Second Opinion
Folosind serviciul second opinion ne puteți trimite RMN-uri, CT -uri, angiografii, fișiere .pdf, documente medicale. Astfel vă vom putea da o opinie neurochirurgicală, fără ca aceasta să poată înlocui un consult de specialitate. Răspunsurile vor fi date prin e-mail în cel mai scurt timp posibil (de obicei în mai putin de 24 de ore, dar nu mai mult de 48 de ore). Second opinion – Neurohope este un serviciu gratuit. www.neurohope.ro |
Recomandare psihoterapeut Bucuresti
#1
Posted 01 September 2016 - 11:14
Va intreb pentru un prieten. Are o problema, s-a dus la un psiholog insa acesta nu facea mare branza. Vorbea doar el fara sa il intrebe ceva sau sa ii dea vreun sfat. Ieri s-a dus la un psihiatru care i-a recomandat o terapie cognitiv comportamentala la un psihoterapeut. Ar dori sa stie daca merita sa faca aceasta terapie, adica sa fie ceva care sa il si intrebe ceva, sa ii dea sfaturi nu ca acel psiholog. Si daca merita daca ati putea recomanda un psihoterapeut bun in Bucuresti.
|
#2
Posted 01 September 2016 - 12:02
https://psihoterapie.wordpress.com/ Virgil Ricu - am lucrat cu el aproape un an in 2012 si il recomand.
|
#3
Posted 01 September 2016 - 12:10
avem un psihoterapeut chiar pe forum, este alecsa2, cea cu jurnalul apartamentului umed de la demisol.
in acest moment nu cred ca profeseaza,stiu ca visul ei este sa-si deschida un cabinet. dar macar iti poate recomanda un coleg de breasla... |
#4
Posted 01 September 2016 - 20:15
bai dar, psihoterapeutii nu-ti dau nici un sfat
sa-ti scoti aia din cap daca tragi singur concluziile in timpul terapiei bine, daca nu pa nu e ca in filme |
#5
Posted 02 September 2016 - 09:46
jack-cuceritorul, on 01 septembrie 2016 - 20:15, said:
bai dar, psihoterapeutii nu-ti dau nici un sfat sa-ti scoti aia din cap daca tragi singur concluziile in timpul terapiei bine, daca nu pa nu e ca in filme Uneori e ca in filme. Psihoterapeutii buni stiu sa puna intrebarile potrivite si sa iti dea exemple relevante. In final tot tu esti cel care ajunge la concluzia potrivita - pentru ca numai tu esti cel care poti schimba ceva in viata ta - dar drumul pana acolo devine mult mai usor. |
#6
Posted 02 September 2016 - 10:14
Daca nu te duci cu deschiderea si informatiile necesare, nu obtii nimic. De unde sa stie un strain cu diploma cu ce te confrunti tu ?
Eu am ajutat multi membri de familie cu discutarea unor probleme si cu gasirea unor solutii. |
#7
Posted 03 September 2016 - 17:49
dr. Eugen Hriscu
dr. Ioana Pop psihol. Catalina Dumitrescu |
#8
Posted 16 November 2016 - 21:58
Ce problema are de i-a recomandat psihiatrul terapie cognitiv-comportamentala? Sunt mai bune terapiile psihodinamice pentru ca sunt non-directive, merg in profunzime pana la conflictul de baza si nu se limiteaza la cel de suprafata ca cele cognitiv comportamentale.
