Romania, Rumania, Roumania - romān, rumān, romīn, rumīn, roumān, roumīn

Se vorbea mai înainte de imaginea pe care o au Rumînii în exterior, cauzatć ŗi de faptul cć sînt confundaži cu Žiganii. Unii nu sînt de acord cć ar exista aceastć confuzie. Hai sć vedem cum sînt vćzute lucrurile din perspectiva unui strćin care totuŗi nu poate fi socotit cć îi urćŗte pe Rumîni, din moment ce pćrinžii lui sînt chiar Rumîni.

Cyprien Iov este probabil cel mai cunoscut creator Francez de videouri postate pe YouTube. Clipurile lui umoristice constau în principal din autor care îŗi expune pćrerea despre un anumit subiect, jucînd atît propriul rol, cît ŗi pe al altor personaje. Toate videourile lui au cîteva milioane de vizionćri fiecare.

La sfîrŗitul anului trecut Cyprien Iov a postat un video în care îŗi mćrturisea originea etnicć. Este vorba de un scheci umoristic bazat pe percepžia autorului ŗi a celor din jurul sću despre Rumîni, din care ŗi Cyprien Iov spune cć face parte, deŗi s-a nćscut în Franža ŗi nu ŗtie limba Rumînć. Este pomenitć confuzia dintre Rumîni (Români) ŗi Žigani (Romi), autorul žinînd s-o clarifice cu ajutorul unei înžepćturi la adresa Žiganilor, care a provocat proteste printre comentatorii Nerumîni. Alži comentatori i-au reproŗat cć îi face în mod nedrept pe toži Žiganii sć aparć ca hoži, dar adevćrul e cć ŗi Rumînii apar în aceeaŗi posturć, ŗi ei fiind automat consideraži hoži de cćtre Francezi. Mai mult, Rumînii apar ca hoži ŗi la ei acasć, pentru cć "descurcćreala" Rumînilor, la care face aluzie Cyprien Iov ca urmare a vizitei lui în Rumînia, este de fapt tot un furt. Pe deasupra, Rumînii sînt percepuži ca avînd nevoie de ajutoare umanitare.

Atenžie, e vorba totuŗi de un clip umoristic. Oricît s-ar supćra unii pe autorul clipului, ei trebuie sć înželeagć faptul cć fiind vorba de umor, trćsćturile negative ale Rumînilor sînt îngroŗate pentru a provoca rîsul, iar cele pozitive lipsesc, pentru cć nu ar rîde nimeni de ele. Existć totuŗi ŗi adevćr în ce spune Cyprien Iov, în special în ce priveŗte felul în care sînt percepuži Rumînii în Franža, pentru cć dacć n-ar exista, lucrurile ar pćrea prea gogonate ŗi iarćŗi n-ar rîde nimeni.

Je suis Roumain
(clipul de pe YouTube; 11 milioane de vizionćri ŗi aproape 24.000 de comentarii, multe din ele ale unor Rumîni !)

Je suis Roumain
(acelaŗi clip postat pe situl autorului, avînd bineînželes alte comentarii, inclusiv din partea unor Rumîni)

Am scos textul din versiunea originalć a videoului ŗi apoi l-am tradus, pentru cć foarte pužini Rumîni mai ŗtiu Franceza în ziua de azi, în pofida faptului cć Rumînia e consideratć žarć francofonć. Iatć un alt aspect interesant care-i caracterizeazć pe Rumîni, francofonia declaratć la nivel oficial, dar inexistentć în realitate. Acest aspect i-a scćpat lui Cyprien Iov, deŗi în mod sigur s-a lovit de el cînd a venit în žarć la rude. Am pus mai jos ambele versiuni, cea tradusć ŗi cea originalć.

Versiunea tradusć.

<-------------------------Începutul citatului-------------------------->
Cyprien Iov - Sînt Român

