Submarine si nave de lupta

RECVIEM PENTRU EROII ADANCURILOR

Maretia si decaderea submarinelor romanesti

Putini stiu ca Romania a fost una dintre putinele tari care in perioada interbelica si in timpul celui de-al doilea razboi mondial au avut in dotare submarine. Crancenul razboi antisovietic a fost dus de romani nu doar pe Marea Neagra, ci si sub ea. Trei submarine - "Delfinul", "Rechinul" si "Marsuinul" - s-au umplut de glorie in luptele din adancuri. Submarinistii romani au fost prezenti pe coastele Turciei, la intrarea in Bosfor, la Sevastopol, la Kerci si Yalta, dar si la Batumi (in Georgia actuala). Eroismul lor a fost evocat de celebrul scriitor Virgil Gheorghiu, care a participat la blocada navala a Crimeei si Caucazului, imbarcat ca reporter de razboi pe "Delfinul" (cf. volumul de reportaje Cu submarinul la asediul Sevastopolului). La presiunea sovieticilor, dupa Tratatul de Pace de la Paris (1947), Romaniei i s-a interzis sa mai detina astfel de arme. Oricum, imediat dupa 23 august, cele trei submarine romanesti au fost confiscate de sovietici, care le-au folosit pana in  anii `50. Numai "Delfinul" a fost retrocedat (1957), fara a mai fi functional. Cum nici actualul submarin al Romaniei nu mai este functional din 1995, iar pe agenda actuala a Ministerului Apararii Nationale nu mai figureaza repararea "Delfinului", despre submarinele romanesti vorbim la trecut. Trist, pentru ca submarinistii si-au facut exemplar datoria si sunt pe nedrept dati uitarii. Pe 15  septembrie e ziua lor, careia ii dedicam aceasta scurta evocare.
(Florian BICHIR)

"Delfinul" intra in lupta

La declansarea celui de-al doilea razboi mondial, Fortele Navale Romane nu dispuneau decat de un submarin, "Delfinul", construit la Fiume, in Italia, si intrat in inzestrare la 27 iunie 1936. "Delfinul" avea misiunea de a supraveghea porturile si caile de comunicatii ale inamicului. Intre 1939-1940, submarinul a a fost in recunoastere pe coastei Caliacrei, la Cap Emine, a supravegheat raionul Varna, a iesit pe mare impreuna cu nava-baza "Constanta". Activitatea de lupta a "Delfinului" a inceput in seara zilei de 22 iunie 1941, sub comanda capitanului Constantin (Bibi) Costachescu, printr-o misiune de supraveghere, in largul portului Constanta, in afara barajelor de mine. In ziua de 27 iunie, in zona Tuzla a observat plutind centuri de salvare, scanduri si plute, care, probabil, erau obiecte de pe distrugatorul sovietic "Moskva", scufundat cu o zi inainte. A doua misiune (misiunile submarinelor sunt cunoscute si sub denumirea de "cruciere"), sub comanda capitanului Constantin Lungu, a avut loc in perioada 10-20 iulie 1941, pe langa coastele Caucazului, in zona Altodor-Feodosia-Novorossiisk, si avea ca obiectiv atacarea si distrugerea navelor de transport sovietice. La plecare, in zona Mangalia, a intalnit un submarin inamic, dar a evitat lupta, intrand in imersiune. In drum spre Novorossiisk, pe 14 iulie s-a sustras observarii unui hidroavion si a unor nave de lupta sovietice. La intoarcerea din misiune, la suprafata, a intalnit un submarin sovietic, dar valurile foarte mari le-au impiedicat sa se atace reciproc.