|
#9
Posted 17 November 2016 - 15:24
ddanielle, on 16 noiembrie 2016 - 21:58, said:
Sunt mai bune terapiile psihodinamice pentru ca sunt non-directive, merg in profunzime pana la conflictul de baza si nu se limiteaza la cel de suprafata ca cele cognitiv comportamentale. Este, intr-adevar, raspandit mitul cum ca terapia cognitiv-comportamentala (CBT) este doar de "suprafata". Acum, lasand de-o parte faptul ca teoriile psihanalitice vechi sunt de mult invalidate si depasite, e important sa ne orientam spre acele terapii despre care exista dovezi serioase ca functioneaza, inclusiv pe termen lung (deci nu doar la finalul interventiei), ci si peste 6 luni, 1 ani, 2 ani... Exista ghiduri clinic de referinta internationala, unde sunt listate terapiile pentru care exista dovezi experimentale ca functioneaza. Scriam aici (La ce interventii psihologice apelam pentru diversele probleme/tulburari?) astfel: Victor2311, on 14 august 2015 - 19:30, said:
Mentionez din nou cele doua ghiduri internationale care, in functie de tulburare, recomanda psihoterapiile/interventiile psihologice sustinute de dovezi, in urma studiilor clinice controlate: a. Ghidul APA (American Psychological Association) b. Ghidul NICE (National Institute for Health and Care Excellence) Dupa cum se poate observa, terapiile cognitive si comportamentale (Cognitive Therapy, Rational Emotive Behavior Therapy, Behavioral Activation, Schema Therapy etc.) au un suport empiric foarte bun pentru multe conditii clinice, precum depresia si fobiile. Nu sunt insa singurele terapii eiciente, dar, daca verificati listele, terapia psihanalitica clasica nu apre deloc (sau apare ca avand un suport empiric controversat), dar atunci cand apare ca fiind eficienta, e in varianta moderna de terapii psihodinamice de scurta durata, nu psihanaliza freudiana, analiza jungiana sau terapia individuala a lui Adler. Indiferent de terapiile alese (mai cognitive, mai comportamentale, mai dinamic-psihanalitice etc.), asigurati-va in primul rand ca exista pe bune dovezi ca treaba aia functioneaza si nu aruncati banii pe ceva ce nu are efect sau ceva ce este doar un placebo. Edited by Victor2311, 17 November 2016 - 15:30. |
#10
Posted 17 November 2016 - 16:40
Victor2311, on 17 noiembrie 2016 - 15:24, said:
Este, intr-adevar, raspandit mitul cum ca terapia cognitiv-comportamentala (CBT) este doar de "suprafata". Acum, lasand de-o parte faptul ca teoriile psihanalitice vechi sunt de mult invalidate si depasite, e important sa ne orientam spre acele terapii despre care exista dovezi serioase ca functioneaza, inclusiv pe termen lung (deci nu doar la finalul interventiei), ci si peste 6 luni, 1 ani, 2 ani... Dar nu ma refeream la psihanaliza, exista multe alte psihoterapii psihodinamice, banuiesc ca nu sunteti in domeniu de nu stiti acest lucru. Iar despre terapia cognitiv comportamentala am auzit psihoterapeuti care o practica spunand ca nu pot merge in profunzime cu pacientii sau clientii lor, de aceea unii fac si alta formare de orientare psihodinamica (pe langa cea cognitiv-comportamentala). Acolo unde terapiile sunt platite de casa de asigurare e nevoie de statistici care sa arate ca omul e vindecat cu sedinte cat mai putine, e un interes financiar aici. Dar efectele sunt pe termen scurt si nu rezolva cauza problemelor ci se merge mai mult pe reducerea simptomului. Numai ca problema de fond nu e rezolvata. Psihoterapiile de lunga durata nu sunt agreate de casele de asigurari care ar trebui sa deconteze mai mult, normal. De aici mitul ca terapia cognitiv-comportamentala e mai buna. Nu e deloc mai buna, e doar mai ieftina, dar nici mare lucru nu rezolvi pe termen lung. Edited by ddanielle, 17 November 2016 - 16:41. |
|
#11
Posted 17 November 2016 - 17:55
ddanielle, on 17 noiembrie 2016 - 16:40, said:
Dar nu ma refeream la psihanaliza, exista multe alte psihoterapii psihodinamice ddanielle, on 17 noiembrie 2016 - 16:40, said:
Iar despre terapia cognitiv comportamentala am auzit psihoterapeuti care o practica spunand ca nu pot merge in profunzime cu pacientii sau clientii lor, de aceea unii fac si alta formare de orientare psihodinamica (pe langa cea cognitiv-comportamentala). ddanielle, on 17 noiembrie 2016 - 16:40, said:
Acolo unde terapiile sunt platite de casa de asigurare e nevoie de statistici care sa arate ca omul e vindecat cu sedinte cat mai putine, e un interes financiar aici. Revenind totusi la ce ziceati - e foarte bine ca un client sa se vindece cat mai rapid. ddanielle, on 17 noiembrie 2016 - 16:40, said:
Dar efectele sunt pe termen scurt si nu rezolva cauza problemelor ci se merge mai mult pe reducerea simptomului. Numai ca problema de fond nu e rezolvata. Psihoterapiile de lunga durata nu sunt agreate de casele de asigurari care ar trebui sa deconteze mai mult, normal. De aici mitul ca terapia cognitiv-comportamentala e mai buna. Nu e deloc mai buna, e doar mai ieftina, dar nici mare lucru nu rezolvi pe termen lung. Acum trecand peste eficienta (care, cum ziceam, e o intrebare empirica la care putem raspunde prin experimente comparative) si mergand spre o intrebare mai tehnica, este foarte dubitabil ca exista asa numitele "cauze problemelor". Mai specific, tulburarile sunt chiar conglomeratul de simptome, nu entitati separate care le cauzeaza - abordari moderne in psihopatologie conceptualizeaza tulburarile ca o retea de simptome (vezi network analysis) care se influenteaza si se sustin reciproc, astfel incat interventia pe un simptom puternic interconectat cu alte simptome va duce, cu mare probabilitate, la dezactivarea retelei. Stiu ca e seducoatoarea vrajeala asta cu "X rezolva cauzele reale si profunde, pe cand Y trateaza numai simptomul", dar in absenta unor date empirice robuste, asemenea afirmatii sunt doar un marketing bun, asemanator cu modul in care se vand diverse abordari alternative si "holiste" (a.k.a psedostiintifice) in medicina. Deci, care sunt studiile care compara eficienta (pe termen lung a) terapiilor psihodinamice cu eficienta CBT si demonstreaza ca pe bune sunt superioare? Show us the evidence! Attached FilesEdited by Victor2311, 17 November 2016 - 18:04. |
#12
Posted 17 November 2016 - 18:32
Vorbiti de parca omul ar fi un mecanism automat cu conexiuni care pot fi dezactivate. Cand te doare maseaua si iei un nurofen, normal ca iti trece pe moment durerea, dar boala inainteaza pe tacute. Cam asa e si cu vindecarea rapida obtinuta prin terapiile cognitiv-comportamentale.
Daca ati spus ca e dubitabil ca exista o cauza mai profunda a problemelor, inseamna ca nu ati citit destula literatura psihologica de specialitate. Poate ati citit doar cartile de popularizare, gen "Cum sa...." |
#13
Posted 17 November 2016 - 22:06
ddanielle, on 17 noiembrie 2016 - 18:32, said:
Vorbiti de parca omul ar fi un mecanism automat cu conexiuni care pot fi dezactivate. Cand te doare maseaua si iei un nurofen, normal ca iti trece pe moment durerea, dar boala inainteaza pe tacute. Cam asa e si cu vindecarea rapida obtinuta prin terapiile cognitiv-comportamentale. Daca ati spus ca e dubitabil ca exista o cauza mai profunda a problemelor, inseamna ca nu ati citit destula literatura psihologica de specialitate. Poate ati citit doar cartile de popularizare, gen "Cum sa...." Înțeleg foarte bine analogia dumneavoastră cu domeniul medical; problema este că, în cazul tulburărilor mintale, tulburarea și simptomatologia nu sunt separabile - nu poți identifica și măsura depresia ca tulburare independent de simptomele măsurate, astfel încât să distingi clar între tulburare și tabloul clinic. Scriam în primăvară în teza de licență: „Spre deosebire de medicină, unde putem observa tumora pulmonară (ca entitate reală și cauzală) independent de simptomatologia de tipul: expectorație cu sânge și dureri abdominale, în psihologia clinică, tulburarea depresivă majoră nu poate fi observată independent de simptome (Borsboom & Cramer, 2013), ceea ce face nefalsificabilă afirmația potrivit căreia un individ întâi are depresie și apoi, drept consecință, dezvoltă anhedonie, sentimentul excesiv de rușine și ideație suicidară. În plus, a spune că cineva are o dispoziție deprimată și ideație suicidară, pentru că are depresie nu este informativ cu privire la mecanism și procesul etiologic, ci mai curând un caz de reificare, investit apoi cu un rol cauzal. Acest demers de inventare a unor constructe latente mai degrabă limitează potențialul de cercetare prin ignorarea relației directe dintre simptome/comportamente observate.” [...] În modelul interacționist-dinamic, tulburările nu reprezintă factori-sursă latenți care cauzează simptomatologia, ci reprezintă constelații complexe de simptome, iar simptomele sunt entități cauzale autonome. Sunt cauzale, pentru că interacționează și se influențează reciproc, astfel încât amorsarea unui simptom (de exemplu, îngrijorarea) poate conduce la activarea altora (precum insomnia și starea de oboseală). Sunt autonome, fiindcă nu depind pasiv de o entitate (tulburare) supraordonată în care își au originea. Renunță la căutarea explicației pentru comportamentele observate, postulând încă o variabilă în plus (latentă, drept cauză comună) și le conceptualizează drept noduri într-o rețea, direct interrelaționate cauzal, organizându-se non-arbitrar sub forma unei rețele de sisteme ce interacționează dinamic (Borsboom & Cramer, 2013). Aceiași autori oferă următorul exemplu: dispoziție deprimată → auto-reproș → insomnie → oboseală → probleme de concentrare. Este redundantă invocarea unor entități inventate (de pildă, depresia ca tulburare anterioară simptomatologiei) pentru a explica covariația; covariația este perfect explicabilă din interiorul simptomatologiei. In această conceptualizarea, tulburarea depresivă majoră are o existentă nominală, reprezentând o etichetă lingvistică, atribuită unei rețele de simptome/comportamente observate, structurate predictibil. Evită tautologia la care invită cele două modele sus menționate: triunghiul este echilateral, fiindcă are trei unghiuri egale sau unghiurile sunt egale, fiindcă triunghiul este echilateral? Are o dispoziție deprimată și ideație suicidară, fiindcă are depresie (modelul reflexiv) sau are depresie, fiindcă are o dispoziție deprimată și ideație suicidară (modelul formativ)? Nu se află o săgeată cauzală dinspre tulburare spre simptome sau vice-versa, ci semnul de egalitate. Este, așadar, o metodologie elegantă și parcimonică.” Departe de a fi citit numai publicații de tip self-help (chiar am citit foarte puține), cum sugeram mai sus, am terminat facultatea de psihologie și sunt acum la master. După cum ziceam, abordarea de tip analiză de rețea este influentă într-o măsură tot mai mare în domeniul psihologiei clinice (vezi articolele atașate mai sus pentru o imagine mai clara si detaliata), iar ideea că la baza tulburărilor mintale stau cauze „profunde” si misticizate, gen conflicte inconștiente nu mai este de mult luat în serios de comunitatea științifică. Care dintre noi este mai bine ancorat în literatura de specialitate? Revin cu întrebarea inițială (nu mi-ați răspuns): care sunt studiile care compara eficienta (pe termen lung a) terapiilor psihodinamice cu eficienta CBT si demonstreaza ca pe bune sunt superioare? Show us the evidence! P.S. Literatură de specialitate înseamnă, prin excelență, articole publicate în jurnale internaționale de tip „peer-reviewed”, adică acele publicații care trec de filtrul și rigoarea comunității științifice. Edited by Victor2311, 17 November 2016 - 22:16. |
#14
Posted 18 November 2016 - 13:53
gerbil, on 01 septembrie 2016 - 11:14, said:
Are o problema, s-a dus la un psiholog insa acesta nu facea mare branza. Vorbea doar el fara sa il intrebe ceva sau sa ii dea vreun sfat. Ieri s-a dus la un psihiatru care i-a recomandat o terapie cognitiv comportamentala la un psihoterapeut. Ar dori sa stie daca merita sa faca aceasta terapie, adica sa fie ceva care sa il si intrebe ceva, sa ii dea sfaturi nu ca acel psiholog. Si daca merita daca ati putea recomanda un psihoterapeut bun in Bucuresti. a. Ghidul Asociației Psihologilor Americani (APA) b. Ghidul NICE (National Institute for Health and Care Excellence) c. Review-urile Cochrane Vei vedea ca CBT apare recomandat pentru cele mai multe probleme care figureaza in ghiduri. Psihoterapia (mai general, dar in special terapiile mai structurate, precum CBT) presupune, printre altele, urmatoarele caracteristici. Implica o relatie de colaborare intre specialist si client. In prima etapa, evident, clientul vorbeste despre problema sa, dupa care se face o evaluare clinica si apoi, impreuna, psihoterapeutul si clientul stabilesc o lista de probleme specifice pe care urmeaza sa le abordeze, monitorizand progresul. Clientul invata in sedinte cateva tehnici utile in viata sa de zi cu zi, intelege mai bine problema cu care se confrunta, cum a aparut, cum poate fi gestionata si prevenita, urmand sa exerseze acele tehnici si in afara sedinte de terapie (la fel cum ai vrea sa conduci nu doar in poligon cu instructorul, ci si singur prin oras, in cele din urma, dar asta presupune exercitiu). Protocolul de interventie variaza de la o conditie clinica la alta: de pilda, in cazul fobiilor, una dintre cele mai eficiente tehnici este expunerea treptata la stimulul care provoaca frica. In depresie, protocolul CBT prevede strategia de activare comportamentala in prima faza, adica reangajarea clientului in activitati care ii produc placere si ii ofera recompense (nu neaparat monetare). In orice caz, terapia nu presupune pur si simplu o conversatie. Da, presupune conversatie, dar una ghidata + tehnici cognitive, comportamentale, tehnici de antrenament asertiv si imbunatatire a abilitatilor sociale etc. Depinde de caz pe care va cadea accentul. Edited by Victor2311, 18 November 2016 - 13:59. |
#15
Posted 19 November 2016 - 01:47
Victor2311, on 17 noiembrie 2016 - 22:06, said:
Înțeleg foarte bine analogia dumneavoastră cu domeniul medical; problema este că, în cazul tulburărilor mintale, tulburarea și simptomatologia nu sunt separabile - nu poți identifica și măsura depresia ca tulburare independent de simptomele măsurate, astfel încât să distingi clar între tulburare și tabloul clinic. Scriam în primăvară în teza de licență: Spre deosebire de medicină, unde putem observa tumora pulmonară (ca entitate reală și cauzală) independent de simptomatologia de tipul: expectorație cu sânge și dureri abdominale, în psihologia clinică, tulburarea depresivă majoră nu poate fi observată independent de simptome (Borsboom & Cramer, 2013) Cred ca nu ai dreptate. Chiar si in cazul depresiei s-ar putea observa intai o scadere a neurotransmitatorului numit serotonina si abia apoi aparitia simptomelor. Ca nu se fac in mod curent asemenea analize e altceva, dar putem spune ca exista teoretic o posibilitate de separare a tulburarii de simptom chiar si in depresie. Chiar si in psihanaliza la ora actuala se efectueaza studii de cercetare stiintifica asupra procesului analitic, vezi cartile despre cercetarea in psihanaliza ale lui Helmut Thoma si Hosrt Kachele, cu atat mai mult in alte psihoterapii psihodinamice de actualitate. Iar terapiile cognitiv comportamentale nu includ analiza transferului si contratransferului - inevitabile in cursul unei terapii, mai ales ca sunt procese care apar si in viata cotidiana - si de aici neajunsul acestei forme de terapie. In alta ordine de idei, eu personal am participa anul acesta la Viena la conferinta organizata de European Association of Psychotherapy cu tema "Connecting Psychotherapy, Practice and Research" (as da linkul daca n-ar interzice regulamentul acestui forum plasarea de linkuri externe, dar o poti gasi pe google) unde s-au prezentat metodele de cercetare din psihoterapie, atat cantitative cat si calitative (a fost prezent chiar prof. Omar Gelo, conducator de doctorat in psihoterapie la Viena si unul dintre autorii cartii "Psychotherapy Research: Foundations, Process, and Outcome" - aparuta initial in 2014, o poti gasi si pe amazon cred, costa numai 200 euro si e o carte exceptionala pentru cine vrea sa faca cercetare), plus rezultatele ultimelor cercetari din diverse forme de psihoterapie. Si apropos, „peer-reviewed” se face uneori de catre studenti, eu insami am primit in facultate o invitatie de a participa la un asemenea proces pe cand eram studenta. Iar in majoritatea jurnalelor publicarea se face numai contracost, ceea ce face ca de multe ori factorul financiar sa primeze, nu cel stiintific. Tu n-ai auzit de scandalul lucrarilor "stiintifice" publicate in unele jurnale care au trecut de filtrul "comunitatii stiintifice" desi erau niste aberatii de lucrari propuse intentionat de ziaristi pentru a verifica cat de riguros se face acest „peer-reviewed”? Literatura de specialitate, prin excelenta, inseamna publicatiile marilor somitati dintr-un domeniu, le gasesti de obicei sub forma de carti care expun pe larg obiectivele, metodele folosite si rezultatele, nu articolase scrise de studenti aspiranti la doctorat pentru a da bine in CV. Lumea psihoetrapiei e mai mai larga si mai interesanta decat ograda cogntivista, poate ar fi cazul sa-ti largesti perspectiva. |
|
#16
Posted 19 November 2016 - 11:20
Vorbaraia la psiholog si tehnicile bazate pe schimbari de stil de viata merg in afectiunile usoare sau care pornesc din greselile de comportament ale pacientului. In majoritatea cazurilor mai severe psihologul nu poate face mai nimic sau poate modifica un pic reactia pacientului la problema pe care o are si care ramane. Asta din cauza ca e o problema cu echilibrul chimic al organismului. Daca intr-un anumit moment iti vine o stare de neliniste din senin, bazata pe dezechilibru chimic sau structura neurologica, poti modela acea stare si o poti controla cat de cat, pe sistem "ok, nu se intampla nimic, e totul ok", insa starea va ramane, chiar daca prin terapie cu vorbaraie vei opri escaladarea si anumite comportamente nepotrivite in raport cu acea stare.
In majoritatea cazurilor dificile doar medicatia va putea merge la sursa, iar asta daca nimeresti una potrivita, uneori doar temporar si poate si cu efecte secundare Un om cat de cat inteligent nu are nevoie de psiholog ca sa-i spuna anumite lucruri pe care deja le stie, pentru ca de obicei e deja constient de situatie. Asta pe langa faptul ca anxietatea/panica e deseori mai inteligenta decat victima si psihologul, face parte din acea componenta subconstienta din organism, care cand vrea sa semnalizeze ceva, va gasi moduri de a o face chiar daca-i inchizi anumite porti, va scoate capul prin alta parte Multi spun ca medicatia e o cosmetizare si un atac la simptome, iar terapia cu vorbaria merge la cauza. In majoritatea cazurilor e exact invers. Problema e ca si medicatia merge la cauze intr-un mod stangaci, partial, rudimentar, cu efecte adverse si riscuri. Poate va veni o zi in care vom putea controla eficient dezechilibrele chimice din organism si vom intelege complexitatea situatiei, dar momentan e jale. Multi spun ca in vreo 15-20 de ani vom putea sa ne uploadam mintea in mediul virtual si sa ne upgradam psihicul intr-un mod extraordinar. Cred ca-s fantezii cretine. Eu sper ca atunci sa reusim macar sa putem controla eficient micile dezechilibre chimice care ne supara si sa o facem in mod personalizat, din prima, cu rezultate foarte bune si fara efecte secundare. Edited by Notsure, 19 November 2016 - 11:28. |
#17
Posted 20 November 2016 - 21:35
ddanielle, on 19 noiembrie 2016 - 01:47, said:
Cred ca nu ai dreptate. Chiar si in cazul depresiei s-ar putea observa intai o scadere a neurotransmitatorului numit serotonina si abia apoi aparitia simptomelor. Ca nu se fac in mod curent asemenea analize e altceva, dar putem spune ca exista teoretic o posibilitate de separare a tulburarii de simptom chiar si in depresie. In plus, majoritatea oamenilor de stiinta se pune de-acord ca discursul biomedical si cel psihologic sunt descrieri diferite ale aceleasi realitati sau niveluri diferite de analiza (nivelul implementational vs. computational si algoritmic), dar nu doua entitati care doar interactioneaza, ca in dualism cartezian. De pilda, intr-o cercetare publicata in Journal of Affective Disorders, autorii au comparat efectul CBT cu efectul medicatiei pentru depresie. Ambele functioneaza la fel de bine si nici nu s-au observat diferente temporale intre modificarile cognitive si modificarile vegetative (vezi al doilea articol - Sequence of improvement...): "The absence of statistical evidence for a temporal lag between the cognitive and vegetative symptoms of major depression, along with the roughly parallel time trends for these symptoms, suggest that changes may occur simultaneously at both cognitive and vegetative levels of depression irrespective of the type of treatment received by the patient. While inconsistent with some theory-driven expectations (Goldapple et al., 2004; Rush et al., 1981), these results are consistent with Beck’s (Beck, 1984, November) suggestion that vegetative and cognitive features of depression do not represent different systems of depression, but rather different levels of analyses of the same system. Beck suggests that the site of action of both PT and CT is the informational processing system, which, when targeted, results in changes in both cognitive and vegetative features of major depression. Our findings correspond with the proposal that although CT and PT may be associated with different primary mechanisms of change (DeRubeis et al., 1990; DeRubeis et al., 1999; DeRubeis et al., 2005; Goldapple et al., 2004; Hyman and Nestler, 1996), these mechanisms serve to activate changes in the informational processing system, which in turn leads to uniform improvement across vegetative and cognitive dimensions of depression." Din nou, va invit cu caldura sa cititi macar unul dintre articolele de mai sus pe network analysis - altfel, un model foarte elegant care explica covariatia dintre simptomele depresie nu pe baza unui factor-sursa latent, indirect observabil prin indicatori pasivi si intersanjabili psihometric (anxietatea → ingrijorari, probleme de somn, oboseala, dificultati de concentare), ci prin interactiunea dinamica, reciproca si directa dintre simptome ca variabile non-echivalente, care nu sunt local independente (ex. ingrijorari excesive → probleme de somn → oboseala → dificultati de concentrare + bucle de feedback). Autorii dezvolta ceea ce am punctat doar pe scurt pe-aici si ofera o imagine mai complexa decat ce pot eu transmite in 2-3 randuri. In fine, cred ca ne-am lungit prea mult cu modul in care conceptualizam tulburarea in raport cu simptomele (cauzala vs. constitutiva), or nu cred ca persoana care a deschid thread-ul e neaparat interesata. ddanielle, on 19 noiembrie 2016 - 01:47, said:
Chiar si in psihanaliza la ora actuala se efectueaza studii de cercetare stiintifica asupra procesului analitic, vezi cartile despre cercetarea in psihanaliza ale lui Helmut Thoma si Hosrt Kachele, cu atat mai mult in alte psihoterapii psihodinamice de actualitate. ddanielle, on 19 noiembrie 2016 - 01:47, said:
Iar terapiile cognitiv comportamentale nu includ analiza transferului si contratransferului - inevitabile in cursul unei terapii, mai ales ca sunt procese care apar si in viata cotidiana - si de aici neajunsul acestei forme de terapie. Din nou, care sunt neajunsurile acestei terapii (si, deci, avantajele terapiilor psihodinamice)? Inca nu ne-ati aratat care sunt dovezile ca terapiile psihodinamice > CBT pe termen lung. In cel mai bun caz, terapiile psihodinamice = CBT ca eficienta, cel putin in ceea ce priveste abordarile noi, gen terapiile dinamice de scurta durata. Demonstrarea superioritatii unei terapii in raport cu toate celelalte chiar ar fi un lucru spectaculos, avand in vedere ca, la momentul de fata, ce stim este ca mai multe psihoterapii functioneaza la fel de bine pt. depresie (ex. terapia cognitiv-comportamentala, activarea comportamentala, terapia interpersonala, terapia psihodinamica si terapia centrata pe emotii) - vezi ultimele 3 meta-analize atasate. ddanielle, on 19 noiembrie 2016 - 01:47, said:
Si apropos, „peer-reviewed” se face uneori de catre studenti, eu insami am primit in facultate o invitatie de a participa la un asemenea proces pe cand eram studenta. Iar in majoritatea jurnalelor publicarea se face numai contracost, ceea ce face ca de multe ori factorul financiar sa primeze, nu cel stiintific. Tu n-ai auzit de scandalul lucrarilor "stiintifice" publicate in unele jurnale care au trecut de filtrul "comunitatii stiintifice" desi erau niste aberatii de lucrari propuse intentionat de ziaristi pentru a verifica cat de riguros se face acest „peer-reviewed”? Literatura de specialitate, prin excelenta, inseamna publicatiile marilor somitati dintr-un domeniu, le gasesti de obicei sub forma de carti care expun pe larg obiectivele, metodele folosite si rezultatele, nu articolase scrise de studenti aspiranti la doctorat pentru a da bine in CV. Chiar va propun sa trimiteti un manuscris spre Science sau Nature - sa vedem daca va publica cineva doar pentru ca le dati bani. Ba da, am auzit de publicatii retrase din jurnale. Departe de a demonstra ca sistemul peer-review este inutil (desi este failibil, ca orice sistem), arata tocmai ca sistemul functioneaza - pana la urma, chiar daca nu s-au sesizat initial unii oameni de stiinta, comunitatea stiintifica tot se va sesiza si va evalua/critica acea lucrare, cum a fost, de pilda, cazul publicatiei in care autorul sustinea ca depistase o asociere intre vaccinuri si autism, in vreme de articolele de blog si cartile nu trec nici pe departe printr-un sistem la fel de riguros de evaluare. Mai mult, asemenea scandaluri starnesc interes din partea publicului, dar si din partea comunitatii, ceea ce stimuleaza mai multa cercetare in acel domeniu - avem pana acum cateva meta-analize voluminoase pe asocierea (non-existenta, de altfel), dintre vaccinuri si autism. In plus, a scoate in evidenta faptul ca un sistem nu are o eficienta 100% nu demonstreaza ca eficienta este de 0%. Cat de legitim ar fi ca lumea sa renunte sa foloseasca prezervative, doar pt. ca nu sunt "destul de riguroase" si nu previn sarcina in 100% dintre cazuri? Nimeni nu pretinde ca sistemul peer-review este infailibil si perfect, dar este cea mai buna alternativa pe care o avem pana acum - sa-ti expui design-ul si rezultatele in fata altor oameni de stiinta, care iti vor evalua lucrarea atat inaintea, dar si dupa publicare este un mod rezonabil de bun de a pastra rigoarea in domeniu. Dincolo de asta, un principiu crucial in stiinta este replicabilitatea. Pot intelege ca un studiu prost sau fraudulos trece de recenzorii unui articol. Dar, in timp, se mai fac si alte studii si se tot publica, in jurnale diferite. Si eu evit sa creditez niste rezultate, daca nu au fost inca replicate si, peferabil, meta-analizate pe populatii diverse. De asemenea, stiinta nu inseamna principial publicatii ale "marilor somitati". Cu siguranta ca sunt influente publicatiile acelor cercetatori eminenti, dar sunt faimosi, tocmai pentru ca fac cercetare de prima mana si, datorita calitatii articolelor lor, ajung sa publica in jurnale de top. Cartile sunt foarte bune, pentru ca sintetizeaza mai multe studii si iti ofera o imagine integrata si generala, dar seva si-o trag tot din cercetari empirice publicate. In orice caz, sa revenim al ideea thread-ului. Va intreb din nou ce studii publicate si replicate in jurnale arata ca terapiile psihodinamice chiar functioneaza mai bine ca CBT pe termen lung. Notsure, on 19 noiembrie 2016 - 11:20, said:
Vorbaraia la psiholog si tehnicile bazate pe schimbari de stil de viata merg in afectiunile usoare sau care pornesc din greselile de comportament ale pacientului. In majoritatea cazurilor mai severe psihologul nu poate face mai nimic sau poate modifica un pic reactia pacientului la problema pe care o are si care ramane. Victor2311, on 18 noiembrie 2016 - 13:53, said:
Dovezile acumulate sunt coroborate si sumarizate, intr-un limbaj de interfata, pe ghidurile clinice de referinta internationala: a. Ghidul Asociației Psihologilor Americani (APA) b. Ghidul NICE (National Institute for Health and Care Excellence) c. Review-urile Cochrane Dupa cum se vede in acele ghiduri, depinde de tulburare. In unele tulburari (ex. atacuri de panica, fobii), nu are sens tratamentul combinat, fiindca atat psihoterapia, cat si farmacoterapia functioneaza la fel de bine, iar combinarea lor nu produce un efect superior, ba chiar poate incetini tratamentul. In cazul fobiilor, de pilda, interventia psihologica presupune expunerea gradata la stimulul care produce teama, astfel incat, pe baza de neuroplasticitate bazata pe experienta, persoana invata si retine ca experienta langa un caine (in cainofobie) nu este periculoasa si atunci sunt intarite alte sinapse. Nu disputi in mod explicit cognitiile sale despre caini, dar se produce oricum o restructurare cognitiva in mod implicit (inconstient). Daca pacientul ia concomitent si medicatie anxiolitica, medicatia ii va reduce anxietatea, or in expunere, ideea e tocmai ca persoana sa fie anxietata pana atinge un platou si se reduce (intr-un mediu controlat, bineinteles). In alte tulburari, se recomanda, pa baza studiilor clinice controlate, o interventie combinata. De pilda, in schizofrenie, cel mai avansat tratament este cel farmacologic, deci trebuie promovat ca prima linie de interventie, augmentat de interventia psihologica - cele doua combinate sunt mai eficiente decat doar antipsihoticele. Daca o interventie (fie ea medicala sau psihologica) funcitoneaza este o intrebare expirica ce poate fi foarte bine testata in studii clinice controlate. Aici nu e cazul de ideologii sau speculatii; e pur si simplu vorba de a trece sau nu proba empirica, iar atunci cand un tratament functioneaza, atunci, oricat de neasteptat ar fi, trebuie promovat ca o interventie legitima. Notsure, on 19 noiembrie 2016 - 11:20, said:
Asta din cauza ca e o problema cu echilibrul chimic al organismului. Notsure, on 19 noiembrie 2016 - 11:20, said:
Un om cat de cat inteligent nu are nevoie de psiholog ca sa-i spuna anumite lucruri pe care deja le stie, pentru ca de obicei e deja constient de situatie. Notsure, on 19 noiembrie 2016 - 11:20, said:
Eu sper ca atunci sa reusim macar sa putem controla eficient micile dezechilibre chimice care ne supara si sa o facem in mod personalizat, din prima, cu rezultate foarte bune si fara efecte secundare. gerbil, on 01 septembrie 2016 - 11:14, said:
Va intreb pentru un prieten. Are o problema, s-a dus la un psiholog insa acesta nu facea mare branza. Vorbea doar el fara sa il intrebe ceva sau sa ii dea vreun sfat. Ieri s-a dus la un psihiatru care i-a recomandat o terapie cognitiv comportamentala la un psihoterapeut. Ar dori sa stie daca merita sa faca aceasta terapie, adica sa fie ceva care sa il si intrebe ceva, sa ii dea sfaturi nu ca acel psiholog. Si daca merita daca ati putea recomanda un psihoterapeut bun in Bucuresti. Attached Files |
#18
Posted 12 April 2017 - 16:35
eu am fost la doamna Ghinea Emi, http://psihoterapeut-bucuresti.com
a fost foarte atenta si m-a ajutat mult Edited by osomnes, 12 April 2017 - 16:36. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users