Legislatia medievala româneasca

Bun ma interesează  coduri de legi medievale din Moldova si Valahia , oricine are informatii sau linkuri utile rog sa le puna aici, multumesc

Super ideea de thread. Să sperăm că va avea succes.
Să-mi fie iertat off topicul, dar mărturisesc că sunt bâtă în domeniu.
Însă foooarte curios să mă informez.

Felicitări pentru idee, Bolivar!

http://enciclopediar.../Codul_Calimach


istoria dreptului romanesc curs, despre dreptul romanesc scris de la p. 99

_Sucre_, on 24 octombrie 2016 - 17:39, said:

codurile medievale adica legislatia scrisa sistematizat nu sunt foarte relevante.
codurile sunt doar un "aquis comunitar" tarziu, de sursa romano-bizantina, impusa de sus in jos peste jus valachicum, dreptul traditional arhaic romanesc.
dupa parerea mea, problema este ca intre dreptul arhaic si dreptul romano-bizantin-bisericesc care s-a impus abia de prin secolele 16-17 existau niste divergente foarte drastice, care au fost suprimate foarte strict, si nu doar suprimate, ci si trecute complet sub tacere. dreptul arhaic "jus valachicum" era se pare un sistem pseudo-republican, cu trasaturi de democratie militara foarte originale (o comparatie cu codul vizigot ar fi extraordinar de interesanta), pe care Iorga il denumea "romanii populare" si afirma in acelasi timp ca e de inspiratie traco-dacica.
in schimb, codurile de pravile medievale instaurau sistemul feudal de tip bizantin ecleziastic, foarte sofisticat si din acest motiv total impropriu unei societati rustice, agrare, lipsita de birocratii necesari pentru organizarea aplicarii normelor respective. practic pravilele medievale nu sunt decat un instrument de oprimare discretionara a populatiei de catre domn, marea boierime si structura ecleziastica superioara.

https://archive.org/...ge/n79/mode/2up

codul vizigot

Edited by _Sucre_, 24 October 2016 - 19:02.

Nicolae Iorga - Les éléments originaux de l'ancienne civilisation roumaine:

Nos coutumes judiciaires ont une importance exceptionnelle pour éclairer les conceptions de droit des peuples qui depuis les temps les plus anciens ont habité les contrées du Danube jusqu'aux rivages de la Thrace. Elles ressemblent parfois aux coutumes slaves et germaniques ; plus d'une fois cependant les regles concernant le patrimoine commun de la famille qui a fondé et habite le village, les droits de chacun au partage des biens, l'hérédité, l'adoption du gendre par les parents de la nouvelle mariée, la creation de liens juridiques aussi bien reconnus que ceux du sang, par la ”frăție de cruce” (serment par lequel on devient le frere d'une personne appartenant A une autre souche), ont une haute valeur d'originalité et peuvent suggérer au savant de nouveaux points de vue et fournir des développements d'un haut intérêt.

Mai pe scurt, Iorga își dă seama că aceste norme arhaice sunt suficient de diferite față de orice altele pe care le cunoștea cât să fie, în mod cert, ceva complet original; dar totodată și că el - Iorga! - nu dispune de informații suficiente cât să înțeleagă satisfăcător despre ce vorbește. Deci e complexă treaba.

Edited by leogoto, 24 October 2016 - 19:40.

@inițiator: Regret că nu sunt vreun specialist - deci puține șanse să te pot efectiv ajuta, - dar mie aia cu „tăierea scârbavnicului lui mădular și aruncarea lui la rațe” mi s-a părut cireașa.

Pe concret - Textul de lege ce sancționa violul, din perioada domnitorului Nicolae Mavrocordat:

“Celui ce va fi prins cu ștromeleagul învârtoșat primprejurul părților fătătoare ale muierii i se va tăia scârbavnicul mădular, întru veșnica lui nefolosință.”

Iar același text de lege în perioada lui Stefan cel Mare prevedea sancțiuni asemănătoare
:
“Velcare sau velcine va îndrăzni a se năpusti asupra tinerelor fete cu ștrumeleagul învârtoșat, pedepsit va fi de lege prin tăierea scârbavnicului mădular și aruncarea lui la rețe”

Astăzi, legea asta sună cam așa: Art.197. – (1) Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

După mine - avantaj clar legislația din epoca medievală. Fane Babanu rulz.

KoShiMin, on 24 octombrie 2016 - 20:33, said:

Mie mi se pare interesant ca nu se pedepseste napustirea cu ștromeleagul învârtoșat primprejurul părților GRAITOARE ale muierii

ON topic
Pravila lui Matei Basarab
Pravila Lui Vasile Lupu
Pravila de la Govora
Pravila ritorului Lucaci

Edited by Kokoshmare, 26 October 2016 - 12:17.

Originalitatea Legii țării este indiscutabilă. Influențele străine, îndeosebi slave, sunt rezultatul existenței
unei instituții asemănătoare şi se reduc mai cu seamă la terminologie: veteran, moş, mai apoi moşie de
origine tracică – baştină de origine slavă, latinescul judex – termenul slav voievod etc. – şi aceasta pentru că
la venirea slavilor instituțiile româneşti erau deja formate.
Având în vedere aria etnogenezei româneşti – mult mai largă decât actualul teritoriu al României – Legea
Ţării, numită Ius Valachicum în vlahiile sud-dunărene, în enclavele româneşti din Galiția polonă, din
Ungaria şi statul Moravia Mare (Cehia de astăzi), şi Lex olachorum în Transilvania şi Banat,

http://www.id-hyperi...an 1, sem 2.pdf

De reținut! Deşi țările românilor purtau denumiri diferite (Ţara Românească, Moldova, Transilvania),
îndeosebi din rațiunea de a fi mai bine localizate, Legea Țării a avut un caracter unitar. Ca şi limba vorbită,
aceeaşi în fiecare țară, ea reflecta unitatea etnică a tuturor românilor.

-----------------------------------

Aceste organizaţii politice, deşi purtau nume slave, erau de esenţă pur românească1. Românii au adaptat numirile împrumutate de la slavi unor instituţiuni vechi — cărora unii dintre cercetători le atribuie origine latină. Cnezii, împărţitori de dreptate, care au păstrat mult timp numirea de „judicius”
(Knezii vel judices) n-ar fi decât „duumvirii iuredicundo” ai provinciei Dacia.
Studiile unor cercetători ca: N. Iorga, Onciul, Lupaş şi Nistor au demonstrat că sensul de cneaz era cu totul altul la slavi decât la români, iar acel de voievod era mai atotcuprinzător la valahi decât la slavi. Astfel, cneazul slav era un fel de rege, pe când la români era un „primus inter pares”,
ales din mijlocul ţăranilor înstăriţi. De multe ori cneazul se ridica până la treapta cea mai înaltă a organizaţiei politice,devenind voievod, şi, în acest sens, Hurmuzaki ne citează cazul lui Litovoi..

Edited by Daco_Get, 28 October 2016 - 12:48.

"Moş" e de origine latină și nu tracică. Vine  de la mos, moris care înseamnă tradiție.  Cuvântul care desemnează  succesiunea în limba română vine de la "mos tenere" tradiția ținerii(bunului moștenit)

Ce prostie! Moş nu e de origine latină. Seamănă moş cu mos, dar moş nu vine din mos! Nu tot ce zboară se mănîncă şi nu toţi descoperitorii au dreptate. Pe ideea ta FUS ar veni de la latinescul FOSA sau de la numele Fuscus, cuvîntul TRAI ar veni de la numele TRAIAN.
Mai ai revelaţii din astea?

