Mato Davo Geto, Studiu asupra plăcilor dacice de plumb.

leogoto, on 06 ianuarie 2015 - 19:13, said:

Dat fiind faptul că aceste cuvinte (Mato, Talipiko, Kotopolo) sînt foarte întîlnite în textele plăcilor, ele au atras atenţia tuturor. Absolut nimeni nu a reuşit să găsească un corespondent al lor cu acelaşi înţeles în vreo limbă antică. Mai mult, dacă analizezi "Talipiko" şi "Kotopolo" vezi că de fapt primul e un fel de anagramă al celui de-al doilea, dacă e să-l transformăm în "Kotapili".

Aurora Peţan a remarcat şi ea aceste cuvinte absolut unice în peisajul lingvistic antic, la care a adăugat şi cuvîntul "Kopono". Iată ce spune ea despre limba de pe plăci (eu am îngroşat unele pasaje mai importante şi am adăugat în paranteze drepte cîteva lămuriri) :


<-----------------Începutul citatului------------>
Şi totuşi ce limbă este aceasta?

Din capul locului se poate afirma că această limbă nu pare să aibă caracter indo-european: nu există desinenţe (sau sînt extrem de rare, şi, în aceste cazuri, dubioase), aşa încît nu se face distincţie de gen (a final se confundă cu o final), număr, caz sau persoană; raporturile morfologice şi sintactice sînt exprimate prin cuvinte auxiliare şi prin topică: Dapigieo mato dou Genouklo "Dapyx rege al Genuclei", Oktabio lo Segesto "Octavianus la Segestica"; do Tanathyo on Bononio "de la Tanatis la Bononia"; Boerebiseto on Sarmigetouzo " Burebista în Sarmizegetusa"; on Kopono dou Zabelo "în templul lui Zabelo". Structura rădăcinilor este în mod evident CV-CV [CV=consoană-vocală] (ro-to-pa-no, da-ci-ba-lo, be-zi-no, za-be-lo), cu silabe deschise, în vreme ce structura indo-europeană este CVC/desinenţă; nucleul lexical fundamental nu îşi găseşte corespondenţe în plan indo-european (mato "rege", kotopolo "preot", kopono "templu", talipiko "cetate", dabo "neam"); cuvintele indo-europene de bază lipsesc din textele tăbliţelor (termeni pentru "a muri", "neam", "farte', etc.). E adevărat, există o influenţă indo-europeană clară, dar aceasta nu a reuşit să schimbe aspectul esenţial al limbii (cuvinte precum dio "zeu", on "în", patrido "părintesc"). La aceasta se adaugă o puternică influenţă grecească asupra limbii tăbliţelor din Dobrogea (şi, cum era şi firesc, mai slabă asupra celor din vremea lui Decebal, de la Sarmigetuza; ex: basileo, hiliarho, chrono, gramatieo, falangeo, adelfo, anepsios), precum şi un număr mare de cuvinte latineşti (mai numeroase în cele [tăbliţele] de dată mai recentă), unele fiind împrumuturi, altele avînd probabil o origine comună cu cele din latină.

Foarte important de subliniat este felul în care cuvintele împrumutate sînt adaptate. Dată fiind legea silabei deschise, care pare să definească structura fonologică a acestei limbi, cuvintele greceşti şi latineşti, care mai totdeauna se terminau în consoană, trebuiau ajustate fie prin eliminarea consoanei finale, fie prin adăugarea unei vocale: chiliarcho, basileo, chrono, adelpho, falangeo, Lokolo, Caio, Fusko, Adaneu şi chronoso, megaso, rumunuso, Adaneuse. Primul procedeu este folosit în Linearul B micenian, care nota un dialect grecesc, dar, fiind silabar, era impropriu notării unei limbi indo-europene; înainte de a fi folosit pentru greacă, acesta notase, de bună seamă, o limbă neindo-europeană cu silabe deschise, asemenea limbii din tăbliţe. Cel de-al doilea procedeu este folosit în silabarul cipriot, care de asemenea, înainte de a nota limba greacă, a notat o limbă necunoscută cu aceeaşi structură silabică deschisă. E inutil să reamintim că ambele silabare au fost descifrate la mijlocul secolului 20.

Deci aspectul general este acela al unei limbi izolante, fără desinenţe, cu silabe deschise. Stratul indo-european aşezat ulterior peste acest nucleu nu pare să-i fi influenţat prea mult structura. Este limba dacă o limbă pre-indo-europeană, asemenea limbii basce? Cum se explică absenţa cuvintelor şi fenomenelor atribuite substratului limbii române?

O primă explicaţie a oferit-o chiar Romalo: este posibil ca această limbă să fi fost o limbă sacră, foarte veche, ştiută doar de preoţi şi de nobili, în vreme ce poporul de rînd vorbea o limbă indo-europeană, care constituie substratul limbii române. A doua ipoteză, mai plauzibilă, dar mai şocantă, este aceea că limba tăbliţelor este pur şi simplu limba dacă, iar această limbă este pre-indo-europeană, deci substratul limbii române este neindo-european. Această ipoteză este mai plauzibilă deoarece textele conţin cuvinte pur româneşti, considerate de origine latină, slavă, de alte origini sau cu etimologie necunoscută, cuvinte care nu s-ar fi putut transmite limbii române dacă această limbă nu ar fi fost vorbită de popor. Cel mai straniu lucru de remarcat este prezenţa în număr foarte mare a unor cuvinte asemănătoare cu unele cuvinte din limba latină: vor fi fost acestea împrumuturi timpurii din latină sau aveau o origine comună în cele două limbi? Cuvinte precum paceo "pace", armoso "armată", purcedeo "a pleca, a porni" şi multe altele dau un caracter straniu acestei limbi. Presupunerea foarte îndrăzneaţă a lui Romalo cu privire la o înrudire foarte strînsă între latină şi dacă -- lucru care ar explica romanizarea rapidă -- trebuie cîntărită cu multă grijă. Asemănările cu latina se opresc la lexic, care se ştie că este segmentul cel mai mobil, mai supus schimbărilor, dar cele două limbi sînt foarte diferite tipologic şi probabil neînrudite genetic.

Stranie este totuşi, asemănarea cu româna, în special în marcarea unui "gen personal": complementul direct nume de persoană precedat de poe "pe": Zurasieo ontumpieno poe Rosieno chiliarchiu skito " Zyraxes îl întîmpină (?) pe Rosieno hiliarhul scit"; numele de persoană în genitiv precedat de lue "lui": Mukrinino uioso lue Kutezonio anepsios luie Dapiegio "Mukrinino fiul lui Cotizo, vărul lui Dapyx".

