Dacii si Romanii vorbeau o limba asemanatoare?

Magister_militum, on 3rd April 2011, 19:48, said:

Serios?
Adica zau bobocule, pardon, sa te intreb si eu un lucru: inainte de sec 19 limba romana era delatinizata, de s-au apucatara aia sa o relatinizeze?

Crugasic, on 3rd April 2011, 18:13, said:

Ce propaganda catolica mai nene? Pai citeste ce scriu cronicarii moldoveni sau ce zice cantemir, si ei tot propaganda catolica faceau? Da aromanii de ce isi zic "armani", nu vine de la romanus? Dar taranii nostri de ce iti ziceau romani/rumani, nu tot de la vechii romani sau si ei tot propaganda catolica faceau?

Crugasic, on 3rd April 2011, 18:13, said:

Hai nu ma innebuni! Cum sa nu existe? Nu doar ca aceasta traditie e amintita de cronicari dar inca mai exista in folclor, ia vezi ce zice plugusorul de "badica Traian", cine o fi ala?

"Astfel astazi moldovenii, muntenii, valahii transalpini, mysienii, basarabenii si epirotii se numesc pe sine cu totii cu un nume cuprinzator nu ?valahi? ci ?romani?, iar limbii lor neaose îi spun ?romana?.?

(Dimitrie Cantemir, Historia Moldo-Valahica)

Cronicarul anonim cum zice despre vlahii din panonia ca sunt "pastorii romanilor". Dar ce argument mai puternic vrei decat pastrarea numelui de roman de la romanus?

Crugasic, on 3rd April 2011, 18:13, said:

Tine tu cont ca au colonizat dar inca nu ai aflat tu. Ia zi-mi romanii din Transnistria or fi urmasii tyragetilor in opinia ta?   

Crugasic, on 3rd April 2011, 18:13, said:

Pai tocmai ca suntem foarte latini in mentalitate si obiceiuri. Ai auzit tu danezi, englezi sau nemti sa se certe cum se cearta romanii sau italienii? Se vede de la o posta diferenta dintre caracterul anglo-saxon si cel latin iar noi ne incadram bine la ultimul. Ceea ce nu e nicio surpriza pentru nimeni.

Crugasic, on 3rd April 2011, 18:13, said:

Si ia lumineaza-ne cum trebuie sa fii roman? Sa mergi in toga pe strada si sa saluti cu ave caesar?   Iti dai seama ca esti ridicol?

Crugasic, on 3rd April 2011, 18:13, said:

Masura aia foarte mica era ceva mai mare.

Studiul onomasticii, religiei și culturii materiale a coloniștilor ne arată că aceștia sosiseră din Italia, Illyricum, Thracia, Noricum, Pannonia Germania, Moesia, Asia Mică, Africa, Syria, Egipt. Majoritatea proveneau însă din provinciile europene occidentale vorbitoare de limbă latină, fiind într-un grad avansat de romanizare în momentul sosirii în Dacia. (asta pentru aia care o tot freaca cu "majoiritatea veneau din tracia").

Populația inițială a Coloniei Ulpia Traiana, întemeiată prin deductio, au reprezentat-o veteranii recrutați în epoca flaviană din Italia și din provinciile romanizate, Hispania, sau Gallia Narbonensis. Procentul de 76% cognomina romane este superior multor orașe și chiar Romei.

http://www2.rgzm.de/...tes/textrom.htm

Cele aproximativ 2200 nume romane atestate în inscripții, reprezintă 75% din întreg patrimoniul onomastic al provinciei Dacia, ele fiind clasificate în două categorii: republicane și imperiale; cele republicane erau purtate de italici și mai ales de descendenții acestora sau de italo-provinciali emigrați în Dacia după cucerirea traiană, în timp ce numele imperiale erau purtate de provincialii încetățeniți în sec. I-II și începutul sec. III în exteriorul și îndeosebi în cadrul provincial daco-roman. În condițiile declinului economiei romane, Dacia exercită o atracție firească și puternică pentru italici. În această situație, mulți dintre italici au preferat să vină în provincie, ale cărei bogății erau bine știute, date fiind relațiile comerciale anterioare cuceririi traiane. Pentru definirea și catalogarea cât mai exactă a italicilor așezați statornic sau doar temporar în Dacia, cercetătorul N. Branga a repartizat onomasticile romane republicane atestate în inscripțiile nord-dunărene; s-au înregistrat 712 persoane purtătoare de gentilici republicane și derivate ale acestora, majoritatea statornici în Dacia și doar câteva zeci fluctuante. Dintre acestea doar 114 sunt italici, diferența de 598 constituind-o descendenții italicilor colonizați de Caesar și Augustus în vechile provincii din Orientul și Occidentul imperiului, cu deosebire în Illyricum (Dalmația, Moesia, Pannonia și Noricum) veniți pe pământul Daciei după cucerirea romană. Majoritatea italicilor din Dacia provin în primul rând din Roma, întreg Latinum-ul și Campania, apoi din Umbria, Etruria, Picenum și Sanium (circa 62,63%), deci din leagănul romanismului; prin originea și puritatea culturii lor latine aceștia au constituit fermentul cel mai activ și eficace în procesul istoric al romanizării Daciei.
http://www.docstoc.c...lui-daco-moesic

Asa ca avem si sange latin de la mama lui.

