Diacritice

gigel de hohenţolărn, on 01 aprilie 2013 - 11:37, said:

Pentru ca nu-şi pot permite; costa prea mult pentru români.

gigel de hohenţolărn, on 01 aprilie 2013 - 00:17, said:

Diacriticele cu virgulă sînt într-adevăr cele corecte pentru limba romînă. Însă în cazul limbii trebuie să primeze aspectul practic-raţional, nu cel patetic-sentimental. Campania agresivă pentru impunerea diacriticelor cu virgulă, începută acum vreo doi ani, a fost cea mai mare greşeală strategică care se putea face în lupta contra scrisului fără diacritice.

Toţi romînii au învăţat la şcoală că Ş şi Ţ se scriu de mînă cu virgulă dedesubt, deşi cred că în clasele primare se vorbeşte de "codiţă" şi nu de virgulă. Oricum, această codiţă nu este ataşată de literă, iar elevii aşa învaţă să scrie. Acest aspect, al detaşării codiţei de literă nu este însă esenţial nici din punct de vedere al celui care scrie, nici din punct de vedere al celui care citeşte, aşa că foarte multă lume nu era conştientă că sub Ş şi Ţ se afla o virgulă (detaşată de literă), nu o sedilă (ataşată de literă). În plus de asta lingviştii romîni au folosit din secolul 19 şi pînă acum cîţiva ani denumirea de sedilă pentru codiţa de sub Ş şi Ţ. Deci nici măcar specialiştii în lingvistică nu erau conştienţi că era vorba de o virgulă, nu de o sedilă, aşa că ce să mai vorbim de populaţia obişnuită.

Calculatoarele personale au început să fie folosite pe scară largă în Romînia de pe la începutul anilor 2000, lucru care a coincis cu lansarea SO Windows XP, care a avut loc în 2001. În acel moment ar fi trebuit să fie declanşată de către autorităţile din domeniul educaţiei o campanie de promovare a scrisului cu diacritice la calculator, pentru că era mai uşor să convingi să scrie corect cîteva zeci de mii de oameni posesori de calculatoare, decît cîteva milioane de oameni, ca acum. Şi tot atunci ar fi trebuit ca vînzătorii de calculatoare să fie obligaţi de către autorităţile de stat să vîndă calculatoarele (inclusiv cele portabile) cu tastaturi potrivite pentru limba romînă. Evident că acest lucru nu s-a întîmplat, atît Ministerul Educaţiei cît şi Academia neimplicîndu-se absolut de loc în susţinerea scrisului corect la calculator, ba din contră, bucurîndu-se cu inconştienţă latinomană de scrisul incorect, fără diacritice, care făcea limba romînă mai "latină" ca aspect grafic.

A doua perioadă favorabilă pentru impunerea scrisului corect la calculatoare a fost la sfîrşitul anilor 2000, cam de prin 2007, cînd mai mulţi voluntari s-au apucat să facă o campanie neoficială de promovare a scrisului cu diacritice. În acea perioadă, ca urmare a acestei campanii, toate ziarele centrale şi destui posesori de bloguri foarte vizitate au trecut la scrisul cu diacritice, ceea ce a făcut ca diacriticele să devină mai vizibile pe internetul romînesc. Însă, în mod nefericit, în aceeaşi perioadă şi-au făcut apariţia corectomanii, un grup de voluntari care promovau în mod agresiv folosirea diacriticelor corecte, cele cu Ş şi Ţ cu virgulă dedesubt. Motivaţia lor era una naţionalistă, cum că diacriticele cu sedilă sînt turceşti (deşi doar Ş există în turcă), pe cînd cele cu virgulă sînt romîneşti. Era ca şi cum prin prezenţa literelor cu sedilă, limba romînă ar fi fost cucerită de turci şi ea trebuia neapărat eliberată de jugul otoman, aşa cum făcuseră înaintaşii de la 1877. Evident că era vorba de o falsă problemă, pentru că chiar dacă Ş-ul romînesc e scris diferit de cel turcesc, în vorbire el e pronunţat identic şi asta nu pentru că romîna ar fi fost influenţată de turcă, ci pentru că sunetul Ş este foarte răspîndit pe plan european, el fiind întîlnit probabil în toate limbile slave, germanice şi romanice plus albaneza, deşi numai în unele din acestea este scris cu o literă specială, în restul fiind folosite grupuri de litere ca SH, SCH, CH, SCI, etc. De aici rezultă că Ş nu este un sunet naţional romînesc, ba din contră, este unul din cele mai internaţionale sunete. Lupta pentru scrierea sunetului Ş cu o literă care nu mai există în nici o altă limbă pare cu atît mai ridicolă, cu cît specificul lui naţional este nul. Singurul sunet care poate aspira la statutul de simbol al specificităţii limbii romîne este Î, fiind probabil moştenit din limba dacă, şi tocmai din cauza asta internaţionaliştii latinomani îl urăsc de moarte.

Campania "anti-turcească" menită să excludă variantele cu sedilă ale Ş şi Ţ este o acţiune în spirit latinoman, care pune pe primul plan funcţia propagandistică a limbii, de întruchipare a identităţii naţionale, nu funcţia practică, de comunicare eficientă între oameni. Agitarea sentimentului naţionalist în problema diacriticelor este o greşeală, care a avut şi are în continuare consecinţe catastrofale, îngreunînd adoptarea pe scară largă a scrisului cu diacritice. Să mă explic. Diacriticele cu virgulă sînt corecte, dar din cauza faptului că sînt relativ nou apărute în scrierea la calculator, produc încă destule probleme de ordin tehnic, în sensul că există numeroase situaţii în care ele nu sînt afişate corect sau chiar nu sînt afişate deloc. În Romînia şi de altfel în întreaga lume există încă un procent important de calculatoare cu SO Windows XP, care nu poate afişa diacriticele cu virgulă dacă nu este instalat un petic [patch] care trebuie descărcat de pe situl Microsoft. Acest petic, de care ştie foarte puţină lume, nu este nici el o soluţie perfectă, pentru că adaugă Ş şi Ţ cu virgulă doar la 4 fonturi mai folosite, restul de fonturi (cîteva zeci) rămînînd în continuare fără aceste litere. Nici nu mai vorbesc de dispozitivele mobile, din care o bună parte nu sînt capabile să afişeze Ş şi Ţ cu virgulă. Deci cine foloseşte diacriticele cu virgulă are toate şansele ca în anumite situaţii să i se spună că textele lui sînt ilizibile, pentru că în loc de Ş şi Ţ apar pătrăţele. Hai să zicem că un cunoscător al situaţiei va recomanda instalarea peticului pentru Windows XP cînd aceasta este problema, dar un utilizator obişnuit, care nu cunoaşte aspectele tehnice, va renunţa pur şi simplu la scrierea cu diacritice, de teamă că textele sale vor fi afişate prost pe calculatoarele altora.

Dar există şi situaţii care ţin nu de calculatorul personal, ci de configuraţia unui sistem extern, cum este de exemplu un forum de pe internet. Şi avem chiar exemplul forumului Softpedia, al cărui motor de afişare este incompatibil în anumite situaţii cu diacriticele cu virgulă sau cu alte litere din alfabetele europene.

Două fragmente din mesajul meu din 30 martie postat pe forum arată aşa:

=========================
Din contră, sistemul de operare Windows (Vista sau mai nou) afişează perfect  şi  cu virgulă, cea mai bună dovadă fiind Notepad/Wordpad, editoarele de text incluse în Windows. Deci începînd cu ianuarie 2007, cînd a apărut Vista, a fost posibil să se folosească în SO Windows  şi  cu virgulă fără să mai fie nevoie de vreo instalare suplimentară (cum era cazul cu XP).
=========================

Am îngroşat porţiunile cu probleme tehnice de afişare, de unde lipsesc Ş şi Ţ scrise cu virgulă.

Modulul de editare rapidă a mesajelor folosit de forumul Softpedia are probleme cu diacriticele cu virgulă, pe care le mănîncă, adică nu le afişează. Ştiam deja asta, de aceea nu-l folosesc niciodată. Cu toate astea, din mesajul meu au dispărut unele litere. Explicaţia e că ultima versiune a forumului a mai adăugat o problemă tehnică la cea deja existentă. Folosirea funcţiei de previzionare [preview] a mesajului duce la dispariţia unor litere, printre care Ş şi Ţ cu virgulă dedesubt. Pentru că eu eram obişnuit să nu fie probleme la previzionare, nu am verificat mesajul după postarea lui, aşa că acesta a apărut cu găuri, pe care evident că nu le-am mai putut corecta cînd mi-am dat seama de ele, editarea mesajului fiind permisă doar un timp scurt după postarea lui.

Acest exemplu este sugestiv pentru incompatibilităţile ciudate de care se loveşte cineva care foloseşte diacriticele cu virgulă. Pentru cineva care nu e convins de utilitatea scrisului cu diacritice, o întîmplare nefericită ca cea de mai sus este de ajuns pentru a-l determina să renunţe la folosirea lor. În acest fel se asigură că nu va avea probleme de nici un fel cu afişarea mesajelor sale. Evident că astfel va scrie incorect, dar măcar va fi păstrată integritatea conţinutului mesajelor, lucru care contează cel mai mult din punct de vedere al lizibilităţii de către interlocutori.

Însă problemele cauzate de variantele cu virgulă nu sînt numai de ordin tehnic, ci şi grafic, adică legate de înfăţişarea lor. Literele Ş şi Ţ cu virgulă afişate la calculator sînt corecte doar în concept, aspectul lor grafic fiind de cele mai multe ori incorect şi în plus variabil după mărimea şi tipul fontului, situaţie care nu apare în cazul diacriticelor cu sedilă. Literele Ş şi Ţ cu virgulă au fost concepute în grabă şi prost pentru marea majoritate a fonturilor. E un lucru făcut de mîntuială de către străini, cu acceptul autorităţilor romîne care nu au protestat faţă de această bătaie de joc, tocmai pentru că autorităţile urăsc diacriticele, care afectează campania de propagandă identitară latinomană desfăşurată prin intermediul limbii. Am discutat pe larg despre aspectul grafic greşit al variantelor de Ş şi Ţ cu virgulă în nişte mesaje anterioare, postate tot pe acest fir de discuţie. Adresele sînt mai jos:

http://forum.softped...66#entry9345206
http://forum.softped...66#entry9352576
http://forum.softped...84#entry9363541
http://forum.softped...84#entry9364011

Aceste probleme de ordin tehnic şi grafic cauzate de diacriticele cu virgulă sînt cele care mă fac să nu le folosesc. În momentul în care problemele se vor rezolva, voi folosi şi eu Ş şi Ţ cu virgulă.

Varianta ideală pentru bunăstarea limbii romîne ar fi fost să fie impusă obligativitatea vînzării de tastaturi avînd diacritice cu sedilă, tocmai pentru a se evita problemele de compatibilitate. După o perioadă de vreo 10 ani, timp suficient pentru rezolvarea problemelor de ordin tehnic şi grafic, se putea impune obligativitatea vînzării calculatoarelor cu tastaturi avînd diacritice cu virgulă. Lumea nici măcar nu şi-ar fi dat seama de trecerea de la diacriticele cu sedilă la diacriticele cu virgulă (desenate corect şi compatibile universal). Dar nu, au trebuit să apară corectomanii care să agite spiritele cu naţionalismul anti-turcesc, făcînd un rău enorm nu turcilor, ci limbii romîne.

Culmea este că din cauza folosirii calculatoarelor la tehnoredactarea cărţilor, aspectele negative induse de diacriticele cu virgulă nu mai sînt limitate la textele de pe internet, ci au început să apară şi în cărţile tipărite. Cel mai bun exemplu este "Tratatul de Istorie a Românilor", scos sub egida Academiei Române. Ediţia a II-a a tratatului a început să fie tipărită în 2010 şi din ea s-au publicat pînă acum 5 volume. Sub influenţa tărăboiului făcut de corectomani pe internet, s-a decis tipărirea tratatului folosindu-se diacriticele cu virgulă, pentru că nu-i aşa, poporul romîn a luptat vitejeşte contra turcilor pînă şi-a obţinut independenţa, şi n-ar fi fost normal ca turcii să-şi ia revanşa în plan tipografic. Dar cum tratatul este în fapt o culegere de studii publicate de mai mulţi autori, deşi majoritatea textelor sînt scrise cu Ş şi Ţ cu virgulă, există şi texte care sînt scrise cu Ş cu sedilă şi Ţ cu virgulă. În ambele cazuri literele scrise cu virgulă sînt cele mai puţin lizibile, pentru că virgulele au fost desenate prost, fiind prea mici şi foarte subţiri. Virgulele fantomatice de sub Ş şi Ţ contrastează puternic cu semnele bine desenate de pe Ă, Î şi Â, dînd un aspect ciudat textului. Acest contrast este şi mai izbitor atunci cînd se foloseşte Ş cu sedilă şi Ţ cu virgulă, pentru că sedila de sub Ş este de vreo trei ori mai mare ca volum decît virgula de sub Ţ, fiind evident mai bine vizibilă. Corectomanii au mai făcut o victimă prin graba lor de a impune folosirea diacriticelor cu virgulă. Sigur, au o circumstanţă atenuantă prin faptul că de data asta în mod ironic e vorba tocmai de Academie, cea care ar fi trebuit să rezolve de multă vreme problema scrisului cu diacritice la calculator, dacă i-ar fi păsat vreodată de limba romînă şi nu doar de banii primiţi de la bugetul statului.

Ataşez la mesaj două pagini scanate din tratat, cu menţiunea că diacriticele cu virgulă ar fi fost cu adevărat corecte dacă ar fi avut virgulele de mărimea sedilei de la Ş, adică ar fi fost proporţionale cu celelalte semne diacritice romîneşti din textul tratatului (de pe Ă, Î, Â). Mai mult, virgulele de sub Ş şi Ţ sînt singurele semne diacritice tipărite incorect, fiind de dimensiuni prea mici faţă de celelalte semne diacritice, inclusiv cele folosite pentru transcrierea numelor străine.

 S-sedila-T-virgula.jpg   695.51K   9 downloads

 S-virgula-T-virgula.jpg   656.36K   8 downloads

gigel de hohenţolărn, on 01 aprilie 2013 - 00:17, said:

Într-adevăr, acum asistăm la Apocalipsa limbii romîne, declanşată în 1993 de latinomanii reptilieni (latinozaurii) din Academie.

Însă nu trebuie confundaţi ardelenii din Academie cu ardelenii în general. Ardelenii erau în secolul 19, alături de moldoveni, cei mai puţin latini dintre toţi romînii, atît ca aspect fizic, cît şi ca comportament. Ardelenii erau oameni sobri, serioşi, mai tăcuţi, deci nu aveau nici una din caracteristicile asociate de obicei cu spiritul latin, care este expansiv şi exhibiţionist. Latinomanii sînt cei care i-au spălat la creier pe ardeleni şi moldoveni, minţindu-i că sînt latini şi că deci trebuie să se comporte ca nişte latini, adică să fie neserioşi, agresivi şi trăncănitori. Latinomanii din Şcoala Ardeleană au împrăştiat în Ardeal balcanismul care exista deja în sudul ţării, ascunzîndu-l în calul troian al latinismului, promovînd ca latine nişte comportamente balcanice care nu le stăteau în fire nici ardelenilor şi nici moldovenilor.

Membrii Şcolii Ardelene au oferit legitimitate miticismului, prezentat ca o moştenire latină de la strămoşii romani, cînd de fapt el este de sorginte pur balcanică. Unii se plîng acum de exhibiţionismul generalizat, vizibil în special la televiziuni, dar uită că latinomanii sînt cei care i-au minţit pe romîni că sînt de origine italică, şi că deci nu e nimic rău dacă sînt exhibiţionişti ca italienii, ba din contră, cu cît sînt mai exhibiţionişti şi mai neserioşi, cu atît îşi vor demonstra latinitatea mai bine în ochii străinilor. Nu e deci greşit să se spună că Şcoala Ardeleană a distrus Ardealul, aşa cum de fapt a distrus toată Romînia, inventînd o identitate falsă pentru romîni, care îi stimulează să fie neserioşi şi leneşi, lucru care se vede foarte bine şi în problema diacriticelor.

Majoritatea latinomanilor din Academie de-a lungul vremii au fost ardeleni doar din punct de vedere al originii, pentru că loialitatea lor nu a fost faţă de Ardeal sau Romînia, ci faţă de Italia şi religia catolică. Exodul masiv al romînilor spre Italia după 1990 a fost şi o consecinţă a propagandei latinomane, care a susţinut în mod mincinos că romînii şi italienii sînt rude de sînge, deci romînii care se stabilesc în Italia nu fac decît să revină în ţara strămoşilor lor, plecaţi de acolo acum aproape 2000 de ani. Această scădere masivă de populaţie de după 1990 a afectat şi limba romînă, care a pierdut milioane de vorbitori într-un timp foarte scurt. Încă o dată se dovedeşte că latinomanii nu vor binele limbii romîne, ci pe cel al limbii italiene şi religiei catolice, care s-au îmbogăţit cu numărul mare de romîni stabiliţi în Italia şi mai ales cu descendenţii acestora.

Mocebon, on 01 aprilie 2013 - 11:33, said:

Problema e că astfel de tastaturi nu prea se găsesc de cumpărat. Cel mai mare magazin cu vînzare prin internet este eMAG. La ei poţi să alegi o tastatură după preţ, producător, interfaţă de conectare, tehnologie cu sau fără fir, kit cu maus, iluminare, dar nu şi după aranjamentul de taste, pentru că nu există decît un singur aranjament disponibil, cel al englezei americane. Din 119 tastaturi aflate în stoc, nici una nu are diacritice romîneşti.

Magazinele Marketonline.ro, Cel.ro, Azerty.ro oferă zeci de modele de tastaturi la vînzare, însă nici una cu diacritice romîneşti. La toate există cîteva posibilităţi de sortare a tastaturilor, dar nici una nu se referă la diacritice.

Doar cei de la FIT Distribution, prin magazinele lor PCGarage, PCFun şi Shopit au tastaturi cu diacritice şi pentru asta au adăugat o categorie de sortare specială, "Layout romana", numită astfel în mod sugestiv pentru gradul de înstrăinare al limbii romîne actuale, împănată cu englezisme şi scrisă la modul englezesc, fără diacritice.

Chiar şi aşa, proporţia între numărul modelelor de tastaturi fără diacritice (178) şi numărul celor cu diacritice (7, din care doar 3 pot fi comandate) din oferta FIT Distribution arată situaţia extrem de precară a scrisului cu diacritice la calculator.

Situaţia este identică la magazinele de pe stradă. Marile magazine de tipul Real, Auchan, Carrefour, Cora au secţiuni cu calculatoare, dar tastaturile cu diacritice sînt aproape de negăsit. Sigur că din vreo 20 de modele expuse mai e şi cîte unul cu diacritice, dar de obicei e cel mai prăpădit şi mai neatrăgător. Mai mult, uneori aceste tastaturi sînt făcute în bătaie de joc. Am văzut recent una care ar fi fost acceptabilă, avea chiar şi Ş şi Ţ cu virgulă (inscripţionate astfel pe butoane), doar că în loc de Ă avea inscripţionat Ä.

Ar trebui ca peste 90% din tastaturile vîndute în Romînia să fie cu diacritice, pentru că romînii scriu covîrşitor în romînă, nu în engleză. Însă în realitate nici măcar 5% din tastaturile vîndute nu au diacritice. Nu mai vorbesc de calculatoarele portabile, care ar trebui şi ele să aibă tastaturi cu diacritice romîneşti şi nu au. Ce face statul în această situaţie, în care limba oficială nu poate fi scrisă direct cu o tastatură sau un calculator portabil, cumpărate din ţară? Nimic, pentru că consemnul primit pe linie francmasonică de la Academia Română este că diacriticele trebuie să dispară din limbă încetul cu încetul, pentru ca astfel să dispară în sfîrşit rămăşiţele de nelatinitate grafică şi fonetică care au scăpat de marea teroare latinomană din secolul 19.

Mocebon, on 01 aprilie 2013 - 11:33, said:

Te referi la faptul că eu folosesc Î peste tot, inclusiv în cuvintele Romîn, Romînia, etc. Fac asta pentru că litera  este o literă inutilă, inventată de latinomani, a cărei funcţie este exclusiv propagandistică. Limba trebuie să fie o unealtă de comunicare, nu o unealtă de propagandă.

Litera Â, pe care latinomanii o iubesc atît de mult, duce în momentul de faţă la confuzia între Români şi Ţigani. Am mai spus asta şi o s-o repet, pentru că văd că unii au impresia că litera  aduce un avantaj poporului romîn, de aceea a fost introdusă artificial în limbă. Lucrurile stau exact pe dos, această literă aducînd un dezavantaj enorm poporului romîn, care este confundat cu un alt popor.

Ţiganii sînt acuzaţi că în străinătate se prezintă ca romîni, producînd astfel o confuzie între ei şi romîni. Greşit, ei se prezintă ca Romani, care este numele lor în engleză, deci practic numele sub care sînt cunoscuţi în mod oficial pe plan internaţional. Ţiganii deci spun că sînt Romani, vorbesc limba Romani şi vin din Romania. Pentru un străin nu este nimic nelalocul lui în această afirmaţie, fiind vorba de trei denumiri oficiale în engleză, a unui popor (Romani), a unei limbi (Romani) şi a ţării (Romania) în care trăieşte o mare parte din poporul respectiv. Sigur, în această ţară mai trăieşte şi un alt popor, ai cărui membri sînt numiţi în engleză Romanians, de unde străinul îşi închipuie că aceste două popoare Romani şi Romanian sînt înrudite, al doilea derivînd cumva din primul, din moment ce are un nume mai lung, care pare a fi format din rădăcina Romani, provenită de la primul popor, la care s-a adăugat sufixul an. La fel şi în cazul limbii, numită Romanian în engleză şi Romana în limbajul autohton aşa cum e scris la calculator. Numele limbii Romanian îi pare unui străin a fi derivat din numele limbii Romani, la care s-a adăugat sufixul an.

Deci, într-o regiune geografică europeană există două popoare cu nume foarte apropiate, care vorbesc două limbi care au şi ele nume foarte apropiate. Rezultă în mintea unui străin că cele două popoare sînt înrudite şi vorbesc limbi care şi ele sînt înrudite. Această concluzie este în mod evident falsă, dar cum să-l faci pe un străin să înţeleagă asta, cînd denumirile celor două popoare şi celor două limbi sînt atît de apropiate? În mod ironic, un străin necunoscător al realităţilor est-europene va crede rapid că Sîrbii şi Croaţii sînt două popoare diferite, care vorbesc două limbi diferite, Sîrba şi Croata, dar nu va crede acelaşi lucru despre Români şi Romani (Ţigani), care vorbesc limbile Romana şi Romani. Adică cum, două popoare care trăiesc în aceeaşi regiune geografică şi ale căror nume sînt atît de apropiate nu sînt înrudite? Imposibil, mai degrabă este vorba de o duşmănie veche între ele care le face să nu-şi recunoască înrudirea. Românii şi Romanii (Ţiganii) sînt în mod sigur strîns înrudiţi, nu ca Sîrbii şi Croaţii...

Ei bine, această confuzie de azi între Români şi Romani (Ţigani) a fost provocată de latinomani, care în secolul 19 au declanşat în mod inconştient numărătoarea inversă la o bombă identitară cu explozie întîrziată. Faptul că latinomanii şi-au permis atunci o blasfemie la adresa strămoşilor, schimbînd numele original al membrilor poporului din Rumîni în Români, a făcut ca azi să existe pe plan internaţional confuzia între "Români" şi "Romani" (Ţigani).

Sigur că se poate scrie Romîni/Romînia în loc de Români/România şi astfel confuzia nu mai e atît de pregnantă în ochii unui străin, dar ea nu dispare total, şi asta tot din cauza latinomanilor, care l-au înlocuit pe U cu O, din Rumîn rezultînd astfel Român. În limba romînă de azi, Ţiganilor li se zice în mod oficial Romi, aşa că şi numele Romîni predispune la confuzie cu numele Ţiganilor. Nu mai zic de multele denumiri comerciale realizate cu particula Rom, care se voia o prescurtare de la Roman/Român, dar a ajuns să reproducă exact numele oficial sub care este desemnat un Ţigan. Aşa că RomTelecom a ajuns să însemne nici mai mult nici mai puţin decît ŢiganTelecom şi exemplele asemănătoare sînt nenumărate.

Soluţia pentru a evita confuzia de identitate etnică de care am vorbit mai sus este să se scrie numele poporului şi al ţării aşa cum erau ele înainte de agresiunea propagandistică latinomană, adică Rumîn/Rumîni/Rumînă/Rumînia, etc.

Am mai discutat pe larg despre această problemă în mesajele postate în discuţia de mai jos:

http://forum.softped...80#entry9309623

gigel de hohenţolărn, on 01 aprilie 2013 - 11:37, said:

<sarcasm>Sigur, calculatoarele portabile care au tastaturi cu diacritice rumîneşti dau frecvent erori, se ştie asta, pe cînd cele cu tastatură englezească sînt perfecte întotdeauna</sarcasm>

Exemplul tău bazat pe 1 singur caz expus laconic (nu e menţionată marca calculatorului) şi care nu poate fi verificat, este foarte bun pentru a-i convinge pe rumîni să nu-şi ia niciodată calculatoare portabile care au tastatură cu diacritice. Tactica înfricoşării a mers perfect la rumîni, de aceea este folosită în continuare pentru a-i manipula în sensul dorit, în cazul de faţă acela al scrierii fără diacritice.

E ca şi cum nu ar exista garanţie şi că odată ce ai luat un calculator care nu funcţionează aşa cum trebuie, ai rămas cu el şi nu mai poţi face nimic...

dyana25, on 01 aprilie 2013 - 11:38, said:

Prin tăcerea lor prelungită, toţi lingviştii din Rumînia se fac vinovaţi de starea actuală a scrierii limbii la calculator. Chiar dacă nu încurajează pe faţă scrisul fără diacritice, îl încurajează în mod tacit. N-am auzit la televizor nici măcar un singur lingvist care să protesteze împotriva absenţei tastaturilor cu diacritice din magazine, deşi au existat emisiuni la care au fost invitaţi lingvişti, de exemplu pe TVR Cultural. Dacă lingviştii îşi închipuie că Academia se va ocupa de asta se înşeală, pentru că Academia doar strică limba, n-o repară. Lingviştii rumîni vor plăti cu reputaţia lor oalele sparte şi de ortografia neştiinţifică cu Â/sunt şi de lipsa scrierii cu diacritice, pentru că în timpul vieţii lor profesionale s-a produs cea mai mare degradare a limbii romîne şi ei au stat şi s-au uitat ca şi cum erau spectatori la un documentar TV despre dezagregarea unei limbi.

Dar uite mai jos un exemplu de lingvist (Rodica Zafiu http://ro.wikipedia....ki/Rodica_Zafiu) care încurajează scrisul fără diacritice, cel puţin în unele situaţii.

<--------------Începutul citatului--------------------->
Tot neglijenţă este şi scrisul fără diacritice româneşti. Evident, sunt situaţii de comunicare - chat, e-mail - în care e normal să nu le foloseşti, pentru că asta-i convenţia, în bună parte impusă de limitele sistemului. Dar pe site-ul unui minister nu e admisibil să apară texte fără diacriticele româneşti, pentru că acolo mijloacele tehnice există şi nu e vorba de o comunicare rapidă, ci de un mesaj care va rămâne vizibil mult timp, deci trebuie să respecte ortografia românească.

http://www.campusnew...bism-clisee.htm
<--------------Sfîrşitul citatului--------------------->

Nu ştiu de unde a tras concluzia Rodica Zafiu că există situaţii de comunicare în care e normal să nu foloseşti diacriticele şi nu ştiu despre ce convenţie şi despre ce limite ale sistemului vorbeşte. Interviul a fost luat în 2008, cînd nu exista nici o problemă legată de scrierea folosind diacriticele cu sedilă, care era posibilă încă de pe vremea lui Windows 98, deci cu vreo 10 ani înainte de 2008. Ba mai mult, pentru că Windows Vista a apărut în 2007, era posibil atunci să scrii şi cu diacritice cu virgulă în mesajele e-mail, care erau afişate foarte bine, cele mai folosite programe de poştă electronică (de ex. Outlook Express şi Outlook) fiind deja compatibile Unicode de mai multă vreme.

