KAIVALYA DARSANAM
ȘTIINȚA SFÂNTĂ
de JNANAVATAR
swami sri YUKTESWAR GIRI
Editura Self-Realization Fellowship, Los Angeles, California, U.S.A. - 1978
Cuvânt introductiv Profeții tuturor țărilor și tuturor religiilor au izbutit în căutările lor de a-l găsi pe Dumnezeu, deoarece s-au scufundat în starea de adevărată iluminare - nirbikalpa samadhi, singura în care se poate afla Adevărul Suprem, dincolo de vorbe și forme. Înțelepciunea și îndemnurile lor spirituale constituie "Scripturile" acestei lumi. Acestea, deși diferite ca forme de limbaj și de exprimare, sunt toate expresii adevărate, unele limpezi și evidente, altele simbolice și ascunse; sunt de fapt adevăruri fundamentale ale Spiritului.
Guru-l meu, Jnanavatar* Swami Sri Yukteswar (1855-1936) de la Serampore, era cel mai în măsură să aprecieze unitatea intrinsecă a scripturilor creștine și a celor Sanatan Dharma. Cu mintea lucidă, a disecat cu scalpelul rațiunii intuitive, separând interpolările și falsele interpretări ale diferitelor școli - de adevărurile revelate de profeți.
Grație acestei infailibile perspicacități intelectuale a Jnanavatar Swami Sri Yukteswar și cărții sale, se poate stabili acum armonia fundamentală între cartea Apocalipsului - atât de greu de sesizat - și filozofia Samkya a Indiei.
Așa cum gurudeva a precizat în introducerea sa, el a scris aceste pagini la îndemnul stăruitor al lui Babaji, sfântul gurudeva al lui Lahiri Mahasaya, el însuși gurudeva lui Sri Yukteswar. Am scris despre viața sfântă a acestor trei mari maeștri în cartea intitulată "Autobiografia unui yoghin" (Paris, Adyar).
Voi adăuga doar că aforismele sanskrite citate în "ȘTIINȚA SFÂNTĂ", vor clarifica mult Bhagavad-Gita ca și celelalte scrieri ale Indiei.
Paramahamsa Yogananda
249 Dwapara (1949 după Christos)
Avertismentul celei de-a VII-a ediții engleze. In ediția din 1936, Self-realization Fellowship a încorporat un apendice menit a înlesni cititorului occidental înțelegerea acelor aforisme sanscrite citate de Sri Yukteswar în caractere devanagari. Când a fost revăzută ediția, în 1972, a fost posibil ca textul sanscrit al aforismelor (precepte ce rezumă învățătura vedică) să fie urmat de tyraducerea în limba engleză și apoi de comentariul lui Swami Sri Yukteswar.
SELF-REALIZATION FELLOWSHIP
Los Angeles California
4 mai 1972
Avertismentul primei ediții în limba franceză. Sri Yukteswar a scris "ȘTIINȚA SFÂNTĂ" în limba engleză. Traducerea preia expresiile englezești dându-le o nouă interpretare. Astfel "Substanța", "Creația lui Darkness", "Electricității" au primit o nouă semnificație, lămurită dealtminteri în context. În general au fost utilizate exact aceleași cuvinte în traducerea franceză: "Substanța", "Creația tenebrelor", "Electricității". și în acest caz, contextul clarifică sensul mai particular al acestor cuvinte în limba franceză.
SELF-REALIZATION FELLOWSHIP
Los Angeles California
4 mai 1972
INTRODUCERE Această Kaivalya Darsanam (descrierea Adevărului Final) a fost scrisă de Priya Nath Swami*, fiul lui Kshetranath și al lui Kadambini, din familia Karar. A fost publicată la Allahabad, aproape de sfârșitul secolului 19 anul prezentei Dwapara Yuga, la îndemnul expres al Marelui Învățător (Mahavatar Babaji) pentru binefacerea omenirii.
Conținutul acestei cărți are scopul de a arăta cu limpezime ca există în toate religiile o unitate esențială; că diferitele învățături ale diferitelor confesiuni nu se deosebesc; că lumea exterioară și lumea interioară au evoluat în același mod în același timp; că toate Scripturile admit același țel suprem pentru om.
Dar aceste adevăruri fundamentale nu sunt ușor de înțeles. Este aproape cu neputință - având în veder divergențele dintre diferitele religii și ignoranța oamenilor - să ridici vălul (astfel acumulat) pentru a arunca o privire asupra acestor adevăruri. Credințele favorizează un spirit de ostilitate și disensiuni iar ignoranța omenească adâncește prăpastia ce separă o credință de alta. Doar puține persoane dotate excepțional se pot sustrage influențelor acestor credințe pe care le au, spre a vedea unicitatea absolută a adevărurilor propovăduite de toate marile religii.
