Merita viata sa fie traita ?

Traiesti bine sau cel putin asa ai impresia. Faci parte dintre oamenii care se considera realizati. Ai o cariera , o familie frumoasa, pe care poate o iubesti , te simti bine in lumea muncii tale, a hobby-urilor tale, a prietenilor si colegilor cu care iti petreci timpul. Si totusi oricat ai fi de fericit stii ca ziua aceea va sa vina si ca trecatoarele bucurii sunt nesemnificative in raport cu durerile si tristetile pe care le intampini. Suferinta este intotdeauna mai mare. Pana si cei bogati in realitate pland adeseori.Nu se poate sa fii ocolit de marile tragedii ale existentei , moartea cuiva apropiat, boala, falimentul. Intotdeauna dezastrul de pandeste la un banal colt de strada. Daca esti cazul fericit , amani intalnirea cu dezastrul . N-am intalnit niciun om , oricat de feiricit s-ar fi considerat o vreme care sa nu-si dea seama ca in cea mai mare parte viata reprezinta o suferinta si ca seria de dezamagiri devine uneori insuportabila. Si totusi sunt norocosi care trec dincolo repede , brusc, fara sa simta. Dar asta inseamna privare de experienta in care iti ofera acces la marile esecuri . Murohy spunea ca ceea ce incepe bine se termina intotdeauna prost si n-am citit nimic mai adevarat.
Sau dimpotriva esti un ratat , esti un dezastru, nu esti bun de nimic, n-ai pe nimeni, traiesti la margine si mesteci ironic cateva cuvinte amare in fiecare zi. Cu atat mai mult ar trebui sa te intrebi asupra unui final si al unui mod de trecere mai rapid. Mizweria atrage cu sine urgenta intrebarii.
In orice conditie te-ai afla , fie ca te consideri  implinit , fie ca de mult timp ti s-au scufundat toate corabiile , la un moment te opresti si te intrebi : ":La ce bune toate astea ? " Daca esti om de stiinta ,probabil disperarea e mai aproape, caci simti presiunea materiei din toate partile si absurdul vietii devine mai evident.Am aparut intamplator. Traim fara sens , aparent pentru a consuma cateva bucurii efemere: sa fim realizati, apreciati,iubiti si tinuti strans in brate sau pur si simplu sa ne simtim bine. Credinciosul insusi se cutremura probabil la gandul mortii si incepe sa fie patruns de indoiala. Exista atatea situatii, diversitatea lor e uiuitoare in care ar trebui sa-ti pui marea intrebare incat nu le putem enumera pe toate.Putem doar spune ca intr-o buna zi , te opresti si te intrebi si apoi ramai perplex caci in orice conditie te-ai afla, intrebarea care tine de motivatia elementara pentru a continua pare fara raspuns.
Si de ce sa traiesti daca trebuie sa intampini toate caderile, deznadejdile, intreaga nesiguranta a esecului, a singuiatatii, a pierderii tuturor ? Stii bine ca la capat nu te intampina nimic bun, ca o sa dai mana cu neantul. Si la fel de bine stii ca toate bucuriile sunt umbirete de momentele  mai lungi ale tristetii. Si totusi traiesti in continuare hranindu-te cu jocul de lumini si umbre al vietii, de care inca te simti legat organic. De multe ori continui nu pentru ca ai mai avea vreun scop sau ai mai spera in ceva, ci doar ca fapt banal care vine dintr-o inertie interioara de neinteles .Dar sa nu confundam legatura profunda, poate sentimentala uneori, pe care o ai cu viata cu logica , o logica care te-ar putea impinge inainte.Caci intrebarea ramane in continuare fara raspuns.
Traiesti. Poate tii gasesti cateva motive puternice, poate ai vise, planuri, fiinte iubite sau orice altceva. Dar esti pregatit sa intampini si momentele intunecate ? Si daca asa cum spune cei mai multi, viata inseamna in primul rand suferinta, cu o cauza obiectiva sau nu, caci uneori poate fi vorba de suferinte sufletesti fara obiect sau de simple nemultumiri, de ce ai trai ? Lumina e mai puternica decat umbrele ? Ma indoiesc, inteleptii spun ca nu.
Traiesc pentru. Traiesc pentru ceva.Traiesc pentru a iubi pe cineva. Sau imi propun o mareata realizare. Sau poate doar vreau sa ma asigur ca voi lasa in urma mea cateva alte fiinte. Sau poate am alt scop.Dar toate implica dureri, esecuri, neimpliniri si tragand linie pana la urma momentele de suferinta sunt intr-un numar coplesitor mai numeroase. Tristetea nu e tocmai cea mai placuta stare si totusi o suportam de dragul de a trai in continuare.
Se discuta despre o gramada de lucruri pe forumul asta. Despre Lucifer, despre Dumnezeu, despre Franta, despre spatiu si timp , despre ecuatii de gradul al doilea, despre ultima moda in materie de pantofi, programare sau refugiati. Ma gandeam ca la un moment dat poate discutam si depsre noi. Despre noi si despre motivele noastre de a trai intr-o lume gri plina de minuni , dar si de lucruri oribile.Poate discutam despre ceea ce ne facfe fericiti si ne hraneste pofta de viata. Sau poate discutam despre non-sensul ei;
Credeti ca merita viata sa fie traita ? Daca ati fi avut de ales la nastere si ati fi stiut ce urmeaza ati fi ales sa va nasteti ? N-aveti nimic de regretat ?
Chiar merita sa fie traita ?
Poate un raspuns general va fi imposibil.Experientele sunt diferite si perspectivele sunt influentate de situatiile noastre.Nu va fi usor sa dam un raspuns unic si nici sa-l obtinem prin simpla insumare aritmetica. Daca intrebarea vi se pare interesanta va invit sa discutati aici despre ea, poate las si eu ceva mostenire forumului la capatul unei saptamani de distractie. O incercare de editorial si de problematizare a unei chestiuni dificile si cred eu fara solutie generala si universal valabila.

