Scrierea fara diacritice

Acele doua propozitii propuse  mai sus sunt doua extreme. Bineinteles ca o a treia varianta scrisă corect dpdv gramatical cat si cu diacriticile de rigoare ar fi optimă.

Dar am vrut sa vad ce supără  cel mai mult la prima vedere. Uite, pe Cristian nu-l deranjează miam-urile sau miaș-urile ci mai degrabă lipsa diacriticelor.

Eu sunt adeptul in acest caz al variantei secunde.

Dar asta nu inseamnă că indemn pe ceilalți sa scrie fara diacritice. Si nici nu mă mandresc cu faptul ca nu scriu "cu caciuliță". Pur și simplu nu-i dau atentie aici pe forum.

E drept, cateodata citesc de doua ori fraza ca sa-mi dau seama de sens dar e o problema de suprafata. Dar nici nu împart forumistii în "cei ce sunt cu noi" și "cei ce sunt împotriva noastră". Cu polarizarea societății se ocupa anumite televiziuni nu eu

In rest ca orice om "normal" in documente scrise oficial in limba română clar că scriu ca de mână.

Edited by RMC Info, 06 June 2015 - 00:19.

Crugasic, on 05 iunie 2015 - 21:29, said:

Crugasig, exagerezi!
Rolul unei scrieri este acela de a reflecta limba vorbita. Nu conteaza cum arata scrierea atata vreme cat se bazeaza pe niste reguli cunoscute de toti vorbitorii.
Iar regula scrierii fara diactritice este extrem de simpla: 1) se ia cuvantul scris corect si 2) daca acest cuvant contine oricare dintre caracterele "ă", "â", "î", "ș" si "ț", atunci acestea se inlocuiesc prin echivalentele lor fara diacritice. Rezultatul este tot un cuvant corect, dar scris dupa alte reguli.
Nu este corect din perspectiva normelor ortografice in vigoare la ora actuala privind utilizarea diacriticelor, in schimb este corect in raport cu regula mentionata mai sus si care este cunoscuta de toata lumea.
Termenii "incorect" sau "gresit" se aplica numai in situatia in care te abati de la anumite reguli. Ori in cazul scrierii fara diacritice, atata vreme cat regulile 1 si 2 sunt respectate, avem de-a face cu o scriere corecta. Atunci cand aceste reguli nu sunt aplicate, cand sunt aplicate gresit sau cand sunt introduse reguli suplimentare utilizate doar intr-un cerc restrans (de obicei datorita lacunelor din educatie sau a neatentiei) este cu totul altceva. Doar in astfel de cazuri se poate vorbi despre o scriere gresita.

Conform postulatului expus de tine:
1.eliminăm cratima
2.che, chi-ke,ki
3.că, ca-k ==> "Mam dus sămi iau o
pereke de kiloți, k cei vechi sau rupt"--este un text corect, conform regulilor de mai sus, doar că  am scris cuvintele altfel? Iar textul e inteligibil.
Iar argumentul forte este că foarte multă lume chiar aşa scrie.
Deci, de ce nu?

Of!
Forțezi, nu e chiar același lucru, parcă o faci în ciudă!
Uită-te și tu la ele.
Una e:
- Mam dus sămi iau o pereke de kiloți, k cei vechi sau rupt.
alta e:
- M-am dus sa-mi iau o pereche de chiloti, ca cei vechi s-au rupt.
și alta e:
- M-am dus să-mi iau o pereche de chiloți, că cei vechi s-au rupt.

Vrei să transmiți în scris acest mesaj, da? Vine cineva și-l citește.

A treia variantă e ideală, dar a doua e cea mai apropiată, e un compromis acceptabil și ușor de înțeles.
Prima e ridicolă, te-ndepărtezi prea mult, deci nu e un compromis acceptabil, nici la fel de ușor de înțeles.

1.Din contră, e un stil de scriere f folosit, deci e satisface cu brio nevoia de comunicare scrisă.
2.Cine şi mai ales cum determină, cît ne putem întinde cu abaterile? Care e limita maximă a acestora?
Te-aş ruga să răspunzi la concret, cuantificabil.
Argumente de genul "Chestia x nu e bună, că nu-mi place mie", e pueril.
Spre ex, mie nu-mi plac maşinile Audi. Dar nu am spus niciodată că nu ar fi bune. Şi nici nu am să spun cît specificațiile tehnice se mențin la un nivel înalt.
E vb despre o anumită maturitate emoțională, dar na, natura ne-a făcut diferiți.

Aici nu mai e vorba de mine.
Un compromis acceptabil e pentru toată lumea care are habar cum să se exprime în contextul dat. Cred că, la fel ca tine, pot să-mi adun ceata mea de susținători deși NU ASTA doresc aici. Și nu pot să-ți răspund ce înseamnă "acceptabil" cu altceva mai cuantificabil decât ceea ce înseamnă "common sense" în engleză.
Mai pe românește, ai devenit obsedat ca tot mai multă lume să fie de partea ta, și nu poți vedea un compromis care e acceptabil, pentru că judecata ți-e întunecată de orgoliu și te împiedică sa judeci corect ceea ce e un compromis acceptabil.

Mai uită-te o dată la ele:

motanu44, on 06 iunie 2015 - 02:02, said:

Poți să-l scrii și-n IPA, că la fel se citește. Dar te îndepărtezi și mai mult de limba română și e și mai puțin acceptabil. Înțelegi?

motanu44, on 05 iunie 2015 - 17:19, said:

Într-o discuție normală, cînd îi spui cuiva că nu te-a înțeles bine, îi explici și ce trebuia să înțeleagă. Dar nu vă pot obliga să purtați o discuție normală. Faceți cum vreți.

motanu44, on 05 iunie 2015 - 17:19, said:

Pentru mine „G este mult mai mare decît D” înseamnă cu totul altceva decît „G+D este mai mare decît D”.

Dar de fapt lucrurile au fost destul clare începînd din clipa cînd netam-nesam ați atras atenția asupra unei cacofonii, într-o discuție despre diacritice. V-am mai dat o șansă, ați ratat-o. Mai vreți una? V-o dau, dar nu mai sper mare lucru.

althea, on 05 iunie 2015 - 20:05, said:

Și întrebarea mea pentru motanu44 era sinceră și fără intenție de provocare. Din păcate n-am putut afla ce gîndește sau dacă gîndește. (Degeaba zice „Crede ceea ce spui si spune ceea ce crezi”.)

Din perspectivă socială aveți dreptate: greșelile de natură gramaticală sînt taxate social mult mai mult decît scrisul fără diacritice, deci putem spune că sînt mai grave. Dar lingvistic vorbind și dezacordul și lipsa diacriticelor sînt amîndouă niște chestii minore, de formă. Putem înțelege la fel de ușor un text cu dezacorduri ca un text fără diacritice. Confuziile sînt rare și într-un caz și în celălalt, iar contextul e de regulă suficient pentru a recupera informațiile care se doreau transmise. Ca urmare și greșelile de gramatică și scrisul fără diacritice sînt la fel de grave, și anume de o gravitate redusă.

Prin comparație, dacă întrebi pe cineva ce a vrut să zică și refuză să-ți explice e mult mult mult mai grav, iarăși lingvistic vorbind. Informațiile nu mai curg, comunicarea e oprită, limba e inutilă, devine simplu zgomot. Sigur, social vorbind nu e mare lucru să ți se refuze comunicarea, pentru că se întîmplă foarte frecvent și ne-am obișnuit.

Ca o analogie, social vorbind e mult mai grav să faci pipi la colțul străzii decît să fumezi o țigară. Medical vorbind lucrurile stau exact invers.

Deci nu, greșelile gramaticale nu sînt grave decît dacă împiedică comunicarea, dacă introduc erori în transmiterea informațiilor. Iar asta v-o spune un pasionat de gramatică... Agramatismul e pînă la urmă doar o chestie de imagine: cu ce ochi te văd ceilalți dacă vorbești altfel decît „cere” norma. Iar în România am fost dresați de mici copii și de multe generații încoace să fim foarte sensibili – pînă la nivel de obsesie! – la forma de exprimare: morfologie și sintaxă (de exemplu dezacordurile și anacolutul), ortografie (de exemplu cratima și majusculele), estetică (aproape exclusiv cacofonia), semantică (mai ales pleonasmul) etc. În alte țări nu există obsesia asta sau e mult mai atenuată și rezonabilă. Am văzut mult prostii și la televiziunile străine, dar să-și dea oamenii cu dicționarul în cap dacă fortuit înseamnă una sau alta, așa ceva n-am văzut nicăieri. Marcarea asta de puncte într-un scor social pe seama exprimării e caracteristică pentru noi românii. Alții nu au nici măcar emisiuni de limbă unde să se discute ce e corect și ce nu. La noi sînt, pentru că lumea e interesată, urmare a dresajului. Ești cîștigat dacă vezi emisiuni din astea, pentru că apoi poți da bobîrnace mai cu efect. Tipic românesc.

Sau cel puțin așa văd eu lucrurile din perspectiva cunoștințelor și experienței mele de viață. Poate oi fi eu obsedatul, cine știe.

RMC Info, on 05 iunie 2015 - 20:33, said:

Ambele fraze au probleme de scriere, nu de gramatică. Dar dacă e să le discutăm și să le comparăm, din punct de vedere lingvistic problemele sînt în ambele cazuri la fel de grave, adică deloc grave, pentru că mesajul se poate înțelege ușor în ambele cazuri. Social vorbind cratimele și virgulele folosite prost sînt însă mai des criticate și considerate grave, pe cînd scrierea fără diacritice e așa de răspîndită încît trece neobservată.

Faptul că de mînă scriem cu diacritice e doar o justificare, din ce în ce mai firavă, din ce în ce mai aproape de un simplu moft. Azi practic nu mai există motive pentru a scrie fără diacritice pe internet. V-o spun din experiență, pe verificate. Acum 10 ani, cînd am trecut la scrisul sistematic cu diacritice, încă mai erau probleme la Yahoo Mail, pe multe situri ale ziarelor etc., dar acum trec anii și nu mai găsesc astfel de locuri. Recent au reapărut unele probleme la Softpedia, cînd editezi într-un anumit fel, dar altfel merge bine (probabil cu multe cîrpituri în soft, dar nu e treaba mea). În orice caz, scrisul la tastatură, cu diacritice cu tot, e mult mai simplu și mai rapid decît scrisul de mînă. Un om întreg la cap nu mai are nici un motiv să scrie cu diacritice de mînă și fără la calculator.

Magister Ludi:
1. Nu-s deloc orgolios, nu-i cazul în discuția asta, şi nici în general. Dar discuțiile în contradictoriu şi întrebările pe care (şi) le-au pus oamenii au împins lumea  înainte. Unanimitatea a dus la faliment.
2. Compromisul e înțelegerea care nu mulțumeşte pe nimeni☺. Îi înțeleg rostul şi îl accept. Dar nu e cazul aici.
3. Cum spui şi tu, cum zice şi Adi, subscriu şi eu, textele fără diacritice sunt inteligibile.
Problema este, însă alta. Într-o țară în care oamenii sunt din ce în ce mai puțin educați ( rezultatele la bac şi testele PISA) , din ce în ce mai inculți, unde în media se promovează agresiv nonvaloarea (pseodovedete a căror sg merit e măiestria chirurgului estetic), eu mă tem. Mă tem că legitimînd lipsa diacriticelor, deschidem o cutie a Pandorei. Aprobînd acest tip de scriere, cît va mai dura pînă cînd cineva va cere norme şi mai laxe. Exemplele ce leam dat mai sus, nu leam scos din burtă. Multă lume scrie aşea jmekerjte. Intră pe situri gen tpu, sau citeşte pe utube, comentarii la piesele lui Guță sau Salam. Oamenii kre postează komentarii de mare valoare artistik, există aievea, printre noi. Ba mai grav, sunt modele demne de urmat pt unii, mulți din păcate.Crugasic a explicat şi el f bine. Tu pari, şi cred că eşti un om educat, care te învîrți printre oameni mai erudiți. De cei cq tine nu mă tem, dat cum rămîne cu boborul? Să fi avut dreptate Negruzzi?
Aşa că nu pot fi de acord cu tine.
Iar faptul că am ajuns să comunic bilingv, şi nu româna predomină; poate şi asta mă face mai sensibil.

"Social vorbind cratimele și virgulele folosite prost sînt însă mai des criticate și considerate grave, pe cînd scrierea fără diacritice e așa de răspîndită încît trece neobservată"

"Faptul că de mînă scriem cu diacritice e doar o justificare, din ce în ce mai firavă, din ce în ce mai aproape de un simplu moft. Azi practic nu mai există motive pentru a scrie fără diacritice pe internet"

Adi - această ultimă remarcă poate fi interpretata ca fiind ori tendentioasa ori a unei persoane inchise intr-un turn de fildeș.

Edited by RMC Info, 06 June 2015 - 08:54.

RMC Info, on 06 iunie 2015 - 08:46, said:

N-am înțeles bine de ce ați citat-o pe prima, dacă numai pe a doua ați comentat-o. Și tendențioasă în ce sens? Lipsită de obiectivitate? Nu cred, pentru că vorbesc din propria mea experiență, concretă și reală. Am trăit și vremurile cînd, prin 1993, am avut nevoie să scriu cu diacritice la calculator și am fost nevoit să-mi desenez propriile litere, pixel cu pixel (că așa era atunci, cu pixeli). Dar de atunci lucrurile au evoluat foarte mult și azi efortul suplimentar de a scrie cu diacritice a devenit zero, pentru mine ca simplu utilizator al calculatorului și al internetului. Deci explicațiile pe care le aud la cei care încă mai aduc justificări pentru scrisul fără diacritice îmi sună ca niște mofturi. Turn de fildeș? Mai degrabă cei care scriu fără diacritice sînt rupți de realitate, pentru că nu-și dau seama cît de ușor e să scrii sistematic cu diacritice. Pe tema asta nu pot primi lecții de la cei care scriu cînd așa și cînd așa și apoi se plîng că scrisul cu diacritice e greu, măcar puțin. Nu e greu deloc, iar eu știu mai bine decît ei.

editat

Edited by rogobongo, 06 June 2015 - 17:15.

AdiJapan,  

Acum am înțeles unde se întâlnesc și unde se despart opiniile (sau obsesiile ) noastre. Sunt total de acord cu afirmația asta și aproape cu tot ce ați scris până la ea:

Quote

Insă începând de aici

Quote

nu. Pare că ați nega importanța calității comunicării.

In funcție de treapta pe care e așezată nevoia care te face să comunici, nivelul de cultură (implicit cel de cunoaștere și stăpânire a limbii) își spune cuvântul. Pentru nevoile primare nu e necesară o cunoaștere aprofundată a limbii,  nici ca să le  transmiți nici ca să le recepționezi, dar când ajungi la nevoile sociale și de la ele în sus, agramatismul devine un obstacol nu numai pentru comunicare ci și pentru satisfacerea lor (a nevoilor sociale), deci  nu e doar o chestie de imagine. Mă îndoiesc că prin alte părți nu e importantă forma exprimării dar din păcate nu vă pot contrazice cu exemple. Rămân însă cu convingerea că nu poate fi tipic doar românilor ca pe de o parte să aprecieze scrisul de calitate, cizelat și literar (cum ziceți în alt topic) și pe de altă parte să taxeze, în gând sau pe față, agramatismul.
  
Cu dresajul m-ați omorât   Munca profesorilor de limba română nu e dresaj, sunt prea puține lucruri care se învață doar prin repetiție. Dacă ar exista sensibilitatea obsedantă de care vorbiți față de forma de exprimare n-ar mai fi atâția copii și adolescenți care scriu în stil Cf, ejti bn? De cratime și de i-uri nici nu mai vorbesc. Reacția acelei părți din online sau din media care se luptă cum poate cu fenomenul ăsta e tare binevenită, e o altă formă de educație.  De asemenea, nu pot fi prea mulți oameni care se uită la emisiuni de limbă doar ca să poată da bobârnace, exagerați.

Mai cred că sunteți prea aspru când judecați oamenii care acceptă și respectă normele fără să le comenteze. Chiar mai aspru decât cu aceia care nu le cunosc pe cele elementare, însă măcar am înțeles de ce

Adi-san pare să nu înțeleagă că scrierea fără diacritice când nu știi să te exprimi e una, iar scrierea fără diacritice când știi să te exprimi e alta.

E vorba de cum știi să te exprimi, scrierea fără diacritice - mai ales pe un forum - e scuzabilă.

Dacă pe forumuri sau pe net mi-e lene să scriu cu diacritice, asta nu înseamnă că, la nevoie, nu știu să mă exprim. Căci într-un cadru oficial unde trebuie să scriem cu diacritice, cei care nu știu să se exprime tot ies în evidență.

Dar pentru Adi-san e totuna, pentru el suntem toți în aceeași oală...

althea, on 07 iunie 2015 - 10:30, said:

Cînd spuneți „calitatea comunicării” vă puteți referi la două lucruri diferite ca de la cer la pămînt: calitatea formei și calitatea conținutului, dintre care evident ultima e de departe cea mai importantă. Dacă vorbim de calitatea formei, aici intră și diacritice, și cratime, și dezacorduri, și pleonasme etc., cu observația că defectele de formă pot fi deranjante, dar nu împiedică transmiterea de informații, deci afectează doar marginal comunicarea. Cînd însă de exemplu pui o întrebare și interlocutorul bate cîmpii în loc să-ți răspundă, comunicarea e un dezastru, indiferent cît de îngrijit se exprimă persoana și dacă pune diacritice peste tot unde trebuie.

Repet lucrul ăsta cu forma și fondul în speranța că nu vom scăpa din vedere tabloul întreg cu proporția normală a valorilor: fondul e incomparabil mai important ca forma. Cînd vorbim despre formă lumea uită prea des de fond. Din perspectiva asta atît dezacordurile cît și lipsa diacriticelor sînt fleacuri.

althea, on 07 iunie 2015 - 10:30, said:

Agramatismul devine un obstacol în societate pentru simplul fapt că societatea pune (prea) mult preț pe imagine. Dar lingvistic vorbind agramatismul – definit ca exprimare plină de greșeli de tot felul – nu este un obstacol în comunicare.

Ca să fac o analogie, să zicem că avem doi cercetători chimiști. Unul se îmbracă îngrijit, vine la muncă la orele stabilite, își face conștiincios treaba, iar pînă iese la pensie are rezultate profesionale respectabile. Celălalt e mereu nebărbierit și se îmbracă prost, întîrzie mereu și uneori lipsește de la serviciu de tot, rămîne frecvent în urmă cu rapoartele, dar vine cu idei care revoluționează chimia și deschide orizonturi noi în domeniu. Dintre ei pe care îi va ține minte istoria chimiei? Cui îi vor fi recunoscătoare generațiile următoare?

Imaginea e doar atît: imagine, adică impresia celorlalți despre tine. Valoarea e cu totul altceva.

althea, on 07 iunie 2015 - 10:30, said:

Ce spuneam că e tipic pentru români e obsesia asta pentru forma de exprimare într-un context social, mai precis disponibilitatea românilor de a-și da unul altuia palme pentru greșeli de exprimare. Sigur că în toată lumea scrisul de calitate este apreciat. Dar n-am văzut nicăieri în lume (și am trăit în destule țări) apostrofări de genul „Vezi, fă, ce proastă ești? Se spune sunt, nu sînt!” Sigur, exemplul e exagerat, dar nu mai departe decît în discuția asta îl avem pe motanu44 care îi atrăgea cuiva atenția pentru o cacofonie. Chestia asta nu există în alte părți, sau oricum are o frecvență mult mai mică. În țările anglofone cine are astfel de atitudini critice este el însuși taxat (și numit grammar Nazi). Apostrofările legate de corectitudinea exprimării nu joacă un rol social ca la noi.

althea, on 07 iunie 2015 - 10:30, said:

Îmi pare rău că v-am omorît. Dar îmi pare și mai rău că învățămîntul românesc e îngrozitor de prost. Se concentrează excesiv pe formă și insuficient pe lucrurile importante. Ce caută în orele de limba română lecțiile despre cacofonie? De unde atîta insistență pe pleonasm? De ce așa mare importanță dată dezacordului? Cînd are învățămîntul românesc de gînd ca la orele de limba română să-i învețe pe elevi să comunice?

althea, on 07 iunie 2015 - 10:30, said:

Obsesia românilor pentru corectitudine nu implică și preponderența acestei corectitudini la noi. Nu, românii se exprimă la fel de prost ca vorbitorii altor limbi.

Apoi exemplul pe care îl dați nu e bun, pentru că Cf, ejti bn? e o simplă manifestare teribilistă de adolescent sau chițibușăreală cu intenții comice, nu reflectă neapărat agramatismul.

althea, on 07 iunie 2015 - 10:30, said:

Așa e, exagerez. Sînt și oameni care ascultă emisiunile de limbă ca să afle cum să se apere de bobîrnace.

Iarăși exagerez. :-) Sînt sigur că nu doar din obsesie pentru corectitudine se ascultă astfel de emisiuni, ci unii le ascultă din interes pentru limbă. Am observat că există și emisiuni despre altceva decît corectitudine, de exemplu etimologie, sinonime sau curiozități (cuvîntul cel mai lung, palindromuri etc.). Dar constat că mai mult de jumătate din volumul acestor emisiuni e despre exprimarea corectă, în scris sau oral. Asta reflectă obsesia de care vorbeam.

motanu44, on 07 iunie 2015 - 11:07, said:

Nu aveți cum deduce asta din ce am spus eu. Nu am afirmat niciodată așa ceva și nici nu mi-a trecut prin cap o asemenea idee.

motanu44, on 07 iunie 2015 - 11:07, said:

Pe formum sînt scuzabile multe, inclusiv ratarea cratimelor, a virgulelor, a i-urilor etc. Tot scuzabile sînt și chestii mult mai grave, de exemplu matratarea logicii, refuzul de a răspunde la întrebări etc. Eu sper totuși că nu funcționați la nivel de scuzabilitate.

motanu44, on 07 iunie 2015 - 11:07, said:

Am zis eu că nu știți să vă exprimați?! Se cheamă „om de paie” și e o greșeală de logică: îi pui interlocutorului în gură o afirmație pe care el n-a făcut-o, doar ca să-l poți contrazice.

Va pierdeti aiure in detalii

Văd.

Îmi pierd vremea...

motanu44, on 05 iunie 2015 - 22:42, said:

Afirmația ta, că "cei care scriu incorect, vorbesc incorect" nu este adevărată, pentru că e prea generală. De exemplu scrierea fără diacritice este incorectă, din ea lipsind literele pentru 4 sunete esențiale ale limbii. Cei care o practică nu vorbesc incorect, pentru că în vorbire ei folosesc și cele 4 sunete pe care nu le folosesc în scris. Și tocmai aici e una din problemele lor, anume că au un comportament lingvistic duplicitar, adică lucrează cu două măsuri diferite sau folosesc un standard dublu. Dacă ei socotesc literele Ă,Î,Ș,Ț ca fiind neimportante, atunci ar trebui să considere ca neimportante și sunetele desemnate de ele. Sau din contră, dacă ei socotesc sunetele Ă,Î,Ș,Ț ca fiind importante, din moment ce le folosesc în vorbire, cum se face că literele care le desemnează nu sînt socotite și ele importante? Dacă în vorbire ei fac diferențierea între S și Ș, de ce în scrierea la calculator nu mai vor să facă această diferențiere? Și de ce fac totuși această diferențiere în scrierea pe hîrtie, acolo unde și ei folosesc diacriticele? De ce apoi nu sînt consecvenți și nu-și susțin convingerile pînă la capăt? De ce hotărîrea lor "nestrămutată" de a scrie fără diacritice se înmoaie brusc atunci cînd trebuie să scrie la calculator o "hîrtie oficială"? Explicația e simplă, ei știu foarte bine că scriu incorect și vor să nu se facă de rîs în situațiile oficiale.

Ceea ce este cel mai straniu la adiacritici e faptul că scrierea lor la calculator e cu ortografie variabilă, adică uneori scriu complet fără diacritice, alteori adaugă totuși diacritice la unele cuvinte, iar alteori scriu complet cu diacritice. Deci, nici măcar ei înșiși nu respectă regulile pe care și le-au impus, adică înlocuirea lui Ă,Î,Ș,Ț cu A,I,S,T. Scrierea asta variabilă e acceptabilă pentru o limbă aflată în perioada de început a scrierii ei, cînd alfabetul nu e încă definitivat, dar în nici un caz pentru o limbă care are deja peste 100 de ani de cînd alfabetul i-a fost stabilit.

Există însă și categoria celor care scriu și vorbesc foarte incorect, adică fac tot felul de greșeli gramaticale și ortografice, inclusiv atunci cînd scriu pe hîrtie. Este un mit faptul că ar exista unii din această categorie care ar scrie la calculator cu diacritice. În fapt eu nu am văzut nici măcar unul singur, și asta pentru că cineva care nu-și dă silința să scrie corect d.p.d.v. gramatical și ortografic, nu-și dă silința nici să scrie cu diacritice. Dar numărul celor care scriu foarte incorect, și în consecință vorbesc foarte incorect, este extrem de mic. Deci și posibilitatea ca ei să-i "contamineze" pe alții este foarte mică. Ca urmare, limba nu a avut de suferit deloc din partea acestei categorii extrem de restrînse de populație, pentru că greșelile lor de scriere și vorbire nu s-au răspîndit în masa populației. Cu totul alta e situația celor care scriu fără diacritice, a căror influență nocivă asupra limbii a fost covîrșitoare. Scrierea fără diacritice s-a răspîndit tocmai prin faptul că cei care începeau să scrie la calculator se contaminau imediat cu "boala scrierii incorecte" de la cei care scriau deja.

O fi alarmantă creșterea numărului celor care scriu și vorbesc foarte incorect, însă așa cum am zis, potențialul lor de a-i influența pe ceilalți este redus, asta și pentru că modul în care se exprimă ei este considerat greșit, deci nimeni nu dorește să-l preia. Pe de altă parte, există încă convingerea larg răspîndită că scrisul fără diacritice este corect, și tocmai de aceea el este preluat imediat de cei care învață să scrie la calculator, pentru că lumea se gîndește că nu face ceva greșit. Dacă cineva scrie sau vorbește foarte greșit, atunci în mod sigur se va găsi cineva care să-i atragă atenția. Dacă cineva scrie fără diacritice, atunci în mod sigur nu se va găsi nimeni care să-i atragă atenția, decît dacă se întîmplă să scrie un mesaj pe această secțiune a forumului Softpedia sau în grupul de discuție "Diacritice" de pe Google Groups. În acest al doilea caz nu există reacția negativă din partea celorlalți care să-l facă pe om să-și reconsidere comportamentul.

În concluzie, repet faptul că scrierea fără diacritice este problema principală a limbii Rumîne de azi, urmată îndeaproape de folosirea cuvintelor străine în format neadaptat limbii Rumîne. Ele trebuie combătute cu prioritate, dacă se dorește ca limba Rumînă să supraviețuiască.

RMC Info, on 05 iunie 2015 - 23:07, said:

Nu sînt de acord cu tine. Înțelepciunea populară spune bine că "buturuga mică răstoarnă carul mare". Lipsa diacriticelor poate părea inofensivă la prima vedere, dar ea este buturuga care poate răsturna carul limbii Rumîne. Nu e vorba doar de o chestiune legată de aspectul grafic al scrierii. E vorba de un atac direct la fonetica limbii, adică la esența ei profundă. Limba e alcătuită din sunete, nu din litere. Specificul ei e dat de sunete, nu de litere. Literele pot fi schimbate, cum s-a făcut la trecerea de la alfabetul Chirilic la cel Latin, dar sunetele nu. Dispariția sunetelor Ă,Î,Ș,Ț din scriere a fost proiectată ca preludiu al dispariției lor și din vorbire. Această tactică a fost aplicată cu succes în secolul 19 în cazul cuvintelor Rumînești vechi de origine Nelatină. Pur și simplu a existat o conspirație prin intermediul căreia multe din aceste cuvinte au fost excluse din manualele școlare, și pentru că lumea nu le-a mai văzut în formă scrisă, ele au dispărut cu timpul și din vorbire. În epoca modernă limba a fost modelată preponderent prin intermediul scrierii. A existat în secolul 19 o conspirație și împotriva sunetelor Ă,Î,Ș,Ț, dar acea conspirație a eșuat pentru că majoritatea intelectualilor au refuzat să adere la ea.

Acum străinomanii vor din nou să elimine din limbă sunetele Ă,Î,Ș,Ț, încercînd în prima etapă eliminarea literelor cu care se scriu. Scopul final este crearea de haos ortografic și gramatical, în așa fel încît populația să devină de acord cu abandonarea limbii naționale și preluarea unei limbi străine, în speță Engleza. După ce-și va pierde limba națională, poporul Rumîn va fi mai ușor de deznaționalizat, urmînd probabil să devină primul popor care să-și abandoneze identitatea națională pentru a prelua o identitate așa-zis globală, dar în fapt Anglo-Saxonă. Iar apoi cazul poporului Rumîn va fi folosit pentru a convinge și alte popoare Est-Europene să facă același lucru. Probabil că la mijloc este o chestiune geopolitică, prin care Anglo-Saxonii urmăresc să creeze un tampon între Rusia și Europa de Vest, tampon format din țări Anglo-Saxonizate care să preia grosul pierderilor umane în cazul unui conflict. Abandonarea limbilor și identităților naționale și preluarea limbii Engleze și a identității Anglo-Saxone de către aceste popoare Est-Europene le va transforma în veritabile scuturi umane care vor dori să-și dea și viața pentru a apăra nucleul Anglo-Saxonismului mondial, adică Anglia și USA. Îndîrjirea cu care unii apără azi limba Engleză în detrimentul limbii lor materne, Rumîna, este unul din semnele care ne arătă că propaganda Anglo-Saxonă a făcut deja adepți gata să-și abandoneze limba și identitatea națională pentru a se integra în supranațiunea Anglo-Saxonă și eventual a-și da viața pentru ea. Se vorbește de extremismul Islamic, care vrea să impună legea Islamică în toate țările musulmane, dar nu se vorbește de extremismul Anglo-Saxon, care vrea să impună în toate țările lumii limba Engleză și cultura din USA. Ce se întîmplă acum în Rumînia, unde Engleza e lăsată de autoritățile vîndute Anglo-Saxonilor să-și facă pur și simplu de cap, distrugînd Rumîna încetul cu încetul, este doar punctul de plecare pentru ce au de gînd să facă Anglo-Saxonii în întreaga lume.

RMC Info, on 05 iunie 2015 - 23:07, said:

În afară de munca profesorilor, școliți sau nu în comunism, formarea elevilor ține și de ei înșiși, ca și, în mai mică măsură, de părinți. Degeaba are un profesor intenții bune dacă elevii nu mai socotesc necesar să se instruiască sau părinții îi lasă să se joace la calculator ore întregi în fiecare zi. Pe de altă parte, elevii văd foarte bine că în ziua de azi gradul de educație este invers proporțional cu reușita socială, și asta nu numai la noi. Școala nu a fost și nu va fi probabil niciodată perfectă, pentru că nu poate fi personalizată pentru fiecare elev în parte în așa fel încît să țină cont de punctele lui tari și slabe. Cine vrea să reușească într-un anumit domeniu trebuie să se educe singur și în afara școlii, mai ales că în ziua de azi accesul la informație este gratis și extrem de ușor.

Însă problema cea mare a Rumînilor nu e lipsa de educație, ci lipsa de seriozitate. În fapt educația suferă ea însăși din cauza acestei caracteristici a Rumînilor, care este stimulată în mod complet irațional chiar de către stat. Toți elevii sînt inoculați în școală cu ideea că fac parte dintr-un popor Latin, deci este ca și cum li s-ar face un vaccin contra seriozității, ceea ce are consecințe foarte grave mai tîrziu. Prin ce sînt reputați Latinii, dacă nu prin neseriozitate, lene și scandal? De ce ar vrea un Rumîn să devină serios și să facă lucrurile cum trebuie, dacă i se bagă în cap că e Latin, iar toată lumea știe că Latinii sînt făcuți pentru distracție, nu pentru studiu sau muncă? Un om serios își va face treaba bine indiferent de condițiile grele sau nu în care se află, însă un om care se consideră Latin nu își va face treaba bine nici dacă i se oferă condiții optime, pentru că prioritățile lui în viață sînt altele, nu lucrul bine făcut.

RMC Info, on 05 iunie 2015 - 23:07, said:

Ai putea să mă tutuiești chiar dacă n-am folosi pseudonime și ne-am întîlni pe stradă. Eu consider că este absolut inutilă existența și folosirea pluralului de politețe, de aceea nu mă deranjează să mi se vorbească cu "tu" de către absolut oricine, pe internet sau în afara lui. Faptul că îl ignor pe AdiJapan se datorează tocmai acestei diferențe de opinii între noi în privința folosirii pluralului de politețe de către forumiști. Cine vrea să citească disputa dintre noi pe tema asta o găsește la adresa de mai jos. Eventual își poate spune și părerea proprie în cadrul acelui fir de discuție.

Discuție despre folosirea pluralului de politețe pe forum

_-_, on 06 iunie 2015 - 00:02, said:

Ce nu vrei tu să înțelegi este că atributul de "greșit" sau "corect" atribuit unui anumit tip de scriere îl conferă nu populația obișnuită, ci specialiștii în domeniul limbii, adică lingviștii. În toți acești ani de cînd a apărut scrierea fără diacritice la calculator nu a existat nici măcar un singur lingvist care să fi spus că ea este corectă. Cred că nici tu n-ai fi de acord dacă în domeniul tău de activitate ar veni un nespecialist care și-ar permite să-ți spună ție ce e greșit și ce e corect în funcție de cum îi e lui mai comod să facă. Sau ai fi?

Și nu e vorba de norme ortografice în vigoare privind utilizarea diacriticelor, ci de norme ortografice în vigoare privind utilizarea alfabetului. Diacriticele fac parte din alfabet, la fel ca și celelalte litere. Ele nu pot fi tratate separat în ortografia limbii Rumîne, așa cum în fonetica limbii Rumîne nu sînt tratate separat sunetele Ă,Î,Ș,Ț.

Scrierea fără diacritice nu reflectă limba vorbită. În limba vorbită cuvintele "față", "fața", "făta", "fătă", "fată" și "fata" au o pronunțare diferită, care se regăsește corespunzător în scrierea lor diferită. Asta înseamnă reflectare a limbii vorbite. Cînd sînt scrise fără diacritice, aceste șase cuvinte sînt scrise la fel, deci nu mai există nici o reflectare a limbii vorbite, pentru că nu există nici o regulă care să spună cînd A-ul trebuie citit Ă și cînd T-ul trebuie citit Ț. Sensul poate fi dedus din context, dar aici vorbim de ortografie, nu de semantică.

motanu44, on 07 iunie 2015 - 11:07, said:

Există vorba aia franțuzească cum că "cine se scuză se acuză" [qui s'excuse, s'accuse], care se aplică perfect situației de față. În loc să facă micul efort de cel mult o lună de zile pentru a-și reajusta reflexele de tastare, cei care scriu fără diacritice preferă să se scuze timp de ani de zile, acuzîndu-se singuri de comoditate prelungită în mod nejustificat. Ascultînd scuzele repetate de aici ale celor care scriu fără diacritice poți să rămîi cu impresia că cineva ține neapărat să-i supună la chinuri îngrozitoare, cerîndu-le un lucru imposibil. Asta e partea amuzantă a situației, pentru că noi toți am trecut prin asta și știm foarte bine că "nu e mare brînză". Nu se poate să nu te pufnească rîsul citind lamentările continue ale unora care ar fi putut să învețe de o sută de ori să scrie cu diacritice în timpul pe care l-au folosit scriind zeci de mesaje pentru a se plînge de scrierea cu diacritice și a inventa tot felul de reguli fanteziste pentru a se justifica. De neînțeles este și ușurința cu care se vorbește despre "lene", ca și cum lenea asta ar fi o boală incurabilă, pentru care nu există leac.

Cei care scriu fără diacritice se comportă ca niște copii răsfățați, care nu vor să-și îndrepte comportamentul greșit, nu ca niște adulți responsabili preocupați de prestigiul lor și deci dornici de a-și îndrepta comportamentul dacă li se semnalează că este greșit.

AdiJapan, on 06 iunie 2015 - 15:05, said:

Prima? Fiindcă e o constatare interesantă. In rest ziceam ca nu trebuie sa negam realitatea.

Sa facem un exercitiu de imaginatie: cum ar fi fost sa avem propriul nostru echipament informatic pe vremea dictaturii (mă refer aici la sisteme de exploatare in romaneste, tastatura, ordinatoare (propriul nostru cuvant - e un exemplu) etc - eutarhie maxima ce mai).

Sau nu Sa ne imaginam ca RomĂąnia ar fi fost un mic tigru economic gen Coreea de Sud. Cred ca in ambele cazuri educația romanilor si modul de a scrie firesc in romaneste ar fi fost altele.

Dar nu a fost sa fie in felul acesta   Așa ca romanul a luat lucrurile ca atare si le-a adaptat din mers sau nu.  

Ce sa mai zicem atunci cand poate ca nu lucrezi numai in limba romana cu calculatorul si "jonglarea" cu trei-patru tastaturi îți îngreuneaza lucrul.

Asta e realitatea.

Idem pentru tine Crugasic. Ideea cu copiii rasfatati (rasfățați hehe ca altfel se înțelege altceva ) m-a dat gata. Numai rasfățați nu suntem! Din contra.

Iar chestia cu o o mișcare cvasi-masonica împotriva limbii romane, uneltiri si conspiratii privind eliminarea diacriticelor tine de-a dreptul de Dosarele X!

Edited by RMC Info, 08 June 2015 - 08:14.