Scopul acestei cărți este așadar, de a demonstra armonia funciară a diferitelor religii, contribuind astfel la unificarea lor. Totuși sarcina mi-a fost încredințată de un mare sfânt.
Asta a fost la Allahabad. Acolo, în colțul sacru Prayaga Tirtha unde apele râurilor Jamuna și Sarasvati se varsă în Gange, mulțimea și acei oameni a căror viață a fost închinată spre spirit, se întâlnesc în perioada Kumba Mela. Primii nu pot transcende limitele lumii în care se află. Ceilalți, după ce au renunțat la cele lumești, nu pot accepta să se coboare iar la nivelul ei, ori să se amestece din nou în frământările ei. Cu toate acestea, oamenii preocupați exclusiv de cele lumești, au mare nevoie să fie îndrumați și ajutați de sfinții ce veghează la lumina veșnică a ființei umane. Așa că trebuie să existe locuri anume unde întâlnirea acestor două categorii de grupuri să fie posibilă. Tirtha este unul din aceste locuri. Situat așa cum este, pe malurile apelor, nu ajung până acolo ecourile lumii iluzorii. Sadhu-șii (asceții), care au de dus un mesaj spre binele omenirii, găsesc prilejul și locul ideal, cu ocazia Kumbha Mela, să transmită și să dea îndrumări celor capabili să le recepteze. Mi s-a încredințat un asemenea mesaj în ianuarie 1894. Mă aflam la Kumbha Mela ce se ținea la Allahabad. Plimbându-mă de-a lungul malului Gangelui, un om mi-a cerut să-l urmez și am avut astfel ocazia de a vorbi cu un mare sfânt, *..........hasaya din Benares. Acest mare sfânt de la Kumbha Mela era deci propriul meu paramguruji maharajah*. Aceasta a fost prima noastră întâlnire.
În timpul convorbirii mele cu Babaji, am discutat despre categoria oamenilor ce vizitau atunci locurile sfinte. Mi-am expus părerea cu umilință, cam în acești termeni. Există în locuri îndepărtate ale globului, în Europa și în America, oameni depășind mult în inteligență cea mai mare parte a celor veniți aici, având alte credințe religioase și neavând habar de adevărata semnificație a Kumbha Mela. Aceștia sunt în stare să se pună de acord pe planul inteligenței cu credincioșii reflectând spiritualitatea. Din nefericire, acești intelectuali străini sunt, în multe cazuri, robi ai unui materialism grosolan. Pe de altă parte, unii dintre ei, reputați pentru lucrările lor din domeniile științei și filosofiei, nu recunosc *itatea esențială a religiei. În sfârșit, credința ce o practică, ridică bariere de netrecut aproape, amenințând cu dezbinarea omenirii în veci.
Paramguruji maharajah Babaji a surâs și, onorându-mă cu titlul de Swami, m-a obligat, m-a însărcinat să scriu această carte. Am fost deci ales, pentru care motive anume nu știu, să dărâm aceste bariere și să ajut la stabilirea adevărului fundamental al tuturor religiilor.
Cartea este împărțită în patru părți, după cele patru etape ale cunoașterii în dezvoltarea ei. Εelul suprem al religiei este ATMAJNANAM cunoașterea de sine. Pentru a atinge acest țel este necesară cunoașterea lumii exterioare. De asemenea, prima parte a cărții, va trata Veda, evanghelia și va încerca să descrie evoluția lumii, crația dar și disoluția.
Pe toate treptele de dezvoltare ale creației, toate creaturile, de la cea mai mică la cea mai mare, urmăresc să atingă trei ținte: existența, conștiința și fericirea. Analiza acestor țeluri sau scopuri va face obiectul celei de-a doua părți a cărții. Partea a treia se va ocupa de metodele ce trebuiesc urmate pentru atingerea celor trei țeluri. În fine, cea de-a patra parte se va opri asupra revelațiilor cu care sunt dotați cei mai avansați în realizarea celor trei scopuri pe care aproape le-au atins.
Sistemul adoptat este mai întâi enunțarea propozițiilor în termenii sanskriți ai înțelepților orientului și apoi explicarea lor cu referire la sfintele scripturi ale occidentului. Am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a demonstra că nu există dezacorduri reale, contradicții, între învățăturile orientului și cele ale occidentului. Este perioada în care se dezvoltă rapid toate ramurile științei, când am scris această lucrare - perioada Dwapara - sub înrâurirea lui paramgurudeva al meu. Nădăjduiesc că semnificația sa să nu scape celor cărora le este destinată.