Aşa o fi, dar mi se pare logic ca păstrătorul tradiţiei (mosului) să fie moşul şi obiciurile din moşi  să fie "obiceiuri din mosi"

iulian_k, on 25 noiembrie 2016 - 02:43, said:

da, stii tu ceva dar nu suficient.
"mos" din latina e un termen foarte specific, hiperscolastic si vetust deja la vremea la care romanii cuceresc Dacia.
dovada fiind ca e prezent in literatura cu sensul de "traditie" doar in perioada veche a Republicii - Plautus, Terentius, Nepos. "o tempora, o mores" e fraza lui Cicero, in Catilinarele din 63 BC, asadar deja la vremea aia conceptul era intrat aproape complet in uitare, cam cum s-ar vorbi in Parlament la noi de Pravile si de Cazanii.
in schimb "mos" de la noi un cuvant cu bogata familie semantica in jurul conceptului de "persoana/origine/esenta centrala a familiei" (ca subst masculin - mos - care e concept inclusiv juridic in unele regiuni, dar si ca subst feminin - moasa - aducatoarea si protectoarea de copii, ca institutie juridica - moșie/moșnean, sau ca verb - a moși/a moșteni) in Romania, dar si in Albania unde "moshe" inseamna strict "varsta". lucruri vag similare dar mult mai complexe decat sensul latinesc.
si in fine, cel mai grav pentru teza ta e ca in alte limbi romanice eu nu cunosc ca "mos" din latina sa fi lasat urme.
dar, poate n-o fi asa, caz in care te invit sa ne arati respectivele cuvinte derivate din "mos" latinesc.

Edited by leogoto, 26 November 2016 - 11:13.

iulian_k, on 26 noiembrie 2016 - 02:23, said:

Și de ce îmi spui tu mie asta ca un reproș? Am scris eu că moșii nu ar fi păstrat tradițiile și obiceiurile?
Cum adică...„așa o fi”? Așa este! Vii aici cu o trăznaie. Ai vreo dovadă pt ipoteza asta? Nu ai nimic, doar faptul că seamănă cu un cuvint care in latină desemna altceva. Tot așa poți găsi asemănări între cuvînvtul MOȘ și alte cuvinte din alte limbi, de ex cu germanul MORSCH (morș), care înseamnă putred. De aici tragi concluzia că ar fi rămas cuvîntul de la goți și iată cum ai găsit o dovadă a existenței germanicilor pe teritoriul țării noastre.
Nu așa e bine să se facă. Asta e o metodă greșită.
Observă că limbile conțin în jur de 40 de sunete. Cu ele trebuie făcute milioane de cuvinte. E normal ca unele să semene cu altele chiar fără să aibă între ele legătură.
Dacă mpș e din latină, iar din latină s-au format mai muklte limbi; în ce altă limbă romanică mai există cuvînvtul moș cu același sens ca în română? În nici una! Tocmai de aceea s-a tras concluzia că MOȘ nu este de origine latinească.
Bagă 5 flotări, lasă capul în jos și zi „mulțumesc, nea Florică” pt că mi-am făcut timp să îți răspund ție, care ești un mic ignorant în materie de istorie și de lingvistică.

un articol care bate mult apa in piua, dar nu zice nimic in afara de vechile generalitati

leogoto, on 24 octombrie 2016 - 18:53, said:

din pacate toate textele manualelor scolare si universitare sunt pline cu astfel de excese romantice
Cam asa sunt etichetate in occident, apucaturile englezilor, germanilor, francezilor din sec 19
de a aborda istoria prin habarnisme.

Intre timp istoriografia a facut pasi mari, dar nu si in Romania unde predomina echivalentul romanticismului
care la noi se numeste proto-cronism (sub diferite forme: continuitate daco-romana, dacomanie, si alte prostii).

iulian_k, on 25 noiembrie 2016 - 02:43, said:

Ca si la alte cuvinte pastrate din latina, mai degraba forma de acuzativ s-a transmis in limbile neolatine

morem [lat. sing. acuzativ] > moare [rom]

Quote

Are si curespondentul frantuzesc mœurs

Mount_Yerrmom, on 05 ianuarie 2017 - 23:44, said:

dominus -> acuzativ dominum
cum a intrat in romaneste?
din acuzativul latin antic
sau prin filiera latinei medievale?
Se pare ca si termeni latini medievali au penetrat limba romaneasca.