Realitate sau iluzie?

Am deschis acest topic aici pentru ca se tot discuta despre puncte de vedere diferite si viziuni diferite.

1. Eu am in fata un monitor. Imaginea de pe retina este preluata de nervii optici, trimisa intr-o anumita zona a creierului, codata in impulsuri electrice. Eu percep imaginea in creier, datorita acelor impulsuri electrice. Aici avem doua variante:

a.  Cu ochii inchisi, se palica acelei parti ale creierului impulsurile electrice care ar determina vederea unui monitor. Atunci voi vedea acel monitor cu ochii inchisi
b. Cu ochii deschisi mi se aplica impulsurile electrice corespunzatoare unui mar, dar in acelasi timp am in fara monitorul. Ce voi vedea? Ambele banuiesc. Care dintre ele e reala?

2. Cu ochii inchisi, conectat la un aparat (nu conteaza daca un astfel de aparat exista sau nu, e doar un "thought experiment"), mi se aplica semnalele electrice pe care le-as fi avut de-a lungul intregii mele vieti si pana la final. Astfel as putea sa imi vad viata, sau cel putin o varianta a ei, cea codata prin impulsuri electrice. Este acest lucru real sau nu?

3. Cum disting care viziune despre realitate este cea mai buna? Care sunt criteriile dupa care apreciem realitatea? Oare cel care a elaborat criteriile nu a procedat conform viziunii lui subiective despre realitate?

4. Am in fata ochilor o femeie urata. Mi se aplica niste semnale electrice astfel incat o vad frumoasa si corespunzatoare criteriilor mele. Presupunand ca ma indragostesc de ea, este acest lucru real? Ma indragostesc de ea sau de propriile mele proiectii?

Edited by landscape10, 18 December 2006 - 21:01.

ce-ai fumat?  

sau te-ai uitat la filmele 'What the bleep'?  

 the_barzaune, on Dec 18 2006, 21:07, said:

What the bleep e pseudostiinta, it sucks.

PS: Tu de ce crezi ca am deschis threadul asta la Religie?

 landscape10, on Dec 18 2006, 11:59, said:

da, interesant subiect, realitate obiectiva versus realitate subiectiva.
intrebarea este insa:nu cumva tocmai diferenta de perceptie individuala a realitatii obiective sa zicem("ceea ce este" asa cum este, neutru ca si valoare de judecata) da savoare si fun-ul interactiunii umane? pentru ce ne-am mai inflacara, iubi si critica, supara si bucura daca nu am avea niste reflectari personale a realitatii pe care apoi, ca niste copii, le sustinem ca si cum ar fi pareri si valori absolute?....

a-propos de faptul ca cel care elaboreaza teorii si criterii este el insusi supus de fapt subiectivitatii, de multe ori am impresia ca multe sisteme si teorii explicative sunt rezultatul incercarii unor indivizi de a-si explica/justifica propriul sistem de valori si prorpiile alegeri.....freud este un exemplu. totusi unele idei ale sale sunt confirmate de catre o majoritate de subiecti.  cioran, iarasi, s-a folosit de scris ca si terapie, pentru a-si exhiba proprii demoni, vorbind despre sinucidere pe care el nu a facut-o niciodata insa pe cand numerosi altii care l-au citit au au avut tendinte suicidare si chiar succes....

cred ca nu stim mare lucru despre "ceea ce este" dar jonglam cu teorii iar problema apare cand credem ca sunt finale si fara drept de apel!

Pe langa vaz mai sunt si alte simturi: pipaitul, mirosul, auzul, gustul. Realitatea se percepe din cumularea celor cinci simturi.
Gandeste-te in special la orbi. Lor ce impulsuri electrice li se aplica?
Ma refer la cei care s-au nascut asa.

Edited by Laberta, 18 December 2006 - 21:17.

fiecare percepe realitatea usor diferit, insa in mare toti o percepem la fel.
ceea ce poti simti, vedea, gusta, auzi etc aceea este realitatea pt tine. pt ca noi percepem lumea din jurul nostru prin intermediul organelor de simt, respectiv creier si acestea dupa cum s-a demonstrat sunt foarte usor de inselat.

1.  Greu de spus.
2.  Ai memoria vieții tale de pînă atunci.  Probabil vei fi puțin confuz, dar pînă la urmă te prinzi ca aia reală e aia care a avut și sunet
Serios; greu de spus.
3.  Dacă ai timp de introspecție, cea cu mai puține contradicții.  Dacă nu, care-ți place mai mult (sau mai puțin, pentru anumite categorii de posibili pacienți într-un institut de specialitate).
4.  Nu exista femeie urîtă.  Dragostea nu e obiectivă.