Un scurt expozeu despre Yugas sau vârste, cu calcule matematice, pentru a explica că actuala vârstă a omenirii este DWAPARA YUGA, este cât se poate de necesar. Sunt 194 de ani de când a început această yuga (1894 după Christos), aducând o rapidă dezvoltare în cunoașterea umană.
Cunoaștem din astronomia orientală aceste cicluri succesive. Lunile se învârtesc în jurul planetelor lor. Planetele învârtindu-se în jurul propriilor lor axe, graviteaza împreună cu lunile lor în jurul Soarelui. Soarele, cu planetele sale și fiecare din lunile acestora, se învârtesc în jurul unei stele duble, în aproximativ 24.000 de ani tereștri. Acest fenomen celest provoacă succesiunea și precizia echinocțiilor în jurul zodiacului. Soarele are și el altă mișcare. El este locul puterii creatoare, Brahma, magnetismul universal. Brahma dirijează dharma, virtutea mentală a lumii interioare.
Rezoluția Soarelui în jurul dublurii sale, îl duce, când echonocțiul de toamnă cade la începutul Berbecului, în punctul cel mai apropiat de acest mare centru, în care sălășluiește Brahma. Dharma sau virtutea mentală, atinge atunci un asemenea grad de dezvoltare încât omul poate pricepe atunci totul, chiar și tainele Spiritului.
La începutul secolului XX, echinocțiul de toamnă va cădea printre stelele constelației Fecioarei și la începutul ascendent al DWAPARA YUGA.
După 12.000 de ani, când echinocțiul de toamnă intră în Balanță, soarele se află pe orbita sa în punctul cel mai îndepărtat de Brahma, sau marele centru. Dharma sau virtutea mentală atinge un asemenea grad de scădere, încât omul nu poate înțelege nimic altceva decât crearea lumii fizice. Când revoluția Soarelui îl aduce din nou în punctul cel mai apropiat de marele centru, dharma sau virtutea mentală, reâncepe să se dezvolte, iar creșterea fiind graduală, necesită o perioadă de alți 12.000 de ani ca să se împlinească.
Fiecare dintre aceste două perioade de 12.000 de ani aduce o schimbare totală. Este o schimbare externă, în lumea materială, și internă, în lumea spirituală și electrică. Fiecare perioadă este denumită DAIVA YUGA. Ambele formează o Pereche Electrică. Astfel, într-o perioadă de 24.000 de ani, Soarele efectuează o rotație completă în jurul dublurii sale și încheie un ciclu electric conținând un arc ascendent de 12.000 de ani și unul descendent tot de 12.000 de ani.
Dezvoltarea Dharmei sau virtutea mentală, se produce treptat.
În cursul a 12.000 de ani, acest proces parcurge patru etape diferite. Timp de 1.200 de ani, perioada în care Soarele parcurge a 20-a parte din orbita sa se numește Kaly Yuga. Dharma sau virtutea mentală se află atunci în primul său stadiu reprezentând un sfert din dezvoltarea sa. Înțelegerea umană este incapabilă să înțeleagă altceva decât lumea exterioară, în perpetuă schimbare.
În perioada următoare de 2.400 de ani Soarele parcurge alte două douăzecimi ale orbitei, acest interval de timp numindu-se Dwapara Yuga. Dharma sau virtutea mentală se află în cel de-al doilea stadiu și la jumătatea ciclului său de dezvoltare. Înțelegerea umană poate sesiza atunci materiile subtile sau electrice și însușirile lor, care sunt principiile creatoare ale lumii exterioare.
Perioada de 3.600 de ani în care Soarele parcurge trei douăzecimi din orbită se numește Treta Yuga. Dharma sau virtutea mentală se află în al treilea stadiu. Înțelegerea umană este în stare să perceapă magnetismul divin, izvor al tuturor forțelor electrice de care depinde creația spre a putea exista.
Perioada de 4.800 de ani, timp în care Soarele străbate patru douăzecimi ale orbitei se numește Satya Yuga. Dharma sau virtutea mentală intră în cel de-al patrulea stadiu, atingând completa dezvoltare. În acest stadiu, înțelegerea umană poate înțelege totul, chiar și pe Dumnezeu, Spiritul de dincolo de această lume.
În pasajul ce urmează, reproducem Samhita lui Manu, un mare înțelept iluminat (rishi) al Saty-ei Yuga; acesta descrie cât se poate de limpede aceste Yugas.
Krita Yuga (Satya Yuga sau "vârsta de aur" a omenirii) are o durată, se spune, de patru ori câte o mie de ani. Răsăritul și apusul durează sute de ani (adică 400+4.000+400=4.800). În ***** sutelor descrește cu câte o unitate (adică 300+3.000+300=3.600) etc. Acest ciclu are patru faze cu o durată totală de 12.000 de ani, numindu-se o vârstă a lui Dumnezeu. Suma miilor de vârste ale Dumnezeilor, constituie o zi a lui Brahma. O noapte a lui Brahma durează tot atât.
Durata propriuzisă a perioadei Satya Yuga este de 4.000 de ani. Cei 400 de ani ce o preced și cei 400 de ani care o încheie sunt numite SANDHIS sau perioade de tranziție, împreună cu respectivele Yuga precedente și următoare. În consecință, durata Satya Yuga completă este de 4.800 de ani.
Spre a calcula durata altei yuga și a celor două sandhis, principiul este de a reduce cu o unitate numărul miilor și cel al sutelor, reprezentând durata yuga anterioarși pe cea a sandhis-urilor acesteia. Conform acestei reguli, se poate vedea că durata perioadei Treta Yuga este de 3.000 de ani, iar cele ale sandhis-urilor sale de dinainte și de după ea (perioadele de tranziție) sunt de 300 de ani, ceea ce ne dă un total de 3.600 de ani. Durata perioadei Dwapara Yuga este de 2.000 de ani, cea a sandhis-urilor este de câte 200 de ani fiecare, în total 2.400 de ani. În final, Kali Yuga are o durată de 1.000 de ani, cea a sandhis-urilor de câte 100 de ani, total 1.200 de ani.
Astfel, 12.000 de ani, durata totală a tuturor diviziunilor acestor patru Yugas, este durata unui Daiva Yuga sau Pereche Electrică ce durează 24.000 de ani și alcătuiește un ciclu electric complet.
În 11.501 înainte de Christos, când echinocțiul de toamnă intra în Berbec, Soarele începea să se îndepărteze de cel mai apropiat punct al orbitei sale față de Marele Centru și se îndrepta spe punctul cel mai îndepărtat. Din această cauză, puterea intelectuală a omului începe să scadă. Pe parcursul celor 4.800 de ani cât îi sunt necesari Soarelui ca să traverseze una din cele două Satya Yuga sau patru douăzecimi ale orbitei sale, înțelegerea umană își pierde total capacitatea de a înțelege spiritualitatea. În timpul următorilor 3.600 de ani care-i sunt necesari Soarelui pentru a străbate Treta Yuga, descendent fiind, înțelegerea umană își pierde puțin câte puțin orice forță de înțelegere a magnetismului divin. În timpul următorilor 2.400 de ani ce urmează, în cursul cărora Soarele traversează Dwapara Yuga tot în coborâre, înțelegerea umană își pierde orice capacitate de a sesiza electricitatea și atributele acesteia. Urmează apoi perioada de 1.200 de ani în care Soarele străbate coborând Kaly Yuga în care atinge cel mai îndepărtat punct față de Marele Centru.
Echinocțiul de toamnă a cazut atunci la începutul Balanței iar puterea intelectuală a omului a fost atât de redusă încât nu a fost în stare să înțeleagă altceva decât lumea fizică. Perioada ce se situează aproximativ în jurul anului 500 după Christos, a fost cea mai întunecată din Kaly Yuga și a întregului ciclu de 24.000 de ani. Istoria a confirmat exactitatea acestor calcule ale ale rishi-lor Indiei, confirmând existența ignoranței și suferinței ce cuprindea atunci toate ținuturile.
Începând cu 499 după Christos, Soarele a început să se îndrepte către Marele Centru iar capacitatea umană de înțelegere a început treptat să se dezvolte.
***
Pe perioada de 1.100 de ani din Kali Yuga ascendent, ceea ce ne duce până în 1599, înțelegerea umană a fost atât de mărginită, încât a fost incapabilă să sesizeze electricitatea - SUKSHMABHUTA - substanța subtilă a creației. Deasemenea, în domeniul politic, în nici un regat nu a domnit pacea. După acea dată, sandhi-ul Kali Yugai a asigurat pentru 100 de ani tranziția acestei Yuga cu Dwapara Yuga următoare. Oamenii au început atunci să facă observații asupra materiilor subtile, atributele celor cinci electricități (panchatanmatra) i pacea politică a început să se restabilească.
Așa se face că, spre 1600, William Gilbert a descoperit forele magnetice și a sesizat prezența electricității în toate substanțele materiale. În 1609, Kepler a descoperit importante legi ale astronomiei iar Galilei a inventat telescopul. În 1612, olandezul Drebbel a inventat microscopul. Către 1670, Newton a descoperit legea gravitației. În 1700, Thomas Savery a folosit mașina cu aburi pentru a pompa apă. Douăzeci de ani mai târziu, Stephen Gray a descoperit acțiunea electricității asupra corpului omenesc.
Lumea în lumea politică, a început să fie respectată ființa umană iar civilizația a avansat în multe privințe. Anglia s-a unit cu Scoția, devenind un regat puternic. Napoleon Bonaparte a introdus codul civil, lucru inedit în sudul Europei. America și-a cucerit independența și mare parte din Europa a avut parte de liniște și pace. Odată cu progresele științei, pământul s-a acoperit cu căi ferate și fire de telegrafie.
În 1899, când cei 200 de ani sandhi din Dwapara - perioada de tranzit - s-a scurs, a început adevărata Dwapara Yuga de 2000 de ani care va dărui omenirii totală înțelegere a electricității și atributelor ei.
Așa influențează timpul legile universului. Nimeni nu se poate sustrage acestei influențe, în afara celor ce sunt dotați cu darul Divin al Naturii de a deveni ei înșiși divini. Aceștia, botezați în curentul sacru Pranava (vibrația sfântă a "AUM-ului") vor înțelege împărăția lui Dumnezeu.
Almanahurile (calendarele) hinduse nu redau corect actuala poziție a lumii (1894 după Christos) în era sandhi-ului din Dwapara. Astronomii și astrologii ce au stabilit aceste coordonate s-au bazat pe adnotațiile greșite ale unor erudiți sanskriți precum Kalluka Bhatta, care a trăit pe vremea tulbure din Kali Yuga. Aceștia susțin acum că durata Kali Yuga este de 432.000 de ani, din care s-ar fi scurs 4994 de ani până în 1894 după Christos, ceea ce ar face să râmână încă 427006 de ani în viitor. Perspectiva este destul de sumbră, dar din nefericire neadevărată.
Eroarea s-a strecurat pentru prima oară către anul 700 înainte de Christos, pe vremea regelui Parikshit, de la sfârșitul perioadei Dwapara Yuga descendent. La acea dată, marele rege Yudhisthira, menționând apariția perioadei Kali Yuga, a lăsat tronul moștenire nepotului său, regele Parikshit. Împreună cu toți înțelepții curții, marele rege Yudhistira s-a retras în munții Himalaya, paradisul lumii. Astfel nu a mai rămas nimeni la curtea noului rege, care să înțeleagă principiul calcului corect al duratei diferitelor yugas.
Odată încheiați cei 2400 de ani din Dwapara Yuga în curs pe atunci, nimeni n-a mai îndrăznit să atragă atenția asupra întunericului Kali Yuga, luând drept bază de calcul primul an al acestuia, punând astfel capăt numărului anilor din Dwapara. Așa se face că, pornind de la această eroare, anul 1 din Kali Yuga a devenit anul 2401 din Dwapara Yuga. 1200 de ani mai târziu, în 499 după Christos, când Kali Yuga propriu-zisă a luat sfârșit și când soarele s-a aflat în cel mai îndepărtat punct al orbitei sale față de marele centru - echinocțiul de toamnă se află pe cer la începutul Balanței - perioada Kali Yuga cea mai întunecată a fost evaluată la 3600 de ani, în loc de 1200.
Din anul 499 după Christos, cu începutul ascendent în Kali Yuga, soarele a început să se apropie de punctul cel mai apropiat de marele centru, iar forța intelectuală a omului a început să se dezvolte. Intelectualii vremii, au descoperit și ei fixarea eronată a duratei Kali Yuga la doar 1200 de ani, atrăgând atenția asupra greșelii tipărite. Dar, deoarece nici gradul lor de înțelegere nu a fost suficient de mare, ei au arătat doar greșala, fără a putea să o și explice. Ei și-au imaginat că cei 1200 de ani din Kali Yuga, nu ar fi ani tereștri ci ani divini (anii dumnezeilor), conținând 12 luni divine cu căte 30 de zile divine fiecare, și că fiecare zi divină ar fi echivalentă cu un anm solar al globului nostru terestru.