Cyprien: M-am nćscut în Franža, dar mama mea mi-a zis de un miliard de ori:
Mama lui Cyprien: Ŗtii, Cyprien, tatćl tću ŗi cu mine sîntem Români, deci tu ai 100% sînge Românesc!
Cyprien: Da, dar de ce-mi spui asta tocmai cînd fac duŗ? [posibilć aluzie la faptul cć n-ar trebui sć se spele, pentru cć Românii ar fi nespćlaži?]
Mama lui Cyprien: A, pardon.
Cyprien: Mi-a luat ceva timp pînć s-o mćrturisesc, nu e la bazć o origine tocmai megastilatć... Este ca lumea [cool] sć zici: sînt American [imagine cu Barack Obama], sînt Italian [imagine cu Leonardo da Vinci]! Dar, sînt Român [imagine cu un cîntćrež stradal cu acordeonul, pe care e suprascris "souague", varianta francezć a americanului "swagg" = stilat, deosebit]... Ŗi impresia asta s-a verificat în special cînd eram în ŗcoalć.
Coleg De Clasć: Numele tću de familie e caraghios, de ce origine eŗti?
Cyprien: Sînt Român.
[colegii de clasć ŗi profesoara îŗi bagć rapid lucrurile în genži, pe care le închid]
Cyprien: Numele meu de familie este "Iov". I, O, V, trei litere... Nu e vorba de niŗte inižiale, ŗi este straniu, pentru cć nu sînt decît trei litere, ŗi totuŗi, de cînd m-am nćscut n-am dat decît de oameni care nu reuŗesc sć-l scrie.
Funcžionar: Numele dumneavoastrć, vć rog.
Cyprien: Iov. I, O, V.
Funcžionar: [scrie] Yov.
Cyprien: Nu, Iov.
Funcžionar: [scrie] Iove.
Cyprien: Nu, nu existć "e".
Funcžionar: [scrie] Yop.
Cyprien: Nu.
Funcžionar: [scrie] Anghinare.
Funcžionar: [scrie] Iov.
Cyprien: Iatć! Iatć, asta e!
Funcžionar: [modificć voit I în Y ŗi scrie] Yov.
Cyprien: [se strîmbć]
Cyprien: Ŗi în plus fažć de numele meu ciudat, pćrinžii mei au avut ideea foarte bunć de a-mi da un prenume aproape necunoscut. Iar asta chiar pune capac...
Funcžionar: Cyprien Iov, îži baži joc de mine, e o glumć, asta e... O sć te numeŗti Nicolas Pichard, ca toatć lumea. Cyprien Iov, nie, nie, în plus de asta îži zgîrie auzul. Te numeŗti Nie, Nie, Nie. Gata.
Cyprien: Dar greŗeala pe care oamenii o fac cel mai des e cînd îmi vćd numele scris cu I mare [ŗi-l confundć L mic], citind:
O Persoanć: Love. E [un nume] American?
Cyprien: Nu, e Românesc.
[persoana îŗi bagć rapid lucrurile în geantć ŗi-i închide fermoarul]
Cyprien: Românii sînt consideraži hoži, pentru cć oamenii confundć Romii cu Românii. Dar nu-i acelaŗi lucru. Românii sînt cei care vin din România [aratć harta României], ca pćrinžii mei, iar Romii sînt cei care vin sć-ži facć necazuri. Nu-i acelaŗi lucru. Mćrturisesc cć nu prea am avut de-a face cu Romii înainte sć vin la Paris acum cîživa ani, ŗi atunci, pac, eram într-o cafenea cu un prieten cînd Rom a venit lîngć noi arćtîndu-ne o foaie cu nu prea mai ŗtiu ce pe ea [Chéputroquoi - transcriere foneticć a expresiei franžuzeŗti "nu prea mai ŗtiu ce"]. Ŗi atunci o fatć de lîngć mine mi-a zis:
O Fatć: Atenžie, o sć vć fure telefonul!
Cyprien: Tipul pusese foaia scrisć peste telefonul portabil ŗi se pregćtea sć plece cu el... Atunci mi-am zis în gîndul meu "Mi-am salvat telefonul portabil!". Tipul ar fi trebuit sć devinć magician. I-am mulžumit cćlduros fetei pentru cć m-a atenžionat ŗi ce e amuzant e cć peste cîteva luni am putut sć avertizez pe cineva care risca sć fie furat în acelaŗi fel.
Cyprien: Atenžie, vi se furć telefonul portabil!
O Fatć: O, mulžumesc mult. Pe de altć parte, fiži atent la lucrurile dumneavoastrć!
Cyprien: [rćmas fćrć haine pe el] A, nenorocitul!
Cyprien: Din pćcate nu vorbesc Româna, pentru cć pćrinžii mei vorbeau în principal în Francezć acasć, cu excepžia înjurćturilor. Din cauza asta nu ŗtiu sć spun [în Românć] decît înjurćturi.
Un Român: Vorbeŗti Rumâneŗte? [chiar aŗa e pronunžat, Rumâneŗte, nu Româneŗte]
Cyprien: P...da Mć-tii [e scrisć ŗi traducerea în Francezć: La chatte à ta mère]!
Un Român: [îi trage un pumn lui Cyprien]
Cyprien: Am fost deja de mai multe ori în România cu pćrinžii mei. Ultima oarć cînd aveam 15 ani [acum are 25]. Nu m-am simžit prea bine...
O Fatć Franžuzoaicć: [îŗi trece mîna prin pćr] Vino sćptćmîna viitoare la Antoine ca sć profiži de piscinć. Vei putea sć mć ungi cu cremć de soare pe corp...
Cyprien: Nu, e imposibil, pentru cć, hmm, trebuie sć mć duc în România cu pćrinžii mei.
O Fatć Franžuzoaicć: E bine cć faci acžiuni umanitare.
Cyprien: [jenat, nu zice nimic]
Cyprien: Am dormit la unul din verii mei din Bucureŗti, ŗi ŗtiu cć lucrurile s-au schimbat mult în ultimii zece ani, dar e o chestie care m-a fascinat... E vorba de modul lor de a se descurca. Tinerii din bloc conectaserć pe fereastrć prin cabluri [de režea] toate calculatoarele de la fiecare etaj ŗi apoi le conectaserć la cafeneaua internet de vizavi. În felul ćsta nu plćteau decît o singurć conexiune la internet.
Un Bćiat Român: [se aude o voce, probabil parodiind un clip publicitar] N-are "Free" [furnizor de internet din Franža], pužin îi pasć...
Cyprien: P...da Mć-tii!
Un Bćiat Român: [îi trage un pumn lui Cyprien]
Cyprien: Am uitat... Am uitat... Ŗi mai e o chestie care mć enerveazć, dacć se poate spune aŗa... Ŗtiži, la orice petrecere e cîte un tip care zice asta:
Un Bćiat Francez: O, Karim, e cîntecul tću! E cîntecul tću, ce naiba, vino sć dansezi! Hai, Karim!
Cyprien: Genul raï [muzicć Algerianć] nu e deloc rću. Raï nu e rću deloc, ŗi de obicei e vorba de cîntece de dragoste. În schimb eu aveam parte de asta:
Un Bćiat Francez: [se aude cîntecul "Dragostea Din Tei" al grupului Ozone din Republica Moldova] Oo, Cyprien, ćsta-i cîntecul tću. Hai. "Nu mć iei, nu mć iei..." [refrenul cîntecului] în žara ta. Hai odatć, e cîntecul tću, Cyprien, "Nu mć iei"...
Cyprien: Dintre toate muzicile lumii, trebuia ca eu sć fiu asociat tocmai cu asta... Super! Ŗi cînd mć uitam la clip, mć rugam, mć rugam ca ei [cîntćrežii] sć treacć toži prin palele elicei avionului [animažie cu dorinža lui Cyprien]. În sfîrŗit, cu timpul mi-am dat seama cć avem originile pe care le avem... Nu trebuie sć ne fie ruŗine, ci sć considerćm asta mai degrabć ca o bogćžie. Abonaži-vć [la canalul YouTube al lui Cyprien]!
Un Bćiat Francez: A, cerŗeŗte abonaži. Românul...
Cyprien: [aruncć în el cu o pernć]
Dedicažie la sfîrŗitul videoului: Pentru familia mea (chiar dacć sînt Români).
<-------------------------Sfîrŗitul citatului-------------------------->


Versiunea originalć.

<-------------------------Începutul citatului-------------------------->
Cyprien Iov - Je suis Roumain

Cyprien: Je suis né en France, mais ma mère m'a dit un milliard de fois:
Mère de Cyprien: Tu sais Cyprien, ton père et moi nous sommes Roumains, donc tu as du sang 100% Roumain!
Cyprien: Oui, mais pourquoi tu me dis ça quand je prends une douche, exactement?
Mère de Cyprien: Ah, pardon.
Cyprien: Il m'a fallu du temps pour l'avouer, c'est pas l'origine megastylée à la base... C'est "cool" quand tu dis: je suis Américain, je suis Italien! Mais, je suis Roumain... Et ça c'est particulièrement verifié quand j'étais à l'école.
Collègue de classe: C'est marrant ton nom de famille, t'es de quelle origine?
Cyprien: Je suis Roumain.
[les collègues et la professeur mettent leurs objets dans leur sacs, qu'ils ferment rapidement]
Cyprien: Mon nom de famille c'est "Iov". I, O, V, trois lettres... Çe ne sont pas des initiales, et c'est dingue, parce que il n'y a que trois lettres, et pourtant, depuis que je suis né je suis tombé que sur de gens qui n'arrivent pas à l'écrire.
Fonctionnaire: Votre nom, s'il vous plaît.
Cyprien: Iov. I, O, V.
Fonctionnaire: [écrit] Yov.
Cyprien: Non, Iov.
Fonctionnaire: [écrit] Iove.
Cyprien: Non, y'a pas de "e".
Fonctionnaire: [écrit] Yop.
Cyprien: Non.
Fonctionnaire: [écrit] Artichaut.
Fonctionnaire: [écrit] Iov.
Cyprien: Voilà! Voilà, c'est ça!
Fonctionnaire: [modifie volontairement le I en Y et écrit] Yov.
Cyprien: [grimace]
Cyprien: Et en plus de mon nom chelou, mes parents ont eu la très bonne idée de me donner un prénom presque inconnu. Alors là...
Fonctionnaire: Cyprien Iov, tu te fous de ma gueule, c'est une blague, c'est ça... Tu v'as t'appeller Nicolas Pichard, comme tout le monde. Cyprien Iov, gne, gne, c'est nul en plus à entendre. Tu t'appelles Gne, Gne, Gne. Et bien voilà.
Cyprien: Mais la faute que les gens font le plus c'est quand ils voient mon nom de famille avec un I majuscule, ils lisent:
Une Personne: Love. C'est Américain?
Cyprien: Non, c'est Roumain.
[la personne met ses objets dans le sac et le ferme avec un fermeture éclair]
Cyprien: On prend les Roumains pour des voleurs, parce que les gens font l'amalgame entre les Roms et les Roumains. Mais c'est n'est pas pareil. Les Roumains sont ceux qui viennent de Roumanie, comme mes parents, et les Roms sont ceux qui viennent te faire chier. C'est n'est pas pareil. J'avoue que j'avais jamais trop eu affaire avec les Roms avant d'arriver sur Paris il y a quelques anées, et là, paf, j'étais dans un café avec un pote et un Rom vient nous voir en nous montrant une feuille avec j'sais plus trop quoi [Chéputroquoi - transcription fonétique] écrit dessus. Et là une fille à coté de moi me dit:
Une Fille: Attention, il va voler votre téléphone!
Cyprien: Le mec avait mis une feuille sur mon téléphone portable et il commençait à partir avec... Là dans ma tête je me suis dit "J'ai sauvé mon téléphone portable!". Mais ce mec aurait du devenir magicien. J'ai grandement remercié la fille de m'avoir prévenu et ce qui est marrant c'est que quelques mois plus tard j'ai pu alerter quelqu'un qui se faisait voler de la même façon.
Cyprien: Attention, on vole votre téléphone portable!
Une Fille: Oh, merçi beaucoup. Par contre, attention á vos affaires!
Cyprien: [Nu] Ah, l'enculé!
Cyprien: Malheureusement je ne parle pas Roumain, parce que mes parents parlaient essentiellement Français chez moi, sauf pour dire des insultes. Du coup, je ne sais dire que des insultes.
Un Roumain: Vorbeŗti Rumâneŗte [Tu parles Roumain]?
Cyprien: P...da Mć-tii [La chatte à ta mère]!
Un Roumain: [cogne Cyprien]
Cyprien: Je suis dèja allé plusieurs fois en Roumanie avec mes parents. La dèrniere fois c'est quand j'avais quinze ans [il a maintenant 25]. Je ne l'ai pas super bien vécu...
Une Fille Française: [se passe la main dans les cheveux] Tu viens la semaine prochaine chez Antoine pour profiter de la piscine. Tu pourras me passer de la crème solaire sur le corps...
Cyprien: Non, je ne peux pas, parce que, hmm, je dois aller en Roumaine avec mes parents.
Une Fille Française: C'est bien de faire de l'humanitaire.
Cyprien: [gêné, ne dit rien]
Cyprien: Je dormais chez un de mes cousins Roumains à Bucarest, et je sais que ça a pas mal changé depuis dix ans, mais il y a un truc qui m'avait fasciné... Ç'était leur débrouille. Les jeunes de l'immeuble avaient branché des cables par la fenêtre entre tous les ordinateurs de chaque étage qu'ils avaient reliés au cybercafé d'en bas. Comme ça ils ne payaient qu'une seule connection à internet.
Un Garçon Roumain: Il n'a pas Free, il s'en bat les couilles.
Cyprien: P...da Mć-tii!
Un Garçon Roumain: [cogne Cyprien]
Cyprien: J'avais oublié... J'avais oublié... Et il y a un truc que j'ai pas très bien vécu, on peut dire ça comme ça... Vous savez, en soirée il y a souvent un mec qui dit ça:
Un Garçon Français: Oh Karim, c'est ta chanson! C'est ta chanson putain, eh, viens danser! Allez Karim!
Cyprien: Le raï [musique algerienne], c'est pas mal. C'est pas mal le raï, c'est souvent des chansons d'amour. Moi, j'avais ça...
Un Garçon Français: [on entend la chanson en Roumain "Dragostea Din Tei" du groupe Ozone] Ooh, Cyprien, ça c'est ta chanson. Allez. "Nu mć iei, nu mć iei..." [le refrain de la chanson] dans ton pays. Allez donc, c'est ta chanson, Cyprien, "nu mć iei"...
Cyprien: De toutes les musiques du monde, il fallait que je sois assimilé à celle-ci... Super! Et quand je regardais le clip, je priais, mais je priais qu'ils [les chanteurs] passent tous à travers des palles de l'hélice [animation avec le désir de Cyprien]. Finalement avec le temps je me suis rendu compte que on a les origines qu'on a... Il faut pas en avoir honte, et considérer ça plutôt comme une richesse. Abonnez-vous!
Un Garçon Français: Ah, il mendie des abonnés. Le Roumain...
Cyprien: [lui jette un orreiller]
Dédicace à la fin du vidéo: Pour ma famille (même si ils sont Roumains).
<-------------------------Sfîrŗitul citatului-------------------------->

Edited by Crugasic, 29 April 2015 - 17:42.

lil debul, on 28 aprilie 2015 - 21:07, said:

Însemna probabil „strćin” în proto-germanć.
Etimologia cuvântului vlah
Walhaz

Un fenomen asemćnćtor s-a produs și cu „neamț”, care însemna inițial „mut” în slavonć și apoi „strćin” (nu era vorbitor al limbii tale, deci era ca și cum ar fi fost mut).

Edited by Rabbit, 30 April 2015 - 00:46.

_-_, on 29 aprilie 2015 - 15:00, said:

Tot un drac. Ce mi-e că ați făcut sondajul ca să vedeți în ce măsură ar fi lumea dispusă să facă schimbarea, ce mi-e că propuneți schimbarea. Important e că v-a trecut prin minte schimbarea și că ați făcut sondajul în vederea ei.

_-_, on 29 aprilie 2015 - 15:00, said:

Interpretări fanteziste ale răspunsurilor. Afirmația „Dintr-un total de 52 de voturi, doar 30 de voturi sunt in favoarea formelor actuale” e de-a dreptul o minciună. Afirmația „aproape jumatate dintre cei care au votat in poll sunt dispusi spre o schimbare” e și ea tot o minciună.

De fapt în momentul de față avem așa:

- Din 33 de oameni, 30 preferă forma România. Asta înseamnă peste 90%.

- Din aceiași 33 de oameni, 31 preferă aceeași variantă, dar dintre ei 20 acceptă s-o scrie fără diacritice, în timp ce 11 nu.

Atîta și nimic mai mult.

_-_, on 29 aprilie 2015 - 15:00, said:

Ați potrivit prost întrebarea cu răspunsul. „Pentru că procesul durează” era răspuns la întrebarea „Oare de ce preferam, totusi, formele etimologice?”.

_-_, on 29 aprilie 2015 - 15:00, said:

Nu fiți prost-crescut.

_-_, on 29 aprilie 2015 - 15:00, said:

Așa e, am neglijat să răspund la ele. Le-am considerat ca făcînd parte din stilul dumneavoastră retoric, acela de a pune întrebări pe măsură ce gîndiți, nu după ce ați terminat de gîndit.

Cuvintele împrumutate suferă modificări pentru un motiv evident: nu le putem folosi ca în limba de origine. Trebuie să le dăm o pronunțare românească și o morfologie potrivită cu limba română.

Există variante tot dintr-un motiv evident: cum cuvintele împrumutate sînt lipsite de o tradiție în limba română, e normal ca forma de plural, de exemplu, să nu fie bătută în cuie. Unii zic mauși, alții zic mausuri. Nici una din variante nu sună nepotrivit, așa că cel puțin pentru o vreme cele două circulă simultan. Istoria limbii ne oferă nenumărate exemple similare: puncturi / puncte, bazinuri / bazine etc. Dacă veți citi cărți publicate în secolul 19 veți găsi la tot pasul astfel de plurale care azi ni se par ciudate. Cu timpul de regulă una din variante cîștigă lupta și devine singura folosită.

_-_, on 29 aprilie 2015 - 15:00, said:

În chestionar ați avut două voturi împotriva formelor aflate în uz. Două, mari și late, din 33. Adică o fracțiune infimă.

La întrebarea a doua a chestionarului răspunsurile reflectă disponibilitatea respondenților de a scrie fără diacritice, nu cea de a se împotrivi formelor aflate în uz.

În ce privește cuvintele pe care încă le mai scriem etimologic, vă invit să le estimați numărul și să comparați acel număr cu mărimea lexicului românesc. Asta ca să vedeți ce înseamnă „parte nesemnificativă”.

_-_, on 29 aprilie 2015 - 15:00, said:

Prostii. Dar am obosit. Mergeți și învățați, apoi mai vorbim.

AdiJapan, on 02 mai 2015 - 09:14, said:

Nu este tot un drac. Una este sa intrebi cati ar fi dispusi sa calatoreasca pe Marte si alta este sa propui: "Haideti sa calatorim impreuna pe Marte!".

AdiJapan, on 02 mai 2015 - 09:14, said:

Ma raportasem din neatentie la numarul de raspunsuri din topic si nu la numarul de persoane care au votat. Imi cer scuze pentru greseala.
Am modificat mesajul. Deci nu este vorba nici de "interpretari fanteziste" si nici "minciuna". Te-ai si grabit sa profiti de situatie ca sa interpretezi in mod "fantezist" raspunsul meu. Puteai doar sa-mi atragi atentia ca am incurcat cele doua numere.

AdiJapan, on 02 mai 2015 - 09:14, said:

Nu cred ca am potrivit-o prost, dar daca acesta este raspunsul la intrebarea de mai sus, atunci este cu atat cu atat mai grav, deoarece raspunsul se potriveste ca nuca in perete intrebarii.
Nu poti explica preferintele unui grup de persoane (care exprima fenomene psihologice, sociale etc.) prin masura duratei care este o marime fizica. Chiar daca timpul ar interveni in ecuatie, atunci ar avea doar o mica influenta asupra mecanismelor cognitive, afective s.a.m.d. care sunt implicate.

AdiJapan, on 02 mai 2015 - 09:14, said:

...

Ma opresc aici din lectura. Mi-a ajuns...

_-_, on 02 mai 2015 - 12:54, said:

Rămîne cum am stabilit: e tot un drac.

_-_, on 02 mai 2015 - 12:54, said:

Nu-mi vine să cred. În sondaj scrie clar cîți au răspuns și ce răspunsuri a ales fiecare. Apoi dacă din 52 de voturi 30 au fost pentru statu-quo, restul de 22 pentru ce-or fi fost? Chiar dacă ați citit numerele greșit, întrebarea asta nu putea să vă dea pace. Eu unul, dacă eram creatorul sondajului, aș fi fost foarte curios ce preferințe au 22 de oameni din 52.

N-am profitat de nici o situație. Nu știu cum percepeți dumneavoastră dialogul nostru, dar eu nu-l văd sub forma unui conflict în care unul trebuie să piardă pentru ca altul să cîștige. Presupunînd că vă fac praf – deși n-am nici un fel de gînd din ăsta – eu n-am nici un avantaj. Dimpotrivă, ar fi fost o pierdere de vreme. Din toată povestea asta eu ies cîștigat (psihic vorbind) într-un singur mod: dacă vă ajut să aflați lucruri pe care nu le știați sau să vă însușiți moduri de gîndire pe care nu le aveați. Nu urmăresc nimic altceva. Sigur, dacă din procesul ăsta aflu și eu ceva, cu atît mai bine, dar e un scop secundar.

După cum arată însă lucrurile eu pierd în discuția asta. Se pare că ați rămas cu aceeași lipsă de cunoaștere ca la începutul ei, deci am irosit timpul.

_-_, on 02 mai 2015 - 12:54, said:

Din răspunsul meu ar fi trebuit să înțelegeți că păstrarea scrierii etimologice la unele cuvinte este numai o fază trecătoare, dar că această fază durează (decenii, mai rar peste un secol). Scrierea etimologică se justifică în măsura în care cuvintele în cauză sînt percepute în continuare ca străine. Percepția de străin e dată de mai mulți factori, de exemplu: dacă termenul în cauză rămîne legat de cultura din care a venit (ex. tsunami) sau denotă o noțiune prezentă și în cultura românească (exemplu: meci), dacă ține de un domeniu (exemplu: acheulean) sau a intrat în uzul comun (exemplu: jerseu), dacă din punct de vedere fonetic și morfologic cuvîntul s-a adaptat bine (exemplu: mov) sau mai puțin bine (exemplu: bleu) etc. Parametrii ăștia dau durata fazei de tranziție de la stadiul de barbarism neadaptat la cel de cuvînt românesc integrat în lexic.

_-_, on 02 mai 2015 - 12:54, said:

Cred că le-a ajuns tuturor să citească inepțiile pe care le scrii. Ai depășit clar pe cei de pe aria de istorie și dacă insiști o să îi egalezi pe cei de pe aria de religie.
dacă ți-a ajuns jumătate din popstarea lui Japan e clar că nici nu pricepi ce zice el.
Japan duce cu tine o discuție lungă-lungă încercînd să te combată cu argumente. Văd că nu merge. Eu sînt un tip practic, așa că îți spun clar: pune tu aici un text scris de tine așa cum vrei tu să fie sistemul de scris, adică etimologic.Arată aici practic cum vezi tu un sistem de scris etimologic, despre care ai afirmat că e mult mai bun decît sistemul de azi.Scrie aici un texte lung de 100-200 de cuvinte, adică nu prea lung ca să nu te extenuezi.

sarmigetausa, on 22 aprilie 2015 - 18:26, said:

Se stie, stai linistit

Bine. Sînt liniștit. Nu mă mai deranja.

Edited by sarmigetausa, 05 May 2015 - 20:16.

sarmigetausa, on 05 mai 2015 - 20:04, said:

Cu parere de rau. Acu te am pe bombeu si-ti mai dau cite un voleu la fiecare prostie debitata. Nu-i problema, esti destul de elastic

sarmigetausa, on 05 mai 2015 - 16:07, said:

L-am rugat și eu. Nu vrea. Lui îi place să discute doar la nivel de principii generale. El uită că nu poți scrie cu principiile, ci doar cu reguli concrete, puse neapărat în practică pentru a vedea ce calități și defecte au. Ortografia românească actuală e rezultatul unor astfel de verificări și răs-verificări, retușări și răs-retușări, de către un număr imens de vorbitori. Secolul 19 a fost doldora de experimente ortografice. Era o vreme cînd fiecare ziar, fiecare editură, fiecare scriitor scria după alte reguli, uneori foarte diferite între ele: care cu alfabetul chirilic, care cu cel latin, care cu unul amestecat, care cu reguli etimologice (de diverse nuanțe), care cu reguli fonemice, care aplecate mai mult într-un sens sau celălalt. Ca să spui azi că avem o ortografie proastă înseamnă să fii îngrozitor de superficial. Poți demonstra într-un singur fel că nu ești: faci o ortografie pe care masa românilor s-o considere mai bună.

_-_, on 21 aprilie 2015 - 09:21, said:

Dacć vrei discužie pe temć de lingvisticć, nu mai e cazul sć ne expui aŗa zisele tale frustrćri ŗi aŗa zisa dumitale
problemć de a nu mai suporta sć fii numit român. Pânć la urmć, în spatele calculatorului, cine ŗtie ce nažie eŗti?
Din punct de vedere istoric, ambele variante român ŗi rumân sunt valabile ŗi atestate istoric.
Žiganii nu sunt o nažiune, eŗti prost informat, ŗi n-au fost niciodatć. Sunt niŗte populažii rćŗchirate, fćrć origini
comune, dar marea majoritate cu origini asiatice din spažiile India, Pakistan, Afganistan etc (se vede ŗi dupć
fizionomiile lor) care nu se confundć ŗi nu s-au confundat niciodatć cu românii. Žiganii sunt žigani:

[ http://www.tobakstudios.com/images/Tobak_Photographs/Gypsies/Family_by_Szeret_River.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ http://svenko.net/img/nomad/v_mugat001.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ http://svenko.net/img/nomad/mugat.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://i.imgur.com/w3j2BrI.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ http://assets.jungefreiheit.de/2013/12/40035701.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ http://cdn.c.photoshelter.com/img-get/I0000DrEEsrQGXLc/s/850/850/089roma-menk-IMG-1924.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://arschl0chshire.files.wordpress.com/2012/06/nadezhdasliven.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ http://media.folkradio.hu/album/k309.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

AdiJapan, on 06 mai 2015 - 02:49, said:

Iar eu m-am saturat sa ma tot repet. Tu astepti de la mine un set de reguli generale care sa modifice dintr-o data intreaga grafie actuala. In fiecare post repeti acelasi lucru, desi am explicat de nenumarate ori ca nu asta urmaresc. Nu ai sesizat in mesajele mele diferenta dintre ceea ce este posibil si ceea ce este realizabil. Da, am sugerat la nivel pur teoretic faptul ca ar fi posibila modificarea intregii ortografii si am aratat de ce regulile actuale au defecte dintre care cel mai grav este acela ca forma unor cuvinte imprumutate ajunge sa se modifice de mai multe ori in cursul adaptarii (aceasta implica utilizarea in paralel a unor grafii diferite pentru acelasi cuvant de catre persoane diferite in acelasi moment istoric si de catre aceleasi persoane in momente istorice diferite). De aceea am propus ca regula generala pastrarea unor forme pe cat posibil etimologice pentru cuvintele imprumutate. Altfel riscam, de exemplu, ca in publicatiile fiecarui deceniu sa vedem cuvintele imprumutate scrise altfel, ceea ce induce impresia (corecta, de altfel) ca in scrierea romaneasca s-ar manifesta un fel de nesiguranta in scriere. Datorita tendintei de adaptare a imprumuturilor la specificul grafiei romanesti am intalnit multe situatii in care diverse persoane nu stiau cum sa ortografieze "corect" un cuvant, am intalnit dictionare ale caror autori incearca sa forteze o anumita grafie (care li se nazareste ca ar fi mai buna) si nu este exclus ca noi insine sa nu mai recunoastem anumite cuvinte atunci cand le vedem scrise in mod diferit in grafia actuala sau intr-o publicatie aparuta in urma cu cativa ani.
In mai multe comentarii am precizat faptul ca nu putem "da la o parte" sau nu putem "arunca la gunoi" ori "sterge cu buretele" intreaga grafie actuala. O avem pe aceasta si vom trai mai departe cu ea. In schimb anumite adjustari se pot face. Aici am oferit un exemplu de cuvant (aparent) reimprumutat din limba engleza care incepe sa fie utilizat tot mai des in paralel cu cel de etimologie franceza ("ajuster" = "a ajusta"). De ce exista tendinta naturala de inlocuire a acestui cuvant? Deorece grafia din limba engleza o reproduce pe cea din limba latina care, de altfel, sta inclusiv la baza formei actuale din limba franceza si pe care unii vorbitori de limba romana o percep ca fiind "gresita" prin raportare la normele ortografice romanesti (la forma din franceza ma refer). Practic noi am imprumutat in limba romana regulile grafiei franceze atunci cand am preluat acest cuvant. In schimb, daca am fi respectat etimologia cuvantului, atunci nu s-ar fi ajuns la acest reimprumut aparent din limba engleza. Am spus "aparent", deoarece nu este atat vorba de un reimprumut din limba engleza cat de tendinta de adoptare a formei etimologice (cu origine latina).
O alta adjustare la regulile grafiei romanesti care se poate face este aceea care sa impiedice modificarea unor imprumuturi neadaptate (am oferit mai sus o lista cu astfel de cuvinte care sunt foarte uzuale: site, computer, web s.a.m.d.).
Singura propunere de modificare generala a grafiei pe care am facut-o a fost scrierea SSAATT care elimina o parte dintre inconvenientele grafiei cu diacritice: http://forum.softped...6#entry13825207
Ulterior am renuntat la idee, deorece am observat ca nimeni nu isi doreste o schimbare de aceasta natura.
Din motive similare as fi pregatit sa accept (nu sa propun) substituirea grafiei "român" prin alta grafie (cum ar fi "rouman", eventual "ruman") sau alt cuvant (cum ar fi "valah") care sa nu fie scris cu diacritice si sa nu produca in plan international nicio confuzie nici cu tiganii si nici cu romanii (cetateni ai Romei).

Edited by _-_, 06 May 2015 - 07:39.

_-_, on 06 mai 2015 - 07:35, said:

Nu știu care e diferența dintre posibil și realizabil. Impresia mea e că în contextul de față înseamnă amîndouă același lucru.

De cîte ori spuneți că o ortografie etimologică ar fi mai bună decît una fonemică aștept dovezi concrete, în particular aș vrea să văd cum arată ortografia etimologică în varianta care v-ar face plăcere dumneavoastră (din infinitatea care se pot imagina). Și cum afirmația asta despre avantajul principiului etimologic o faceți frecvent, dovezile le cer și eu frecvent.

Și nu, nu mă mulțumesc cu reguli generale. Țin foarte mult să văd un exemplu concret de text românesc scris etimologic. Vreau să vă văd pe dumneavoastră transpirînd la fiecare cuvînt. Vreau să vă văd cum, în urma experienței efective de a scrie astfel, ajungeți singur la concluzia că totuși e mai bună ortografia fonemică. Pentru că inevitabil acolo veți ajunge, doar că în prealabil simțiți nevoia unui conflict de idei.

_-_, on 06 mai 2015 - 07:35, said:

Acela e defectul cel mai grav?! Că unele cuvinte împrumutate își schimbă forma pe durata adaptării?! Păi atunci problema e ca și rezolvată! Cuvintele acelea la care se manifestă „defectul cel mai grav” sînt atît de puține încît nici nu merită să vorbim despre întreaga ortografie românească și principiile ei.

În plus soluția pe care o propuneți – da, știu, e o propunere foarte prudent exprimată, sub forma sondării opiniilor –, și anume aceea de a trece la principiul etimologic măcar pentru împrumuturi, produce defecte muuult mai grave decît cel pe care îl semnalați. Incomparabil mai grave. Atît pe termen scurt, cît mai ales pe termen lung.

Ce dacă în publicații forma unui cuvînt se schimbă cu trecerea deceniilor?

Ce dacă scrierea românească dă impresia unei nesiguranțe? Ortografia nu are rolul de a da impresii de statornicie, ci de a servi în comunicare.

Și ce dacă unii ezită în scrierea unui cuvînt? Credeți cumva că regula dumneavoastră rezolvă problema? Dimpotrivă, o agravează. Ne-am obișnuit să scriem meci, șaibă și afiș, dar dacă apare regula că împrumuturile trebuie scrise etimologic vom ezita dacă nu cumva trebuie să scriem match, Scheibe și afiche. Și pînă unde mergem în istorie cu a considera că un cuvînt este împrumut sau nu? Toate anglicismele sînt împrumuturi? Toate franțuzismele? Toate grecismele? Toate turcismele? Toate slavismele? Unde puneți pragul? Îl veți pune probabil într-un punct arbitrar, că altundeva nu puteți, și oriunde l-ați pune vor apărea ezitări în scriere.

Uite, ca exemplu, cum ar arăta regula dumneavoastră aplicată la primul articol din Constituția României:

ARTICLE-UL 1
(1) România este stat national, souverain și indépendant, unitaire și indivisible.
(2) Forme-a de gouvernement a statului român este république-a.
(3) România este stat de drept, démocratique și social, în care dignitatis-a omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libre-a dezvoltare a personnalité-ății humane, dreptatea și pluralisme-ul politique représintă valeur-i suprême-e, în spiritul tradition-ilor démocratique-e ale poporului român și idéal-urilor Révolution-ei din décembre-ie 1989, și sunt garantir-ate.
(4) Statul se organiser-ează potrivit principiului séparation-ei și équilibre-ului puterilor – législatif-ă, exécutif-ă și judecătorească – în cadre-ul démocration-ei constitution-ale.
(5) În România, respecter-area Constitution-ei, a suprématie-ei sale și a legilor este obligatoire-ie.

Inevitabil, a trebuit să aleg arbitrar dacă consider un cuvînt ca fiind împrumutat din franceză, din latină sau din italiană, și am ales de obicei franceza fiindcă așa a vrut mușchii mei. Am mai avut de ales tot arbitrar cum împac rădăcina unui cuvînt împrumutat cu desinența românească; am ales cratima, tot fiindcă așa a vrut mușchii mei. Evident, am ezitat la tot pasul, pentru că scrisul etimologic e mult mai greu de aplicat decît cel fonemic. Cu timpul intervine obișnuința, dar știm din experiența altora că asta nu rezolvă complet ezitările.

Sau aplicați dumneavoastră mai bine noua regulă, așa cum credeți de cuviință. Dar aplicați-o concret, să vedem ce iese.

_-_, on 06 mai 2015 - 07:35, said:

Nu am împrumutat regulile grafiei franceze. Am adaptat mai întîi cuvîntul la fonetica și morfologia românească (adică l-am pronunțat ajusta în loc de ajüsté și i-am pus terminații verbale românești), după care l-am scris conform principiului fonemic. Dacă am fi împrumutat regulile de scriere franțuzești l-am fi scris ajousta.

_-_, on 06 mai 2015 - 07:35, said:

Explicația pe care o dați e fantezistă. Cine scrie în română adjustez nu se gîndește dincolo de engleză, nu visează el frumoase etimologii latinești, ci pur și simplu uită că avem deja cuvîntul în română (sau se face că uită, din snobism) și-l mai împrumută o dată, să fie.

Aici intervine și un fenomen fonetic. În general românii nu știu cum se pronunță în engleză cuvîntul adjust și se lasă furați de peisaj, adică se uită la forma scrisă și au impresia că între prima și a doua vocală sînt două consoane. (De fapt e una singură, africata ǧ din ger. Nu există acolo consoana d. Același lucru e valabil chiar și pentru cuvinte englezești ca adjective, adjudge, adjunct, ale căror echivalente în română au două consoane acolo.) Așa se face că aceiași români, cînd reîmprumută din engleză cuvîntul adjust, ajung să-l pronunțe cu două consoane în loc de una și deci automat le e mai ușor să-l scrie tot cu două. Dacă l-ar pronunța corect în engleză poate l-ar poci mai puțin și în română.

Dar astfel de reîmprumutări sînt rare și nu justifică regîndirea întregii ortografii doar pentru a le evita. De altfel nici nu se pot evita.

_-_, on 06 mai 2015 - 07:35, said:

Problema diacriticelor e trecătoare și rezolvată în măsură covîrșitoare. Mai ales â-ul și î-ul se pot scrie practic peste tot, pentru că se găsesc în setul ASCII în extensia Latin 1, cea mai obișnuită.

Problema rasismului e într-adevăr mai grea. Ea însă nu se poate rezolva ortografic.

Edited by AdiJapan, 06 May 2015 - 10:15.

_-_, on 06 mai 2015 - 07:35, said:

Poži "accepta" pentru dumneata personal. Pentru noi, românii, astfel de lucruri nu se discutć.
Românii aproape niciodatć nu ŗi-au spus valahi. Sunt foarte pužini români care îŗi spun vlahi,
prin Serbia, sub influenža comunitćžii sârbeŗti.
Romanii nu erau doar cetćženi ai Romei, ci cetćženi ai Imperiului Roman, adicć locuiau în perimetrul întregului Imperiu.
Pe aceastć filierć inižialć a cetćženiei a survenit identitificarea etnicć ŗi nažionalć a românilor drept români.
Majoritatea formelor folosite de înŗiŗi românii au fost istoric identificate: rumân ŗi român.
Altfel spus, având în vedere originea nucleului inižial al poporului român, numele de român este perfect legitim.

AdiJapan, on 06 mai 2015 - 10:07, said:

De fapt, acolo exista mai multe cuvinte ce ar putea fi scrise etimologic: "nationalis-a" in loc de "national", "status-ului" in loc de "statului", "droit" in loc de "drept" s.a.m.d.
Insa nu este regula mea. Dimpotriva, incalca o mare parte din regulile mele. Incalca scopul meu.

Modificarea grafiei in sensul adoptarii partiale a principiului etimologic asa cum o vad eu si cum am exprimat adesea ar avea tocmai scopul de a produce unitate in limba, adica de a putea conserva in limba cat mai multa vreme aceeasi grafie, de eliminare a incercarilor de adaptare si readaptare constanta a formelor cuvintelor, incercari care conduc la un haos atat in ceea ce priveste vorbirea cat si scrierea. Exemple: "a ajusta" si "a adjusta", "mouse", "mous" si "maus" cu pluralele "mousi", "mausi", "mouse-uri", "mousuri", "mausuri", "topicuri" si "topice", "site", "sit" si "sait" cu pluralele "site-uri", "situri" si "saituri" s.a.m.d.

Cea mai mare parte dintre cuvintele din citat sunt deja adaptate foarte bine limbii romane si nu ridica in prezent nicio problema. De asemenea, exista foarte mari sanse ca nici in viitor sa nu apara nevoia de a fi modificate. Deci pe acestea nu exista absolut niciun motiv pentru a le modifica.

Am insistat asupra adoptarii principiului etimologic in primul rand pentru cuvintele patrunse recent in limba (tocmai pentru a evita adaptari diversificate, existenta mai multor grafii paralele sub forma de dublete, triplete etc.) si abia in al doilea rand reevaluarea grafiei anumitor cuvinte care nu ar fi trebuit sa fie modificata din moment ce aveau deja o grafie consacrata in literatura. Exemple: "stress" vs "stres", "leader" vs "lider", "vis-a-vis" vs "vizavi", "mot a mot" vs "motamo", "quintal" vs "chintal", "curriculum educational" vs "curicul(um) educational" cu pluralul "curricula educationale" vs "curiculu(mu)ri educationale" s.a.m.d. De altfel, acest principiu este respectat in mod inconstient (natural) de vorbitori atunci cand scriu "kilogram" si nu "chilogram", "kiwi" si nu "chiui" sau "chivi", "kimono" si nu "chimono", "yola" si nu "iola", "ad litteram" si nu "adliteram", "adjusta" si nu "ajusta" s.a.m.d.

In afara de aceasta, ar trebui sa evitam incalcarea normelor gramaticale ale limbii romane privind flexiunea cuvintelor, deci pastrarea desinentelor din alte limbi nu isi are rostul. De exemplu nu am avea de ce sa scriem "république-a" (cum se scrie in franceza) din moment ce in italiana se scrie "republica", in limba engleza se scrie "republic" etc. Acest cuvant, daca nu ma insel, nu a fost niciodata utilizat altfel nici in limba romana.
La fel "unitaire" si "indivisible" nu avem de ce sa le scriem in aceste forme, ci respectand normele romanesti "unitar - unitare", "indivizibil - indivizibile".
Cuvantul "guvern" nu avem de ce sa il scriem "gouvern" ca in franceza (grupul "ou" se citeste "u"). Cel mult am fi putut sa-l scriem "gubern" (de la cuv. lat. "gubernare") sau "govern" (ca in lb. engleza sau italiana). Dar din moment ce toata lumea il scrie "guvern", atunci este foarte bine asa cum e.

Limba romana combina principiul fonemic cu cel etimologic si nu va deveni niciodata o scriere perfect fonemica. Daca acest lucru ar fi inteles si acceptat de catre majoritatea vorbitorilor atunci poate ca nu am mai avea scrieri diferite pentru acelasi cuvant in acelasi timp istoric sau in momente istorice diferite.
Repet: nu am propus niciodata modificarea scrierii actuale, ci considerarea suprematiei principiului etimologic fata de principul fonetic in cazul imprumuturilor lingvistice si modificarea cuvintelor adaptate in mod artificial, de exemplu prin "fortarea" patrunderii lor in dictionare de catre autorii lor, dictionare pe care vrand-nevrand prea multe persoane le utilizeaza drept reper al scrierii "corecte" si ii mai si invata pe altii respectivele forme prezentandu-le ca fiind singurele corecte.
Scopul ultim este acela de a avea o singura scriere pentru toti vorbitorii de limba romana si corectarea anumitor erori cauzate de adaptarea artificiala a unor cuvinte de catre pretinsi cercetatori ai lexicului ce folosesc dictionarele pentru a modifica limba in directia dorita de ei. De exemplu, in intreaga noastra literatura se scria "stress", "leader" s.a.m.d. Acestia erau termenii utilizati la nivel academic. Apoi s-a gasit un pseudo-lingvist care strecoara intr-un dictionar forme precum "stres", "lider" s.a.m.d. care nu se utilizasera anterior decat cel mult din eroare. Imediat dupa publicarea formelor asa-zis "corecte" autorii cartilor de specialitate au abandonat formele consacrate in favoarea celor impuse in mod artificial.
Am aratat si la ce situatii ridicole a condus includerea in dictionare a pluralului "mausuri" drept singura forma corecta: http://forum.softped...2#entry16759677
Astfel de "nimicuri" se adauga in permanenta si distrug treptat limba romana. Cine le ignora, rau face...

Edited by _-_, 06 May 2015 - 13:08.

_-_, on 06 mai 2015 - 07:35, said:

Băiat bun profesorul acela de limbă română care te-a trecut pe tine clasa  cu notă mai mare de 5. Nu e nici o fdiferență în acest caz între posibil și realizabil. dacă zici că eu am geșit acum te rog să explici care ar fi diferența între posibil și realizabil în cazul nostru. Hai, că ai ocazia să mă faci țăndări și să arăți ce deștept, cult și priceput ești. Explică tu cum poate fi ceva posibil dar nu realizabil.

Iochanan, on 06 mai 2015 - 10:31, said:

Nu te mai ambala așa.Tînărul inginer fără nick are intenții bune. E stîngaci și nepriceput, dar e băiat bunEl lucrează pt fericirea poporului rouman ( as se citi român) Să vezi tu cîncd o să scrie el un text așa cum zice că e bine, adică etimologic, de ex: „ am fost ma mach cu tram-way-ul”

_-_, on 06 mai 2015 - 12:47, said:

Un principiu aplicat parțial e un principiu arbitrar, iar arbitrarul duce inevitabil la ezitări și greșeli. În loc să se rezolve, problema se agravează. Aveți o regulă clară din care să rezulte care cuvinte anume ar urma să se scrie etimologic? Unde faceți separarea? De fapt am obosit tot punîndu-vă întrebarea asta, probabil nu răspundeți pentru că orice ați răspunde știți că nu va fi bine.

Încercările constante de adaptare la limbă sînt cele care fac ca acum cuvintele vechi să nu mai pară a fi străine, să ne bucurăm de folosirea lor la întregul potențial. Ele fac ca un cuvînt străin să devină românesc. Împiedicînd aceste încercări condamnăm cuvîntul să rămînă străin, să nu-l putem folosi niciodată natural. Asta vreți? De cîte ori spunem și scriem bleu sau loess ne aducem aminte că nu sînt cuvinte românești, ceea ce ne limitează în registrul de utilizare. În schimb folosim în deplină libertate cuvinte ca violet sau cartof, fără să ni se pară străine. Care din cele două situații vi se pare preferabilă?

Și apoi de fapt nici nu putem împiedica procesul de adaptare. Dacă asta vreți, vorbim degeaba. V-am mai povestit despre tăvălugul evoluției limbii, care nu ține cont de cum am vrea noi să se întîmple lucrurile.

_-_, on 06 mai 2015 - 12:47, said:

Ce înseamnă „recent”? Și după ce criteriu alegem cuvintele adaptate pe care să le readucem la forma neadaptată? Criteriul trebuie să fie atît de clar încît să nu aibă nimeni ezitări, în afară poate de vorbitorii cei mai inculți.

Ce defect au cuvintele lider, stres, vizavi?

Principiul la care vă gîndiți există deja și este aplicat în limba română, de un secol și jumătate dacă nu mai mult. Este cel pe care vi l-am explicat de la bun început, și anume că o parte din împrumuturi se scriu o vreme ca în limba de origine pînă își găsesc o formă adaptată la română și vorbitorii nu le mai percep ca străine. (Iar acest principiu presupune și o fază în care unii vorbitori păstrează scrierea etimologică în timp ce alții trec la cea fonemică.) Ceea ce vreți dumneavoastră în schimb, probabil, e ca selecția cuvintelor scrise străinește să fie alta. Dar nu dumneavoastră sînteți etalonul pentru percepția vorbitorilor, de aici apare conflictul.

_-_, on 06 mai 2015 - 12:47, said:

Dar ce, au n-am voie să fiu la fel de arbitrar ca dumneavoastră?

Adevărul e că adesea împrumuturile nu se fac dintr-o singură limbă, pentru că nu e un vorbitor singur care le împrumută și alege el din ce limbă vrea să le ia. Un cuvînt ca republică vine simultan din mai multe limbi. Aplicînd principiul etimologic, cum alegem limba de la care să copiem scrierea? Ca în franceză? Ca în italiană? Ca în latină? Ca în latina veche? Ca în latina și mai veche? Adică îl scriem république, republica, respublica, respoplica? Unde ne oprim? Tot pun întrebarea asta și tot nu-mi răspundeți.

Ba pe guvernămînt trebuie să-l scriem gouvernement dacă țineți să aplicăm principiul etimologic. Nu mai dați înapoi. Ați scos păsărica, o lăsăm să cînte. Sau nu vă mai place principiul etimologic? Hotărîți-vă. La fel cu unitaire și indivisible. Vreți etimologie, mîncați etimologie pe pîine.

Nu mai băgați în vorbă engleza la cuvinte românești care nu vin din engleză, ca guvern sau republică. Scrierea etimologică înseamnă să ții cont de limba din care vine cuvîntul, nu de limba care îți face ție cu ochiul. Pentru că vreți principiu etimologic, nu principiu anglofonic, așa-i? Dacă în schimb vă place așa mult engleza încît româna vă pute și vreți s-o anglofonizați, atunci vorbiți engleză cap-coadă și am terminat bîlciul.

_-_, on 06 mai 2015 - 12:47, said:

Aveți idee în ce proporții se combină principiul etimologic cu cel fonemic în română? Principiul etimologic e prezent doar în urme fine, de exemplu literele x, â, k (la care se poate renunța ușor). Mai mult contribuie principiul morfologic, despre care nu spuneți nimic. Dar în măsură covîrșitoare folosim principiul fonemic. Dacă ați înțelege și accepta acest lucru n-am mai vorbi interminabil și fără rost.

Uite, luați un text oarecare și numărați literele care aplică princpiul etimologic în raport cu restul. Veți găsi proporții infime.

_-_, on 06 mai 2015 - 12:47, said:

Atunci de ce scrieți fără diacritice?

_-_, on 06 mai 2015 - 12:47, said:

Aveți vreo dovadă că schimbarea a fost făcută artificial?

Și hai să presupunem că a fost într-adevăr făcută de „un pseudo-lingvist”. Care e problema? Pînă cînd aveați de gînd să scrieți stress și leader?

AdiJapan, on 06 mai 2015 - 10:07, said:

Atata vreme cat se pastreaza unitatea si continuitatea limbii nu are cum sa produca defecte. Beneficiile ar fi atat pe termen scurt cat si pe termen lung.
Mai exact care ar fi "defectele" acelea "grave"? Nefiind lingvist, nu este exclus sa imi fi scapat acestea. Totusi nu imi dau seama la ce te gandesti.

AdiJapan, on 06 mai 2015 - 10:07, said:

In schimb "ă", "ș" si "ț" pot produce probleme. De aceea propusesem scrierea SSAATT.

AdiJapan, on 06 mai 2015 - 10:07, said:

Cei doi termeni sunt in aparenta sinonimi, deorece isi suprapun o mare parte din intelesuri. Dar nu toate utilizarile celor doi termeni cad in zona de intersectie a sferelor lor semantice. Diferentele sunt mai greu de sesizat.
In majoritatea mesajelor cei doi termeni se pot substitui unul prin celalalt fara a fi alterata semantica. De aceea multi vorbitori nu disting intre ei.

"Posibilitatea" reprezinta probabilitatea mai mica sau incerta (fie mica, fie mare) ca un anumit lucru sa existe sau sa se intample. De exemplu, putem afirma ca "este posibil sa existe universuri paralele", ca "este posibil sa existe particule care se deplaseaza cu viteze mai mari decat viteza luminii", ca "este posibil ca zeii sa se incarneze in forma umana" s.a.m.d. Acest termen este mai abstract si se aplica mai curand intr-o directie ontologica.
"Realizabilitatea" reprezinta probabilitatea ca ceva sa se infaptuiasca. Termenul este mai concret si se aplica mai curand intr-o directie pragmatica.
Distinctia intre cei doi termeni se practica mai des in filosofie. De obicei acesti termeni sunt definiti in cursul utilizarii de catre fiecare autor tocmai pentru a se evita riscul de confuzie. (In literatura si poezie in mod normal nu se face o distinctie intre cei doi termeni.)

Contextual, una este sa ai in vedere posibilitatea teoretica a adoptarii exclusive a principului etimologic si alta este realizabilitatea practica acestui fapt.
Una este sa visezi la posibilitatea incerta a calatoriei tale pe Marte intr-un viitor nedefinit si alta este sa realizezi efectiv o calatorie pe Marte in viitorul apropiat.

Mai este nevoie sa continui?

AdiJapan, on 06 mai 2015 - 10:07, said:

Forma "adjustare" nu este deloc "pocita". In fond reflecta in cel mai curat grad etimologia latina care este tot "adjustare". In latina clasica este foarte probabil ca acel "d" se pronunta. Mai putin conteaza cum se pronunta in limbile engleza sau franceza.
Forma "adjustare" este intalnita mai rar in scriere datorita faptului ca dictionarele nu prezinta ca forma corecta decat forma "ajustare". In schimb am intalnit-o frecvent in limba vorbita. Personal am intalnit-o suficient de des incat sa-mi sune ca si cum ar lipsi ceva atunci cand aud "ajustare". In plus, asemanarea cu cuvinte precum "adjectiv". "adjudeca", "adjunct". "adjuvant", "adjuratie" etc. produce uneori in mod involuntar si "contaminarea" cuvantul "ajustare" cu consoana "d" care nu mai pare ciudata mai ales cand auzi in mod frecvent si pronuntia din limba engleza a cuvantului.

AdiJapan, on 06 mai 2015 - 13:56, said:

Am raspuns deja: regula ar fi ca acest principiu sa se aplice in oricare situatie in care exista cuvinte scrise in mod diferit. Unele cuvinte se adapteaza de la sine in limba romana, in timp ce altele ajung sa fie scrise in doua, trei, patru sau chiar mai multe forme. Iar acest lucru nu este in regula. De aceea, imprumuturile greu de adaptat ar trebui sa fie pur si simplu utilizate in forma lor etimologica. Dar din pacate mai rasare cate un Pruteanu care se opune cu indarjire formelor neadaptate si ajunge sa propuna in loc forme neutilizate cum ar fi "a clica", "clicare" pentru operatia de "a face click cu mouse-ul".

AdiJapan, on 06 mai 2015 - 13:56, said:

Nu este vorba de o perioada exacta. "Recent" se aplica la cuvinte pentru care nu exista inca o forma "definitiva" adaptata limbii romane. In particular se refera la cuvinte provenite din limba engleza, deoarece acestea sunt cele care au patruns masiv in limba si produc deseori grafii ciudate, dublete, triplete s.a.m.d.

Ce defecte au? Ignora faptul ca timp de zeci de ani s-au scris altfel. Pana cand o sa ne mai tot schimbam intr-una scrierea?

AdiJapan, on 06 mai 2015 - 13:56, said:

In niciun caz nu are rost sa reproducem diacritice si accente din alte limbi. Dupa cum se poate observa cu usurinta mie nu-mi plac nici diacriticele romanesti. Deci "république" sub nicio forma, iar "res publica" nu mai are rost, deorece nimeni nu mai scrie asa (daca nu ma insel, in perioada antica romanii utilizau deja forma "republica", fara "s", fara spatiu dupa substantivul "res"). Din care limba alegem? Din cea in care forma se poate adapta cel mai usor limbii noastre.

Unde ne oprim? Nu exista un sfarsit. Intrebarea ar trebui sa fie: "De unde incepem?". Incepem de la cuvintele pentru care exista mai multe scrieri si ne intindem spre cele care astazi se scriu altfel decat se scriau in trecut, cum este si cuvantul "Romania".
Sau ce vrei, de fapt sa intrebi?

Cuvinte precum "guvern", "unitar", "indivizibil" se scriu doar in aceste variante. Nu ridica probleme, deci de ce le-am modifica?
Adresezi niste intrebari ca si cum ai uita imediat tot ce am scris.

Revin cu alte raspunsuri mai tarziu. Momentan raspund "printre picaturi".