Intre Crimeea si Caucaz

Comandamentul Fortelor Navale Maritime avea informatii despre prezenta unor nave militare sovietice in apele Odessei, astfel ca in cea de-a treia cruciera,  inceputa la 12 august, sub comanda capitanului Constantin Costachescu, "Delfinul" avea ca misiune atacarea transporturilor de la/spre Odessa. Raionul de actiune a fost fixat intre Cap Tarkan si Cap Sarici. Cat a patrulat, a fost de mai multe ori descoperit de hidroavioane si vedete. Misiunea a luat sfarsit la 20 august. In timp ce naviga la suprafata, spre locul de intalnire cu escorta, a descoperit, la SE de farul Constanta, periscopul unui submarin (s-a aflat mai tarziu ca a fost submarinul M33, comandat de cpt. lt. D. I. Suhov). Lansand o torpila, care a trecut prin pupa "Delfinului", M33 a iesit cu turela la suprafata. "Delfinul" a deschis foc asupra turelei lui M33, insa fara rezultat. O noua cruciera a "Delfinului" s-a desfasurat pe coastele Caucazului, intre 3-19 septembrie 1941, cu urmatoarea misiune: "atacul cailor de comunicatii in bazinul estic al Marii Negre, eventual bombardarea coastei cu tunul in ultima zi a crucierei". La 9 septembrie, i s-a oferit ocazia sa atace crucisatorul sovietic "Komintern". Comandantul a manevrat pentru a lua drum de atac, insa a fost stanjenit de stancile de sub apa. Conform instructiunilor Flotei, a renuntat, in mod justificat, la executarea atacurilor.

In toiul luptelor

La 2 noiembrie, submarinul a fost trimis in cea de-a cincea cruciera, pentru a impiedica transporturile sovietice spre Sevastopol. In dreptul Mangaliei, a intalnit la suprafata un submarin sovietic, care isi incarca bateriile de acumulatori. Vizibilitatea s-a inrautatit, ingreunand ocuparea pozitiei pentru lansarea torpilelor. In drum spre zona de actiune, s-a sustras observarii si atacului unui hidroavion. La 5 noiembrie, in timp ce patrula in zona Capului Altodor, a atacat cu torpile si a scufundat nava de transport "Uralea", de la 1975. tone. In urmatoarele opt ore, "Delfinul" a suportat nu mai putin de 23 de atacuri din partea fortelor navale sovietice, inregistrandu-se intre 80 si 90 de explozii de bombe antisubmarine. Dupa ce atacurile au slabit in intensitate, submarinul s-a indreptat spre coasta Anatoliei. In largul Capului Iasun a fost surprins de o furtuna puternica. La 27 noiembrie a intrat in baza. Crucierele a sasea si a saptea, prevazute pentru a intercepta si ataca navele inamice care efectuau transporturile de evacuare din Crimeea spre Batumi au fost intrerupte de furtunilor puternice. Timpul nefavorabil din iarna 1941-42 a intrerupt misiunile submarinului, intrat in revizie tehnica. Ele vor fi reluate la 18 mai 1942, cand, "Delfinul", sub comanda locotenent-comandorului Corneliu Lungu, a plecat in cea de-a opta cruciera spre Sevastopol si Cap Sinope. Cea de-a noua (si ultima) cruciera a "Delfinului" s-a desfasurat tot in zona Yalta. Acolo s-a constatat ca sovieticii intarisera apararea antisubmarina, aeriana si navala, "Delfinul" vazandu-se obligat sa stea mai mult in imersiune. Cea de-a patra zi (1 iulie 1942) a reprezentat un adevarat examen de profesionalism, dar si un iad. Descoperit de fortele sovietice, asupra submarinului s-au aruncat, de la ora 8.00 si pana la 10.30, 95 de bombe antisubmarine; in jurul orei 13.00, alte 20; intre orele 19.20-20.00 au cazut in apropierea sa 82, iar alte 35 ceva mai departe. Cruciera a luat sfarsit la 3 iulie 1942. Cu o tehnica invechita si uzata, cu avarii importante pricinuite de furtuni si bombardamente, in noiembrie 1942 a fost scos din starea de operativitate si trimis, pentru reparatii capitale, la Santierul Naval din Galati.