Autor: Aurora Peţan
Fragment complet (pag. 326-328) preluat din "Addenda: Studiu Istoric şi Filologic", secţiune publicată la sfîrşitul cărţii "Cronica getă apocrifă pe plăci de plumb?" de Dan Romalo, apărută la Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 2005
<-----------------Sfîrşitul citatului------------>


Din păcate, Aurora Peţan, din motive evidente, nu ia în considerare aici şi ipoteza falsului, adică a unei limbi creole complet inventate în perioada modernă, lucru pentru care pledează tocmai eterogenitatea ei, în primul rînd amestecul de cuvinte de origini foarte diferite (Greacă, Latină, ba chiar şi Slavă).

leogoto, on 06 ianuarie 2015 - 19:13, said:

Se vede că ori nu mi-ai citit cu atenţie mesajele, ori nu le-ai înţeles. Eu sînt orientat "ideologic" spre limba Rumînă neaoşă, adică limba vorbită şi scrisă de strămoşii noştri înainte de modificarea ei masivă de către Şcoala Ardeleană. Asta înseamnă că susţin cu prioritate folosirea cuvintelor neaoşe, de orice origine ar fi ele, în locul unor cuvinte luate din limbi străine, care nu sînt cu nimic mai bune, ba chiar produc probleme legate de scriere sau pronunţare. De exemplu, eu susţin la calculator folosirea lui "şoarece" (de origine Latină) în locul lui "mouse" (de origine Germanică) sau a lui "nor" (de origine Latină) în locul lui "cloud" (de origine Germanică). Susţin şi folosirea lui "cumpărare" (cuvînt vechi origine Latină) în locul lui "achiziţionare" (cuvînt nou preluat din Franceză) sau "shopping" (cuvînt nou preluat din Engleză). Nu susţin însă eliminarea din limbă a împrumuturilor din limbi străine care s-au adaptat perfect ortografic şi fonetic limbii noastre, ele dobîndindu-şi astfel dreptul de cetăţenie în limbă. Deci mă pronunţ împotriva repetării prostiei făcute de Şcoala Ardeleană, care a marginalizat şi exclus din uzul limbii literare (îngrijite) cuvinte Rumîneşti încetăţenite de multă vreme, unele foarte probabil de pe vremea Dacilor. Un cuvînt încetăţenit în limbă, care respectă regulile acesteia de ortografiere şi pronunţare, este un cuvînt Rumînesc, indiferent de originea lui etimologică şi de timpul de cînd se află în limbă. Dar cuvintele neaoşe, aflate în uz din negura timpului, reprezintă bijuteriile limbii, pentru că ele se identifică cu istoria ei şi de aceea trebuie protejate în mod special şi folosite cît mai frecvent în vorbire şi scriere.

Sigur că marea majoritate a cuvintelor Rumîneşti marginalizate după "purificarea lexicală" făcută de Şcoala Ardeleană şi de adepţii ei par să fie de origine Slavă. Lingviştii (de la noi sau din străinătate) specializaţi în indo-europenistică spun însă că limba Dacă era o limbă înrudită cu limbile Balto-Slave. Este deci foarte posibil ca o bună parte din cuvintele date la o parte din limba pe care o vorbim azi să fie de fapt de origine Dacă, ceea ce e o pierdere enormă pentru limba Rumînă, o dezrădăcinare lexicală a ei, o sărăcire a specificului ei. Schimbarea fonetismului limbii Rumîne pentru a-l face mai puţin "Slav" şi mai mult "Latin" înseamnă cel mai probabil şi scăderea fonetismului de origine "Dacă". Pe unii îi deranjează faptul că străinii zic că limba Rumînă aduce la sunet cu limba Rusă. Dar dacă de fapt limba Rumînă aduce la sunet cu limba Dacă?

Eu ştiu două limbi străine, Engleza şi Franceza, şi-mi place sonoritatea lor. Cel mai mult îmi place însă sonoritatea limbii Rumîne neaoşe, deci dacă pot fi acuzat de ceva, pot fi acuzat de "neaoşofonie". Tocmai de aceea folosesc cuvîntul neaoş "sînt" şi nu cuvîntul străin "sunt", importat în mod stupid din latina clasică în anul 1800 de către avocatul bănăţean Paul Iorgovici şi impus apoi populaţiei de către preoţii greco-catolici ai Şcolii Ardelene, care voiau să folosească relatinizarea artificială a limbii ca un prim pas către convertirea la catolicism a populaţiei. Şi tot de aceea refuz să scriu sunetul Î sub formă de  (literă inutilă cu scop propagandistic inventată de Şcoala Ardeleană), pentru că acest sunet Î ce contribuie din plin la sonoritatea specifică limbii Rumîne merită respectul de a-şi păstra unitatea grafică, adică de a fi scris cu o singură literă, aşa cum sînt scrise şi celelalte sunete ale limbii noastre.

Pe de altă parte, tu, Leogoto, poţi fi acuzat cu probe clare de delictul de "latinofonie". Şi asta pentru că foloseşti cuvîntul "sunt" şi scrii fără diacritice. Latinomanii din Şcoala Ardeleană voiau în mod special să elimine sunetul Î din limba Rumînă, pentru că era evident că originea lui nu este Latină. Şi din această cauză ei au impus înlocuirea lui "sînt" cu "sunt", ţinînd cont de faptul că cuvîntul "sînt" şi derivatele lui se folosesc cu frecvenţă mare în limbajul de zi cu zi. Aşa că latinomanii au reuşit să reducă destul de mult frecvenţa sunetului Î (cel mai probabil de origine Dacă) prin această simplă înlocuire de cuvinte, acceptată în mod ciudat de o populaţie care nu a vorbit niciodată cu "sunt". Deci tu, Leogoto, prin folosirea lui "sunt" reduci sonoritatea Dacă a limbii Rumîne şi o amplifici pe cea Latină clasică. Un efect similar îl are şi nefolosirea diacriticelor. Latinomanii din secolul 19 au avut ca scop şi desfiinţarea diacriticelor, susţinînd folosirea doar a alfabetului Latin clasic şi eliminarea sunetelor socotite ca nelatine (Ă, Î, Ş şi Ţ erau puse pe lista neagră). Iată că tu, Leogoto, le satisfaci dorinţa latinomanilor şi scrii pe gustul lor, făcîndu-te vinovat de "latinofonie" agravată în formă grafică. Ar trebui mai degrabă să te interesezi de bîrna din ochiul tău, adică să scrii cu cuvîntul neaoş "sînt" şi cu diacriticele care menţin în Rumîna scrisă o parte din sonoritatea limbii Dace.

Razvan_Anghel, on 06 ianuarie 2015 - 19:17, said:

Plumbul din care sînt făcute plăcile este modern, nu este din perioada antică. Analizele metalografice sînt clare în privinţa asta, aşa că pînă şi Aurora Peţan spune este vorba de copii moderne după nişte piese originale antice, a căror existenţa nu este însă confirmată.


<-----------------Începutul citatului------------>
Cărţile de plumb

Informaţiile cu privire la acest plăci sînt puţine, dar preţioase. Cele mai multe trimit spre Sinaia, care pare să fie locul de provenienţă al pieselor. Conform spuselor primarilor oraşului Sinaia din primele decenii ale sec. al XX-lea, plăcile de plumb reprezintă copii făcute la fabrica de cuie din Sinaia, în preajma anului 1875, din ordinul regelui Carol I, după nişte piese originale de aur. Legendele locului spun că, la săparea fundaţiei Castelului Peleş în Poiana Văcăriei, s-ar fi descoperit un mare tezaur de piese din aur, între care şi un umăr mare de tăbliţe inscripţionate în relief. Din păcate, doar tradiţia orală mai vorbeşte astăzi de aceste plăci -- nici o informaţie sigură nu certifică existenţa lor.

Ipoteza copierii unor originale din aur, în plumb, este vrednică de luat în seamă. Piesele de plumb nu au urmele de coroziune la care ne-am fi aşteptat după 2000 de ani de zăcut în pămînt, într-o zonă umedă cum este cea din ţara noastră. Mai mult, analizele efectuate la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară [IFIN] de către dr. Bogdan Constantinescu în iunie 2003, pe mostre extrase din toate cele 35 de piese rămase, au demonstrat fără putinţă de tăgadă că plumbul este modern -- reţeta tipică plumbului tipografic din sec. XIX, în compoziţia căruia se adăuga staniu. Iată un fragment [scris cu litere îngroşate] din raportul lui Bogdan Constantinescu, din data de 11 mai 2004:
"Probele se încadrează în trei tipuri: 96% Pb, 4% Sn; 97% Pb, 1,5% Sn, 1,5% Sb, ambele tipuri sînt gen aliaj tipografic; 98% Pb, 1,2% Sn, 0,8% Zn care pare tot tipografic, cu zinc din minereul original [de plumb]. Urmele [de impurităţi] sînt total nerelevante (fier, cupru mai ales). Deci Pb e clar aliaj modern, posibil [din] sec. XIX."

S-au făcut comparaţii şi cu o medalie de plumb din vremea lui Cuza, a cărei compoziţie este aproape identică cu cea a plăcilor. De asemenea, s-a analizat şi o scoabă de plumb dacic extrasă din zidurile cetăţii Sarmizegetusa Regia şi trimisă la Oxford de prof. [arheolog] Ioan Glodariu. Piesa avea în compoziţie argint, fier şi alte impurităţi. Spre deosebire de aceasta, plăcile în discuţie sînt alcătuite din plumb foarte pur. Rezultatele analizelor întreprinse de dr. Constantinescu par să fie în contradicţie cu cele obţinute la Oxford pe piesa 23. Echipa britanică susţine că piesa 23, comparată cu o altă scoabă de plumb dacic trimisă de prof. Glodariu, ar putea fi autentică, deoarece conţine impurităţi asemănătoare cu cele din scoabă. Totuşi, ei admit că este vorba de plumb refolosit, retopit, amestecat cu un procent mare de staniu (3,4%), cu stibiu (0,61%), conţinînd şi procente mici de argint (0,29%) şi cupru (0,24%). Prezenţa staniului, şi mai ales a antimoniului, ar pleda pentru caracterul recent al piesei. La IFIN, analizele de suprafaţă au dat acelaşi rezultat: impurităţi, care pot proveni din contaminarea cu o matriţă de bronz sau cu alte piese cu care tăbliţele au stat în contact; însă compoziţia din interiorul piesei [23] seamănă foarte mult cu cea a celorlalte piese -- plumb cu staniu. Interesant este faptul că plumbul folosit la cele 35 de piese este de trei categorii, în funcţie de compoziţie. Aceste categorii nu corespund cu o eventuală clasificare bazată pe semnele de pe plăci, fapt care arată că ordinea turnării pieselor a fost absolut întîmplătoare [deci criteriul cronologic al scrierii pieselor de plumb este contrazis].

Surpriza a venit în urma analizei compoziţiei medalionului de bronz (nr. 112) din colecţia Romalo. Acesta are pe avers un portret al lui Burebista, care se regăseşte şi pe plăcile 39 şi 95, iar pe revers simbolul bovideu-şarpe, de asemenea prezent, sub diferite reprezentări pe plăcile de plumb. Compoziţia acestei piese, analizată al IFIN se dovedeşte a fi foarte complexă, vădind o metalurgie arhaică. Pe lîngă Cu, Sn, Zn, Pb, combinaţia fier-nichel a atras atenţia specialistului fizician, care susţine că zăcăminte de fero-nichel se găsesc în număr mare în sudul Uralilor şi erau exploatate şi de sciţi. Prin urmare o cale de investigaţie ne-ar trimite spre atelierele greceşti nord-pontice (olbia, Chersones, etc.), care aveau o tehnologie bună şi au funcţionat fără întrerupere din secolele III-IV Î.Chr pînă în sec. II-III d. Chr. Zăcăminte de nichel există şi în Macedonia, dar moderne. Dr. Constantinescu conchide că această piesă este autentică sau cel puţin extrem de veche: este practic imposibil de imitat sau de falsificat o astfel de compoziţie.

Comparaţia între structura chimică a unei monede de bronz de la Histria şi a unei de la Efes a arătat că toate aceste piese antice au în compoziţie multe impurităţi. În schimb piesele de plumb analizate [plăcile de la Sinaia] prezintă un grad mare de puritate. rezultă din această comparaţie că, pe de o parte, există o piesă cu portretul lui Burebista, cu mari şanse de a fi autentică, iar pe de alta, dacă plăcile de plumb sînt falsuri, falsificatorul trebuie să fi avut la dispoziţie acest medalion, pentru a reproduce portretul.

Ipoteza susţinută de Romalo, a turnării plumbului în foi subţiri de aur, în care ar fi imprimate prin poansonare textul şi imaginile, este dificil de admis. Dacă plumbul a fost turnat în matriţe de aur, ar fi trebuit să existe urme din acest metal la suprafaţa pieselor, or, aceste urme nu au fost găsite. Procentul de 0,01% aur indicat de măsurătorile de la Oxford pentru piesa 23 nu este relevant pentru a admite contaminarea cu o matriţă de aur; alte elemente precum siliciul -- 1,26%, apar în proporţii mult mai mari. Acelaşi procent neglijabil -- 0,01% s-a găsit şi pentru cobalt, nichel, zinc, aluminiu, mangan.
Ultimul martor al plăcilor care au existat la Sinaia, Diana Istrate, fiica inginerului Vasile Al. Ionescu, îşi mai aduce aminte de piesele pe care le avea tatăl său şi de faptul că toate au dispărut înainte de moartea lui, în anii 80. Cei care l-au cunoscut pe inginerul Ionescu şi au aflat unele lucruri de la el, nu mai trăiesc nici ei: Iordache Moldoveanu şi Augustin Deac. Cel dintîi spune că ing. Ionescu i-ar fi dat nişte plăci profesorului Nicolăescu-Plopşor. Din comunicarea Enigma plăcuţelor cu scris dacic de la Sinaia, ţinută de A. Deac la al III-lea congres de Dacologie, în 2003, aflăm că inginerul Ionescu văzuse cîteva zeci de astfel de plăci, şi că o placă de plumb ajunsese la prof. D.M. Pippidi. Astăzi mai există două plăci la Muzeul Mănăstirii Sinaia, neexpuse, ambele incluse în acest volum. Încercarea de a afla istoria lor a eşuat -- nimeni în Mănăstire nu-şi aminteşte de unde provin, iar inventarele Mănăstirii nu pomenesc nimic cu privire la aceste piese.

Un alt martor, de data aceasta al poveştii de la Bucureşti, este arheologul Victor Boroneanţ, de la Inst. de Arheologie "Vasile Pârvan". Domnia sa îşi aminteşte că, prin anii 60, istoricul Dinu C. Rosetti a ţinut o conferinţă cu privire la aceste piese. Rosetti susţinea că cel puţin o parte din aceste plăci de plumb puteau fi autentice, întrucît unele semne reprezentate pe ele se regăseau pe unele piese descoperite în situl getic de la Popeşti. De asemenea, unele simboluri asemănătoare par să existe pe biserica de la Cetăţeni. El a prezentat cca. 12 piese din cele peste o sută cîte existau la acea vreme.