Daca te nasti miliardar, cu siguranta da.
Dar daca nu e cazul acesta... ramane de evaluat in mod individual in functie de valorile individuale.

Un mic rezumat ???

Uite unul:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/xuVsd_gIIZw?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Awwwww....   Raspunsul meu pe scurt e ca merita, chiar pentru faptul ca este.

Fericirea este o intreaga filozofie, pe care trebuie sa o deprinzi, la fel si cu nefericirea.

Cand se stinge lumina ( si se stinge pentru toti , indiferent de ce au lasat in urma ) ...nimic nu mai conteaza. Faptul ca iti pui problema arata ca ai o inteligenta peste medie. Faptul ca inca nu ai inteles cum stau lucrurile ...arata ca ...nu cu mult peste medie .
Buey , asta-i tot ce primesti de la viata ! Asculta vorbele mele ! Nu mai primesti nimic bonus , indiferent de tampeniile pe care le cred alti , mai sensibili ...sau mai imbecili . Cand se stinge lumina , nu mai exista nimic. Nu mai conteaza nimic . Nu mai conteaza ca ti-ai imprastiat sau nu genele , nu conteaza ca ai fost criminal in serie sau ca ai descoperit vreun leac minune care a salvat miliarde de viati . Exista oameni care au marcat evolutia lumii asa cum o stii tu. Facem pariu ca sunt o multime de care habar nu ai ? Beneficiezi de unele avantaje de pe urma faptului ca au existat ( oamenii aia ) si au facut cate ceva ...dar , deasemenea , in egala masura beneficiezi si de o mostenire necunoscuta care se gaseste adanc in genele tale si care te poate rapune in 30 de minute ...daca ghinionul face sa se activeze . Stiai ca un procent cu doua cifre din totalul populatiei lumii este descendenta din Ginghis Khan  ? E chestie de statistica . Si-a varat semintele in destule femei din civilizatiile pe care le-a ingenunchiat ca sa provoace o reactie in lant , o progresie care a facut ca urmasii lui sa exista in detrimentul oamenilor obisnuiti din vremea lui , care , tot statistic au "beneficiat " de o mortalitate care le-a inchis liniiile genetice .
Morala ...daca nu esti un cuceritor obsedat sexual care sa isi arunce genele de trei ori pe zi ...jumatate din viata lui  ...ce faci tu pe fata pamantului este irelevant. Se pierde in ceata. Mai ai o sansa. Sa fii ala care porneste un al treilea razboi monduial . Poate parea un paradox dar in aceasta situatie ai fi salvatorul omenirii . Sansa ca omenirea sa nu se autodistruga in viitorii 50-100 de ani este ca numarul populatiei sa scada drastic . Sigur , omenirea este majoritar tampita si ai fi vazut ca un criminal odios ....dar logic , matematic , statistic ...ai fi sansa omenirii pentru un nou inceput ...unul mai inteligent .
Ia zi ...acum cum iti vezi rolul pe fata pamantului  Mai merita sa iti traiesti viata ?

Edited by JurasikMan, 09 April 2016 - 23:16.

Viata merita de trait numai daca stii cum sa o faci sa se merite de trait. Viata poate fi frumoasa, poate fi chiar asemenea unei povesti, a unui basm, insa poate fi si asemenea unui pustiu. Iar din pacate oamenii cam sunt flori de ale acestui pustiu. Insa nu este obligatoriu sa fie asa, poate fi si altfel. Prin urmare baietei si fetite, invatati sa aveti o treaba cu Universul, invatati sa refuzati pustiul ! Universul este aici, sunteti si voi aici, si desi nu va dati seama va aflati intr-o relatie cu el. Iar a recunoaste acest lucru inseamna a refuza pustiul deoarece daca observati la voi, la ceea ce inseamna a fi om, in mod asa zis normal ca om pare ca nu ai nicio treaba cu Universul, nu ? Ori cum ar putea asa ceva sa fie adevarat ? Asa ca hai, descoperiti cum va aflati intr-o relatie cu Universul si ce inseamna asta ! Hai, faceti viata frumoasa !