Insa ce nu vreti voi sa pricepeti este ca romanii nu erau un trib ca sa vorbim de puritate a sangelui, romanii erau o populatie diversa sub aspect genetic si al backgroundului. Nu pricepi ca daca unul avea stramosi daci dar vorbea latina si mai si activa in armata romana, el era roman, nu dac. Asa gandeau stramosii nostri incat se numeau pe sine romani si nu daci.

ego_zenovius, on 3rd April 2011, 21:20, said:

N-ai cu cine, oricat le spui de scrierile in limba romana mai vechi de sec. XIX sau de limba vorbita in popor sau a romanilor din serbia, imuni la neologismele latine, ei tot ca surda in hora ii dau inainte cu "relatinizarea".
In limba veche gasim chiar mai multe cuvinte latine (gasim si multe slave desigur). Erau cuvinte ca baso in loc de sarut, "june" in loc de tanar, "oliva" in loc de maslina, "ai" in loc de usturoi si altele provenite din latina veche, azi iesite din uz.

Edited by turcoctonul, 03 April 2011 - 20:40.

ego_zenovius, on 3rd April 2011, 21:20, said:

Ca limba romana a fost relatinizata imbogatita cu neologisme franco-italiene in sec. 19? Pai si asta e un lucru arhicunoscut.

turcoctonul, on 3rd April 2011, 21:34, said:

Nu ma acuza aiurea. Stii foarte bine ca nu ma atrag teoriile cu "identitatea prefabricata a românilor".

Edited by Magister_militum, 03 April 2011 - 20:44.

Magister_militum, on 3rd April 2011, 21:39, said:

Neologisme latine (institutie, curte, stat, salubritate etc.) au intrat in toate limbile (engleza are si ea destule) moderne, relativ recent, dar asta nu inseamna ca a schimbat caracterul vreunei limbi. Daca in engleza avem o multime de neologisme latine (institution, school, etc.) nu inseamna ca engleza a devenit din limba germanica, o limba latina. Asa ca poti sa faci abstractie de neologisme, ele nu schimba esenta unei limbi.

turcoctonul, on 3rd April 2011, 20:34, said:

Ca sa nu mai vorbim de toti acei calatori straini din sec 16, 17, 18 (deci inainte de "relatinizarea" din sec 19) - putini din ei rateaza ocazia de a consemna (uneori cu mirare) caracterul latin al limbii noastre, asemanarea ei cu latina si celelalte limbi neo-latine.

Pentru Magister - cam ce crezi tu ca ar fi de "relatinizat" in scrisoarea lui Neacsu, daca dai la o parte formulele standard slave (I pak, I bog te veselit, etc) Hai, ca sa nu te obosesti prea tare, iti spun ca s-a mai facut candva pe acest forum statistica cuvintelor din scrisoare - scorul a fost net in favoarea celor de origine latina.

ego_zenovius, on 3rd April 2011, 21:51, said:

Vezi ca si tu ai gresit tinta. Am folosit un termen gresit in formularea mea, si acum sariti pe mine ca as nega caracterul latin al limbii romane premergatoare secolelor 18-19. Hai ca sunteti hazlii tu si turcoctonul.  

turcoctonul, on 3rd April 2011, 21:34, said:

1. 2200=75% -> mai sunt inca 25% sau 700 de nume consemnate care n-au nici o treaba cu romanii. Totalul de nume (adică persoane) consemnate in inscriptii din Dacia ar fi undeva la 3000. Adică, 3000/165 -> in medie, 18 pe an   Să tot faci statistici pe eșantioane așa vaste.
2. De la 2200 la 114 e o oarecare diferentă. Si o diferenta si mai mare intre 3000 si 114. Cu alte cuvinte: dacă n-ai înțeles bine, nume de romani italici se găsesc în număr de 114 din 3000. 3%, exact cum v-am mai spus deja.
3. 2200-114 = ~2100 de persoane romanizate la un moment dat. Adica, liberti, peregrini si auxiliari veterani... Pentru pertinenta, cercetarile ar fi trebuit sa nu depaseasca anul 212, dupa care lucrurile devin foarte cetoase in privinta asta.
4. In chiar documentul pe care l-ai citat se mentioneaza totusi concluzia lui Branga (la pag. 5): "romanitatea s-a plasmuit prin latinizarea si incetatenirea peregrinilor, nu prin imigrarea de mase romanice". Un om onest citat in mod ne-onest.

Edited by leogoto, 03 April 2011 - 23:19.

Toate povestirile care ne vin de la calatorii occidentali din secolele XVI-XVII ne arata cum acestia din urma s-au mirat foarte tare de apropierea limbii pe care o vorbeau valahii cu limbile neolatine. De aceea, aia i-au intrebat pe cei din norod unde au avut confirmarea ca si-au spus ei insisi intotdeauna "romani",pe cand etnonimul de "valah" li l-au dat altii.
De altfel chiar si termenul de "ruman" pentru taranul fara pamant este destul clarificator in acest sens: este o amintire a vechiului regim de proprietate al autohtonului de origine latina, regim de serbie pe care i l-a impus barbarul: slav sau turanic.
Asa cum italicilor nu li s-a mai dat drept de a poseda pamant si de a purta arme cand au venit primii barbari in peninsula: se intelege asta foarte bine din regimul funciar al peninsulei din vremea longobarzilor.

Mount_Yermom, on 3rd April 2011, 18:25, said:

În toate limbile pentru care există o literă separată pentru sunetul Î, această literă are legătură cu I, nu cu A.

Rusă: ы
ь nu e o literă, ci un semn care arată înmuierea sunetului următor, deci a lui i
La transliterarea textelor rusești în alfabet latin, litera ы este transcrisă ca ca î în romînă, și ca y în alfabetele limbilor vestice.
De ex. Черныше́вский => Cernîșevski (ro) => Chernyshevsky (eng)

Poloneză: y

Kurdă: i

Turcă: ı (i fără punct)

Alfabetul Fonetic Internațional: ɨ (i barat)
AFI (International Phonetic Alphabet) este folosit de lingviștii din toată lumea pentru transcrierea precisă a sunetelor

În ce privește "proveniența suspectă" din I a lui Î, aici este din nou efectul propagandei latinomane din școlile romînești. Aberația asta cu "î din a", impusă de latinomani de 200 de ani încoace, a avut efectul de a-i face pe unii romîni să respingă evidența științifică (cea care îl leagă pe î de i) și să îmbrățișeze minciuna propagandistică (cea care îl leagă pe î de a). Un popor care a ajuns să pună argumentele propagandistice (afirmarea "latinității") înaintea argumentelor științifice (lingvistice sau istorice) este un popor forțat să trăiască intelectual în secolul XIX și a cărui evoluție spre raționalitate este blocată de propaganda oficială.

ego_zenovius, on 3rd April 2011, 20:04, said:

Studierea configurației genetice nu este limitată la animale. Tot ce poate ajuta la obținerea de date despre trecutul unui popor este important, inclusiv studiile genetice. De altfel de ce lingvistica ar avea relevanță în ce privește istoria unui popor, iar genetica nu? Ambele discipline științifice pot oferi date ce întregesc tabloul despe originea unui popor, deci ambele trebuie folosite.

ego_zenovius, on 3rd April 2011, 20:04, said:

Nu e numai faptul că engleza este necesară azi în multe domenii de activitate. În Romînia există o adevărată obsesie cu limba engleză (o limbă germanică), lucru care nu a existat niciodată în legătură cu vreo limbă romanică vestică. În secolele XIX-XX franceza era o obsesie doar pentru pătura de sus a populației, dar engleza este azi o obsesie pentru toate păturile populației și pentru toate vîrstele. Asta arată faptul că în momentul de față nu mai este nici un interes în Romînia pentru limbile romanice vestice, nici la nivelul populației și nici la nivelul elitelor sau al autorităților culturale. Pentru romînii din Romînia învățarea unor limbi ca franceza, spaniola, italiana sau portugheza este ceva complet inutil, aceste limbi fiind de-a dreptul "sufocate" de engleză. Dacă romînii ar fi avut o "identitate latină" adevărată și nu inventată, atunci ei ar fi trebuit să se opună din toate puterile invaziei de cuvinte englezești în romînă, cu atît mai mult cu cît unele vin pe locuri ocupate deja de cuvinte de origine latină sau romanică.

Magister_militum, on 3rd April 2011, 20:48, said:

Din contră, aceste lucruri nu sînt aproape deloc cunoscute, pentru că în școală nu s-a vorbit niciodată despre adevărata origine genetică a romînilor și nici despre relatinizarea limbii din secolul XIX. Dacă nu mă crezi, întreabă-ți rudele, prietenii, colegii. Propaganda oficială a ținut sub tăcere aspectele controversate ale istoriei poporului și limbii, tocmai pentru ca populația să rămînă spălată la creier și să poată fi manipulată de propagandiști după placul lor.

turcoctonul, on 3rd April 2011, 21:34, said:

Cronicarii moldoveni (Grigore Ureche și Miron Costin) au fost inițiatorii propagandei latinomane. Ei au pus bazele teoriei propagndistice care spune că limba vorbită reflectă originea genetică a poporului. Mai mult, ei au fost primii care au vrut să dopeze "latinitatea" romînilor prin importul de cuvinte latinești și prin modificarea sintaxei limbii romîne pentru a o face mai asemănătoare cu latina. Dimitrie Cantemir a dus mai departe latinomania celor doi cronicari, el fiind de fapt adevăratul precursor al Școlii Ardelene în ce privește manipularea fățișă a istoriei și limbii pentru servirea intereselor propagandistice latinomane.

Cine pune semnul egal între denumirea unui popor și originea sa genetică dă dovadă de reducționism, adică de simplificarea la extrem a evoluției istorice a poporului respectiv. Această abordare poate duce la concluzii greșite, cum ar fi de exemplu ca francezii de azi să fe considerați ca provenind genetic în principal din germani, din moment ce numele poporului derivă de la un vechi trib germanic. Așa și cu romînii, a-i considera ca fiind proveniți genetic în principal din romani este o greșeală, ținînd cont nu numai de importanța factorului autohton (dacii) sau a celui migrator (slavii și alții), dar și de mozaicul etnic al coloniștilor aduși în Dacia după cucerirea romană.

turcoctonul, on 3rd April 2011, 21:34, said:

În tot folclorul romînesc, atît de bogat, există o singură referință la romani, și aia contestată. De fapt nu este nici măcar o referință la romani, ci la împăratul Traian. Însă atenție, în unele versiuni se spune nu de "bădica Traian", ci de "bădica Troian", ceea ce pare o variantă mai aproape de adevăr din punctul meu de vedere. Unii spun că acest colind, Plugușorul, este vechi din antichitate, dar eu cred că mai degrabă este din perioada medievală. În acea perioadă a fost lansată la curțile feudale romînești ipoteza că originea romînilor se află la Troia, o origine pe care și-o revendicaseră de altfel și romanii (vezi poemul epic Eneida). Dar în cazul romînilor originea troiană sprijinea mai degrabă o origine bizantină a romînilor, de unde și alegerea de a se alătura bisericii ortodoxe, nu celei catolice. De la această ipoteză medievală a originii troiene poate că derivă sintagma "bădica Troian".

