Poezii scrise de straini

Va invit sa postati poezii cu autori straini care va plac, indiferent de perioada in care au fost scrise.


Un vis într-un alt vis                EA Poe


Primește-acest sărut!
Și-acum, la despărțire,
Să fie cunoscut
Că vis și amăgire
Fu viața ce-am avut!

Speranța arzătoare
De piere într-o zi,
Ori într-o clipă moare
Ce va fi fost a fi,
Nu tot pierdută-i oare?

În somn profund și-n ochi deschis,
Un vis într-un alt vis.

Pe-un țărm de-amar și chin
Am adunat în mînă
Nisip de aur fin:
Ci oare-o să-mi rămînă
Un bob măcar să țin?

Privesc cum strecurate
Prin degete-n adînc
Mi se îneacă toate...
Pot doar atît: să plîng.
O, doamne, nu se poate
Un bob măcar să strîng?

Să fie tot ce ne e scris
Un vis într-un alt vis?

Rabindranath Tagore

Cand ea trecu pe langa mine

cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi
m-atinse cu poala rochiei, usoara
din nestiuta insula a unei inimi
razbi un suflu cald de primavara
o falfaire si-o atingere de-aripa
ma netezi si disparu-ntr-o clipa
ca o petala frageda de floare
ce-o rupe si-o involbura o boare
cazu pe inima-mi ca un suspin
al soldului in fosnet lin
si ca o soapta moale
a inimii sale.

Seară de iarnă - A S Puskin

Vîntu-n bezdna zburdă, zboară,
Şi zăpada răscoleşte,
Scoate urlete de fiară,
Ori ca un copil scînceşte.
Izba veche o străbate
Zgîlţîind-o din păreţi,
Sau la geamul nostru bate
Ca un rătăcit drumeţ.
Trista e şi mititică,
Vai de ea, cocioba noastră.
De ce stai tu, mătuşică,
Ghemuită la fereastră?
Te cuprinse oboseala
De atîta viscolit,
Sau cumva de sfîrîeala
Fusului ai aţipit?
Tu ce ţii tovărăşie
Tinereţii mele-amare,
Hai să bem, şi voioşie
Să culegem din pahare!
Cîntă-mi cîntecul în care
Piţigoiu-i călător,
Cîntă-mi cîntecul cu soare
Şi cu fata la izvor!
Vîntu-n bezdna zburdă, zboară,
Şi zăpada răscoleşte,
Scoate urlete de fiară,
Ori ca un copil scînceşte.
Tu ce ţii tovărăşie
Tinereţii mele-amare,
Hai să bem, şi voioşie
Să culegem din pahare!

Siehst du den Stern  -  Gottfried Keller,  1851

Siehst du den Stern im fernsten Blau,
Der zitternd fast erbleicht?
Sein Licht braucht eine Ewigkeit,
Bis es dein Aug erreicht!

Vielleicht vor tausend Jahren schon
Zu Asche stob der Stern,
Und doch sehn seinen lieblichen Schein
Wir dort noch still und fern.

Dem Wesen solchen Scheines gleicht,
Der ist und doch nicht ist,
O Lieb, dein anmutvolles Sein,
Wenn du gestorben bist!

V-as ruga, daca puteti, sa le editati in romaneste.
(mie imi place poezia chinezeasca, dar...)

Serghei Esenin
Nu sunt oare vrednic de iubire?

Nu sunt oare vrednic de iubire?
Nu tii tu la mine cat de cat...
Ochii ti-i ascunzi si in nestire'
Bratele ma cuprind de dupa gat.

Voluptoasa, tanara, fierbinte,
Nu-s cu tine gingas si nici rau.
Cate buze, cate maini tii minte?
Cati ai dezmierdat la sanul tau?

Nimeni n-a stiut sa te aprinda,
S-au topit ca umbrele sub pasi.
Ai lasat pe multi sa te cuprinda,
Pe genunchii mei precum te lasi.

Stiu ca esti cu gandul dus departe,
Ca ascunzi un altul in priviri,
Dar nici mie nu-mi esti draga foarte,
podidit de scumpe amintiri.

Nu lua drept soarta nalucirea
Patimasa de o clipa doar, -
Cum ne-a fost fugara intalnirea,
Nici dezbinul nu-mi va fi amar.

Vei pleca si tu sa-ti vanturi zgura
De pe suflet poate intr-o zi,
Dar pe cine n-a stiut arsura
Sarutarii, cruta-l, nu-l trezi!

Si cu-n altul de vei trece poate,
Flecarind navalnic de amor,
Negresit hazardul ma va scoate
In cararea ta ratacitor.

Si simtind caldura altui umar,
Pogorandu-ti ochii ca prin vis,
Vei rosti in soapta: "Seara buna!"
Voi raspunde: "Seara buna miss!"

Si nimic in suflet sa adie.
Sa trezeasca un fior in noi...
Nu, iubirea moarta nu invie,
Dorul stins nu-l mai aprinzi apoi.

 Quantum, on 10 ianuarie 2015 - 11:34, said:

Poti sa citesti varianta publicata de Eminescu, la 35 de ani dupa original...