"Rechinul" si "Marsuinul"

Intre noiembrie 1942 si aprilie 1944, flota romaneasca nu a dispus de nici un submarin operativ. In mai 1943, cele doua submarine, S1 si S2, la care se incepusera lucrarile in 1938, la Santierul din Galati, au fost lasate la apa (S1 - "Rechinul", la 5 mai, iar S2 - "Marsuinul", la 25 mai). Submarinul "Rechinul" facea parte din categoria submarinelor mijlocii. La 20 aprilie 1944, a plecat intr-o cruciera de antrenament in largul coastei Anatoliei, in zona Eregli-Trebizonda. Pe parcurs misiunea s-a transformat intr-una de lupta. In zona  Batumi, submarinul a constatat o activitate intensa a navelor de patrulare. Din cauza cetii si a apararii antisubmarine puternice, urmarirea si contactul cu tintele au fost intrerupte, la 25 mai revenindu-se la baza. Cea de-a doua cruciera a "Rechinului" s-a desfasurat intre 15 iunie si 29 iulie, de-a lungul coastei caucaziene, cu misiunea de a ataca transporturile si navele de lupta din zona. "Rechinul" a fost de mai multe ori descoperit si bombardat. "Marsuinul" a fost lansat a ajuns la Constanta in iulie 1943. Prima misiune a fost tot o cruciera de antrenament, intre 11-27 mai 1944, in raionul Eregli-Trebizonda. Ulterior, ea s-a transformat intr-una de razboi, cu misiunea de a supraveghea portul Batumi. In prima zi de mars, a fost descoperit de un avion propriu, care l-a confundat cu un submarin inamic. A fost bombardat de fortele antisubmarine cu 420 de bombe.

Submarinele confiscate de sovietici

La 23 august 1944, Marina Regala a Romaniei avea in compunere 7 submarine: cele 2 romanesti ("Rechinul" si "Marsuinul") si 5 submarine italiene mici, constituite intr-un grup separat, cu echipaje romanesti. Mini-submarinele italienesti erau de tip CB, puteau sa faca misiuni de observatie la doar 30 de mile fata de coasta, dar numai doua erau operationale la 1 iulie 1944. Unul dintre aceste submarine a fost scufundat in urma atacului aerian sovietic asupra Constantei din 20 august 1944. Valoarea submarinelor romanesti a fost dovedita in clauzele conventiei de armistitiu semnate la 12 septembrie 1944, prin care Romaniei i se interzicea sa posede astfel de forte. Imediat dupa 23 august, mai exact pe 14 septembrie 1944, cele trei submarine romanesti ("Delfinul" redevenise functional), dar si cele italiene, au fost confiscate brutal de sovietici. "Delfinul" a primit numele de Submarinul sovietic "TC-3", fiind singura nava inapoiata Romaniei in 1957, cand a fost topita. "Rechinul" a intrat in Flota sovietica in 14 septembrie 1944, cu numele de submarinul "TC-1"; la 4 august 1947 i s-a schimbat numele in "H-39", iar la 16 septembrie 1949 in "C-39". A fost scos din functiune la 3 iunie 1951. "Marsuinul" a intrat in Flota sovietica cu numele "TC-2", ulterior "H-40" si "C-40", fiind scos din uz in 8 decembrie 1950.
Noul "Delfin" sta la chei
Marina Militara Romana dispune si in prezent de un submarin - "Delfinul" - care este  succecesorul primului submersibil romanesc. Istoria actualului submarin "Delfinul" a inceput in anii '80, cand Ceausescu a ordonat achizitionarea unui submarin de la partenerul nostru de atunci, URSS. Guvernul  a lansat comanda in 1985 si s-a optat pentru un submarin de atac din clasa KILO. Santierul naval Nizi Novgorod, aflat pe Volga, la 400 km SE de Moscova, a demarat lucrarile imediat. Doua echipaje romanesti au fost trimise la cursuri de pregatire in URSS. Receptia submarinului a avut loc in august 1986. Submersibilul a fost adus pe Volga si pe canale, pana la Sevastopol. Din pacate, submarinul nostru nu mai este operational din 1995, spre disperarea zecilor de submarinisti. Acumulatorii cu care se alimenteaza propulsorul electric au ajuns la epuizare, iar inlocuirea acestora nu s-a facut din lipsa fondurilor. Conform specialistilor, suma necesara repunerii sale in functiune se ridica la 22 milioane de dolari, cam un sfert din costul de achizitie al submersibilului. Exasperarea ofiterilor submarinisti a ajuns la culme cand, anul acesta, ministrul apararii, Ioan Mircea Pascu, a anuntat ca submarinul "Delfinul" nu intra in vederile moderne ale marinei militare si ca in curand, ca urmare a unor acorduri, submarinele vor disparea din Marea Neagra! Adica turcii, ucrainienii si rusii, la chemarea ministrului roman, isi vor distruge cu frenezie submarinele?! Unii au propus vinderea submarinului, dupa model bulgaresc, desi nu este deloc o arma depasita. "Delfinul"  din clasa KILO are un deplasament de 2325 tone la suprafata, 3076 tone in imersiune, lungime 74,3 m, latime 10 m si pescaj 6,6 m. "Delfinul" poate ambarca 18 torpile sau 36 de mine si dispune de patru tuburi lansatoare. Submarinul dezvolta o viteza de 10 noduri la suprafata si 20 in imersiune, are o autonomie de 6.000 de mile marine la o viteza de trei noduri. Adancimea maxima de coborare este de 240 m. "Delfinul" este un submarin classic, cu propulsor electric.

DIN VIATA UNUI FOST SUBMARINIST


Scufundarea distrugatorului sovietic "Moskva"

In anul 1940  am intrat in Scoala Navala din Constanta, pe care am absolvit-o la 10 mai 1942, obtinand gradul de Aspirant de Marina. La intrarea noastra in razboi, elev fiind, am facut practica "pe viu", ca tunar pe distrugatorul "Regina Maria", participand la lupta navala din 26 iunie 1941, impreuna cu distrugatorul "Marasesti", batalie care s-a terminat prin scufundarea distrugatorului sovietic "Moskva"[...]. Doua noi submarine, "Rechinul" si "Marsuinul", in ale caror proiecte au fost introduse ultimele realizari tehnice in domeniu, se aflau in constructie, in anul 1942, la Santierul Naval din Galati...

Prima misiune a "Rechinului"

In aprilie 1944, submarinul "Rechinul" a fost declarat apt pentru a fi trimis in misiune. O misiune submarina in Marea Neagra, in perioada respectiva, diferea substantial de orice misiune similara desfasurata pe alte teatre de operatiuni navale. Angajarea intr-o confruntare deschisa presupune prezenta fata in fata a doua forte navale inamice, ceea ce in anii 1943/44, in Marea Neagra, nu putea avea loc, deoarece URSS, pierzand temporar teritoriul din hinterlandul tarmului nordic al Marii Negre, nu mai avea nevoie sa efectueze transporturi maritime de trupe si materiale. Ca o consecinta, submarinele romanesti si germane din zona, la prima vedere, nu-si justificau prezenta, caci URSS isi retrasese toata flota militara din bazinul Marii Negre, precum si ceea ce ii ramasese din flota comerciala, in porturile Batumi, Gagri, Ghelengic, Poti si Novorosiisk, de pe tarmul rasaritean al Marii Negre, pentru a o proteja si a o pastra intacta. In aceste conditii,
submarinului "Rechinul" i s-au repartizat pentru supraveghere si atac diverse zone ce controlau intrarile si iesirile din porturi. Aceasta activitate meticuloasa, de prezenta continua in "coasta" inamicului, intr-o zona care ii apartinea si unde-si organizase o permanenta supraveghere, prin toate mijloacele ce le avea la dispozitie, ne impunea, ca prima masura de aparare, necesitatea de ne feri sa ne fie detectata prezenta in zona.

