect ce este moartea și ce speranță există pentru morți, vom putea privi altfel viața. Când avea în jur de 20 de ani, Ian, menționat în articolul anterior, a aflat explicația biblică despre moarte. Iată ce ne mărturisește el: „O părticică din mine spera mereu că tata se află undeva. Când am aflat că pur și simplu doarme în moarte, la început am fost dezamăgit“. Însă ce fericit a fost Ian când a citit despre promisiunea lui Dumnezeu de a-i învia pe cei morți și a înțeles că va putea să-l vadă din nou pe tatăl său! „Pentru prima oară m-am simțit împăcat“, își amintește el. Faptul că a înțeles corect ce este moartea i-a adus o pace a minții care i-a redat liniștea sufletească.

Clive și Brenda și-au pierdut fiul de 21 de ani, pe nume Steven, în accidentul mortal despre care am vorbit în primul articol. Deși știau ce spune Biblia despre moarte, această pierdere neașteptată le-a frânt inima. În fond, moartea este un dușman, iar ghimpele ei doare. Cu timpul însă, cunoștința biblică despre starea morților le-a alinat durerea. Brenda spune: „Deoarece știam ce înseamnă moartea, am reușit să ne adunăm forțele și să mergem mai departe. Desigur, nu trece zi în care să nu ne gândim la vremurile când Steven se va trezi din somnul lui adânc“.

„Moarte, unde îți este ghimpele?“

În mod cert, când înțelegem care este starea morților, putem avea o concepție echilibrată despre viață. Moartea nu trebuie să fie un mister. Putem să ne bucurăm de viață fără a simți frica morbidă de acest dușman ce ne amenință din umbră. Iar faptul de a conștientiza că moartea nu înseamnă neapărat sfârșitul definitiv al vieții înlătură orice tendință de a trăi pentru plăceri, în ideea că „viața e prea scurtă“. Știind că cei dragi ai noștri care au murit și se află în memoria lui Dumnezeu dorm în moarte și așteaptă să fie înviați, găsim mângâiere, precum și dorința de a merge mai departe.

Da, putem privi cu încredere spre viitor, când Iehova Dumnezeu, Cel care dă viață, va elimina moartea pentru totdeauna. Ce minunat va fi când vom putea întreba: „Moarte, unde îți este victoria? Moarte, unde îți este ghimpele?“ — 1 Corinteni 15:55.

[Note de subsol]
Este primul verset din Biblie în care se face referire la moarte.
Prețul de răscumpărare a fost o viață umană perfectă, deoarece Adam a pierdut o viață perfectă. Întrucât toți oamenii au fost afectați de păcat, nici un om imperfect nu putea servi ca răscumpărare. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său din cer (Psalmul 49:7–9). Pentru mai multe informații pe marginea acestui subiect, vezi capitolul 7 al cărții Cunoștința care conduce la viață veșnică, publicată de Martorii lui Iehova.

gi_fubar, on 12th June 2010, 16:09, said:

Daca dozez bine compusii chimici obtin ce vreau?  

Trestiana, on 13th June 2010, 16:40, said:

acea carte numita Biblia ofera inca din primele pagini dovada credibilitatii ei:,,teoria genezei''-adica crearea universului,incepanad cu ,,cerul si pamantul'',urmata apoi de soare ,luna si ,,stele''.teoria asta a fost demontata si dovedita falsa de stiinta moderna,de vreo cateva sute de ani incoace.deci,daca Biblia s-a inselat cu privire la crearea universului,cum mai putem noi avea incredere in afirmatiile pe care le face despre sufletul omului,rostul vietii lui pe pamant si destinul sau dupa moarte?iti spun eu,nu putem avea incredere.cei care au scris Biblia nu aveau habar de lumea in care traim,si-au imaginat ca pamantul e centrul universului si in jurul lui se invarte totul.nu aveau nici cea mai vaga idee de imensitatea si complexitatea miliardelor de galaxii care ne inconjoara.ptr acei oameni din vechime,,,stelele'' erau niste luminite mici care vor cadea pe pamant la sfarsitul lumii anuntat in apocalipsa lui Ioan.cum iti poti tu ghida viata dupa ,,intelepciunea lor''?sa afirmi ,,adevarul'' despre D-zeu,dar sa nu ai habar pe ce lume traiesti,sa-ti poti inchipui ca plantele au aparut pe pamant inainte de crearea soarelui...asta da inteligenta.

Edited by rami, 13 June 2010 - 22:42.