Indiferenta Hospice. Dezamagire.

Dupa ani de zile in care am sustinut Hospice Casa Sperantei cum am putut si de cate ori am avut ocazia ( donanand cei 2% din impozit, donand parte a taxei de incriere la fiecare concurs la care am alergat, mergand la toti cunoscutii cu fisele de redirectionare a impozitului in buzunar) , acum ma gandesc daca nu cumva  marketingul lor a lasat o impresie supradimensionata despre ce pot ei face.  Oricum , sentimentul de dezamagire ramane.

Le-am scris urmatorul mesaj:

Quote

Am scris in urma cu 8 zile .
Dupa 2 zile in care nu au raspuns , m-am gandit : " Bai e clar, nu au posbilitate , or fi full dar cred fiind in domeniu se intereseaza si revin cu niste recomandari.
Dupa 4 zile m-am gandit ca " Bai asta este nu studiat problema , nu au nici o posibilitate de a il ajuta pe omul ala , vor reveni la mesaj sa imi spuna asta".
Nici prin cap nu imi trecea ca nici dupa o saptamana  si ceva , cei de la Hospice nu vor raspunde , ca cei de la Hospice raman indiferenti.

Se pare ca activitatea Hospice se rezuma la a colecta bani , multi bani cu care sa intretina Centrul de zi ( unde deapana povesti nemuritoare) , Unitatea cu Paturi ( unde cei bolnavi in stare terminala sunt primiti 14 zile , apoi primesc un sut in cur ,Coltul cu zambete ( niste voluntari piaptana perucile doamnelor care au facut chimioterapie) si alte activitati inutile prezentate in cuvinte frumoase.
Da, nici macar sa nu raspunzi la mesaj din aria de activitate in care te proclami cel mai mare jucator, este indiferenta.
Da, pieptanatul perucilor este o activitate inutila si cinica.
Da, preluarea in ingrijire a unui muribund doar pentru 14 zile reprezinta sperante naruite.

Traiasca Marketingul si PR-ul.

Edited by mihai!, 29 June 2016 - 18:49.

Poate mailul tau a intrat in spam. De ce nu dai un telefon?

Corect, daca e doar un email nu vad frustrarea, mai ales ca nici n-ai primit raspuns negativ.

Ceva dupa revolutie era un pustan care chiar mi-a aratat scrisoarea lui publicata in diferite reviste aparute atunci ca ciupercile dupa ploaie, o poveste total ridicola dar mega-tragica daca o credeai (ceva de genul ca a fost scapat in cap, dupa care si-a pierdut o mina dupa care un ochi dupa care un picior, in fine). Faza e ca tot primea cadouri/premii/mila din chestia asta, obiecte nu bani dar destul de scumpe si importante. Avea un walkman, nu stiu cite ceasuri de-astea chinezesti, citeva CD-uri (vorbim cu mult inainte de piratii cu mii de CD-uri, pe vremea cind le luai de la "Muzica" si costau cit salariul pe saptamina), etc. Sint convins ca acum folderul de spam e mega-super-plin de profitori.

Eu vad ca o conditie este existenta asigurarii:

3. Copie dupa un cupon de pensie recent sau adeverinta de munca vizata la CAS a pacientului.

poate 'omul' tau nu prezinta interes.

@ Klaudio Am scris la mai multe adrese de mail.
Nu am mai sunat după ce am aflat ca de fapt nu l-ar ajuta cu nimic. Maxim 14 zile de ingrijire și pa.

@f300 Tocmai faptul ca nu am primit răspuns reprezinta frustarea.


@pasilla Are omul toate actele. Le-am văzut personal.
Însă Hospice nu avea de unde sa știe asta.

Edited by mihai!, 29 June 2016 - 19:03.

 mihai!, on 29 iunie 2016 - 18:29, said:

Nu te supara, tu dupa ani de zile in care i-ai sustinut (si chiar promovat inteleg) abia acum ai descoperit toate cele insirate?  
Cotizai (si ii stimulai si pe altii sa o faca) in orb?

Eu zic sa le dai totusi un telefon si intreaba-i concret cum l-ar putea ajuta pe vecinul vostru. Poate ca nu vrea sa fie cazat la ei, dar ii pot pune la dispozitie medicamente.

Poate ar fi benefic sa te prezinti personal la Hospice ala.
Lasa telefoanele si email-urile.
Le prezinti situatia,eventual le arati si actele.

Poate nu ti-ai pus problema ca Hospice nu au ca obiect de activitate astfel de situatii. Acestea sunt in mod normal gestionate de centrele de ingrijire mai sus pomenite. Este regretabil ca un om poate ajunge in aceasta situatie dar trebuie sa intelegi ca alti oameni rezista in astfel de centre fara probleme ...pe cand omul tau nu a putut sa o faca. Daca cineva in situatia lui isi poate permite sa respinga o forma autorizata de ajutor ( chiar daca nu este o viata regeasca ...sau macar decenta ) ...inseamna ca , sau are alternative , sau e dement si nu intelege situatia. In primul caz  , statul nu mai are ce sa intervina iar in al doilea ...Hospice nu este institutia potrivita ...nu trateaza dementii fara acoperis .

Din păcate aceasta este tristul adevăr. De cele mai multe ori singura activitate a ongurilor este doar întreținerea sistemului, cea administrativa. Ajutor semenilor este doar un pretext pentru a exista.
De nici aici nu bag mana în foc, m-as adresa bisericilor. Nu te opri la doar una sau la o singură confesiune. Trimite'l pe email și dacă nu poate o abor radicala cu "parcarea " respectivului în biserica. Nu ma îndoiesc ca vor fi popi ce,l vor izgoni, dar poate ești norocos și dai peste un preot, nu popa

E ridicol ca un ospiciu sa limiteze ajutorul la 14 zile. Adica,după o viata asa cum e și ești pe ultimul drum, sa faci bine sa te și grăbești sa dai în primire.

Astfel de stabilimente ar trebuie sa fie desființate. Mai mult încurcă, provoacă sentimente negative. Beneficiul nu justifica cheltuielile

 mihai!, on 29 iunie 2016 - 18:29, said:

Am primit pe mail acest comentariu de pe forum si mi-am dat seama ca mai avem mult de lucru pentru a clarifica ce este de fapt ingrijirea paliativa, cui se adreseaza ea in general si cine sunt beneficiarii hospice-ului din Brasov. Termenul de hospice e preluat ca atare in multe tari la noi seamana cu ospiciu - spital pt bolnavii cu probleme psihice dar nu este nici pe departe asa ceva. Hospice se ocupa de bolnavi cu boli progresive in general  de pacienti cu cancer avand drept scop alinarea suferintei generate de aceasta boala atat fizice ( durere, greutate in respiratie, probleme cu alimentatia s.a.m.d) cat si sociale care pe langa zbaterile asistentilor nostri sociali de a obtine acel certificate sau pensie de boala sau custodie  da include si inlaturarea izolarii prin aducerea pacientilor in centru de zi , pastrarea unei imagini de sine cat mai apropiata de cea dinainte de boala si da aceasta inseamna uneori purtarea perucilor de catre doamnele care fac chimioterapie sau drenajul limfatic  si cred ca nu ar trebui sa luam in deradere aceste lucrari care par simple atunci cand nu suntem direct pusi in situatia de a iesi in public fara par sau cu o mana care este dubla fata de cealalta.
Un pacient eligibil nu poate sta decat 14 zile in unitatea cu paturi pentru ca sunt 13 paturi si in comunitatea brasoveana  anual  de cancer decedeaza peste 1000 de pacienti din care 90% au nevoie de ingrijiri paliaive.  Dar acest pacient cand se externeaza este preluat si ingrijit la domiciliu fie vine in policlinica la pentru controlale si tratament depinde de cum se poate deplasa. Asa am gandit noi ca putem sa ajungem la cat mai multi pacienti cu resursele pe care le avem.
Avem si copii care sunt cu variate boli incurabile
Si da ne straduim sa facem lucruri bune direct spre pacienti si familii sau invatandu-i pe alti, daca mai avem scapari ne cerem scuze. In cazul Dvs un simplu telefon la receptie ar fi clarificat situatia.

Rigolleto, drăguț din partea ta ca ți ai luat timp și ai postat.
Eu rămân la opinia ca este o greșeală imensa sa limitezi "cazarea " la 14 zile. Implicațiile și efectele sunt negative în opinia mea. Nu poți grăbi un om sa moara. Ți ai asumat sarcina, du o pana la capăt
Sunt multi în nevoie știu. Dar strategia voastră e greșită. Ma gândesc ca dacă va limitați la 1 zi o zi jumătate poate reușiți sa treceți pe la voi toți suferinzii județului
Dar ce folos? Ca doar pe hârtie rezultatele vor fi bune
Non multa sed multum

 argentum, on 07 iulie 2016 - 04:13, said:

International sunt intr-adevar cele 2 tendinte: servicii de lunga durata dar care seamana mai mult cu centrele sociomedicale in general pentru cei care nu au familie si centrele cu servicii de scurta durata care mentin continuitatea ingrijirii prin echipe care merg si monitorizeaza pacientul acasa, model pe care am mers si noi. Nu vreau sa se inteleaga ca pacientii vin in hospice doar pt a fi ingrijiti in ultimele zile de viata, mai mult de jumatate vin pt instituirea unui tratament de durere, depresie, etc sau mai rar cei care au nevoi mari de ingrijire de zi cu zi si vin o perioda in hospice pt a se oferi familiei un respiro
Mult sau multi nu e o decizie usoara si ati fost dezamagit ca nu v-am raspuns pt un pacient care  nici macar nu era eligibil pt ingrijirea noastra. Va dati seama cum e pentru cei care stiu ca vin la noi ca putem sa-I ajutam si sunt trecuti pe o lista de asteptare... si strategia noastra e ca pe langa noi sa crestem si pe altii sa faca ceva...

După ce vi v-a fost semnalata existenta topicului,ați intrat sa spălați imaginea. Ordinea fireasca a acțiunilor dumneavoastră ar fi trebuit sa fie alta. Știți care?

Faceți și aici același lucru de care va acuz în mesaj.
Multe cuvinte, îmbrăcate frumos,care la sfârșit nu spun nimic.
Despre caz, ceața.

Dacă nu ați răspuns la mail măcar răspundeți aici.
Îl puteți ajuta sau nu pe omul acela ?
Da sau nu. Nu o mai dați scăldați din manual.

Intre timp îmi scrie foundraising-ul Ana Jelescu cu invitația sa va mai dau 250 lei cu ocazia maratonului din Octombrie.

Edited by mihai!, 11 July 2016 - 21:05.

Buna ziua, intradevar dezamagitor hospice. Ca peste tot sunt si oameni pregatiti si de buna calitate acolo dar foarte putini. Ma refer la personal. HOSPICE Casa Sperantei a fost creeat de catre specialisti britanici. A fost construit de ei, de la temelie: cladire, autorizatii, organigrama. Tot. A functionat sub supervizarea acestora o vreme, dupa care a fost predat romanilor. De aceea pe masura ce trece timpul serviciile, abordarea, atmosfera, totul - tind sa devina ceva asemanator cu ce exista in spitalele de stat. Numai ca functioneaza pe fonduri private. Este un serviciu asa ca pentru cetateni de mana a saptea. Dar totusi e ceva. Ei se bazeaza pe nevoia de servicii medicale, speculeaza chestia asta la maxim si ofera un minim de sprijin, cu mult mai putin decat primesc. Sunt creditati cu mult mai mult in comparatie cu ce ofera. Asa este condus. Imaginea pe care ei si-o construiesc cand strang fonduri este muuuult mult cosmetizata, cu mult peste ce este acolo in realitate.

Buna ziua.


Din nefericire mama este internata la Hospice, Brasov.  Am fost de la inceput sceptica in privinta ingrijirilor si tratamentului pe care le ofera acest centru, la fel si medicul oncolog de la Spitalul de Oncologie Brasov atunci cand mama a zis ca vrea sa mearga acolo.
Am internat-o dupa cateva saptamani de asteptare, mai mult la insistenta ei, sperand ca ii va administra vitamine perfuzabil, va continua tratamentul oncologic si ii va scoate din lichidul de ascita, asa cum ii facea la spital. Acasa nu iti poate face perfuzii, doar sa ii monteze un fluturas subcutanat, pe care pot fi administrate putine medicamente. Aveam si posibilitatea sa o mai internam la spital, insa in urma recomandarilor foarte bune de la mai multe persoane, am ramas sa incercam si varianta cu Hospice.

Si din pacate, am ales prost.

Daca aveti rude sau cunostiinte bolnave, mai ales care au nevoie sa fie ridicate din pat si ajutate cu mancarea, atunci cand au stari de voma, toaleta, administrare perfuzii cu vitamine si medicamente, paracenteza, eu nu va recomand sa le internati aici, doar daca chiar nu puteti, sub nicio forma, sa gasiti o alta varianta. E mult mai bine la Spitalul de Oncologie, medicii de acolo chiar isi fac treaba in mod profesionist si se comporta foarte frumos cu pacientii, cel putin cu mama s-a comportat exemplar. (Din pacate nu am mai putut sa o transferam de la Hospice la spital cu ocluzie intestinala si trecuta de medicii Hospice in faza terminala. Prea tarziu m-am convins ca Hospice este un centru de spalat bani si vandut ''gogosi'' chiar de catre medicii de pe sectie, iar starea pacientilor este mai mult agravata, decat ingrijita.)

La Hospice de cand am internat-o doctoritele si asistentele au inceput:

- sa exagereze in privinta starii ei de sanatetate de o la zi la alta, cum ca starea ei s-a agravat incepand cu a 2 a zi de internare, se apropie sfarsitul, ca nu rezista mai mult de 2-3 zile, evident afirmatii exagerate..probabil voiau sa o iau acasa mai repede, ca sa scape de ea.
- nu au mai ridicat-o in fund sa iasa cu scaunul si urina la toaleta mobila, astfel la 2 zile de la internare i-au pus repede sonda urinara ca sa nu se deranjeze asistentele, iar la  5 zile ma anunta doctorita ca are inceput de ocluzie intestinala (normal ca a facut ocluzie, daca nu au ridicat-o deloc din pat sa se miste si sa o ajute sa mearga la toaleta mobila sa iasa cu scaunul...cu 2 zile inainte de internare a iesit cu scaunul normal, dupa ce i-am pus un supozitor cu glicerina, dar ei nu s-au mai deranjat nici pt supozitor, nici pentru ridicat din pat si ajutat sa mearga la toaleta)
- desi avea stare de voma de 2 ori pe zi nu o ridica din pat sa o ajute sa elimine voma, pur si simplu o lasa in permanenta intinsa in pat chiar si atunci cand avea stare de voma, ea nemaiputand sa elimine normal voma sau sa iasa cu scaunul
- de cand am internat-o i-au intrerupt tratamentul oncologic pe motiv ca are stare de voma si elimina pastila
- i-am dus de mai multe ori apa plata in sticla de 2L si sticle mai mici si le-am rugat frumos sa ii goleasca apa in sticla din care bea ea, ca sa aflu de la mama ca nu mai are nicio sticla din ce i-am dus eu toate i le-au luat si ii da doar de 2 ori pe zi apa, desi ea le zice ca ii este sete, cumva ii raspunde ca nu ii mai da apa ca sa nu vomite...pai am internat-o pe mama la Hospice ca sa fie ingrijita sau mama sa le ingrijeasca pe ele, sa nu le deranjeze.
- in alta zi mi-a povestit mama ca o pacienta din salon cu ea, le-a intrebat pe asistente ce contin sacii pe care i-au primit cu ajutoare, iar asistenta i-a raspuns in scarba ca sunt haine si daca ''ii trebuie sa se duca sa isi ia''. Dupa un timp, evident ca au disparut sacii si probabil au fost distribuiti la personal, nici mama, nici pacienta respectiva nu au fost intrebate sau schimbat hainele. Nu e prima data, cand aud ca personalul se imbraca cu haine primite din donatiile pentru pacientii bolnavi. Eu am avut o colega de liceu, care in timpul facultatii a facut voluntariat la ei si cand ne-am intalnit in oras imi arata ca rochia de pe ea o are din donatiile de la Hospice si ca nu era singura. (Eu nu am nevoie de hainele lor pt mama, dar poate alti pacienti chiar au nevoie de haine)
- chiar daca le rogi si vorbesti frumos pe asistente si doctorite sa ii dea apa, sa o ridice in fund,  imediat esti intrerupt si incep ele cu ''povestile lor'' despre boala si ca ei fac tot ce e nevoie, ele stiu ce au de facut. Parca au fost specializate sa te duca imediat cu vorba si sa iti inchida gura invocand motive medicale, dar exagerate.
- in alta zi mama mi-a cerut apa sa ii dau sa bea, iar eu am rugat asistenta sa ii aduca sticla cu apa sa ii dau sa bea, si surpiza apa nu era schimbata de cateva zile, avea o culoare maronie, de apa statuta, apoi ca sa nu ma enervez de fata cu mama si sa o agit, le-am rugat tot eu frumos sa ii schimbe apa, la care mi-a raspuns o asistenta cu accent din Moldova, '' i-am schimbat-o azidimineata, poate are lamaie pusa in apa sau altceva de are culoarea asta, tu de ce nu ii aduci apa?'' Eu tocmai pentru ca i-am dus sticle cu apa de 2 L si sticle mai mici cu cateva zile inainte, le-am rugat din acele sticle sa ii dea apa, pentru ca altfel apa de la robinet le dau. Mama nu avea cum sa consume toata acea apa, deoarece din cauza bolii putea sa bea maxim 2-3 cani de apa / zi.
- de cand au internat-o nu i-a administrat o perfuzie cu vitamine si medicamente, ce sa mai vobesti de paracenteza.. ar fi trebuit sa spuna clar de la inceput ca nu vor sau nu au posibilitatea, sa nu ne incurce. I-am spus clar medicului care este motivul internarii la ei, paracenteza, adm perfuzii cu vitamine medicamente. Dar ei au trecut altceva. Doar asa mai incaseaza niste bani.

Concluzia pana in acest moment, la aproape 14 zile de internare este ca mama, minune!, mai traieste, vorbeste, incearca sa se ridice singura, nu a murit cum sustineau asistentele si doctoritele si ar fi fost mult mai bine ingrijita fie acasa, fie la spital. Spitalul de Oncologie Brasov e sfant pe langa Hospice, iar daca il vor renova in viitorul apropiat cum se tot asteapta, ar fi benefic pentru pacientii bolnavi.

Imi pare rau ca am donat la Hospice, nimeni din familia mea nu va mai dona acestui centru total inutil. Nu meritau 1 leu pentru modul in care au ingrijit-o pe mama.