Autor: Aurora Peţan
Fragment complet (pag. 313-318) preluat din "Addenda: Studiu Istoric şi Filologic", secţiune publicată la sfîrşitul cărţii "Cronica getă apocrifă pe plăci de plumb?" de Dan Romalo, apărută la Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 2005
<-----------------Sfîrşitul citatului------------>


Aşa cum se poate deduce din citatul de mai sus, plăcile de plumb nu sînt antice, ci moderne, compoziţia lor chimică demonstrînd clar acest lucru. În ce priveşte medalionul de bronz, a cărui compoziţie i-ar dovedi originea antică, asta nu îi dovedeşte şi provenienţa antică. Dan Romalo analizează acest medalion la paginile 144-145 ale cărţii sale, unde spune că l-a primit ca donaţie de la prof. Ion Lucian Murnu, în a cărui colecţie de familie se afla, fără însă a se şti ceva despre provenienţa lui. Analiza spectrografică comparativă a dovedit că medalionul presupus getic avea o compoziţie (alamă înnobilată cu argint) similară (inclusiv la nivel de impurităţi) cu o monedă emisă în timpul împăratului Traian. Medalionul getic (cu inscripţii asemănătoare cu cele de pe plăcile de la Sinaia) poate fi autentic, dar poate fi şi un fals creat folosindu-se pentru el materialul de la nişte monede Romane antice topite. Scopul ar fi oferirea unui argument de autenticitate conţinutului de pe plăcile de plumb, prin faptul că scrierea de pe medalion este asemănătoare cu cea de pe plăci (inclusiv folosirea celor două alfabete diferite, arhaic şi obişnuit). Oricum, şi în acest caz ne lovim de lipsa informaţiilor legate de găsirea piesei respective, ca şi de faptul straniu că cineva (prof. Murnu) face o donaţie dezinteresată către o persoană particulară a unei piese care dacă ar fi autentice ar avea o valoare apreciabilă.

În rest, partea finală a citatului din Aurora Peţan este o mică mostră din istoria orală ţesută în jurul plăcilor de plumb, cu martori care au dispărut înainte de a putea vorbi, deşi puteau să scrie şi eventual să facă poze după obiectele care le-au trecut prin mînă. Nu ni se spune nici ce semne de pe plăcile de la Sinaia ar fi asemănătoare cu semne de pe piese getice descoperite la Popeşti sau pe biserica de la Cetăţeni, deşi aceste lucruri nu ar trebui să fie greu de verificat pentru cineva interesat de aflarea adevărului şi nu de răspîndirea de zvonuri nefondate.

Am să mai dau un citat, tot din Aurora Peţan şi tot despre analiza metalografică a plăcilor de plumb. El a apărut la un an distanţă de citatul anterior şi deşi conţine cam aceleaşi informaţii, are şi unele detalii care nu se regăsesc în studiul din cartea lui Dan Romalo.


<-----------------Începutul citatului------------>
I. Ipoteza originalelor de plumb

Există trei variante cu privire la originea inscripţiilor de plumb: originale dacice de plumb, copii moderne în plumb după originale dacice de aur sau falsuri. În prima variantă ele pot fi autentice, antice, atît în ce priveşte conţinutul, cît şi în ce priveşte materialul pe care sînt scrise -- plăcile de plumb. Această variantă este susţinută de către Dan Romalo, care se bazează pe de o parte pe rezultatul analizelor întreprinse la Oxford pe piesa 23, cît şi pe deducţiile sale cu privire la tehnologia cu care au fost realizate piesele.

În anul 2003 a fost analizată piesa 23 de către un grup condus de prof. Peter Northover de la Universitatea Oxford. S-a folosit pe post de martor o scoabă de plumb din zidul cetăţii Sarmizegetusa, pusă la dispoziţie de prof. Ioan Glodariu şi datată cu precizie în sec. I d.Hr. S-au găsit aceleaşi impurităţi în ambele piese, dar în proporţii variabile (cupru, antimoniu, cositor, argint şi bismut). Totuşi, în cazul plăcii este vorba clar de plumb refolosit, retopit, amestecat cu un procent mare de staniu (3,4%), cu stibiu (0,61%), conţinînd şi procente mici de argint (0,29%) şi cupru (0,24%). Prezenţa staniului, şi mai ales a stibiului (antimoniului) ar pleda pentru caracterul recent al piesei. În general în metalurgia antică plumbul nu se găseşte asociat cu stibiu, în schimb plumbul modern refolosit conţine aproape întotdeauna acest element, el provenind în urma topirii şi refolosirii bateriilor care conţin, pe lîngă plumb, cca. 10% stibiu. Surpriza a venit în urma analizării scoabei, provenită din context sigur dacic, care şi ea conţinea stibiu, doborînd astfel argumentaţia anterioară. În raportul cu nr. R2158-59 din 21 mai 2003 se spune "The two samples show sufficient similarity to indicate that they could have had a very similar history" [Cele două eşantioane prezintă o similaritate suficientă pentru a indica că ar putea să fi avut o istorie similară]. Dar tot acolo, "what this history was is not at all clear" [care a fost această istorie nu e deloc clar]. Concluzia specialistului britanic este că autenticitatea piesei 23 depinde de siguranţa contextului în care a fost găsită piesa-test. Iar cum scoaba de plumb este databilă sigur sec. I d.Hr, ar rezulta că şi placa 23 poate fi din plumb dacic.

În luna mai 2004 specialiştii de la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" din Bucureşti au prelevat mostre din toate cele 35 de piese. Măsurătorile au fost conduse de dr. Bogdan Constantinescu, specialist în arheometrie. În prima fază au fost analizate două piese integrale de dimensiuni mici, între care şi piesa 23, iar în cea de-a doua fază, mostrele extrase din toate cele 35 de piese. Cele două piese [din prima fază] conţineau la suprafaţă mai mult elemente, predominant fiind cuprul. Deoarece din aceste două piese mostrele au fost prelevate în secţiune, afectînd aversul piesei, în restul cazurilor prelevările s-au efectuat doar de pe spatele plăcilor sau din grosime, majoritatea fiind destul de groase (grosimea lor variază de la 3 la 24 mm), astfel încît nu au mai existat martori cu privire la suprafaţa pieselor. Rezultatul: toate piesele erau alcătuite din plumb aproape pur, amestecat de cele mai multe ori cu un procent mic de staniu şi/sau stibiu, formulă specifică plumbului tipografic de secol XIX. s-au reluat analizele şi pentru cele două piese iniţiale, cu insistenţă pe piesa care a fost la Oxford. La suprafaţă s-au găsit într-adevăr diverse elemente, în special cupru, dar în interior nu s-a găsit decît plumb amestecat cu staniu, aceeaşi formulă tipografică în care staniul avea rolul de a întări litera de plumb, pentru a nu se toci. Cele 35 de probe s-au încadrat în trei tipuri: 96% Pb, 4% Sn; 97% Pb, 1,5% Sn, 1,5% Sb, ambele tipuri sînt gen aliaj tipografic; 98% Pb, 1,2% Sn, 0,8% Zn care pare tot tipografic, cu zinc din minereul original [de plumb]. Urmele [de impurităţi] au fost total nerelevante (fier, cupru mai ales).

Problema plăcii 23 a fost provocată probabil de punctele alese pentru măsurare. Interiorul plăcii pare să fie plumb modern, celelalte elemente găsindu-se mai ales la suprafaţă, datorate poate contaminării cu matriţa sau cu alte piese împreună cu care piesa în cauză a fost depozitată.

Totuşi, chiar şi cu verdictul categoric al specialiştilor de la IFIN, Dan Romalo nu exclude posibilitatea autenticităţii plumbului. Dar nu se poate presupune că piesele au zăcut în pămînt timp de două mii de ani, deoarece au un aspect recent, foarte puţin corodat. Umiditatea ridicată a solurilor noastre ar fi distrus în mare parte suprafaţa acestor inscripţii care ar fi trebuit să fie ilizibile. Dan Romalo presupune că plumbul a fost turnat într-o matriţă confecţionată dintr-o folie subţire de aur în care se imprimaseră în prealabil, prin poansonare şi ştampilare, literele şi imaginile. După ce plumbul s-a întărit, matriţa ar fi rămas pe suprafaţa piesei, învelind plumbul şi protejîndu-l. Cînd piesele au fost descoperite, după 2000 de ani, folia de aur a fost sustrasă, rămînînd doar miezul de plumb. Aşa s-ar explica de ce urmele de coroziune de la suprafaţa pieselor de plumb sînt slabe, de dată recentă, nu mai vechi de un secol sau două. Rămîn totuşi cîteva întrebări fără răspuns. În primul rînd, de ce nu există urme de coroziune mai accentuată în orificiile pieselor, unde cu siguranţa nu a existat folie de aur care să protejeze plumbul? În al doilea rînd, cum se explică formula tipică de plumb tipografic din compoziţia pieselor, căci este dificil de acceptat o coincidenţă, un aliaj natural plumb-staniu, mai cu seamă că staniul era practic necunoscut în metalurgia dacilor. În al treilea rînd, se ştie că regii daci posedau foarte mult aur şi că plumbul era un metal damnat în antichitate, cel mai umil şi mai nevaloros, deci de ce s-ar fi coborît într-atît regii daci încît să-şi "măsluiască" cele mai valoroase documente după metoda josnică a falsificării monedelor de aur prin introducerea plumbului în interiorul lor? Şi, în sfîrşit, cum se explică tot hăţişul de informaţii care circulă cu privire la originalele de aur? Este foarte greu de admis că "fumul" acesta a ieşit fără să se fi făcut foc, fără un sîmbure de adevăr.

În cazul de faţă, cel al plăcilor de plumb, nu se poate da un verdict definitiv numai pe baza analizelor. Pe de o parte analizele sînt contradictorii, iar pe de alta, datarea plumbului în sec. al XIX-lea nu rezolvă problema autenticităţii conţinutului plăcilor, ci doar pe cea a materialului. Cu alte cuvinte, dacă eliminăm varianta plumbului dacic, rămîne în discuţie nu numai varianta falsului, ci şi cea a copiilor. Oricît de multe şi de avansate măsurători s-ar face, problema autenticităţii conţinutului va rămîne deschisă, iar rezolvarea ei trebuie să vină din altă parte. [...]

II. Ipoteza copiilor

A doua variantă este cea a copiilor. Ea este cea mai plauzibilă, din trei motive: 1. există numeroase informaţii cu privire la istoria copierii în plumb a originalelor de aur, relatate de autorul cărţii de faţă; 2. conform analizelor întreprinse la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară, al căror rezultat l-am prezentat mai sus, plumbul este modern; 3. conform studiilor efectuate de către Dan Romalo de noi, conţinutul pieselor este autentic -- argument asupra căruia voi reveni mai jos. Concluzia logică este aceea că e vorba de nişte copii efectuate după originale, deci conţinutul (inscripţiile) este autentic antic, însă suportul (plăcile) este modern, recent.

Autor: Aurora Peţan
Fragment (pag. 210-214) preluat din Postfaţa la cartea "Tezaurul dacic de la Sinaia" de Dumitru Manolache, apărută la Editura Dacica, Bucureşti, 2006
<-----------------Sfîrşitul citatului------------>

Razvan_Anghel, on 06 ianuarie 2015 - 19:17, said:

Ai procedat logic. Dar acest procedeu tehnic trebuie să ajute la descifrarea textelor, altfel nu are prea mare valoare. Şi oricît de corect ai fi identificat tu structurile repetitive, dacă e vorba de o limbă inventată, descifrarea ei rămîne în continuare imposibilă, pentru că structurile ar putea să conţină cuvinte fără sens. Rămîn la părerea că limba de pe plăcuţe este mult prea ciudată şi incoerentă pentru a fi adevărata limbă a Dacilor.

sarmigetausa, on 06 ianuarie 2015 - 21:57, said:

Ai repetat chestiile astea de atîtea ori încît toţi cei care citim această secţiune a forumului le ştim pe dinafară. Problema e că tu te prezinţi ca singurul în stare să descifreze plăcile de la Sinaia şi totuşi pînă acum n-ai demonstrat că eşti capabil de asta. Cu toate greşelile lor, Romalo şi Bucurescu au oferit traduceri ale tuturor textelor. Dacă deţii secretul descifrării plăcilor, aplică-l la toate plăcile existente, nu numai la două din ele, pentru că altfel vei fi acuzat că ţi-ai ales în mod special două plăci al căror text îţi convine, iar pe restul le ignori pentru că nu poţi aplica procedeul folosit la cele două. Demonstrează că în toate plăcile este vorba de aceeaşi limbă, pe care tu eşti capabil s-o prezinţi clar în coerenţa ei morfologică şi sintactică. Doar în acest fel vei dobîndi recunoaşterea dorită a priceperii tale, nu calomniindu-i pe alţii că n-au făcut o treabă bună pentru că nu se ridică la nivelul tău de înţelegere a principiului de decriptare a unui text.

sarmigetausa, on 06 ianuarie 2015 - 21:57, said:

În privinţa plăcilor de la Sinaia, dacomanii nu sînt acuzaţi de furt sau de fals, ci de faptul că se lasă înşelaţi de nişte obiecte a căror autenticitate este mai mult decît îndoielnică şi că vor să-i facă şi pe alţii să se lase şi ei înşelaţi. Treaba e cam la fel cu prezentarea de către dacomani a cărţii "Dacia Preistorică" a lui Nicolae Densuşianu ca fiind o carte fundamentală pentru înţelegerea istoriei vechi, cînd ea este de fapt o poveste fantastică de la un cap la altul.

Razvan_Anghel, on 07 ianuarie 2015 - 01:16, said:

Tocmai asta e, că plăcile n-au fost descoperite. Nu se ştie cum au apărut şi cînd au apărut. Există mai multe ipoteze despre apariţia lor, însă nici una din ele nu este confirmată. Citeşte cartea lui Dumitru Manolache pentru a afla mai multe amănunte despre istoria zbuciumată a plăcilor. Tot ce ţine de existenţa lor se bazează pe mărturii orale care se bat cap în cap, şi pe deasupra nu sînt nici măcar ale unor persoane de încredere în domeniul respectiv, adică ale unor istorici sau arheologi de la vremea cînd se presupune că au apărut plăcile.

Nu cred că ai dreptate în ce priveşte "flitul" cercurilor academice. Soţia lui Dan Romalo este cunoscuta lingvistă Valeria Guţu-Romalo, cea care a coordonat ultima ediţie a "Gramaticii Limbii Române" apărute la Editura Academiei, practic gramatica oficială a Academiei. Este membră de onoare a Academiei Române şi în acelaşi timp fondatoare şi membră a Consiliului de Conducere al Fundaţiei Dacica, alături de soţul său (sponsorul fundaţiei) şi de Aurora Peţan. Mă îndoiesc de faptul că nu s-a ocupat în mod neoficial şi de plăcile de plumb de la Sinaia, cel puţin pentru a-şi ajuta soţul atunci cînd acesta şi-a scris cartea. În mod sigur şi alţi lingvişti de la noi s-au aplecat asupra limbii de pe aceste plăci. Visul oricărui lingvist este să descifreze o limbă antică socotită pierdută, pentru că asta ar însemna să rămînă în istoria lingvisticii universale şi să fie menţionat laudativ în tratatele de istorie antică. Însă realitatea e că limba de pe plăci prin ciudăţenia ei dă o senzaţie de încropeală artificială, încît nu sînt mulţi lingvişti care să creadă că este limba Dacilor şi nu o limbă inventată în perioada modernă.

Edited by Crugasic, 11 January 2015 - 07:48.

Crugasic, on 11 ianuarie 2015 - 07:31, said:

Pt tine se pare că e clar ce debitează A Pățan, deși ea nu a lămurit nimic, adică bate cîmpii ca și tine.

Crugasic, on 11 ianuarie 2015 - 07:31, said:

Și ce dacă? Nu a fost în stare să îi spună bărbatului ei că toate despărțirile lui sunt eronate și ea însăși nu a făcut nici una, nici măcar una greșită.

Din lunga prezentare a lui Crugasici despre cum au fost cercetate plăcile la Oxford și București concluzia care se desprinde este că sunt false, adică au fost turnate în plumb tipografic în sec 19. Chestia e că nu a reușit nimeni să dovedească acest lucru și nici măcar a copiat în plumb o astfel de placă.Am remarcat că nimeni nu vorbește despre acele locuri de prindere.În unele au rămas urmele piroanelor.Sînt plăci ce au locuri de prindere ce nu sunt făcute pt piroane ci pt lemn. Așa or fi fost cele din aur și au fost copiate absolut identic? dacă merge așa de ce nu au făcut entuziaștii cercetători de la București măcar o copie a unei plăci ca să arate că se poate?
„Ai procedat logic. Dar acest procedeu tehnic trebuie să ajute la descifrarea textelor, altfel nu are prea mare valoare. Şi oricît de corect ai fi identificat tu structurile repetitive, dacă e vorba de o limbă inventată, descifrarea ei rămîne în continuare imposibilă, pentru că structurile ar putea să conţină cuvinte fără sens. Rămîn la părerea că limba de pe plăcuţe este mult prea ciudată şi incoerentă pentru a fi adevărata limbă a Dacilor.”
Matale nu știi că acesta e doar un procedeu de început. Greul abia mai tîrziu vine. Probabil soscoți că eu am despărțit textele așa că așa au vrut mușchii mei și că aș putea să le despart așa pe toate.În despărțirile mele se vede clar că e o limbă naturală și care anume limbă este.Care limbă e incoerentă? E incoerentă limba textelot lui Romalo și a multora. Limba textelor despărțite de mine e foarte clară și coerentă.Afară de cîteva cuvinte...
„În cazul de faţă, cel al plăcilor de plumb, nu se poate da un verdict definitiv numai pe baza analizelor. Pe de o parte analizele sînt contradictorii, iar pe de alta, datarea plumbului în sec. al XIX-lea nu rezolvă problema autenticităţii conţinutului plăcilor, ci doar pe cea a materialului. Cu alte cuvinte, dacă eliminăm varianta plumbului dacic, rămîne în discuţie nu numai varianta falsului, ci şi cea a copiilor. Oricît de multe şi de avansate măsurători s-ar face, problema autenticităţii conţinutului va rămîne deschisă, iar rezolvarea ei trebuie să vină din altă parte”
Analizele sunt bune, dar concluziile sunt proaste. Adică ei sunt siguri că plăcile au fost turnate în sec 19.Și dacă se găsește în natură un astfel de plumb? Au uitat ori nu au știut fizicienii să ne spună dacă și plăcile de aur după care s-ar fi copiat cele de plumb au fost tot așa de groase. Plăcile antice de aur descoperite pînă acum sunt de fapt foi, adică foarte subțiri. Pe le nu e scris în relief ci încrustat. Voi vă închipuiți că dacii au turnat plăci grele din aur pe care mai apoi au mai scris prin încrustare.
„Ai repetat chestiile astea de atîtea ori încît toţi cei care citim această secţiune a forumului le ştim pe dinafară. Problema e că tu te prezinţi ca singurul în stare să descifreze plăcile de la Sinaia şi totuşi pînă acum n-ai demonstrat că eşti capabil de asta. Cu toate greşelile lor, Romalo şi Bucurescu au oferit traduceri ale tuturor textelor. Dacă deţii secretul descifrării plăcilor, aplică-l la toate plăcile existente, nu numai la două din ele, pentru că altfel vei fi acuzat că ţi-ai ales în mod special două plăci al căror text îţi convine, iar pe restul le ignori pentru că nu poţi aplica procedeul folosit la cele două. Demonstrează că în toate plăcile este vorba de aceeaşi limbă, pe care tu eşti capabil s-o prezinţi clar în coerenţa ei morfologică şi sintactică. Doar în acest fel vei dobîndi recunoaşterea dorită a priceperii tale, nu calomniindu-i pe alţii că n-au făcut o treabă bună pentru că nu se ridică la nivelul tău de înţelegere a principiului de decriptare a unui text.”
Vorbește în numele tău! Lucrezi aici în echipă cu cineva?
Dacă tu nu pricepi ce am făcut eu înseamnă că nu am demonstrat!! Ești tare! dar, mă rog, nu poate pricepe asta nici Coja, Pruteanu (e mort), Pățan, Morar, Ștefanovski sau alți așayiși descifratori.E clar că eu vorbesc aici degeaba pt oameni ca tine pt că se vede că nu ai priceput cum ne dăm seama dacă un astfel de text e bine separat in cuvinte.
Romalo și Bucurescu nu au nici un text bine separat.Nici unul!! Bucurescu a lucrat plăcuțe dacice?? Arată unul măcar aici, că eu nu știu. Bucurescu a publicat în 1980 un studiu la textul de pe Inelul de la Ezerovo și la copiat cu 4 greșeli de transcriere.
Eu am explicat de 100 de ori în ce constă dificultatea separării acestor texte, dar văd că degeaba, că peste puțin timp sunt acuzat de aceleași lucruri. Vine cîte unul ca tine și cere să despart așa toate textele de parcă ar fi cifrate și eu am cifrul.EVIDENT AM FĂCUT CELE MAI UȘOARE PLĂCI!!! Am spus asta de 100 de ori! Am arătat și de ce acelea sunt cel mai ușor de separat bine în cuvinte. Nu e nici o calomnie: nu a mai separat nimeni bine un text dacic.
„În privinţa plăcilor de la Sinaia, dacomanii nu sînt acuzaţi de furt sau de fals, ci de faptul că se lasă înşelaţi de nişte obiecte a căror autenticitate este mai mult decît îndoielnică şi că vor să-i facă şi pe alţii să se lase şi ei înşelaţi. Treaba e cam la fel cu prezentarea de către dacomani a cărţii "Dacia Preistorică" a lui Nicolae Densuşianu ca fiind o carte fundamentală pentru înţelegerea istoriei vechi, cînd ea este de fapt o poveste fantastică de la un cap la altul.”
Li se cere să dovedească ei autenticitatea! E normal??
Eu și numeroși alți „dacomani” nu am prezentat acea carte ca fiind fundamentală. Ce treabă are cartea aceea cu plăcile și cu textele de pe ele? Are prea puțină.
„În mod sigur şi alţi lingvişti de la noi s-au aplecat asupra limbii de pe aceste plăci. Visul oricărui lingvist este să descifreze o limbă antică socotită pierdută, pentru că asta ar însemna să rămînă în istoria lingvisticii universale şi să fie menţionat laudativ în tratatele de istorie antică. Însă realitatea e că limba de pe plăci prin ciudăţenia ei dă o senzaţie de încropeală artificială, încît nu sînt mulţi lingvişti care să creadă că este limba Dacilor şi nu o limbă inventată în perioada modernă.”  
Care lingviști sau ocupat de asta? Tu știi ceva precis sau scrii aici compuneri din imaginație. Afară de Sorin Olteanu eu nu știu să se fi ocupat vreunul.
Realitatea e că habar nu ai cum ne dăm seama care autor a despărțit bine un astfel de tex și mai grav este că nci cei care au diplome de lingvist nu știu acest lucru.Adică vai de capul vostru!!
Tu nu vezi și nu poți să vezi că limba de pe plăci în cazul lucrărilor mele e una iar la ceilalți nu e decît o aiureală ca de ex „DACEBALO.........SONTO DOMICIO” dacebalo ar fi regele Decebal iar domicio ar fi Împăratul Roman Domițian!! Adică „ Decebal....sunt Domițian”!
Așa că eu cred că tu te pricepi la chestiile astea precum mă pricep eu la patinaj artistic.

Crugasic, on 10 ianuarie 2015 - 22:28, said:

Poate ești conștient de faptul că dacă o literă nu aceeași în două șiruri ce se repetă înseamnă că acestea sunt greșit asociate.În placa 23 de pe pagina precedentă cum e? Pza e în postarea 298. Am întrebat pe leogoto și pe Anghel unde scrie acolo KOPONO ELIAU. Eu văd KOPONO ELIXL. Așa vede și Romalo.Hai la amănunt, nu vrăjeli lungi.

Razvan_Anghel, on 10 ianuarie 2015 - 23:42, said:

Cum e cu ELIAU de pe placa 23? Ai uitat să răspunzi sau ai o jenă?

@sarmigetausa
citeste în studiu pp 69-70

Crugasic, on 11 ianuarie 2015 - 07:31, said:

absolut nimeni n-a reusit fiindca in primul rand nici n-a incercat, si fiindca majoritatea habar n-au limbi straine desi sunt plini de ifose.
in ce limbi antice ai incercat spre exemplu tu personal.
daca stii vreo limba antica, desigur.
cred ca nici in latina nici in greaca nu stii sa zici nici macar "buna ziua, vreau o portie de ciorba".
edit: sigur, ma pot insela, si stii sa zici. caz in care te astept cu interes sa faci demonstratia.

sarmigetausa, on 11 ianuarie 2015 - 11:26, said:

X din elixl e o citire eronata a unei monograme formata din A si Y. pe numeroase alte placi este intalnit fie ELIE- fie ELIA- cu diferite terminatii. ia cartea lui razvan anghel si cauta cu ctrl+f "ELI" si unde gasesti, cauta si-n imaginea placii ca sa te edifici.

Edited by leogoto, 11 January 2015 - 12:14.

reiau o postare anterioară
„Eliau este de foarte multe ori prezent în peceți și conține un caracter special pentru gruparea AU (AV), ca și în cazul numelui regelui Boerobisto, unde se folosea un caracter special pentru gruparea ST, sau pentru numele lui Zeoio, pentru care se folosea un Ж cu valoare Z (ЖEOIO). Identificarea a fost făcută cu două grupări similare care apar pe plăci diferite, în prima se folosește Z iar în a doua Ж.
Această utilizare a unui caracter special spune că numele ELIAU era foarte important, oricare ar fi fost semnificația lui.
Pe plăcile pe care apare și Dacebalo, Duro sau Kotizonio, Eliau nu mai apare.”
Am interpretat caracterul special ca având valoarea „AU” (AV), deoarece gruparea apare de multe ori în texte sub această formă, ELIAU (EΛIAV).
La pag. 70 sunt prezentate câteva apariții ale peceții ELIAU

Edited by Razvan_Anghel, 11 January 2015 - 13:02.

sarmigetausa, on 11 ianuarie 2015 - 11:26, said:

Adrian Bucurescu a transliterat toate plăcile și a interpretat textul de pe ele. A scos o carte pe tema asta, care încă mai poate fi cumpărată din librării, inclusiv unele de pe internet care fac livrări și în străinătate.

Adrian Bucurescu: Tainele Tăblițelor de la Sinaia, Editura Arhetip

În prefața cărții el arată faptul că este un apropiat al lui Napoleon Săvescu.

sarmigetausa, on 11 ianuarie 2015 - 11:26, said:

Legătura este foarte simplă și constă în faptul că despre Daci trebuie să spună doar ce poate fi demonstrat științific. Trebuie să aflăm "adevărul despre Daci" și nu "aberații despre Daci". Dacii nu sînt ajutați deloc dacă se afirmă tot felul de fabulații pe seama lor, ba din contră, imaginea lor are de suferit pentru că sînt tîrîți pe terenul fantasmelor, unde orice aiureală e permisă. A le atribui o limbă inventată, care nu le-a aparținut, cum e cea de pe plăcile de la Sinaia este un lucru la fel de rău ca a le atribui o identitate inventată, cea de Proto-Latini, care nici ea nu le-a aparținut, dar e susținută de dacomani fără nici un argument rațional.

Dacomanii se revendică de la cele scrise în cartea "Dacia Preistorică" a lui Nicolae Densușianu și nu este o surpriză faptul că lucrarea lui Adrian Bucurescu, în afara interpretării textului plăcilor, conține și o poveste fantastică ce amintește tocmai de stilul cărții care stă la baza ideologiei dacomane. Întîlnim în ea un amestec de fapte istorice confirmate și de fapte istorice inventate de autor, alături de etimologii extrem de fanteziste ale multor nume de persoane sau locuri. Merită citită ca o carte de ficțiune istorico-lingvistică, pentru că autorul nu scrie rău din punct de vedere strict literar.

leogoto, on 11 ianuarie 2015 - 12:12, said:

În ziua de azi există baze de date cu cuvintele din limbile antice. Lingviștii au învățat și ei să folosească calculatorul în munca lor, așa că nu le e greu să verifice dacă cuvintele în cauză de pe plăcile de la Sinaia sînt prezente sau nu în limbile antice cunoscute. Plăcile de la Sinaia sînt atît de cunoscute de publicul larg, încît nu cred că există lingvist absolvent al Facultății de Limbi Clasice care să nu fi încercat să le descifreze. Dacă vreunul din ei ar fi dat în bazele de date peste un cuvînt asemănător cu cele de plăcile de plumb s-ar fi auzit de asta, pentru că oricine poate să posteze în mod anonim pe internet. Eu nu cred că limba de pe plăci este limba Dacilor, deci nu vreau să-mi consum timpul încercînd să descifrez ceva care mi se pare o făcătură.

Edited by Crugasic, 11 January 2015 - 13:31.

Crugasic, on 11 ianuarie 2015 - 13:22, said:

am inteles.
deci habar n-ai nici greaca nici latina nici altceva, dar iti dai cu presupusul fiindca asa ceva nu egzista domle.
duamne feri sa n-ai vreun soc grav in viitorul mai mult sau mai putin apropiat.

Crugasic, on 11 ianuarie 2015 - 13:22, said:

hai sa-ti servesc una simpatica.
http://www.hixenbaug...fm?itemnum=4415
An ancient Greek lead sling bullet of pointed elliptical form, inscribed on one side: KIBA, and with a scorpion on the other (obscured by impact mark). Miletus, Asia Minor.
Ca. 4th-3rd century BC. Length: 3.1 cm.
[ https://i.imgur.com/nzUolyt.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
poate ne zici si noua ce insemna KIBA asta de pe... umm, obiectul grecesc din plumb.

leogoto, on 11 ianuarie 2015 - 13:30, said:

N-o să am nici un şoc. Dacă se dovedeşte că limba de pe plăci poate fi descifrată şi că este limba Dacilor, am să-mi recunosc greşeala. Mă îndoiesc însă că se va întîmpla asta.

leogoto, on 11 ianuarie 2015 - 13:55, said:

Gruparea KIBA apare pe plăcile 42 și 117, într-un cartuș vertical.(42 central, dreapta și 117 jos, dreapta)

Razvan_Anghel, on 11 ianuarie 2015 - 11:48, said:

Tataie, studiul tău l-am citit.Nu vreau acum să îl discut. Eu am cerut să arăți pe poza aceea!! Știu că nu poți și tocmai de aceea te rog asta.Nu mă mai trimite la studiul în care e aceeași eroare.Dacă nu poți să arăți ceea ce ai afirmat pe acea poză a plăcuței nu mai veni cu șmecherii de copil.

leogoto, on 11 ianuarie 2015 - 12:12, said:

Nu se cer aici cunoștințe de limbi antice. Ce să faci cu greaca antică dacă plăcile nu sunt in greacă? Cred că o să fac un mic filmuleț ca să aflați în sfîrșit ceea ce se cere pt a despărți corect in cuvinte un text scris în scriptio continua cu toate semnele (sau multe dintre semne) cunoscute.În primul rînd se cere să nu visezi cu ochii deschiși. ca un exemplu să nu începi să te gîndești automat la un rege dacă ai izolat un nume ca ROLIS.
Bine, bine ELIE ELIA. Zi la placa 23 unde scrie ELIAU. Te-am întrebat ieri pe vremea asta și văd că nu răspunzi. Recunoaște că nu scrie asta, ELIAU.

Razvan_Anghel, on 11 ianuarie 2015 - 12:58, said:

Ipoteze din astea poți să faci 100 de ani. Pînă nu separi măcar un text bine acestea sunt fără valoare.Arăți numele ELIAU pe placa 23, pt că m-ai contrazis. Nu mă cintrazici tu pe mine și pe urmă faci pe surdul.

Crugasic, on 11 ianuarie 2015 - 14:05, said:

Și cum ai să știi tu că a fost bine citită vreo placă? Tu habar nu ai de asta.

Edited by sarmigetausa, 11 January 2015 - 14:47.

Crugasic, on 11 ianuarie 2015 - 13:22, said:

Așa ...și aceea e limba dacilor, așa cum zice Bucurescu? Pune aici o mostră ca să mă faci praf. dacă sunt altfel decît ale mele și sunt bine m-ai nenorocit. Hai, ieși cu textele plăcilor 16 și 120 făcute de Bucurescu, că de vorbe goale m-ai săturat.
Ce treabă are apropierea de Săvescu a lui Bucurescu cu ce discutăm?
Despre daci latinomanii cu diplomă spun o grază de prostii și de minciuni, așa că las-o mai moale cu „tre să se spună doar ce e demonstrat științiofic”. Se vede că nici istorie nu cunoști. Istoria e plină de povești despre care sunt demonstrații. Goții și gepizii au demonstrazii științifice, dar dovediți nu sunt! În rest gargara (retorica) tipică a latinomanilor.Îl bagi pe Bucurescu, care nu e decît un zăpăcit, ca să arăți că toți daciștii sunt așa. E o șmecherie de doi bani. mai întîi să poți fi sigur pe cuvintele de pe plăcile de plumb și numai după aceea să le bagi în calculator pt comparații. Nu ai spus că pînă acum nu e bine descifrată nici una? Atunci de unde iei cuvinte dacice, din ipoteze?
Ce crezi tu despre lingviști sunt naivități. Nu ai avut nici de a face cu ei și nici nu ai citit destulă lingvistică, în orice caz nu se cunoaște.Ai fi știut că limba este un sistem de comunicare și că un text ca „nieasc-o-a paciea! Dă mea-nțileci vii ta miie paciea ta”(text de pe inelul de la ezerovo) este scris în sistemul numit limba romînă. Ai fi știut și că nu poți despărți așa un text scris în alt sistem!!! dacă ai fi pus cu folos mîna pe carte ai fi știut.

sarmigetausa, on 10 ianuarie 2015 - 18:04, said:

Aștept de ieri pe cei doi care m-au contrazis să își susțină spusele adică să arate pe acest text unde scrie ELIAU. Eu spun că scrie ELIXL

Edited by sarmigetausa, 11 January 2015 - 14:52.

În lucrare la pag 70 sunt prezentate câteva din aparițiile grupării ELIAU (EΛIAV). Se poate observa că ultimul caracter este deosebit de caracterul A, fiind un caracter special cu valoarea „AU” (AV), deoarece gruparea apare de multe ori în texte sub această formă, ELIAU (EΛIAV).
Pe placa 23 gruparea ELIAU apare de două ori, odată în text și mai apoi în pecetea rotundă. În ambele apariții se utilizează caracterul special AU (AV).
[ http://www.certitudinea.ro/fisiere/image/Plumb_mic.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

leogoto, on 11 ianuarie 2015 - 13:55, said:

A trebuit să corectez: nu prea se vede KIBA. Mai degrabă e KIBU, adică ultima e Y, care în sistemul grecesc se citea U.

Edited by sarmigetausa, 11 January 2015 - 15:04.

Razvan_Anghel, on 11 ianuarie 2015 - 12:58, said:

Deci pana la regii getodaci Decebal, Cotiso si Duras este mentionat cuvantul Eliau (posibil Elada, eleni). Odata cu aparitia acestor regi pe placi, cuvantul Eliau nu mai este mentionat. Daca cuvantul Eliau din tablite inseamna Elada sau eleni, atunci explicatia ar trebui sa o gasim in realitatea politica din spatiul elen in cele doua perioade. In perioada de dinaintea celor trei regi, Grecia continentale, insulara dar si cetatile pontice se aflau in plina epoca clasica/elenistica, poporul elen fiind forta cea mai puternica din toate punctele de vedere. Odata cu intrarea in noul mileniu, ceea ce a coincis cu venirea la putere a celor trei regi geto-daci, Grecia antica inceteaza sa mai fie o forta in zona, locul ei fiind luat de imperiul Roman.

Sunt curios sa stiu daca pe placutele din discutie, cele cu Decebal, Duras si Cotiso, sunt mentionati in vreun fel macedonenii sau Macedonia. Si as mai vrea sa stiu daca cuvantul TRAC apare cumva pe placute, asa cum il stim sau intr-o alta forma.

Edited by Balamache, 11 January 2015 - 15:03.

Razvan_Anghel, on 11 ianuarie 2015 - 14:54, said:

Pînă acum nu ai spus nimic de un caracter special. Acum zici că litera a 7-a de pe rindul 5 este AU. Ai tras concluzia asta din faptul că apare ELIAU pe alte plăci.Acolo nu apare cu caracter special. Nu are logică ce spui tu. Oricum dacă ar avea ar fi doar o ipoteză.
Leogoto a știut și el că e un semn special, desigur.

Balamache, on 11 ianuarie 2015 - 14:56, said:

da, e menționat. E menționat tot ce visează aceși „descifratori”. dacă au văzut DACEBALO...gata acesta e Decebal. dacă au văyut Boerbiseto...gata acesta e Burebista! Ți-ai găsit și tu pe cine să întrabi!

sarmigetausa, on 11 ianuarie 2015 - 15:05, said:

Am repetat de câteva ori treaba asta aici pe forum, și este scris și în lucrare.

Balamache, on 11 ianuarie 2015 - 14:56, said:

Observația ta este corectă.
Macedonenii, la fel ca gruparea ELIAU, nu sunt menționați în plăcile unde apar regii Dacebalo, Duro sau Kotizonio. Apar pe plăci pe care apare Boerobisto și/sau predecesori de-ai săi. Spun predecesori pentru că acești regi apar pe plăci (58,91) care par să cuprindă o pleiadă de înaintași ai lui Boerobisto (Burebista)
Pentru aparițiile Traciei și/sau tracilor, vezi subcapitolul „Traci”, de la pagina 125.

Edited by Razvan_Anghel, 11 January 2015 - 15:18.