Oricum, faptul că în folcorul romînesc nu se găsesc referințe clare la romanii antici este indiscutabil. Practic nu există nici un cîntec, legendă, baladă sau povestire în care să se vorbească despre romani ca strămoși ai romînilor. Chiar și acest "bădica Traian" dacă s-ar accepta această versiune a numelui, nu trimite către împăratul roman, cel care era un cuceritor militar, nu un agricultor. Dacă ar fi existat o conștiință a romînilor că descind din romanii imperiali, atunci ar fi existat în folclorul romînesc creații care să vorbească despre războaiele romane și ar fi existat balade despre eroi romani, cu nume latine. În loc de asta, unii din eroii din legendele și baladele romînești au nume clar slave, de exemplu Novac.

Cronicarii moldoveni Miron Costin și Grigore Ureche erau doar niște boieri cu studii în Polonia, nu niște specialiști în istorie și lingvistică. De altfel ei nu nu au încercat să facă cercetări istorice sau lingvistice în Moldova, pentru că nu erau pregătiți pentru așa ceva, ci doar au emis niște opinii personale. Aceste opinii lor sînt cele ale unor amatori, deci nu trebuie pusă bază pe ele. Dacă acești cronicari ar fi avut o pregătire științifică, atunci azi am fi știut mult mai multe despre istoria veche și limba poporului romîn. În loc de asta ei s-au pus în slujba propagandei latinomane. Cronicarii munteni, de exemplu stolnicul Constantin Cantacuzino, au avut o abordare mai rațională a problemei identității romînilor, analizînd cu discernămînt izvoarele istorice, și nu au căzut în plasa propagandei ieftine.

turcoctonul, on 3rd April 2011, 21:34, said:

Sigur, tu poți să susții că romanii au colonizat Moldova (inclusiv cea dintre Prut și Nistru) și Muntenia, dar asta arată doar că pe tine nu te interesează istoria adevărată (bazată pe dovezi concludente), ci istoria inventată de latinomanii secolului al XIX-lea (bazată doar pe aburelile amatoristice latinomane). Iar miștourile de genul "încă nu ai aflat tu" nu țin de o discuție serioasă, unde trebuie să vii cu probe indubitabile, nu cu afirmații fanteziste. Pînă una-alta nici măcar un singur istoric romîn serios nu a susținut vreodată că romanii au colonizat în nordul Dunării și alte teritorii în afară de Oltenia, Banat și Ardeal. Istoria este o știință, adică pentru orice afirmație făcută trebuie aduse dovezi, iar pentru colonizarea Munteniei și Moldovei de către romani nu există nici cea mai mică dovadă.

Romînii din Transnistria pot fi considerați urmașii direcți ai tirageților, atestați în antichitate în acea regiune, însă în nici un caz nu pot fi considerați urmașii direcți ai romanilor, pe care nu i-a atestat nimeni acolo. Nu trebuie uitat că Moldova dintre Prut și Nistru a fost un teritoriu care era încă slab populat chiar și în Evul Mediu, ceea ce a făcut ca domnitori ca Ștefan cel Mare să ofere acolo acte de proprietate unor boieri moldoveni, pentru ca să fie astfel stimulată popularea acelor teritorii cu oameni proveniți din Moldova dintre Prut și Carpați. Transnistrenii de limbă romînă, ca de altfel și cei populația Republicii Moldova sînt deci urmașii acestor coloniști moldoveni, amestecați cu populația autohtonă, care da, poate proveni pe linie directă din tirageții antici, nu însă și din romanii antici.

turcoctonul, on 3rd April 2011, 21:34, said:

Am auzit asta cu "suntem foarte latini in mentalitate si obiceiuri" de nenumărate ori din gura propagandiștilor latinomani, dar nici unul din ei nu a dat vreodată amănunte despre aceste mentalități și obiceiuri latine. Tactica latinomană de vreo 200 de ani încoace este să susțină cu agresivitate niște concepte pe care nu le detaliază, lăsînd să se înțeleagă că ele se justifică automat. Dar evident că nu-i deloc așa. Latinitatea poporului romîn este un concept inventat de latinomani și care nu se sprijină decît pe niște afirmații fanteziste care nu pot fi în nici un fel dovedite, pentru că nu sînt decît niște abureli penibile.

În lipsă de dovezi concrete referitoare la latinitatea poporului romîn, latinomanii s-au agățat de ce au putut, și găselnița lor a fost aceea de a invoca "caracterul latin" al romînilor, manifestat prin certuri vocale și uneori violente. În obsesia lor de a găsi argumente pentru originea latină, latinomanii au făcut însă o greșeală fatală pentru poporul romîn, una din multele astfel de greșeli. Ei au pus semnul egal între latinism și balcanism, lucru care a avut și continuă să aibă consecințe grave pentru modul de a fi al romînilor.

Cu alte cuvinte, latinomanii au încurajat comportamentul balcanic (certăreț, irațional, violent), pe motivul că el este de fapt un comportament latin, care dovedește originea latină a romînilor. Făcînd asta, latinomanii au încurajat răspîndirea "miticismului" din zona lui de proveniență, sudul Romîniei, în toată țara. Unii ardeleni se plîng azi de acest "miticism" care a ajuns dominant și la ei în zonă, uitînd însă că tocmai Școala Ardeleană a dat girul de comportament oficial, latin, acestui tip de comportament aberant ce ține de zona balcanică. Faptul că acest comportament în Romînia nu este de origine latină, ci balcanică, e dovedit de faptul că romînii ardeleni erau în trecut oameni mai liniștiți, mai așezați, mai puțin predispuși către certuri cu ridicarea poalelor în cap. Însă azi, și cu ajutorul neprețuit al latinomanilor, balcanismul prosperă sub masca latinismului în toată Romînia, iar știrile de la ora 5 arată că și Transilvania a fost cucerită de el.

O altă dovadă că certurile violente nu sînt în Romînia de proveniență latină este dată de expresia: "se ceartă ca la ușa cortului". Romînii au perceput din vechime aceste certuri nu ca pe ceva latin, ci ca pe ceva țigănesc. Dacă ar fi să ne luăm după raționamentul latinoman, cum că certurile violente sînt o trăsătură latină, atunci înseamnă că și țiganii sînt de origine latină, mai ales că ei își zic în limba lor Romani, denumire care a fost preluată de limba engleză și încetățenită la nivel mondial. Se vede astfel la ce concluzii penibile și cu urmări neprevăzute duc raționamentele propagandistice latinomane. Dacă țiganii (numiți pe limba lor Romani) ar vrea să se dea latini, atunci ei ar putea să dea ca dovadă stilul lor de ceartă, conform argumentației latinomane.

Si calatorii occidentali care s-au mirat de cum limba valahilor semana cu limba lor ce erau? luasera si ei o bautura destul de bunca incat sa-i faca sa creada ca limba romana era apropiata cu franceza si italiana. Or fi luat luleaua neamtului pe cand treceau prin pricipatele romanesti din acea epoca.
Nu numai ca ma mira asemenea elugubratii de-ale dacomanilor,ci si sunt stupefiat de cum ei,fara nici un fel de cunostinta temeinica intr-ale limbii si ale evolutiei fonetice a acesteia isi dau cu parerea asupra graiului romanesc.

Nu doar ca nu cunosc spiritul adevarat al acestei limbi,ci il iau in batjocura,nestiind ca procedand astfel se discredita pe ei insisi.

Biguitori in actiuni si in ganduri nu-si dau seama de cum se contrazic de la o idee la o alta: prima data vin si spun ca limba daca era foarte similara cu latina si care n-a suferit niciun imprumut de la slavi; a doua oara vin si incearca sa ne faca pe noi sa inghitem idea ca limba romana este una artificiala: creata asa anume incepand din secolul XIX din imprumutarea catorva cuvinte italienesti si fratuzesti sa sune mai latina.

Ridicoli..puerili..

turcoctonul, on 3rd April 2011, 21:34, said:

A fi roman înseamnă să mergi cu sabia în mînă și să cucerești teritorii străine, unde ulterior să impui civilizația și cultura ta. Asta au făcut romanii (dar și romanici vestici ca francezii, spaniolii, portughezii) și asta nu au făcut românii.

turcoctonul, on 3rd April 2011, 21:34, said:

Dacă ai avea o oarecare cultură istorică nu ai mai veni cu astfel de argumente despre originea coloniștilor din Dacia. Toți marii istorici români, de la Xenopol la Iorga și la Giurescu au afirmat că numărul coloniștilor italici ajunși în Dacia a fost foarte mic, dovadă fiind inscripțiile lăsate de aceștia și decretul dat de Traian care interzicea colonizarea folosind populație italică, pentru că Italia nu mai avea la acea vreme exces de populație. Tratatul de "Istorie a Romînilor" al lui C.C. Giurescu discută această problemă pe larg în primul său volum (publicat în 1932). Poți găsi acest tratat în 3 volume de vînzare în librăriile romînești, republicat tocmai pentru că și-a păstrat relevanța, fiind foarte bine scris. Aceleași concluzii despre originea coloniștilor sînt prezentate în toate cărțile de istorie scrise după 1990. Pune în balanță aceste cărți cu articolul la care faci tu referință și vezi de partea cui este adevărul și de partea cui este propaganda.

Pentru a te lămuri și mai bine, am să-ți dau și un citat pe tema asta din tratatul de istorie a romînilor cel mai nou apărut, publicat sub egida Academiei și ajuns la ediția a doua în 2010. Și acest tratat este disponibil în librăriile romînești. Textul despre originea coloniștilor este scris de Dumitru Protase, coordonatorul volumului al II-lea al tratatului, care este ardelean prin naștere și e profesor de istorie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Diversitatea etnică a coloniștilor aduși de romani în Dacia este evidentă, cum la fel de evidentă este și proporția mică de coloniști italici în comparație cu proporția celor de alte origini etnice.

<-----Începutul citatului-------->
Originea coloniștilor

Istoricul roman din secolul al IV-lea, Eutropius, relatează că Traian, după ce a supus Dacia, a adus aici din toată lumea romană mulțimi nesfîrșite de oameni, spre a cultiva ogoarele și a popula orașele. Această informație lapidară a scriitorului antic, departe de a fi o exagerare retorică, este confirmată de inscripții și de celelalte izvoare documentare, care se referă la populația provinciei.

O statistică întocmită cu trei decenii în urmă, pe baza numelor de persoane din inscripții, completată ulterior prin noile descoperiri și achiziții epigrafice, ne arată că, alături de populația autohtonă, nou-veniții în Dacia prezentau o mare diversitate etnico-teritorială: italici, iliri, traci sudici, greci, orientali, celți norico-panonici sau din alte provincii, germanici, egipteni etc. Același caracter eterogen al coloniștilor în ctitoria carpatică a lui Traian rezultă și din studiul divinităților, al monumentelor sculpturale și al ceramicii, al riturilor și al ritualurilor funerare, precum și din trăsăturile altor elemente ale culturii materiale și spirituale. Totul dovedește amalgamul etnic, cultural și religios pe care și-a pus amprenta puternică limba latină și modul de viață roman. Armata și veteranii au sporit, de asemenea, caracterul etnic variat al locuitorilor.

Privitor la onomastică, important este faptul, bine stabilit, că numeroasele nume personale de factură romană nu erau purtate numai de romani sau de italici, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci ele aparțineau frecvent și provincialilor romanizați (orientalo-semiți, celți, germani, traco-daci, iliri etc.), care își luau nume romane (prenume și gentiliciu) în locul celor vechi. Așa erau, de exemplu Publius Aelius Theimes (oriental), Marcus și Antonius, fiii orientalului Thaemus, Vitalis, fiul lui M. Ulpius Saccius (celt), Longinus Belgus și alții, fără să mai vorbim de dacul Sextus Rufius Decibalus menționat într-o inscripție de la Roma sau acei numeroși Ulpii, Aelii, Aurelii, nume sub care se ascundeau adesea provinciali de origine autohtonă.[...]

Italicii

Așa cum s-a remarcat mai de mult, italicii sau descendenții lor nu sînt prea numeroși în Dacia. Chiar și o cercetare mai recentă, minuțioasă, nu a putut înregistra decît 148 de persoane. Semnificativ este faptul că aproape toate aceste persoane provin din Italia centrală și nordică, din adevăratul leagăn al romanității. Prezența coloniștilor în spațiul provinciei, atestată epigrafic în 27 de localități, se constată cu precădere în regiunile intracarpatice. Italicii sînt menționați epigrafic în orașe -- în primul rînd la Apulum și la Ulpia Traiana Sarmizegetusa -- în centre militare, stațiuni balneare și chiar în așezări rurale. Ei apar în inscripții ca veterani, coloniști, funcționari fiscalo-vamali, arendași ai pășunilor și salinelor, simpli soldați în legiuni sau în trupe auxiliare, dar sînt menționați îndeosebi ca înalți demnitari municipali, personalități în conducerea, administrația și armata provinciei: guvernatori, comandanți de legiune sau de trupe auxiliare, ofițeri superiori, procuratori presidiali, mari proprietari funciari și de ateliere meșteșugărești. Urmașii acestor italici au constituit în tot decursul secolului al II-lea vîrfurile aristocrației din unele orașe ale Daciei. Majoritatea italicilor care făceau parte din pătura privilegiată conducătoare s-au dovedit a fi prea puțin legați de pămîntul dacic și de realitățile social-etnice locale, ei rămînînd aici doar temporar, pe durata îndeplinirii unor funcții civile sau militare. Chiar dacă unii mureau în Dacia, rămășițele lor pămîntești erau duse în țara de origine. Importanța italicilor rezidă mai cu seamă în rolul politic și cultural pe care l-au avut, ca principali vehiculatori ai limbii latine și ai romanității, dar mai puțin în contribuția adusă la sporirea bazei etnico-sociale a provinciei traiane. Așa cum am arătat mai înainte, sub raport demografic, ei reprezentau un procent foarte mic, în ciuda faptului că apar masiv, făcîndu-și reclamă, în inscripțiile și pe monumentele Daciei -- cum este cazul familiilor Varenia, Cominia, Domitia, Servia -- lucru explicabil prin poziția socială și situația lor economică.

Ilirii

Populația iliră, venită din Dalmația sau din alte provincii și chiar din Italia, constituia încă din vremea lui Traian o componentă însemnată a colonizării romane. Civili sau militari, oameni cu cele mai diferite ocupații și condiții sociale, de la lucrătorii în mină și agricultori pînă la înalții funcționari municipali sau marii proprietari funciari, ilirii împînzeau provincia, în special teritoriile intracarpatice. Grupul cel mai numeros și mai compact îl forma populația de mineri și familiile acestora din semințiile "Pirustae", "Baridustae", "Sardeates", comunități întregi aduse din Dalmatia centrală și meridională pentru exploatarea aurului din Munții Apuseni. [...]

Tracii

Tracii balcanici, civili și militari nu au fost puțini în Dacia. [...] Pe baza antroponomasticii din inscripții, se constată că tracii sudici, extrem de numeroși în Transilvania (orașe, castre, sate, stațiuni balneare), sînt oameni de condiție liberă, din straturile mijlocii și de jos ale populației sau cu grade inferioare cînd este vorba de militari. Civilii apar frecvent cu statut de peregrini, de cetățeni, de liberți sau de veterani. [...] Fără îndoială că o bună parte dintre purtătorii de nume traco-dace puteau fi și erau de fapt daci localnici, întrucît daco-geții ca ramură nordică a tracilor, nu puteau avea în general decît nume trace. Opinia că toți purtătorii de nume trace din Dacia erau oameni veniți din sudul tracici este contrazisă de rezultatele cercetării lingvistice și de alte surse istorice.

Grecii

Numele personale de factură greacă apar foarte frecvent în inscripțiile din Dacia. Studiile de antroponomastică însă, corelate cu date și observații din alte surse istorice au condus la concluzia că numele de persoană grecești nu aparțineau decît în mică parte grecilor autentici. Majoritatea lor au fost împrumutate de negreci, elemente originare din regiunile și provinciile orientale (Moesia, Thracia, Macedonia, Asia Mică, Syria, Mesopotamia, Egipt), care au rămas și sub romani în sfera de limbă și cultură greacă. Purtătorii acestor nume pot fi considerați în multe cazuri traci, microasiatici, semiți, iranieni, egipteni sau "italici", veniți în Dacia ca funcționari, negustori, oameni de afaceri, militari în trupele auxiliare, sclavi sau liberți. [...]

Elemente celtice

După cucerire, în Dacia au venit numeroase elemente militare și civile de origine etnică și teritorială celtică, din Gallia, Britannia, Hispania, nordul Italiei, Noricum, zona Alpilor, Pannonia. [...] Numele de persoană celtice și de zeități celto-romane (Campestres, Epona, Matres, Suleviae etc.) arată o prezență semnificativă în Dacia a nou-veniților de neam celtic sau din teritoriile celtice. [...]

Elemente germanice

Acestea erau în vest foarte aproape teritorial de cele ancestrale celtice și au ajuns în Dacia, unele imediat după cucerire, iar altele sub domnia lui Hadrian. [...]

Orientalii

Civili și militari, oameni de diferite profesii, dar mai ales negustori, orientalii excelează prin ridicarea de inscripții și monumente sculpturale, adesea și cu evident scop de reclamă. Ei nu par a fi atît de numeroși în Dacia precum îi arată atestările epigrafice, care le marchează ostentativ prezența. Probabil că numărul lor a crescut abia sub domnia lui Septimius Severus. Ei au venit îndeosebi din Persia, Siria, Asia Mică și Egipt.

Elementele etno-culturale semite (siriene, palmirene, itureene) sînt frecvente pe tot teritoriul provinciei, după cum se vede din materialul epigrafic referitor la unele nume de persoană și în special la formațiunile militare auxiliare cu etniconul "Palmyrenorum", "Commagenorum", "Syrorum", "Ituraeorum", "Antichensium", "Tyriorum". Din aceste trupe auxiliare făceau parte cei mai mulți purtători de nume semite. Dar mulți dintre sirieni aveau nume romane sau greco-romane ca "Aurelii Alexander et Flaus Surii negotiatores", "Gaius Gaianus et Proculus Apolofanes", de asemenea "Suri negotiatores". Divinitățile semite apar și ele în număr mare în inscripții: Cybela, Iupiter Dolichenus sau Commagenus, Iupiter Turmazgades, Malagabel, zeița Atargatis și altele.

Nume și elemente de civilizație din diferite provincii ale Asiei Mici arată un număr semnificativ de imigranți din regiunile respective, unde exista un mare și complicat conglomerat etno-cultural. Din grupul celor care la "Napoca" se autointitulează "Asiani", majoritatea poartă nume de factură grecească sau romană. Tot antroponime preponderent grecești poartă și mulți dintre cei veniți din "Bithynia", "Frigia", "Galatia". Doar Tarasus, patronimicul unui soldat Zenon Tarasi "miles...", este singurul nume asianic veritabil cunoscut deocamdată în Dacia. Din "Pont" sau din "Cappadocia" par să fi ajuns aici, nu direct din Iran, și cei care poartă nume ca Farnax, Arzakes și altele.

Elemente nord-africane

Din două mari regiuni ale Afrcii nordice sînt originari cei cu antroponime caracteristice, atît militarii, cît și civilii: Egipt și părțile nord-vestice ale continentului. Numele de persoană și unele dintre divinități pot fi grupate în aceste două categorii. Dintre cele egiptene de menționat sînt Arphocras, Hammonis, Sambu (nume personale), Amon, Serapis, Isis (zeități), iar din rîndul celor nord-vestice (maure, punice etc.) zeița Caelestis (Tanit) și antroponime ca Atasa, Birsus, Sattara, Afer și Africana (cognomina).

[...]

Dumitru Protase : Dacia Romană - cap. V: Populația
Istoria Românilor vol. II (pp. 155-161), Editura Enciclopedică, București, 2010
<-----Sfîrșitul citatului-------->

turcoctonul, on 3rd April 2011, 21:34, said:

Teza despre deducerea originii coloniștilor pe baza numelor de tip imperial sau republican a fost combătută într-o recenzie la cartea lui Nicolae Branga, a cărei adresă e mai jos.

http://revistapontic...pag-617-622.pdf

Teoria lui Nicolae Branga nu poate produce concluzii cu valoare de adevăr științific și cea mai bună dovadă a faptului că nu este o teorie valabilă e faptul că ea nu se regăsește în cărțile de istorie publicate recent, deși teoretic ar fi trebuit să revoluționeze concepția despre originea coloniștilor din Dacia. Însă istoricii de azi se consideră oameni de știință și nu mai iau în seamă cercetările cu iz evident de latinomanie, cea care a făcut atîta rău prestigiului extern al istoriografiei romînești.

Pe de altă parte, nimeni n-a susținut că nu au existat și coloniști de origine italică veniți în Dacia. Însă numărul lor a fost foarte mic raportat la cei de alte origini etnice. În plus de asta toți cei care se simțeau apropiați de Roma (deci cel mai probabil cei de origine italică) au plecat din Dacia alături de administrația și armata romană. După retragerea aureliană au rămas coloniștii care se simțeau mai apropiați de pămîntul Daciei decît de cultura și civilizația romană, deci mai mult ca sigur cei care nu aveau legături strînse (de sînge sau culturale) cu Italia. Faptul că coloniștii rămași erau majoritar de origine neitalică i-a ajutat mai mult ca sigur în decizia lor de a trăi în afara Imperiului, cu toate greutățile ce decurgeau la vremea respectivă din această alegere.

ego_zenovius, on 3rd April 2011, 21:51, said:

Nu se poate face un studiu serios asupra limbii vorbite într-o anumită perioadă folosind doar o mostră de text de dimensiuni reduse ce conține un limbaj sec și protocolar, așa cum era Scrisoarea lui Neacșu. E ca și cum ai vrea să tragi concluzii asupra limbii vorbite în ziua de azi folosind textul dintr-un scurt raport de activitate trimis pe cale ierarhică într-o instituție (ai putea avea surpriza folosirii unui număr exagerat de englezisme). În plus de asta mă îndoiesc de faptul că acel Neacșu se considera latin, ținînd cont de originea slavă a numelui lui. El era romîn, nu latin, la fel ca milioanele de romîni cu nume de familie slave existenți în ziua de azi.

marcuzzzo, on 4th April 2011, 11:24, said:

Poate ai să înțelegi odată-și-odată că nu trebuie pus semnul egalității între originea limbii sau numele unui popor și originea etnică a poporului respectiv. Asta o făceau doar latinomanii din secolul XIX, care aveau scopuri propagandistice. Nici unul dintre istoricii și lingviștii romîni profesioniști nu mai face azi vreo confuzie între aceste concepte diferite și nu mai jonglează cu ele în stilul latinomanilor pentru a demonstra o fantezistă "latinitate" a romînilor.

Edited by Crugasic, 10 April 2011 - 15:08.

Crugasic, on 10th April 2011, 16:06, said:

Ma lasi? Asta nu tine de originea etnica, tine de puterea politica si economica, pe care o ai sau nu, noi nu prea am avut-o. Dupa logica ta rusii, englezii sau germanii ar fi latini. Italienii ce mari cuceriri au facut dupa prabusirea imperiului? Musolini in anii `30 abia a cucerit Etiopia, era cat pe ce sa il bata aia cu arcuri si sageti. La noi care eram vasalii turcilor ce pretentii sa ai?

Crugasic, on 10th April 2011, 16:06, said:

Asta e gargara, colonistii au venit de peste tot, inclusiv din Roma si inclusiv din Africa si nu au fost deloc putini, erau mai multi decat localnicii daci. Insa asta e un cliseu al istoriografiei noastre, sa spuna ca dacii au fost totusi cei mai numerosi, in realitate nicio localitate din Dacia romana nu si-a continuat existenta pre-romana, s-a distrus si s-a construit de la 0 pe baze noi.

Crugasic, on 10th April 2011, 16:06, said:

Pai nu am spus nicaieri ca cei din Italia au fost majoritari (cu exceptia Sarmizegetusei unde aproape toti erau italici) dar au fost destui de acolo. Si citeste bine ce spune: diversitate etnica, nu ca dacii ar fi fost majoritari. Sursele antice vorbesc de un adevarat genocid, daca ne luam dupa ele, dacii din provincie au fost exterminati. Evident e o exagerare dar colonistii erau mai numerosi decat dacii.

Crugasic, on 10th April 2011, 16:06, said:

Na vezi, fiecare pasare pre limba ei piere. Au adus colonisti ca sa populeze orasele si sa cultive ogoarele pentru ca dacii ramasi erau prea putini pentru a face asta.

nu ai cu cine, Crugasici.Ăștia nu sint decit niște mici Gică Contra obraznici.Nu vezi cum răspunde la postarea ta la care tu ai lucrat așa de mult?Crugasici, pe cine consideri tu istoric bun azi? Dar lingvist? Am văzut că Ion Coja de ex tot așa cu "noi de la Rîm ne tragem" îi trage.

Edited by mirceavoda, 10 April 2011 - 20:15.

Crugasic, on 10th April 2011, 15:06, said:

Poate ca nu-ti dai seama de cat latini sunteti voi ca doar daca faci o analiza a textului pe care mi l-ai adresat aici mai sus,cel putin peste jumatate de cuvinte sunt foarte intelegibile de un vorbitor de limba neolatina,italiana ca si in cazul meu.

Ia sa luam: intelege--->intelligere----> a devenit in italiana "intelligibile", azi cam vechi si iesit din uz.

semn--->segno in italiana unde "n" se pronunta "inmuiat"

origine--->origine si in italiana

limba------>lingua in italiana

nume------>nome in italiana

popor------>popolo (vine din etrusca prin filiera latina)

respectiv---->rispettivo in italiana

faceau----->facevano la imperfect in italiana

secol---->secolo in italiana

scopuri--->scopi in italiana


si as putea sa lungesc lista  

marcuzzzo, on 10th April 2011, 22:59, said:

Bine multe sunt neologisme in romana din ce ai dat tu in lista aia dar oricine poate gasi mii de exemple:

noapte buna - buona note
meu - mio
eu - io
cal - cavalo
seara - sera
tara - tera
nepot - nipote
baso (in romana veche si aromana) - bacio

etc. etc. etc. 60% din fondul uzual de cuvinte este latin.

in cea mai mare majoritate gradele de rudenie vin din fondul comun latinesc,asa ca lexicul privitor la partile trupului omenesc.

Crugasic, on 10th April 2011, 15:22, said:

Neconvingator. Nu mi-o lua in nume de rau dar nu faci decat sa confirmi ce-am spus mai sus - grafemul [î] este arbitrar, stabilit conventional.

Ca si cum ar trebui acum si pe [ă] sa-l scriem altfel pentru ca IPA il noteaza nu-stiu-cum si pentru ca in niciun sistem fonetic sunetul nu este scris avandu-l la baza pe [a]...

Pai, suntem consecventi sau nu mai suntem?

+++

[î]=[ɨ]

    * Its vowel height is close, which means the tongue is positioned as close as possible to the roof of the mouth without creating a constriction that would be classified as a consonant.
    * Its vowel backness is central, which means the tongue is positioned halfway between a front vowel and a back vowel.
    * Its vowel roundedness is unrounded, which means that the lips are spread.

+++

[ă]=[ə]

    * Its vowel height is mid, which means the tongue is positioned halfway between a a close-mid vowel and an open-mid vowel.
    * Its vowel backness is central, which means the tongue is positioned halfway between a front vowel and a back vowel.
    * Its vowel roundedness is unrounded, which means that the lips are not rounded.

Mount_Yermom, on 10th April 2011, 23:30, said:

afară de ficțiunile cu romanizarea la tine nu există cev a convingător. Tu ce tot postezi în engleză aici? Vrei să spui că știi așa de bine limba engleză? Epigrafie ai învățat ce e? că și-am scris de 2 ori și tiot greșit îl folosești fiindcă nu pricepi ce înseamnă acest cuvînt.
Învață mai bine să scrii romînește cu diacritice. Măcar atît.