Viata merita traita doar daca esti un pervers ingrozitor, un dement ambulant, un obiect fara sentimente, si un criminal insangerat care gaseste placere in aceasta mocirla imputita, inca nu gasesc diferenta intre un om care inca traieste fericit si un porc scufundat fericit in groapa cu noroi, in aceasta lume daca cineva supravietuieste pana la capat fara sa urle de durere, fara sa intre in panica mortii, daca ar fi sa ne citim in fiecare zi adevarurile descoperite in viata, am intra toti intr-o depresie suicigasa care ar face din pamant un urias cimitir insangerat, iata deci si ultima calitate pe care trebuie sa o aibe un asemenea exemplar supravietuitor si anume MINCIUNA, a minti este esential in a supravietui, a te minti ca maine va fi mai bine, ca totul va fi bine, ca vom trece noi si peste asta, defapt e ca si cum ar da masina peste tine si desi esti infipt klumea in parbriz inca te minti ca defapt totul va fi ok si dupa asta, totul va fi ok si dupa munca, si dupa cancer si dupa moarte si dupa inexistenta . TOTUL VA FI BINE ! Minciuna este aici cu tine !

Motivele pentru care viata merita trăită din punctul meu de vedere sunt 2:
Curiozitate... să văd ce va mai fi și mâine, la anul...
Iubire... este singura care da sens vieții. Dacă ai parte de ea reușești să vezi mereu partea frumoasa a lucrurilor.

_-AppleS-_, on 09 aprilie 2016 - 23:54, said:

Asa vede lumea o frunza din copac ce stie ca in curand va veni toamna. Insa frunza odata ce intelege ca este legata de intreg copacul nu mai este obligata sa fie doar o frunza. Cui sa-i fie bine ? Mie ? Dar de ce nu copacului ? Si de ce nu ar insemna binele copacului si binele meu ? Si uite asa viata poate fi si frumoasa odata ce nu mai esti doar o frunza.

TheEverlastingShadow, on 10 aprilie 2016 - 00:11, said:

Intelegerea frunzei asupra vietii este subiectiva, probabil incompleta, posibil total gresita, si nu in ultimul rand o MINCIUNA, dar daca o face sa se simta fericita atunci este complet moral sa aibe incredere in ea.

_-AppleS-_, on 10 aprilie 2016 - 00:33, said:

Ce sunt gresitul si corectul pentru o frunza ? Dimensiuni ale legaturii sale cu copacul. Si ce este subiectivismul ? Legatura personala a frunzei cu copacul, adica chiar frunza insasi. Asa ca, despre ce se vaita mai exact frunza aceasta ? Cumva despre faptul ca nu intelege unde se termina copacul si unde incepe ea, frunza ? Ei bine, in fata copacului nu exista frunze.

Edited by TheEverlastingShadow, 10 April 2016 - 01:06.

Normal ca merita traita. Asa cum e ea, cu bune, cu rele, o singura viata ai. Nu mai ganditi asa pesimist, singuri atrageti raul.

Fiind si singura eu zic ca merita. Doar gândește-te ce norocos ai fost sa "fii". Sansele sa te nasti sunt infime.

viata e frumoasa, dar merita traita!

Evident ca merita traita!
Poti construi, poti crea ceva nou, te poti distra, iubi, poti bea, poti invata, munci, mirosi, asculta muzica, vedea un tablou, eheee... multe poti face!

Edited by Quantum, 10 April 2016 - 06:19.

Merită trăită şi preţuită. E un dar. Ne este dăruită ca în timpul ei să-l cunoaştem pe Creatorul nostru, să ne cunoaştem scopul. Dacă înţelegem cât de mult suntem iubiţii de Dumnezeu, fiecare clipă traită aici pe pământ ( care nu e decât o mică parte faţă de veşnicia alături de El) este o bucurie.
Din nefericire, fiecare îşi trăieşte viaţa aşa cum şi-o vede.

TeoriaConspiratiei, on 09 aprilie 2016 - 22:55, said:

Trebuie o vizita la un psiholog

_-AppleS-_, on 09 aprilie 2016 - 23:54, said:

Tu, la psihiatru

orlandobarbulescu, on 10 aprilie 2016 - 06:56, said:

Tu nu poti intelege sensul intrebarii



Da, merita, viata este un cadou DEMENTIAL!
MULTUMESC celui care mi l-a dat!