Şi încă un fragment care o incriminează pe Rodica Zafiu, luat de această dată dintr-un articol, tot din 2008, pe care l-a scris pentru România Literară.

<--------------Începutul citatului--------------------->
De ani buni, m-am obişnuit să precizez, la începutul fiecărui curs, că lucrarea finală poate fi scrisă de mînă sau la calculator; în cel de-al doilea caz (preferabil pentru uşurinţa lecturii, dar nu un ideal în sine), trebuie folosite diacriticele româneşti. Cu toate acestea, procentul de lucrări care nu se supun acestei cerinţe e foarte mare; ba chiar creşte, în loc să scadă. Dacă în trecut putea funcţiona scuza mijloacelor modeste, e multă vreme de cînd programele au posibilitatea scrierii cu semnele specifice alfabetului românesc. Eşecul didactic al profesorului poate fi corectat, în anul viitor (va preciza, negru pe alb, în indicaţiile despre cerinţele de examen, că lucrările fără diacritice nu vor primi notă); fenomenul indică totuşi, neliniştitor, o tendinţă: pare din ce în ce mai firesc să predai o lucrare de o anumită importanţă într-o redactare la fel de rapidă şi de neglijentă ca a unui mesaj de e-mail sau de chat. E clar că, în multe domenii contemporane (de la anunţurile publicitare la actele oficiale de pe site-urile unor ministere), scrierea cu diacritice apare ca un inconvenient minor, de care oricine se poate dispensa din simpla nevoie de comoditate.

http://www.romlit.ro/corectnd_lucrri..
<--------------Sfîrşitul citatului--------------------->

De această dată lingvista se arată iritată de faptul că studenţii la filologie îşi scriu lucrările fără diacritice şi susţine că programele de calculator nu mai sînt o problemă. În mod sigur i s-a atras atenţia că în interviul din acelaşi an s-a pronunţat în necunoştinţă de cauză despre capacitatea programelor de poştă electronică de a afişa diacriticele rumîneşti. Dar nu-şi pune deloc problema că situaţia actuală a fost cauzată şi de lingvişti, care nu au tras semnalul de alarmă la timpul potrivit şi nu-l trag nici acum. În multele articole pe care le-a scris la România Literară, Rodica Zafiu nu a dedicat nici măcar unul situaţiei cvasi-generalizate a scrierii fără diacritice. Lingviştii ca Rodica Zafiu au acceptat nepăsători situaţia ca în magazinele rumîneşti să nu poată fi cumpărate tastaturi cu diacritice pentru scrierea limbii oficiale a ţării. Şi apoi se plîng în mod ipocrit de faptul că studenţii la filologie nu vor să scrie cu diacritice...

Deprinderea de a scrie fără diacritice se formează în anii de şcoală. Dacă cineva de vîrstă şcolară scrie fără diacritice timp de ani de zile, fără ca nimeni să nu-i zică nimic, va trage concluzia că această scriere este acceptată şi deci corectă.

Iată un articol care arată unul din vinovaţii principali pentru scrierea fără diacritice, şi anume şcoala, care nu combate în nici un fel scrisul incorect la calculator. Evident că şcoala nu face nimic, pentru că este subordonată Ministerului Educaţiei, care nici el nu face nimic, pentru că este subordonat Academiei, care vrea ca diacriticele şi sunetele pe care le desemnează acestea să dispară din limbă, pe motiv de nelatinitate.

<--------------Începutul citatului--------------------->
Fără virguliţe, căciuli şi accente circumflexe, limba pe care o scriem devine străină de cea pe care o vorbim. Până acum câţiva ani, cei care voiau să scrie la computer cu ş, ţ, î şi â nu prea puteau, din motive tehnice. Între timp însă, a devenit mai comod să uite de diacritice.

Diana Marcu, o elevă de 13 ani de la Şcoala 79 din Bucureşti, foloseşte messengerul pentru a comunica cu prietenii ei încă din urmă cu patru ani, când era în clasa a-III-a. S-a obişnuit să scrie fără î, â, ş sau ţ, iar într-un timp renunţase şi la cratimă. În urmă cu două luni şi-a dat seama că greşea şi că cei care folosesc acest limbaj din ce în ce mai îndepărtat de limba română sunt cei „mai puţin intelectuali".

Şi colega ei Gabriela Repanovici (13 ani) foloseşte messengerul de „vreo 4-5 ani" şi a observat o mulţime de greşeli de scriere. Ba chiar şi colegi care folosesc limbajul comunicării online, unde viteza e mai importantă decât forma mesajului, în viaţa de zi cu zi. Unii chiar şi în lucrările de la şcoală. „Uită de tot să facă ş, fac s fără virgulă sau sh", povesteşte şi Ioana Gunea (13 ani), elevă la aceeaşi şcoală bucureşteană.

„Am întâlnit situaţii în care elevii ajunseseră să scrie într-un limbaj uşor încifrat, specific internetului, messengerului: cu tz pentru ţ şi sh pentru ş", explică şi directoarea Şcolii 79, Luminiţa Preda, profesoară de limba română. Fenomenul, pe care nu l-a întâlnit în şcoala pe care o conduce, ci în lucrări de la diverse concursuri, a început să apară în urmă cu aproximativ 2-3 ani, explică directoarea. Explicaţia ţine de influenţa internetului, în mare măsură.

„Elevii vin, de obicei, cu deprinderi corect formate din ciclul primar în cel gimnazial. Stăpânesc această scriere cu diacritice", spune Luminiţa Preda. „Din momentul în care încep clasa a V-a însă, se observă o anumită lejeritate din partea părinţilor, care îi lasă mai mult pe calculator şi internetul automat începe să strice ce s-a creat în clasele I-IV."

Vina pentru această tendinţă, care începe să devină supărătoare şi să depăşească barierele mediului virtual care a creat-o, este împărţită între profesorii care nu încearcă să corijeze un astfel de comportament, părinţi şi instituţiile pe care tinerii şi le-ar putea lua ca model şi care încă nu folosesc scrierea corectă.

„Eu, de exemplu, am întâlnit situaţii şi i-am determinat pe elevi să scrie literele, cinci-şase rânduri, să-şi amintească scrierea corectă. Acum, în gimnaziu, încă mai poţi determina automatisme. În liceu e mai greu. Nu se mai pune atât de mare preţ pe exprimarea scrisă", spune directoarea.

http://adevarul.ro/l...d48e/index.html
<--------------Sfîrşitul citatului--------------------->

dyana25, on 01 aprilie 2013 - 11:38, said:

Cuvîntul este definit în dicţionare.

<--------------Începutul citatului--------------------->
LATINOMANIE
Manifestare exagerată a admiraţiei pentru tot ceea ce este latin. 2 Tendinţă excesivă de latinizare a limbii.

LATINOMAN
Persoană care manifestă o admiraţie exagerată faţă de spiritul latin. 2 Persoană care manifestă o tendinţă excesivă de latinizare a limbii.

http://www.dexx.ro/i...ltheme=gw_brand

--------------------------------------------

LATINOMANÍE s.f. (Liv.) Pasiune exagerată pentru tot ceea ce este latin. [Cf. it. latinomania]. Sursa: DN (1986)

latinomaníe f. (latin i manie). Imitaiunea exagerată a spiritulu latin. Sursa: Scriban (1939)

LATINOMÁN, -Ă s.m. i f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formaii ca angloman etc.]. Sursa: DN (1986)

latinomán, -ă s. i adj. Care e cuprins de latinomanie. Sursa: Scriban (1939)
http://dexonline.ro/...tie/latinomanie

--------------------------------------------------

LATINOMAN
Admirator exagerat al limbii, culturii, spiritualităţii, latine; persoană care latinizează excesiv limba. [De la latin (după angloman, vitezoman etc.)]

LATINOMANIE
Admiraţie exagerată pentru tot ce este latin (limbă, cultură, civilizaţie etc.); tendinţă excesivă de latinizare a limbii: scriitorii moldoveni au ironizat latinomania ardelenilor . [Din it. latinomanie]

Noul Dicţionar Universal al Limbii Române
Editura Litera Internaţional, 2008
<--------------Sfîrşitul citatului--------------------->

Edited by Crugasic, 07 April 2013 - 20:59.

Quote

Românii încă folosesc cu precădere windoze xp fără niciun fel de instalări suplimentare. Trecerea de la sedilă la virgulă ar fi în atare condiţii o prostie.
Limba română n-are nicio treabă cu sistemul de operare windows sau cu tastaturile. Este ca şi cum aş vorbi de maşini dar m-aş referi numai la dacii 1310. Nu toată lumea alege să conducă un hârb. Problema reală e lenea şi miserupismul, nu bălăriile cu latinomanii, academia, apocalipsa şamd.

Pentru cei care folosesc tastatura „Romanian (Programmers)”, știți cumva cum s-ar putea oferi exclusivitate combinaților de taste folosite pentru a insera diacritice, sub windows 7?
Problema pe care o întâmpin este că în anumite aplicații combinațiile gen „alt + s” sau „alt + t” etc. au o altă conotație. De multe ori lucrul ăsta va rezulta în a insera caracterul dorit, gen „ș” sau „ț” dar în același timp și aplicația va executa o acțiune care poate chiar să mute focus-ul de pe editorul de text pe un alt control al ferestrei, ceea ce e foarte enervant.

Aș dori ca atunci când folosesc tastatura „Romanian (Programmers)” și apăs o combinație care este prezentă în layout să nu se mai transmită combinația de taste și aplicației ci doar caracterul efectiv.

ThunderSS, on 11 aprilie 2013 - 11:18, said:

Am descoperit în cele din urmă că aplicația care mă enerva pe mine nu reacționa decât la „ț”. Nu la combinația de taste, dar efectiv la litera „ț”. Nu știu motivele pentru care făcea asta. Am folosit auto-hotkey pentru a insera versiunea lui „ț” cu sedilă atunci când fereastra aplicației este activă și momentan funcționează, chiar dacă litera nu este cea corectă.  Este un compromis bun dat fiind faptul că altă metodă de a scăpa de asta nu știu.

Să se introducă suport LaTeX. Atunci am să scriu cu diacritice .

Crugasic, on 07 aprilie 2013 - 20:56, said:

Latinomania a fost combătută în secolul 19 de suficient de mulţi oameni preocupaţi în mod serios de limbă şi literatură. Din cîte cunosc, a sucombat încă de pe atunci. Nu ştiu dacă ea a impus grafia cu "â", însă cea din urmă a fost acceptată şi în perioada în care se folosea "î" pentru toate cuvintele.

Edited by dyana25, 13 April 2013 - 12:03.

dyana25, on 13 aprilie 2013 - 12:00, said:

Crugasic (cu toate clonele lui de pînă acum) exagerează și inventează neîncetat teorii ale conspirației. Dar ce-i drept latinomania încă mocnește și se manifestă în continuare, deși mai difuz decît acum un secol sau două. Unul din argumentele care s-au vehiculat în luările de poziție pentru reforma ortografică din 1993 a fost tocmai aspectul mai latin al ortografiei cu â și sunt. La ce ar folosi aspectul ăsta mai latin rămîne de văzut. Dar în mod evident românii se simt mai bine amintindu-și de moștenirea latină decît de orice altă moștenire. Iar asta e o formă de latinomanie.

dyana25, on 01 aprilie 2013 - 11:38, said:

Doctorul (Crugasic) a scris foarte clar : Academia latinonmana. Nu a vorbit de lingvisti.
latinomanie este ceea ce au unii in cap, de ex tu, Adi Japan, despre formarea poporului romin si a limbii romine; Limba romina din Limba latina si poporul romin format din daci si din Romani.

Da? Eu credeam că latinomania reprezintă o formă de exagerare, nu adevărul.

dyana25, on 13 aprilie 2013 - 14:56, said:

E și una și alta. Latinomania e o realitate pe care o constatăm la unii din semenii noștri, deci e adevărul. Dar acea realitate constă într-o exagerare a importanței pe care le-o dau ei moștenirii latine.

Iar Florin Croitoru, care ne acuză pe noi aiurea de latinomanie, suferă de o formă de latinofobie, cunoscută sub numele de dacomanie.

gigel de hohențolărn, on 08 aprilie 2013 - 11:41, said:

Asta este exact ceea ce vor ei să te facă să crezi. Că nu există nici o conspirație contra diacriticelor și că totul se datorează lenei și nepăsării populației. Sigur că acestea au și ele o vină, însă vina principală e a latinomanilor, care încă de la introducerea alfabetului latin au vrut să elimine din limbă diacriticele și sunetele asociate lor. Un stat este format din indivizi, bineînțeles, însă conducerea treburilor statului nu este lăsată pe seama indivizilor, ci este asigurată de niște instituții specializate. De exemplu, statul nu lasă educația la dispoziția indivizilor, adică cine are chef să facă școală o face, cine n-are chef, n-o face. Nu, școala este obligatorie pentru toți indivizii aflați sub jurisdicția statului și există o serie de instituții care au în sarcină desfășurarea procesului de învățămînt. Toate aceste instituții, de stat sau particulare, funcționează conform Legii Învățămîntului. Este în interesul statului să aibă o populație educată.

Alfabetizarea este primul pas în procesul de învățămînt, și tocmai de aceea s-a luptat atît mult în perioada modernă contra analfabetismului. Cu toate greșelile și crimele lor, comuniștii au meritul că au realizat în timp record alfabetizarea aproape totală a populației rumînești, aspect de care guvernele anterioare comuniștilor nu se interesaseră prea tare. Înainte de venirea comuniștilor la putere, procentul populației alfabetizate era destul de mic față de alte țări europene, iar mulți dintre cei alfabetizați de-abia știau să scrie, cu chiu cu vai. Succesul comuniștilor s-a datorat faptului că au impus un învățămînt obligatoriu de la care aproape nimeni nu mai avea curajul să se sustragă. În plus de asta, învățămîntul era masiv subvenționat de stat, deci scăzuseră și cheltuielile pe care trebuiau să le suporte familiile din buzunarul propriu. Dar lăsînd deoparte chestiile astea ce țin de politică și economie, comuniștii au făcut ceva ce ține de lingvistică, cu impact major asupra rapidității și eficienței alfabetizării. Au simplificat ortografia, un lucru pe care guvernele dinaintea lor nu putuseră să-l facă din cauza opoziției latinomanilor grupați în Academia Română. Sigur că nu comuniștii au fost cei care s-au ocupat de reforma ortografică din 1953, ci lingviștii, cei care voiau de multă vreme să simplifice ortografia, dar nu puteau, pentru că aceiași latinomani blocau în plenul Academiei adoptarea reformelor ortografice simplificatoare. Însă Academia din 1953 era compusă numai din persoane agreate de comuniști, așa că de data asta lingviștii (printre ei Iorgu Iordan, Alexandru Graur și alții) au reușit să-și impună punctul de vedere contra propagandiștilor latinomani, deci limba rumînă a avut de cîștigat, la fel cum a avut de cîștigat și populația, care s-a alfabetizat mult mai ușor ca înainte. Evident că și fără comuniști s-ar fi ajuns în secolul XX la alfabetizarea aproape totală a populației, dar în mod sigur acest lucru s-ar fi petrecut mult mai tîrziu, pentru că ortografia de dinainte de 1953 era complicată în mod inutil, din cauza acelorași latinomani. Ei de exemplu insistau să se scrie "u" la sfîrșitul unor substantive masculine și neutre nearticulate, pe motivul că acest "u" provenea din latină, deși nu era pronunțat. Influența latinomană în domeniul ortografiei a constat mereu din complicarea inutilă a scrierii și din crearea unei discrepanțe între limba vorbită și cea scrisă, deși această discrepanță nu avea nici măcar o justificare legată de tradiție, ea neexistînd în perioada de cîteva secole în care limba se scrisese cu alfabet chirilic.

Scopul latinomanilor din secolul 19 era crearea "omului nou", latin, care să gîndească conform cu ideologia și religia latinomanilor. Fiind formați la școala de propagandă catolică de la Roma, ei erau conștienți de influența strînsă pe care o are limba asupra gîndirii, așa că s-au apucat să inventeze o limbă specială, din care să fie eliminat tot ce era nelatin. Pe lista lor neagră de epurări se aflau la loc de frunte sunetele Ă,Î,Ș,Ț. Cu toate îndîrjirea lor, cu toată influența politică pe care au avut-o, latinomanii au fost obligați să accepte eșecul limbii inventate de ei, care nu a depășit stadiul de limbă artificială, practicată doar de latinomanii extremiști, în total maximum cîteva sute de oameni. Așa că după 100 de ani în care au torturat limba rumînă, latinomanii au trebuit să-și modereze pretenția de a elimina total elementele nelatine din limbă, dar nu au renunțat la ea, au trecut-o doar în adormire, pînă cînd se va ivi prilejul s-o pună în practică.

Un astfel de prilej s-a întîmplat după căderea comunismului, cînd latinomanii au ieșit din nou la atac asupra limbii rumîne. În ce privește reforma ortografică din 1993, rolul propagandei latinomane a fost decisiv în a prosti populația că este absolut necesară trecerea de la o ortografie nouă și simplificată la una veche și complicată. Prima etapă a planului latinoman a fost deci îndeplinită în 1993. A doua etapă se află în desfășurare și azi și se referă la eliminarea diacriticelor.

Hai să-i lăsăm totuși deoparte pe indivizi, pe oamenii obișnuiți. Ei au fost spălați la creier în școală, spunîndu-li-se că sînt latini, deci lenea și nepăsarea fac parte din structura lor interioară, de care nu trebuie să le fie rușine, ba din contră s-o expună cît mai mult pentru a fi recunoscuți ca latini de celelalte popoare. Deci nu avem la ce să ne așteptăm de la o populație spălată la creier timp de 150 de ani cu ideologie latinomană. Însă, așa cum am zis, există niște lucruri pe care statul nu le poate lăsa la bunul plac al indivizilor. Alfabetizarea face parte dintre ele. În momentul de față se observă o scădere a gradului de alfabetizare a populației, evidențiată de scrierea incorectă la calculator, practicată de majoritatea cetățenilor țării, indiferent de vîrstă și pregătirea profesională. Un individ care nu scrie cu diacritice la calculator, deci care scrie incorect ortografic, nu poate susține că este complet alfabetizat, din moment ce nu folosește 4 litere esențiale ale alfabetului. Sigur că se poate spune că același individ va scrie de mînă cu diacritice, ceea ce este poate adevărat în cazul celor mai în vîrstă, însă devine din ce în ce mai puțin adevărat pe măsură ce vîrsta scade.

Cu cît scrisul unei persoane se desfășoară în proporție mai mare la calculator, cu atît acea persoană riscă să uite sau să neglijeze cu timpul să scrie corect de mînă. Numărul celor care scriu de mînă fără diacritice este în creștere. Sînt sigur că mulți au văzut recent astfel de exemple de-a dreptul șocante. Este vorba însă de un fenomen logic, pentru că oamenii au tendința să scrie peste tot la fel, indiferent de materialul pe care se realizează scrierea. Și cum o mare parte din populație a ajuns să scrie mai mult la calculator decît de mînă, este de așteptat ca scrisul fără diacritice să fie cel folosit și în rarele situații cînd se mai scrie de mînă. Pur și simplu, scrisul incorect de la calculator are tendința de a înlocui scrisul corect în toate situațiile.

Cu toate astea, statul nu face nimic, ca și cum n-ar fi ceva grav, ca și cum alfabetizarea populației n-ar fi deloc afectată. Ei bine, statul nu face nimic tocmai din cauza conspirației latinomane puse la cale de Academia Română, care blochează orice a acțiune a statului ce ar viza rezolvarea situației. Academia Română, compusă în mod covîrșitor din nespecialiști ai limbii, spune că ea este cea care stabilește regulile ortografice obligatorii, pentru că așa e tradiția, rămasă din secolul 19, de la înființarea statului. În mod straniu, Ministerul Educației acceptă această pretenție aberantă a Academiei, așa că în ce privește limba, Ministerul Educației se socotește subordonat Academiei și pune în practică deciziile acesteia ca și cum acestea ar fi legi sau hotărîri de guvern. În mod evident deciziile Academiei ar trebui să aibă valabilitate doar pentru membrii Academiei, nu și pentru populația țării. Membrii Academiei nu sînt niște reprezentanți ai poporului, ei nu sînt aleși de popor ca parlamentarii sau primarii, deci deciziile Academiei, lingvistice sau de orice altă natură, nu au cum să aibă aplicabilitate la nivelul întregii populații. Însă Ministerul Educației, în loc să ia măsuri urgente pentru promovarea scrierii corecte la calculator, nu face nici o mișcare, pentru că nu a primit nici o instrucțiune în acest sens de la Academie. Dacă Academia Română, care conform tradiției se ocupă de ortografia limbii, nu zice nimic de scrisul fără diacritice la calculator, atunci înseamnă că totul e în regulă, ca urmare Ministerul Educației poate să-și vadă de celelalte treburi. Iar Academia nici că va face ceva, tocmai pentru că îi convine de minune situația în care literele ce desemnează sunetele nelatine (Ă,Î,Ș,Ț) nu se mai regăsesc scris, ca un preludiu la dispariția acestor sunete și din vorbire.

Este culmea că Ministerul Educației, care ar trebui să promoveze educația bazată pe știință, primește ordine în domeniul lingvistic de la o instituție retrogradă, care în domeniul limbii și istoriei pune propaganda latinomană deasupra științei. Evident că subordonarea Ministerului Educației față de Academie este ilegală, nefiind stipulată în nici un act oficial, dar trebuie ținut cont de faptul că Masoneria Latinomană formează practic un stat în stat. Pe lîngă ierarhia oficială a instituțiilor statului unele față de altele, mai există și o ierarhie ocultă, iar în aceasta din urmă Academia se află deasupra Ministerului Educației, poate chiar și deasupra Guvernului, care e obligat să-și încalce îndatoririle față de popor pentru a pune în practică deciziile latinomane ale Academiei. Se poate spune că ortografia actuală folosită de majoritatea populației în scrierea la calculator este adevărata ortografie latinomană, pe care voia s-o impună Școala Ardeleană încă din secolul 19. Așa că Academia Română, ca instituție fondată sub semnul latinismului Școlii Ardelene, vrea ca această ortografie incorectă, dar latinomană, să se răspîndească cît mai mult și să înlocuiască ortografia corectă rumînească. Conspirația latinomană de tip masonic este singura care poate explica lipsa totală de reacție a Guvernului într-o situație atît de gravă pentru starea de alfabetizare a populației.

Ar fi fost foarte simplu să fie impusă, cel puțin din anul 2001, obligativitatea vînzării de tastaturi cu diacritice, ca populația să poată să-și scrie corect limba maternă, fără să știe chestiile tehnice legate de schimbarea din sistemul de operare a aranjamentului de tastatură. În calitatea lui de contribuabil, care susține statul prin impozitele plătite, orice rumîn ar fi trebuit să poată să cumpere un calculator cu a cărui tastatură să scrie toate literele limbii lui materne. Dar asta nu e posibil din cauza trădării venite de la instituția numită Academia Română, care deși e plătită din buzunarul fiecărui rumîn, le neagă rumînilor dreptul de a-și scrie sunetele moștenite de la strămoșii nelatini. Iar guvernele care s-au succedat din 1990 încoace au aderat la conspirația latinomană a Academiei și au pus batista pe tastatură, tăcînd din gură și tolerînd dezalfabetizarea populației, pentru că ăsta e ordinul primit de la conspiratorii ce vor dispariția limbii rumîne naturale.

Crugasic, on 13 aprilie 2013 - 19:38, said:

Aici se află descrierea Şcolii Ardelene(secolul 18), nu a latinomaniei de secol 19.

Edited by dyana25, 13 April 2013 - 20:27.

Crugasic, on 13 aprilie 2013 - 19:38, said:

Aplauze puternice, îndelungate.

De observat evoluția lui Crugasic: în paralel cu elaborarea de noi și noi teorii ale conspirației, a trecut pe rînd de la scrierea român, la romîn și mai nou la rumîn. E semn că propriile lui cuvîntări îl însuflețesc în lupta spre cucerirea de noi culmi ale civilizației multilateral dezvoltate. Și spun asta nu ca să sugerez că Crugasic ar avea simpatii comuniste, ci pentru că discursul lui devine tot mai voluminos și mai gol, întocmai ca în cuvîntările comuniste de odinioară.

Eu în chestiunea de fond sînt de acord cu ce spunea Gigel, că pentru scrisul fără diacritice de vină e lenea oamenilor, nu vreo conspirație. Academia nu mai are de mult vreo dorință de a face ceva pentru limba română, nici bun, nici rău, deci nici ceva spre a o mai latiniza un pic. La reforma din 1993, cînd Academia a dat impresia că se îngrijește de limbă, de fapt ortografia nu a fost un scop, ci un instrument (de păstrare a scaunelor academice). Altfel tot ce face Academia pentru limbă e pur formal, de exemplu își pune ștampila pe unele lucrări lingvistice, chiar dacă nu mai are, ca altădată, autoritatea morală de a face asta. Printre membrii ei lingviștii abia mai reprezintă cîteva procente: 6 lingviști din 201 membri de toate felurile, sau 2 lingviști din 82 de membri titulari, adică cel mult vreo 3% oricum am da-o. Munca de verificare științifică a lucrărilor lingvistice e făcută exclusiv de specialiștii din institutele de profil. Academia contribuie doar cu o aură de prestigiu, cîtă i-a mai rămas.

matthew, on 19 iunie 2006 - 02:41, said:

Pentru ca exista o serie de site-uri care nu le recunosc si, respectiv, mesajele in care ai introduce diacriticele ar arata in final groaznic, fiindca le transforma pe acelea in grupuri de caractere de genul î sau â... Cum ar veni, daca unora le e totuna daca scrii sau nu cu diacritice, ce sens are ca simplii useri, clientii, sa fie revoltati?? Ca, vorba unui "domn", nu-i tarlaua lor ca sa impuna regulile...

Edited by karuna, 24 May 2013 - 10:21.

karuna, on 24 mai 2013 - 10:21, said:

Moft. În primul rînd la Softpedia nu există problema asta. În al doilea rînd deja de mulți ani trebuie să tragi cu tunul ca să mai găsești un sit cu un soft într-atît de antic încît să nu poți scrie cu diacritice. Eu nu mai cunosc nici unul și tare curios aș fi să văd unde ați găsit așa o vechitură. Dar concret, ca să mă minunez și eu. Eu ultimul cred că l-am văzut acum vreo cinci ani și era tare singuratic.

În prezent motivul celor care scriu fără diacritice e unul din următoarele: indiferență, nepricepere, încăpățînare. Motivul tehnic s-a restrîns foarte mult: a mai rămas la unele telefoane mobile, în unele softuri (care în general nu au treabă cu afișarea de text), la unele calculatoare unde administratorii țin morțiș să nu faci nici o setare și poate altele asemenea. Chiar și pe siturile ziarelor care încă mai scriu fără diacritice comentariile de la vizitatori pot fi introduse cu.

Nu-i vorba de nici o impunere. Dacă nu vreți, nu vreți și gata. Dar nu veniți cu mofturi de-astea, cum că ați avea o explicație rațională, vezi doamne să nu se revolte cineva.

AdiJapan, on 24 mai 2013 - 10:58, said:

Nu-i moft. Asta e realitatea de pe internet. De aceea, o data ce ai luat contact cu ea, iti dai seama ca e mai bine sa eviti excesul de zel in corespondenta directa, ca sa eviti astfel niste eventuale dezastre... Pentru ca nu iti poti da seama intotdeauna de efect decat dupa ce ti-ai trimis mesajul.
De aceea exista si toleranta manifestata de site-uri precum softpedia in ceea ce priveste folosirea diacriticelor.. si intoleranta doar la artificii nespecifice limbii romane precum sh si tz.

AdiJapan, on 24 mai 2013 - 10:58, said:

Nu trebuie sa le gasesc eu, ci sa mi le impuna altii... Dar vad ca pentru unii  nu exista alta varianta decat ca eu as fi de vina...

AdiJapan, on 24 mai 2013 - 10:58, said:

Pai nu,... tovarase Ceausescu?

Karuna,tu nu intelegi ce-i aia "strucutra a dialogului".

Quote

Adijapan a spus ca e moft(indiferență, nepricepere, încăpățînare),e diferenta intre moft si vina.Bine,si eu tot in prima categorie ma incadrez.Nu am nicio scuza.In cazul adultior scuza inseamna "sa-mi fie rusine".

Edited by Ulpiatraiana, 24 May 2013 - 11:34.