LA STEAUA  - Mihai Eminescu, 1886

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.

Noi suntem oarecum rasfatati exagerat cu traducatori de nivelul lui Arghezi si Eminescu, care au reusit sa obtina valori estetice superioare originalelor ( insa originalitatea cantareste din pacate mult mai mult...)
In general insa, este preferabil sa citesti originalul in limba in care a fost scris, care poate avea nuante greu de transmis prin traducere - (nu este cazul pt. Siehst du den Stern...insa este de mentionat totusi ca, chiar daca Eminescu a ajuns la o performanta estetica  mult superioara originalului, apropierea este totusi foarte mare, si era normal sa mentioneze cumva de unde a plecat, chiar daca a bibilit la ea ani de zile...)

Legat de limbi, sigur ca mandarina sau cantoneza sunt mai greu accesibile, poate si germana..., insa macar in engleza, franceza, italiana, spaniola si portugheza, cred ca putem pastra forma originala.

Edited by loock, 10 January 2015 - 14:12.

Omar Khayyam - Ulciorul

Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri,
Căci pentru vin și pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să-nmormântăm tristețea
Și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă,
Din taina unui trup de fată?
L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată
Frumos și cald ca trupul tău.
Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii,
Cât zarea-i plină de albastru
Și lumea plină-i de vedenii
Și-atât cât drumurile vieții
Mai au pe margini bucurii,
Căci mâine în zadar vei bate
La porți de suflete pustii.
Iubește-mă acum căci anii
Nebănuiți vor pune frâu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe râu.
Ca mâine-om puterezi-n morminte,
Uitați, nepomeniți de nimeni,
Ca mâine vor veni olarii
Să fure lut din țintirime.
Iar trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri.

 loock, on 10 ianuarie 2015 - 13:43, said:

Daca pui poezii in germana (sau alta limba straina), ma indoiesc ca mai mult de 1% le vor gusta si intelege, in totalitate... dar alegerea e a ta

De lumina-au parte unii,
Altii-n bezna stau tacuti
Si se vad cei din lumina,
Cei din bezna-s nevazuti.

Berthold Brecht - Opera de trei parale

Pablo Neruda
Cine moare

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi...

[ http://i59.tinypic.com/sqror7.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Rhini, 01 March 2015 - 02:35.

[ http://i60.tinypic.com/20r1ses.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

“some moments are nice, some are
nicer, some are even worth
writing
about”
— Charles Bukowski
photo by Dmitry Rogozhkin

[ http://i57.tinypic.com/213lwr8.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


The Road Not Taken by Robert Frost


Two roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both
And be one traveler, long I stood
And looked down one as far as I could
To where it bent in the undergrowth;
Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim,
Because it was grassy and wanted wear;
Though as for that the passing there
Had worn them really about the same,
And both that morning equally lay
In leaves no step had trodden black.
Oh, I kept the first for another day!
Yet knowing how way leads on to way,
I doubted if I should ever come back.
I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I-
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference.

[ http://i59.tinypic.com/125tcuf.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Rhini, 06 March 2015 - 19:13.

S.Moore

What is Samson's boasted strength
Before Delilah's art!
He must yield to her at length
And tell her all his heart.
She has got his secret now,
Got his head upon her lap,
And cuts the locks which shade his brow,
Then wakes him from his nap:

Wakes him from his pleasing sleep
And sells him to his foes;
Now, too late, he comes to reap
The harvest of his woes:
Mocked by cruel enemies,
Fettered with the captive's chain,
He mourns the loss of both his eyes
And groans with inward pain.

Samson's is no lonely case;
We have Delilah's still--
Men who could a lion face,
Yet bend to woman's will,
Men, tho' physically strong,
Made a woman's willing slave,
To vice and ruin urged along,
And dragged down to the grave.

If you wish your strength to keep,
Beware of Samson's nap,
Never lay your head to sleep
Upon Delilah's lap;
She will ply her cunning art,
Making you her easy tool;
And when you've told her all your heart,
She'll spurn you as a fool.


[ http://i58.tinypic.com/16l01z6.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ http://i58.tinypic.com/317e353.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

“My love has abandonment issues.
My love hates sleeping alone.
My love, a clenched fist around your
heart; yes, my love is that terrifying
because it doesn’t know release.
Imagine the moon, how she sets the ocean
free to spill over distant shorelines only to
clutch it back to her chest again and again.
We call this ‘tide’.
We call it ‘gravitational pull’.
My love is like that —
desperate, unapologetic.
Except they don’t write scientific theories
around my love; this swelling in my chest
is too big to be understood.
Big enough to have its own gravity
and some nights, even strong enough
to pull you back into my arms.”
—Anita Ofokansi

“All these poems about people leaving and not one about how I convinced myself to stay.'' Fortesa Latifi

"When it’s over, leave. Don’t continue watering a dead flower." —unknown

[ http://i62.tinypic.com/2upqv0z.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Fără ghizi

Poeţii se nasc în poarta iadului
singuri îşi găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginaţiei.

Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânţă a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting şi inimi şi flori.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu