Lipsa de comunicare

Comunicarea ramane un mister pentru mine. E punctul meu (cel mai) slab. Chiar nu inteleg de ce lumea incearca sa ma evite.
Unii imi spun ca trebuie sa fiu mai indiferent fata de ceilalti, dar eu ii respect pe toti si nu pot fi indiferent fata de nimeni.
Eu stiam ca toti trebuie sa fim ca niste frati, nu fiecare pentru el.
In orice colectiv m-am aflat (tocmai am terminat clasa a XII-a), mereu am avut problema asta.
Nu vreau sa fiu intampinat cu "Alteță!", dar totusi o intrebare trebuie sa aiba si un raspuns.
Colegii incep sa nu ma mai suporte. Chiar nu i-am suparat cu nimic. Cand merg prin oras si vad la distanta un coleg (ma observa si el), se face ca nu ma vede si o ia in alta directie. La fel si cand il salut, se face ca nu ma vede.
Totusi sunt doi-trei colegi care ma baga in seama (macar imi raspund la salut).
Nici eu nu stiu sa comunic. La intrebarile "Ce faci?", "Care-i viata ta?", "Cum merge?", raspunsul meu este acelasi "Bine!". Nu am evoluat. Am ramas cu aceeasi mentalitate de copil.
De acum urmeaza facultatea, colegi noi, prieteni noi... Va trebui sa ma schimb cumva, sa fiu mai impunator, sa stiu sa comunic, sa par un tip OK pentru noii colegi. Nu vreau sa se departeze si ei de la mine. Ce pot sa fac?

P.S.: Ma spal destul de des. Nu miros.

Ai pagina de facebook?

Pai ,"de acum urmeaza facultatea, colegi noi, prieteni noi..." , deci ceva prieteni ai ! Intreaba-I pe ei cam ce ar fi in neregula cu tine . Apoi citeste cartea de psihologie de clasa a XI a , ceva carti (nu volume) de limbajul trupului , emotii , limbaj non-verbal si verbal , inteligenta emotionala si devii alt om   .

Eu cred ca nu ai "socializat" in zona in care te simti confortabil si de aceea nu te-ai lipit la anumite grupuri/persoane... Ori de schimbi , ceea ce nu e foarte usor , ori iti accepti temperamentul si personalitatea de acum si cauti zona de confort . Comunicarea se face cand sunt ambele parti pe aceeasi lungime de unda , si comunicatorul si receptorul , altfel e politica sau casatorie

ps. nu trebuie sa pari un tip OK pentru colegi , TREBUIE sa fi tu insuti si OK in fata ta , nu a celorlalti

Edited by superm, 05 July 2015 - 18:02.

nu reprezinti nimic interesant pentru cei din jur. esti fad atat ca idei cat si ca fizic. si nici bani nu ai. limbajul trupului ajuta dar putin.

 sun_kid, on 05 iulie 2015 - 18:08, said:

Nu trebuie doar sa iti controlezi tu limbajul trupului , avantajul este daca poti "citi" pe cel din fata ta. Vezi ca ii scade interesul sau  simti disconfortul si pliciseala atunci realizezi unde gresesti. Este si asta un avantaj , dar greu sa citesti pe altii cand nu te controlezi pe tine ...

Comunicare inseamna sa accepti: Critici sau Laude!

@xmanyacs77, esti total paralel cu insemnatatea cuvantului "comunicare" !

Daca vrei sa stii ce inseamna acel cuvant, te invit sa te documentezi putin.
Asta o poti face:
aici==>http://dexonline.ro/...itie/comunicare
si aici==>https://ro.wikipedia...wiki/Comunicare


ON Topic:
@initiator ! nu te-ai descris pe tine sau marturisit lucurile care iti place sa le faci, simti, vezi etc.
Doar pt. simplul fapt ca pe tine nu te agreeaza colegii la liceu, ne face pe toti sa gandim ca nu esti o persoana sociabila si de aceea esti evitat de toti.

Comunicarea o gasesti alaturi de oameni ce iti impartasesc hobby-urile, placerile si multe alte lucruri ce le aveti in comun.
Posibil ca tu sa fi total diferit de colegii tai de clasa daca nu iti place ceea ce le plac lor .

Ce iti spun eu iti vor spune toti ! gaseste oameni care sa aiba in comun ceea ce iti place tie  

Pai te-ai gândit vreodata ca poate tu ești cel care își impune anumite limite ? Atunci când te afli într-un grup și vrei sa scoți si tu o vorbă dar o lași baltă pentru ca ai impresia ca nu ar interesa pe nimeni ceea ce spui tu SAU ca vor râde de tine SAU ca nici macar nu or să te asculte ? În primul rand analizează-ți comportamentul , ieși din casă mai des , încearcă mai întâi să cauți grupuri cu care ai puncte de interes comun (de exemplu ca tot ai terminat a XII-a si te duci la facultate , caută alți absolvenți , discutați despre facultate) .

Eu cred că nu ai destulă încredere (fizic & mental) în tine ca să te poți exprima în fața altora , crezând ca ai imaginea unui "marginalizat" în fața lor .

Să ști că eu aveam un coleg în a 9-a si a 10-a care vorbea foarte mult , abea dacă te lăsa sa scoți o vorbă și păreai un insociabil în fața lui , doar că după ce îl cunoșteai îți dădeai seama că repetă aceleași lucruri la infinit , amintiri de-ale lui + câteva glume seci și voia să pară "WoW" așa la prima impresie însă când era pus în fața unor discuții actuale nu scoatea un sunet .

Edited by SilviuFX, 05 July 2015 - 19:21.

La facultate va fi mai rau. Acolo se aduna toti smecherașii. Decat daca mergi la litere. Unde-s fete.

Tu DECAT la ce facultate ai fost?

Litere, boss. Dar daca te apuci de corectat, macar fa-o in diacritice. Ca asa nu pari prea special.

Zic sa te apuci de citit Cioran, Camus & co. Pesimism, existentialism, absurd. Comunicarea nu reprezinta nimic, iar conexiunile dintre oameni sunt iluzii.

 tomoro0505, on 05 iulie 2015 - 17:53, said:

Hai ca esti funny. Astea-s niste balarii de intrebari care si pe mine ma enerveaza, de exemplu, mai ales "cum merge treaba". )
Astea-s intrebari "de complezenta", de umplutura, chiar nu trebuie sa raspunzi in nu stiu ce mod interesant, daca nu ai chef.
Mie mi se pare ca tu pui prea mult accent pe toate nimicurile si banalitatile.
In primul rand, ca sa existe comunicare intre 2 persoane, trebuie sa fie un interes real din partea ambilor. Nu asa, de complezenta, hai sa comunicam, ca sa nu tacem din gura. Daca ai ceva de spus, spui, daca nu, salutare.
Sau tu vrei doar asa, sa comunici ca "asa da bine"? Ca asa fac altii?

Eu am impresia ca tu vrei, incerci sa pari altceva, sa fii pe placul tuturor, si sfarsesti prin a nu fi pe placul aproape nimanui.
Mai maturizeaza-te si tu, sunt probleme mult mai grave in viata decat ca nu te baga in seama nu stiu-cine gura-casca.
Cat la faza cu "nu ai evoluat", este absurd, evolutia in viata se refera la cu totul altceva decat nu stiu ce raspunsuri sofisticate la niste intrebari banale. Sau la sporovaiala pe banalitati.
Poate pur si simplu asa esti tu, te plictisesc conversatiile banale , nu vad o problema grava in asta.

A, si vezi ca ai totusi o problema : te obsedeaza ce cred si cum te percep ceilalti din jur. Nu e bine.
Incearca sa fii mai indiferent si nu te mai stradui sa-i multumesti pe toti. Nu de alta, dar este ceva nerealizabil.

Edited by ipopovici11, 05 July 2015 - 19:54.

Va multumesc! Ati spus multe adevaruri.
Ma descriu ("din acest moment incep", cum spunea un profesor): Sunt politicos, respectos. Imi place sa ajut oamenii, am rabdare. Daca sunt niste reguli de urmat, le respect intru totul.
Imi place arta (muzica, literatura, pictura) "modernista" (cam tot ce a fost publicat de la sfarsitul secolului XIX pana aproape de zilele noastre), dar imi plac si scrierile vechi, cum ar fi Letopisetele Tarii Moldovei ale cronicarilor nostri.
Ma bucur foarte mult cand vad un om facand o fapta buna (rad incet: "hm-hm").
Mi-a placut foarte mult biologia in ultimii doi ani, pentru ca am avut o profesoara foarte buna, care ne preda lectiile normal, dar la aproape fiecare enunt se oprea si ne explica intr-un mod amuzant (de exemplu, cand ne explica de incompatibilitatea grupelor de sange, ne spunea ca daca aglutinina alfa se intalneste cu aglutinogenul A, astea alfa scot mitralierele si trag in hematii pana ce distrug tot), dar pe urma explica in termeni biologici (normal).
Chiar daca in clasa nu prea mergea comunicarea, in scoala am fost foarte popular. Ma saluta toata lumea. Dadeam noroc cu baietii si unele fete imi faceau cu ochiul . Deci cei care nu ma cunosc prea bine, se poarta frumos cu mine. Pe masura ce o persoana imi descopera personalitatea, incepe sa se departeze de mine (nu prea mai are chef de mine, pentru ca par limitat in actul comunicarii). Nici comportamentul meu nu e prea bine pus la punct.

 tomoro0505, on 05 iulie 2015 - 21:44, said:

Hai las-o, chiar asa, toti fug de tine? Mi-e greu sa cred.
Cum adica "comportamentul tau nu e prea bine pus la punct"? In ce sens?
Trebuie sa te comporti natural in societate, nu simulat. Mai ales ca zici ca esti politicos, etc, ce ai vrea sa mai pui la punct?
Trebuie sa fii tu insuti, am impresia ca e o problema de incredere in sine, nu de comunicare.

E destul de ambigua "problema" ta, poate dai mai multe detalii, cum adica nu stii sa comunici?
Nu stii limba romana/nu-ti gasesti cuvintele?
Plus d-asta, cand doi comunica si nu se inteleg, poate fi din vina ambilor.

Am impresia ca esti excesiv de critic cu tine insuti si te analizezi prea mult. Incearca sa n-o mai faci, fii destins, "comunica" exact ce ai in minte la momentul respectiv, fara teama.
Probabil tu stai intai sa analizezi pe toate partile ce urmeaza sa spui, si...ajungi sa nu mai spui.
Ce naiba, doar nu esti la examen cand vorbesti ceva trivialitati cu un prieten/coleg.

Iar eu te sfatuiesc sa fii intai un bun ascultator, adica, atunci cand vb cu cineva, arata-te interesat(chiar ar trebui sa fii, altfel nu te obliga nimeni sa comunici cu el doar de dragul de a comunica), urmareste-l, apoi intervii si tu , nu trebuie sa raspunzi la fiecare fraza. Comunicarea nu e un fel de concurs de genul care din cei 2 spune mai multe cuvinte pe minut.

Edited by ipopovici11, 05 July 2015 - 22:28.

(Pentru postarea de mai devreme: am scris "respectos" in loc de "respectuos".)

Multumesc frumos pentru un raspuns amplu! Ai punctat foarte bine.
Nu vorbesc ca un om matur, ci ma indrept mai mult spre un copil de 5 ani care se chinuie sa explice.
Pentru mine este (sau pare) un esec total actul comunicarii. Zici ca tocmai am iesit dintr-un bar. Ii fac pe ceilalti sa rada cu explicatiile mele de doi bani.
Si daca ei ma vad asa distrus, incep sa caute alte persoane.
Oare sa ma iubesc pe mine mai intai si sa ii pun pe ei in planul doi? Sau iubirea de sine sa fie in acelasi plan cu iubirea aproapelui?
Poate la mine e problema, ca ii bag in seama prea mult.
Cred ca asta e problema, eu pe mine ma iubesc mai putin decat pe cei din jur.
Ce inseamna mai exact iubirea de sine?

Edited by tomoro0505, 05 July 2015 - 23:12.

 inflash, on 05 iulie 2015 - 23:15, said:

Nici vorba. Sunt exact opusul. Tocmai pentru ca vorbesc prea putin ma evita. Daca eram vorbaret, nici nu mai cream topicul.

Va rog sa-mi spuneti daca am zis bine treaba cu iubirea de sine in postul anterior sau e o aberatie!

Edited by tomoro0505, 05 July 2015 - 23:30.

 tomoro0505, on 05 iulie 2015 - 23:12, said:

Pai daca tu nu te apreciezi si nu te respecti pe tine insuti, asta se proiecteaza si in exterior, cum ai vrea sa te respecte altii?
Da, probabil ii bagi in seama prea mult, incearca sa fii mai neutru.
La partea cu "chinuitul sa explice" nu-mi dau seama exact, pot fi mai multe cauze.
Nu ai un vocabular suficient? Pune-te pe citit atunci.
Ai emotii/retinere la contactul fata in fata cu o persoana? Dar atunci cand "comunicarea" are loc pe facebook/messenger/sms ai aceleasi probleme sau merge mai bine?
Nu mai trata fiecare persoana pe care o intalnesti de parca e dumnezeu . Trateaza-i cu mai multa indiferenta la inceput. Este posibil sa fie o problema si daca ii tratezi exagerat de politicos si cumsecade, unii se pot simti stanjeniti.
Mai poate fi vorba si de autosugestie, daca t ti-ai bagat in cap ca nu poti comunica si iti tot repeti asta, chiar ca n-o sa se schimbe nimic.

In rest, nu dispera, ca nici actualul presedinte Johannis nu prea exceleaza la capitolul comunicare, si uite unde-a ajuns. )))
In viata conteaza faptele, nu vorbele(Desi de la nivelul liceului si a "smecherasilor" nu pare asa). Nu sporovaiala si trancaneala iti arata evolutia. Era si un proverb "vorba multa, saracia omului".
Dar, daca zici tu ca ai dificultati in a comunica ceva important/explica, aici nu prea e bine.

Edited by ipopovici11, 05 July 2015 - 23:39.

Quote

Uite aici ai punctat bine . Neîncrederea de sine duce la problema ta . O poți rezolva .