@landscape, la punctul 4, cel cu femeia urata: te indragostesti de o imagine indusa, care
n-are nicio legatura cu realitatea obiectiva.
Si apropo, uratenia este unica, frumusetea are mai multe fatete. Ca adevarul si minciuna.

eu nu cred ca vrea cineva cu adevarat sa -si raspunda la astfel de inrtebari...pentru ca in momentul in care incepe sa isi raspunda, realizeaza ca foooooooooarte mare parte din "realitate" este o reflexie extrem de subiectiva. si ca atare , fericirea, dragostea, tristetea etc sunt un raspuns subiectiv la niste fapte more or less neutre. evident, in functie de contextul social si cultural in care se afla, unele vor fi investite drept fericire - bani,putere, femei misto,  iar altele drept nefericire- trabant, garsoniera, etc

si atunci realizand asta, ar intelege ca el este singurul responsabil de starile lui si atunci iarasi ar trebui sa deduca ca sta in puterea sa schimbarea si crearea a ceea ce-si doreste (stiu, suna un pic a a-la anthony robbins si new age stuff  dar asta e concluzia logica)...si atunci normal ca e cam trist ca nu mai are pe cine sa dea vina pentru nereusite  si ca de fapt este propriul sau dumnezeu...si pe foarte multi ii inhiba aceasta idee, de asumare practic a propriului lor destin...

deci sa nu te mire daca traficul pe acest thread va fi unul redus....oamenii vor sa se conformeze in mai mare masura decat sunt obligati!  

p.s. nu stiu de ce cuvintele "putere" si "mire" sunt subliniate cu albastru si fac trimitere la alte linkuri softpedia, nu era intentia mea, e ceva din softul softpediei probabil

Edited by Shari, 18 December 2006 - 21:53.

 Shari, on Dec 18 2006, 21:39, said:

Despre ce vorbești?  Cred că e o iluzie.


La mine și "vina" e ad.  Probabil o să ne obișnuim.

Bune intrebare sau intrebari. Putem sa stim noi sigur ca realitatea asa cum o percepem noi este adevarata? Nu prea. Da este cea mai viiabila varianta. Asa credem noi ca este. Vai ce credinciosi suntem....

 davidboy, on Dec 18 2006, 22:16, said:

Credem sau nu credem, important e sa nu pierdem nordul.

Quote

Potrivit stiintei materialiste, te îndragostesti de o structura de atomi fara culoare, miros sau gust si mai ales fara suflet.



Sa zicem ca stiinta materialista are dreptate. Lumea, universul e o mare structura de particule.

Viziunea noastra despre lume ar fi data de acele vibratii generate de corpurile fizice care au intrat în raza noastra de perceptie si de sarcinile electrice care au circulat prin neuronii nostri plasmuind tot felul de cuvinte, idei, amintiri si alte iluzii.


Mai exista si varianta sa credem ca exista un Principiu al existentei viu si rational, care a creat totul si controleaza totul si care a dat în constiinta fiintelor vii create de El senzatiile existentei acestei lumi materiale.

 Ramunc, on Dec 18 2006, 23:03, said:

Si cum vedem care viziune este cea corecta? Care sunt criteriile?

 landscape10, on Dec 18 2006, 21:11, said:

ca sa se contreze iar lumea la nesfarsit si inutil;
pana ajunge fiecare user rezemat in baston si senil.

Quote

Daca Principiul existentei exista, ne va da un semn.

Dar trebuie sa luam decizia sa renuntam la viata egoista pentru a începe o viata exclusiv în slujba Lui.
Semnul poate sa vina si în lipsa deciziei dar alegerea noastra trebuie sa fie înteleapta: daca alegem sa ne traim viata de acum anii vor zbura si ne vom trezi fara roade în fata mormântului. Daca vom renunta la viata de acum ne vom trezi în fata mormântului fara regrete (în caz ca nu exista nimic dincolo) sau chiar vom dobândi vesnicia fericita.

 Ramunc, on Dec 18 2006, 14:24, said:

ce te face sa crezi ca daca exista un principiu al existentei, va da si semne?? si chiar si daca ar da semne, crezi ca va fi usor sa le recunoastem??

vad aici o insiruire de :
-proiectii- cum ca ar exista un pricipiu al existentie inzestrat cu dorinte si caracteristici umane;
-complex de vinovatie si nevoie de sacrificiu  -"in slujba lui" "renuntare la viata egoista" "renuntare la viata de acum" precum si
- frica de a ne asuma propria vremelnicie si ca atare speranta intr-o "vesnicie fericita". iata ingredientele unei viziuni subiective in a reflecta realitatea , in mare parte rezultatul influentei  sistemului cultural impregnat pana la refuz de astfel de ..."principii"

Quote

Cred ca trebuie sa fim deschisi spre orice posibilitate. Iar daca Principiul existentei exista si  vrea sa ne dea un semn, va avea mijloacele sa ne dea semnul potrivit.

Quote

m"

Poti s-o iei asa dar poti s-o iei si cum am zis eu. Ce e mai logic sa faci: analiza care ai facut-o sau experimentul sugerat de mine?

Quote

'Asumarea vremelniciei' e un nonsens. Fata de cine avem datoria sa ne asumam vremelnicia?

Daca negi ceva ar trebui si sa oferi ceva mai bun. Ce oferi?