70 de zile de misiune sub apa

Toate acestea in conditiile in care durata zilnica de iesire la suprafata, pentru ventilatie, refacerea rezervei de aer comprimat si reincarcarea bateriei de acumulatori, nu trebuia sa depaseasca 2-3 ore de noapte innourata sau fara luna. In majoritate, aceste iesiri la suprafata pentru realimentare erau urmate de o riposta a vanatorilor de submarine, care erau o prezenta continua in zona, si care-si reglau grenadele anti-submarin sa explodeze la adancimi de 20-80 de metri, pentru a baleia spatiul pe orizontala si verticala. In perioada celor circa 70 de zile de misiune in zona, timp in care am schimbat in permanenta amplasamentul si practic am "zavorat" intrarile si iesirile din porturile supravegheate, am fost detectati de cateva zeci de ori, de fiecare data urmand bombardamente in adancime, uneori cu efecte dramatice asupra submarinului, dar care au fost suportate cu incapatinare, ramanand in zona pe toata durata ordonata a misiunii. Efectele acestor grenadari nu erau de neglijat si nici usor de suportat. Urmare a unor explozii violente produse in apropierea submarinului in imersune, a fost redusa rezerva de apa potabila,  sub control strict, la circa 0,3 litri per om si zi, timp de 20 de zile. Intr-o situatie similara, infiltrarile de apa de mare si contactul lor cu reteaua de curent continuu a submarinului a produs, prin electroliza, vicierea aerului din submarin pana la limita asfixierii, ceea ce a determinat o iesire riscanta la suprafata, in plina zi, pentru a realiza o ventilatie fortata. Imi indrept gandurile catre acei camarazi de arme, unii in viata, altii plecati dintre noi, carora le pastrez cu respect o amintire si o recunostinta vie, indiferent daca era comandantul submarinului, Comandorul Corneliu Lungu, sau timonierul Tarigradeanu, sau mecanicul sef Cpt. Witty, sau maistrul torpilor Radu, sau secundul Locotenent Argeseanu, sau maistrul telegrafist Geanoglu

Cdor. ( R ) Ing. Alexandru Greceanu

Păi să începem cu o scurtă istorie a submarinelor românești:

...o poza cu portavionul chinezesc,

Până la urmă rușii au construit alt submarin în locul Kursk-ului sau au lăsat-o baltă? Care erau tehnologiile testate cu submarinul ăla? Se vorbea acum câțiva ani de o torpilă supersonică sau ceva de genul...

Desi s-a recunoscut ca 2 submarine americane (USS Memphis SSN-691 si USS Toledo SSN-769) si unul britanic (HMS Splendid S106) se aflau in zona exercitiilor ,concluzia tuturor anchehetelor oficiale si independente a fost ca o torpila defecta a cauzat dezastrul.Teorii ale conspiratiilor vor exista intodeauna dar bunul simt ne spune ca nici un fel de coliziuni oricat de puternice nu vor putea  explica cele doua explozii inregistrate pe seismografe.

Până la urmă rușii au construit alt submarin în locul Kursk-ului sau au lăsat-o baltă? Care erau tehnologiile testate cu submarinul ăla? Se vorbea acum câțiva ani de o torpilă supersonică sau ceva de genul...

Torpilele erau mai vechi pe acest submarin, de aici si teoria ca s-ar fi defectat una dintre ele. Ca tehnologii noi, eu am citit pe undeva ca era vorba de un nou sistem de propulsie. Foarte silentios si fara elice. Apa era tracuta prin niste dispozitive si "impinsa" creind forta de propulsie a submarinului. Nu prea cred, dar asa scria p-acolo.

Propulsie magneto-hidro-dinamică. Am citit cândva un articol pe tema asta în revista Science&Vie pe vremea când tehnologia în cauză era la începuturi și promitea mult.